Validare poprire

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 24/2014

Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:validare poprire

INSTANŢA

Asupra apelurilor civile de faţă,

Constată că prin cererea înregistrată la data de 16.01.201, executorul judecătoresc (...) a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C S.  S.A., creditoarea S. C. 90 - C. I. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. C.I.I.  S.R.L. şi cu tenul poprit S.C B. S.A. Bucureşti, validarea popririi înfiinţate la data de 15.05.2003 în dosarul nr. 58/2003 al B.E.J. (...) asupra conturilor aparţinând debitoarei S.C. S.  ¬S.A. C.M. , deschise la terţul poprit, până la concurenta sumei de (...) lei: datorată creditoarei şi obligarea terţului poprit la plata sumei de (...) lei .

În motivarea cererii sale , executorul judecătoresc sustine că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligatia ce-i revine pentru efectuarea popririi , cu toate că debitoarea a rulat bani prin conturile deschise la terţul poprit  şi în ciuda faptului că, prin adrese succesive , terţul poprit a confirmat înfiinţarea popririi şi existenţa unui sold disponibil în conturile debitoarei .

În drept sunt invocate prevederile art. 460 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată  debitoarea a invocat pe de o parte exceptia necompetentei teritoriale, iar pe de altă parte, a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiată, precum şi constatarea încetării executării silite ca urmare a desfiinţării titlului executoriu .

Terţul poprit prin întâmpinarea formulată a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instanţei, excepţia lipsei de obiect a cererii de validare a popririi  precum şi excepţia inadmisibilităţii/ prematurităţii cererii de validare a popririi ; pe fondul cauzei s-a cerut respingerea cererii ca neîntemeiată .

Prin sentinţa civilă nr. 556 din 08.03.2013 a Judecătoriei Mediaş s-a respins excepţia lipsei de obiect si cea de inadmisibilitate/prematuritate.

S-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc (...) şi s-a validat poprirea înfiinţată la data de 15.03.2013 în dosarul de executare nr. 58/2003 al BEJ (...) asupra conturilor aparţinând debitoarei SC S.  SA C. M.  deschise la terţul poprit, până la concurenţa sumei de (...) lei datorată creditoarei.

A obligat terţul poprit să plătească creditoarei suma de (...) lei.

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut urmatoarele:

Poprirea a cărei validare vizează dosarul execuţional nr.58/2003 al B.E.J. (...)  are ca obiect executarea silită a creanţei creditoarei S.C. 90 S C.I. S.R.L împotriva debitoarei S.C. S.  S.A. C.M. în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 2/2003 a Curţii de Arbitraj Comercial Sibiu .

În cursul executării silite, executorul judecătoresc a solicitat terţului poprit, prin adresa emisă la data de 15.05.2003, înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei până la concurenţa sumei de (...) lei ROL, cu respectarea prevederilor art.453 alin.1 C.proc.civ .

În acord cu dispozitiile art.457 alin.2 C.proc.civ. , terţul poprit este obligat să indisponibilizeze sumele existente în conturile bancare ale debitorului  precum şi pe cele provenite din încasări ulterioare , în măsura necesară realizării creanţei. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către terţul poprit, îl îndreptăţeşte pe executorul judecătoresc să solicite instanţei de executare, validarea popririi, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit  trebuia să consemneze suma urmăribilă,  potrivit art.460 alin. 1 C.proc.civ.

Termenul de 3 luni prevăzut de textul legal mentionat este un termen prohibitiv, care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea acestuia. Formularea cererii de validare după împlinirea acestui termen nu este supusă vreunei sanctiuni , dar este limitată , totuşi , de împlinirea termenului de perimare a executării silite de 6 luni , prevăzut de art. 389 C.proc.civ., termen care începe să curgă de la adresa de înfiinţare a popririi , dacă după aceasta nu s-a mai îndeplinit vreun act de urmărire .

Retinand acest considerent si ca in speţă nu s-a invocat sau dovedit perimarea executării silite, prima instanta a apreciat legala cererea de poprire .

Cu privire la titlul executoriu, s-a retinut ca acesta este reprezentat de hotărârea nr.2/2003 a Curţii de Arbitraj Comercial Sibiu .

Prin hotărârea arbitrală nr.4 /26.07.2007 a Tribunalului Arbitral Sibiu s-a admis cererea de revizuire formulată de debitoare, s-a retractat hotărârea arbitrală nr.2/2003 şi  în urma rejudecării s-a respins cererea arbitrală formulată de creditoare împotriva debitoarei .

Prin sentinţa comercială nr. 2/F/6.06.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a dispus anularea hotărârii nr. 4/26.07.2007 a Tribunalului Arbitral Sibiu , sentinţă care a fost casată cu trimitere prin decizia nr. 1216/14.04.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , soluţionarea cauzei fiind strămutată in favoarea Curţii de Apel Piteşti, care a dispus, la rândul său, anularea hotărârii arbitrale de retractare a hotărârii arbitrale nr.2/2003 a Curţii de Arbitraj Comercial Sibiu, sentinţa Curţii de Apel Piteşti a fost atacată cu recurs, acesta fiind in curs de solutionare la Înalta Curte de Casape şi Justiţie.

S-a reţinut că hotărârea nr.2/2003 a Curtii de Arbitraj Comercial Sibiu , care reprezintă titlul executoriu in cauză nu a fost niciodată desfiinţată în mod irevocabil pe parcursul executării silite, astfel că susţinerile debitoarei şi ale terţului poprit in sensul că toate actele de executare au fost desfiinţate de drept ca urmare a desfiinţării titlului executoriu, sunt nefondate .

Prin adresa emisă la data de 20.05.2003, terţul poprit răspunde executorului judecătoresc , ca urmare a adresei de înfiinţare a popririi , în sensul că debitoarea are cont curent deschis la sucursala sa din Sibiu, sumele disponibile în cont fiind afectate plăţii drepturilor salariale. La data de 12.03.2004  terţul poprit, prin Sucursala Sibiu comunică executorului că situaţia contului bancar al debitoarei este neschimbată , susţinând că acest cont ar fi blocat la dispoziţia executorului judecătoresc. Aceeaşi confirmare este comunicată executorului judecătoresc şi ulterior, ca urmare a reiterării succesive de către acesta a cererii de înfiinţare a popririi, cu menţionarea cuantumului actualizat al creanţei supuse executării ( reiterări făcute de acesta la 15.12.2004, 11. 11.2005, 18.11.2005, 2.05.2006 . 22.05.2006 – filele 20 , 23 . 24 , 26 28 ), anume la data de 31.12.2004,. 25.11.2005 25.05.2006 ( filele 22 , 25 30 dosar ).

În ciuda faptului că terţul poprit a susţinut în adresele sale că a indisponibilizat sumele existente in contul debitoarei la dispozitia executorului judecătoresc, acesta nu a consemnat nici o sumă de bani în contul creanţei creditoarei din momentul înfiinţării popririi până în prezent , astfel cum era obligat  potrivit art.456 alin.1 lit. a C.proc.civ. în termen de 15 zile de la comunicarea popririi .

Chiar dacă sumele existente în contul debitoarei au avut ca destinaţie plata salariilor, astfel cum susţine terţul poprit în prima adresă comunicată executorului judecătoresc, acestea sunt exceptate de la poprire pe o perioadă determinată. anume maxim 6 luni de la data înfiinţării popririi , potrivit art. 452 alin.2 lit. c C.proc.civ.

Cu toate acestea, terţul poprit nu a procedat la consemnarea sumelor de bani existente in contul debitoarei nici după cele 6 luni, cu toate că, de fiecare dată a răspuns  executorului că situaţia contului acesteia este neschimbată , asta însemnând că existau sume disponibile în cont.

Din extrasele de cont depuse de executorul judecătoresc la dosar (filele 38 – 73 ) reiese că , in perioada noiembrie 2009 – decembrie 2012 , terţul poprit a făcut în mod regulat plăţi din contul bancar al debitoarei, cu toate că , in baza art. 457 alin.2 C.proc.civ. , trebuia să indisponibilizeze sumele existente in contul debitoarei, să plătească creditoarei aceste sume până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute in titlul executoriu, fiindu-i interzis să facă orice altă plată sau operaţiune de natură să diminueze suma indisponibilizată.

S-a concluzionat că terţul poprit nu şi-a respectat obligaţia ce-i revine pentru efectuarea popririi si in baza art. 460 C.proc.civ. a fost admisa cererea  cu consecinţa validării popririi înfiinţate la data de 15.05.2003 in dosarul execuţional nr.58/2003 al B.E.J. (...) asupra conturilor aparţinând debitoarei S.C. S.  S.A. C.M.  , deschise la terţul poprit , până la concurenta sumei de (...) lei datorată creditoarei , urmând a fi obligat terţul poprit să plătească creditoarei suma de (...) lei .

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, prima instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată. Terţul poprit susţine că cererea dedusă judecăţii nu ar avea obiect  întrucât poprirea instituită la 15.05.2003 ar fi încetat la data de 26.07.2007, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu prin hotărârea arbitrală nr. 4/2007 .

Instanţa a argumentat in cele ce preced in sensul că titlul executoriu nu a fost niciodată desfiinţat în cursul executării silite, hotărârea arbitrală nr. 4/2001  nefiind irevocabilă ; de altfel , de 2 ori s-a pronunţat curtea de apel asupra neegalităţii acestei hotărâri, fiind în curs de soluţionare recursul declarat împotriva ultimei sentinţe date În acest sens .

Aceleaşi motive care vizează desfiinţarea titlului executoriu sunt invocate de către tertul poprit şi în susţinerea excepţiei prematurităţii sau a inadmisibilităţii cererii , acesta susţinând că nu se poate valida poprirea decât după ce creditoarea va obţine un nou titlu executoriu  şi se va face o nouă înfiinţare a popririi .

Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat apel debitoarea S.C. S.  S.A. C.-M.  şi  terţul poprit B. P. S.A Bucureşti criticând hotărârea sub următoarele aspecte de nelegalitate şi de netemeinicie:

Prima instanţă a încălcat normele imperative privind competenţa teritorială exclusivă. Faţă de disp.art. 460 alin.1 şi 373 alin.2 C.pr.civilă ( forma veche de la data introducerii cererii de chemare în judecată) Judecătoria Mediaş  nu a fost competentă teritorial, deoarece instanţa de executare este Judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. Având în vedere că poprirea a avut loc asupra conturilor de la terţul B. P. SA Bucureşti, este de necontestat faptul că instanţa de executare era Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Chiar dacă, la momentul sesizării executorului judecătoresc, creditorul putea opta între executorul de la domiciliul sau sediul debitoarei/ terţului poprit, pentru validarea popririi trebuie sesizată instanţa de la domiciliul terţului exclusiv.

Sentinţa este nelegală şi sub aspectul  nerespectării termenului de 3 luni prevăzut de disp.art.460 C.pr.civilă , în cadrul căreia putea fi introdusă cererea de validare a popririi. Acest termen este unul imperativ, legal , fix şi absolut a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii, sens în care s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr.7 /2013 într-un recurs în interesul legii. Cererea de validare a popririi a fost introdusă ulterior împlinirii termenului de 3 luni , deoarece pretinsa poprire a fost în anul 2003, iar acţiunea a fost promovată în anul 2013.

Hotărârea este netemeinică deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile pentru validarea popririi. Titlul executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală nr.2/2003 a fost desfiinţat , iar în prezent dosarul este în curs de judecată aflându-se pe rolul ICCJ cu termen la data de 30.05.2013. Desfiinţarea titlului executoriu antrenează după sine ineficienţa tuturor actelor de executare întocmite în baza acestuia. În plus, terţul poprit nu este culpabil deoarece conturile debitoarei deschise la acesta sunt conturi de salarii ce nu pot fi supuse executării pentru valorificarea unei creanţe.

Apelurile  au fost întemeiate pe disp.art. 282 C.pr.civilă.

Prin întâmpinare  creditoarea a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, susţinând că prima instanţă a avut calitatea de instanţă de executare, faţă de disp.art. 373 alin.2 ind.2 şi 373 alin.1 ind.1 C.pr.civilă, astfel că aceasta a fost competentă teritorial. În privinţa termenului de 3 luni prevăzut de disp.art.460 alin.1 C.pr.civilă , practica instanţelor a fost diferită, până la momentul pronunţării deciziei nr. 7/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu poate produce efecte decât pentru viitor, astfel că nu are incidenţă în speţa de faţă.

Pe fondul cauzei,  debitoarea a refuzat să îşi îndeplinească obligaţia de plată a creanţei dintr-un titlu executoriu , iar terţul poprit este culpabil deoarece nu a virat suma în conturile creditoarei, deşi poprirea este înfiinţată încă din anul 2003. În privinţa titlului executoriu în baza căruia a fost iniţiată executarea silită, s-a arătat că hotărârea Curţii de Apel Piteşti dată în dosarul nr. 12961/57/2007 a fost menţinută de ICCJ prin decizia civilă nr. 2592/2013 , fiind respins recursul ca nefondat.

În apel, părţile au depus înscrisuri la dosar.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate şi a disp.art. 294 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că apelurile sunt fondate strict pentru următoarele considerente ce vor fi redate în continuare:

Cu prioritate, tribunalul reţine că apelul este calea de atac declarată împotriva sentinţei, faţă de valoarea creanţei mai mare de un miliard lei vechi şi de disp.art. 282 ind.1 C.pr.civilă, practica instanţelor fiind unitară în acest sens cu privire la cauzele având ca obiect validare poprire.

Primul motiv de apel vizează interpretarea greşită a normelor privind competenţa teritorială exclusivă, în materie de poprire. Se susţine de către apelanţi că prima instanţă nu a fost competentă teritorial, deoarece instanţa de executare  era Judecătoria sector 2 Bucureşti.

În speţă s-a solicitat încuviinţarea executării silite a obligaţiei din titlul executoriu ( reprezentat de hotărârea nr.2/2003  Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă CCIA Sibiu ), la data de 13.05.2003 , sens în care s-a pronunţat încheierea din 15.05.2003  a Judecătoriei Mediaş prin care cererea a fost admisă (f.15 dosar fond), fiind avute în vedere disp .art. 373 alin.1 şi 373 ind.1 C.pr.civilă ( forma în vigoare la data de 13.05.2003).

Dispoziţii legale aplicabile, în vigoare la acel moment:

Art.373 Cod procedură civilă

Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Art.373 ind.1 Cod procedură civilă

 Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu.

  ART. 453 Cod procedură civilă

Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

ART. 460 Cod procedură civilă

Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

În speţă instanţa a fost învestită cu o cerere de validare a popririi ca urmare a refuzului terţului poprit de a-şi îndeplini obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi , fiind competentă să soluţioneze cauza instanţa de executare. Calificarea instanţei de executare este dată de legiuitor ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel. Dispoziţiile art.453 Cod procedură civilă instituie o competenţă alternativă, la domiciliul sau sediul debitorului ori al terţului poprit. În speţă, creditorul a optat pentru executorul de la domiciliul debitorului situat în raza de competenţă a Judecătoriei Mediaş, care astfel a devenit instanţă de executare în sensul disp.art.373 alin.2 C.pr.civilă. În acest sens a fost aleasă instanţa de executare, prin adresarea cererii de validare a popririi acestei instanţe, care  este competenţă teritorial în speţa de faţă, ceea ce înseamnă că prima instanţă a apreciat corect asupra excepţiei invocate (în acest sens sunt şi opiniile exprimate în decizia nr. 4531/2012 a ICCJ Secţia I civilă, sentinţa civilă nr.2283/2012 a Judecătoriei Olteniţa, sentinţa civilă f.n din 2011 a Judecătoriei Turda publicate  cu titlul de practică judiciară).

Pentru determinarea instanţei de executare nu este relevant doar sediul terţului poprit în mod exclusiv, în condiţiile în care executarea silită are loc într-un  dosar de executare al BEJ (...)  situat în circumscripţia Judecătoriei Mediaş şi pe baza actelor de executare emise în aceeaşi rază teritorială, întrucât poprirea terţului este doar una din formele de executare silită posibile , faţă de încuviinţarea dată de instanţă( generic pentru obligaţiile din titlu şi nu pentru o formă anume de executare). Acceptând varianta de interpretare în sensul că este relevant doar sediul terţului poprit , ar însemna să se accepte , implicit că în cazul unui potenţial eşec al executării silite sub forma popririi unui anume terţ, ar apărea un fenomen al migrării instanţei de executare în funcţie de sediul fiecărui terţ care ar putea fi susceptibil de poprire ( de altfel aceasta ar fi şi situaţia pentru sucursalele unor bănci cu sediul principal în Bucureşti sau a unor organizaţii bancare străine).

Cel de-al doilea motiv de apel , care vizează nerespectarea termenului de 3 luni prevăzut de disp.art.460 C.pr.civilă, este fondat.

Prima instanţă a reţinut că acest termen este un termen prohibitiv şi că formularea cererii de validare a popririi după împlinirea lui nu este supusă unei sancţiuni, fiind limitată doar de parcurgerea termenului de perimare a executării silite, prevăzut de disp.,art.389 C.pr.civilă.

Dispoziţiile art.456 C.pr.civilă statuează că terţul poprit trebuie să-şi îndeplinească obligaţia în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar creditorul poate, dacă terţul nu îşi onorează această obligaţie, să ceară în termen de 3 luni de la data când trebuia executată obligaţia, validarea popririi.

Natura juridică a acestui termen, prevăzut de art.460 alin.1 C.pr.civilă  a fost stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind un termen imperativ legal şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii ( decizia nr. 7/2013 dată într-un recurs în interesul legii). S-a avut în vedere că trebuie sancţionată conduita neglijentă a părţii care nu îşi exercită în termen un drept procedural şi faptul că o opinie contrară, ar  goli de conţinut scopul legiuitorului de a eficientiza şi accelera atât procedura execuţională cât şi pe cea specială a validării popririi.

În consecinţă, confirmările comunicate executorului judecătoresc ca urmare a reiterării succesive privind solicitarea de înfiinţare a popririi, datează încă din anul 2003, fiind urmate de alte solicitări în 2004 – 2005 -2006, aspect necontestat de nici una dintre părţi, iar validarea popririi, în conformitate cu art.460 alin.1 C.pr.civilă a fost iniţiată de creditor la data de 16.01.2013, cu mult peste termenul de 3 luni prevăzut imperativ de legiuitor.

Tribunalul apreciază că în speţă îşi găsesc incidenţă dispoziţiile recursului în interesul legii enunţat mai sus, chiar dacă a fost pronunţat ulterior datei la care s-a introdus cererea de chemare în judecată, pentru că dispoziţiile art. 330 ind.7 alin.4 C.pr.civilă statuează fără echivoc faptul că aceste decizii sunt obligatorii pentru instanţe  de la data publicării în Monitorul Oficial.

Faţă de aceste considerente tribunalul apreciază întemeiată a doua critică formulată de apelanţi, în raport de care se impune  schimbarea sentinţei primei instanţe cu consecinţa respingerii cererii de validare a popririi, ca tardiv formulată.

Soluţia dată în critica nr.2 din apel face inutilă dezbaterea pe fond cu privire la îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru validarea popririi, însă se impune a se face următoarea precizare: titlul executoriu este în fiinţă , deoarece sentinţa civilă nr. 253/F/COM/2012 a Curţii de Apel Piteşti prin care a fost respinsă cererea de revizuire a hotărârii arbitrale nr. 2/2003, a fost menţinută de ICCJ, în recurs, calea de atac fiind respinsă ca nefondată ( a se vedea certificatul de grefă existenţa la fila 22  dosar apel).

Faţă de cele ce preced, tribunalul în baza art.294 C.pr.civilă, va admite apelurile, va schimba sentinţa şi va respinge cererea de validare a popririi ca tardiv formulată, cu obligarea intimatei creditoare la plata sumei de 5 lei cheltuieli de judecată către debitoarea apelantă, potrivit chitanţei de la dosar, reprezentând taxă de timbru.

Cheltuielile de judecată solicitate de apelanta debitoare, cu titlul de onorariu de avocat nu pot fi acordate, deoarece înscrisurile doveditoare au fost depuse la dosar după rămânerea în pronunţare, ataşat concluziilor scrise, iar luarea în consideraţie a acestor acte ar încălca principiul contradictorialităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de  debitoarea  S.C. S.  S.A. C.-M. şi de terţul poprit B. P. S.A. Bucureşti, împotriva  sentinţei civile nr. 556/08.03.2013, pronunţată de  Judecătoria Mediaş în dosarul nr. 125/257/2013, intimată fiind creditoarea  S.C. 90' S C.I. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. ..

Schimbă sentinţa în sensul că respinge cererea de validare a popririi ca tardiv formulată.

Obligă intimata creditoare la  plata sumei de 5 lei  cheltuieli de judecată  către debitoarea apelantă.

Ia act că terţul poprit a învederat recuperarea cheltuielilor de judecată  pe cale separată.  Definitivă. Cu recurs  în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi 17.01.2014.

Domenii speta

Spete similare