Partaj judiciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 693/2013

Şedinţa publică de la 13 Martie 2013

Obiectul cauzei:partaj judiciar

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă ;

Constată că  prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 02.12.2011, sub nr. 5468/205/2011, reclamantul E.A. a chemat în judecată pe pârâţii P. Gh. I. , M.V. , S.M. şi M.C. , solicitând instanţei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra averii moştenite de la defuncţii M.A. şi M.G. .

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, numita P.I. a înstrăinat cu actul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” suprafaţa de 1600 mp teren situată în punctul „Valea Morii” comuna Godeni, sat Capu Piscului, judeţul Argeş, cu vecinătăţile: la Nord şi Est – Ş. u N., S- drumul şi Vest – E.A. .

A mai arătat  reclamantul că, aceasta la data înstrăinării s-a obligat să rezolve situaţia juridică a terenului, în sensul de a deveni proprietara exclusivă asupra terenului, însă până în prezent nu a intervenit nicio schimbare în acest sens, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune de ieşire din indiviziune pentru ca terenul cumpărat de reclamant să revină în lotul debitoarei, P.I. , urmând a fi încheiat astfel actul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

A arătat  reclamantul că, autoarea debitoarei, M.A. a decedat la data de … , cu ultimul domiciliu în comuna … , având ca moştenitori: P.I. , în calitate de fiică şi M.V.  în calitate de fiu, cu un drept de 1/ 2 pentru fiecare din masa bunurilor de împărţit, conform certificatului de moştenitor nr. 58/30.05.2011  eliberat de BNP I.C..

Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M.A. se compune:

…

A mai arătat  reclamantul că, cealaltă cotă de 1/ 2 din terenurile menţionate mai sus este proprietatea pârâtelor S.M. şi M.C.  dobândită de acestea cu titlul de moştenire legală de la tatăl lor defunctul, M.G. , decedat la data de … , cu ultimul domiciliu în comuna … , conform certificatului de moştenitor nr. 92/1998, eliberat de BNP I.C. .

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1560 C.civ.

În dovedirea acţiunii reclamantul solicită instanţei proba cu înscrisuri, proba cu martori, interogatoriu şi expertiză tehnică.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, certificatul de moştenitor nr. 58/2011 emis de BNP I.C. , titlul de proprietate nr. 99105/11.06.1997 eliberat de Comisia Judeţeană Argeş, înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanţă” şi declaraţia din 08.06.2003.

La data de 31.01.2012 reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că, renunţă la chemarea în judecată a pârâţilor M.V. , S.M. şi M.C. , solicitând instanţei să oblige pe pârâta P.I. să îndeplinească actele premergătoare şi să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 1600 mp teren fâneţe situat în Comuna Godeni, sat Capu Piscul, punctul „Valea Morii” judeţul Argeş, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, iar în caz de refuz să-i restituie preţul achitat în sumă de 8.000.000 lei (vechi) actualizat potrivit clauzei penale prevăzută de părţi în convenţie.

Reclamantul  a solicitat  de asemenea şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul  a arătat că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” a cumpărat de la pârâtă suprafaţa de 1600 mp teren fâneţe, situat în punctul „Valea Morii” din comuna Godeni, sat Capu Piscului, judeţul Argeş, învecinată la Nord şi Est – Ş. u N.. , la Sud – drumul şi la Vest – E.A. , pârâta obligându-se să obţină formalităţile necesare şi să determine şi pe ceilalţi coproprietari ai terenului să încheie actul în formă autentică, convenţia fiind prevăzută şi cu o clauză penală. Reclamantul  a arătat  că a intrat în posesia terenului de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” şi îl stăpâneşte şi în prezent. A precizat reclamantul că, de nenumărate ori a invitat-o pe pârâtă la sediul notarului public în vederea perfectării actului sub formă autentică, însă fără niciun rezultat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 132 C.pr.civ., art. 1528 şi art. 1538 C.civ.

La data de 01.02.2012 pârâta P.I. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând instanţei respingerea cererii formulată de reclamant şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, pârâta a  invocat excepţia lipsei interesului şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât aceasta nu are calitatea de debitor faţă de reclamant, iar terenul aflat în litigiu se află în posesia reclamantului, fiind eliberat titlul de proprietate în conformitate cu Legii nr. 18/1991, în care este inclusă şi această suprafaţă de teren.

Totodată, pârâta  a invocat  excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu este succesor la succesiunea defunctei M.A. . De asemenea, pârâta  a solicitat instanţei să ia act că M.V. , în calitate de pârât este decedat. Tot pârâta a  arătat că acţiunea trebuie respinsă deoarece pârâţii nu sunt în indiviziune cu reclamantul asupra terenului în suprafaţă de 1600 mp.Sub aspect reconvenţional pârâta  a solicitat constatarea nulităţii absolute a chitanţei încheiată la data de 22.05.2003, deoarece nu a fost semnată de toţi moştenitorii, prezintă modificări în ceea ce privesc suma, reprezentând preţul vânzării, precum şi suma de 160 milioane lei, deoarece s-a adăugat cifra 0 la cifra 16, rezultând 160 milioane lei.

La data de 17.02.2012, pârâta P.I. depune la dosar completare la cererea reconvenţională prin care solicită constatarea nulităţii absolute a chitanţei încheiată la data de 22.05.2003 şi obligarea reclamantului să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1600 mp situată în punctul „Valea Morii”, precum şi obligarea acestuia la plata lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani, pentru terenul revendicat.

Pârâta  a solicitat  şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale pârâta a arătat  că, între părţi a fost încheiată o convenţie, însă nu pentru vânzarea terenului, reclamantul împrumutând-o pe pârâta P.I. cu suma de 800 lei pentru a merge la operaţie la Bucureşti, chitanţa fiind încheiată pentru siguranţa reclamantului că-i va restitui această sumă.

Deoarece pârâta nu este singura proprietară a terenului, aceasta consideră că, înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” este lovit de nulitate absolută.

A mai arătat  pârâta că reclamantul s-a folosit de acest teren încă din anul 2003, astfel că acesta a recuperat cu mult suma de 800 lei pe care a împrumutat-o pe pârâtă.

În aceste condiţii pârâta a  solicitat ca pentru ultimii ani reclamantul să-i plătească lipsa de folosinţă şi să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul revendicat.

La data de 02.03.2012, numitele S.M. şi M.C.  au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând instanţei obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1600 mp situată în punctul „Valea Morii” şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani. Totodată, intervenientele  au invocat  lipsa calităţii procesuale active a lui E.A. , întrucât acesta nu are interes legitim în această cauză.

Intervenientele  au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, acestea  au arătat  că sunt moştenitoare a lui M.G. , că reclamantul stăpâneşte acest teren de mai mulţi ani, şi că acestea, precum şi autorul lor nu au fost de acord să  se înstrăineze terenul în suprafaţă de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”.

Prin sentinţa civilă nr. 1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunţată de Judecatoria Câmpulung s-au respins  excepţiile invocate de pârâta P.I. şi intervenientele S.M. şi M.C.  privind lipsa calităţii procesuale active a  reclamantului şi lipsa de interes a acestuia. S-a admis  în parte acţiunea aşa cum a fost modificată, formulată de reclamantul E.A. , în contradictoriu cu pârâta P.I. .A fost obligată  pârâta P.I. să plătească reclamantului suma de 800 lei reactualizată la data executării prezentei sentinţe. Sa respins  capătul de cerere privind obligarea pârâtei P.I. de a îndeplini actele premergătoare şi de a merge cu reclamantul la notariat pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă  autentică. S-a  admis  în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta P.I. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele în nume propriu S.M. şi M.C. , domiciliate în …. A fost obligat  reclamantul să lase în deplină proprietate şi posesie pârâtei şi intervenientelor suprafaţa de 1455 m.p., situată pe raza comunei Godeni, sat Capul Piscului, punctul „ Valea Morii” aşa cum a fost identificat în schiţa de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. expert S.G. , aflat la pagina 83 din dosar. S-a respins  capătul de cerere din cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie privind lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat.S-au compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de  prima instanţă că, prin chitanţa încheiată la data de 22.05.2003 între P.G. , P.I. , P.I. , P.V. , T.A. , C.P. pe de o parte, şi reclamant de pe altă parte, primii au înţeles să înstrăineze reclamantului suprafaţa de 1600 mp teren situat în punctul „Valea Morii” cu suma de 8 milioane lei, sumă pe care au primit-o astfel: suma de 5 milioane lei (vechi) la încheierea chitanţei, şi suma de 3 milioane lei (vechi) la data de 13.07.2003.De la această dată, terenul a fost stăpânit de către pârât.

Terenul înstrăinat a fost reconstituit potrivit titlului de proprietate nr. 99105/11.06.1992 pe numele defunctului M.G. , având ca moştenitori pe numiţii M.A. şi M.G. .

M.A. a decedat la data de … , având ca moştenitori pe pârâta P.I. şi numitul M.V. . La data de … , a decedat şi M.V. , rămânând ca moştenitoare numita P.I. . Intervenientele S.M. şi M.C., potrivit susţinerilor părţilor, sunt moştenitoarele defunctului M.G. . Ulterior, acest teren a fost introdus, în titlul de proprietate nr. 125953/23.03.2004, emis pe numele reclamantului. Faptul că, terenul în suprafaţa de 1600 mp, în realitate 1455 mp face parte din acest titlu de proprietate, rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

În ceea ce priveşte, excepţiile invocate de pârâtă şi interveniente privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes de promovare a acţiunii, instanţa urmează a le respinge deoarece reclamantul are atât calitatea cât şi interesul de a promova prezenta acţiune, atât timp cât obiectul înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” îl constituie suprafaţa de 1600 mp cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâtei şi intervenientelor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei P.I. să îndeplinească actele premergătoare şi să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 1600 mp teren fâneţe situat în Comuna Godeni, sat Capu Piscul, punctul „Valea Morii” judeţul Argeş, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, instanţa urmează a-l respinge, deoarece aşa cum rezultă din actele dosarului, pârâta nu este singura proprietară a terenului în suprafaţă de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”.

Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Având în vedere că instanţa a respins acest capăt de cerere, urmează ca în temeiul art. 992 vechiul C.civ. să oblige pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 8 milioane lei (vechi), respectiv 800 lei, reprezentând preţul terenului în suprafaţă de 1600 mp, reactualizată la data prezentei sentinţe.

În ceea ce priveşte capătul de cerere din cererea reconvenţională privind nulitatea absolută a actului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” încheiat la data de 22.05.2003, instanţa urmează a-l respinge deoarece prezenta chitanţă a fost încheiată între mai multe părţi, aşa cum s-a arătat mai sus şi nu numai între reclamant şi pârâta P.I. , părţi care nu au fost chemate în judecată pentru a le fi opozabilă prezenta hotărâre.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind revendicarea, instanţa  a constatat că după încheierea chitanţei sub semnătură privată, terenul în suprafaţă de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii”, din măsurători 1455 mp, din titlul de proprietate nr. 99105/11.06.1997 a fost trecut în titlul de proprietate eliberat ulterior sub nr. 125953/23.03.2004 emis pe numele reclamantului.

Comparând cele două titluri de proprietate, instanţa a constatat că titlul de proprietate al autorului pârâtei şi intervenientelor, pentru suprafaţa revendicată este mai bine caracterizat decât titlul de proprietate al reclamantului pentru această suprafaţă, motiv pentru care instanţa în temeiul art. 563 C.civ., urmează să admită în parte cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie şi să oblige pe reclamant să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1455 mp aşa cum a fost identificată în schiţa de plan, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing. exp. S.G. , aflată la pag. 83 din dosar.

În ceea ce priveşte lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat, solicitată atât de pârâtă cât şi de interveniente, instanţa a  respins , deoarece reclamantul până în prezent nu a stăpânit abuziv acest teren, ci în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” încheiat la data de 22.05.2003 şi a titlului de proprietate al acestuia.

În temeiul art. 276 C.pr.civ., instanţa a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond s-a declarat recurs de către reclamantul E.A.  cât şi de către intervenientele  S.M. şi M.C.  , precum şi de către pârâta  P.I. .

Prin recursul promovat de către reclamant  se critică  sentinţa de fond motivat de faptul că  instanţa de fond în mod greşit a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei P.I.  să întreprindă toate formalităţile pentru  încheierea actului de vânzare cumpărare  cu privire la terenul  de 1600 mp  situat în pct. Valea Morii , comuna Godeni, satul Capul Piscului, jud. Argeş în formă autentică .Se arată  că pârâta  a vândut terenul  prin înscrisul  sub semnătură privată  spunând că este singura proprietară a terenului şi în mod nelegal susţine că nu a vândut niciodată terenul şi că preţul reprezintă o sumă de bani împrumutată  de la recurent Se arată că instanţa de fond în mod greşit a interpretat  actul juridic dedus judecăţii  şi astfel recursul este temeinic şi legal.

Prin recursul declarat de către  interveniente se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea privind lipsa de folosinţă a terenului  având în vedere că P.I. nu este singura proprietară a terenului ,aceasta nu putea s vândă terenul singură, iar reclamantul ştia acest lucru  şi a acceptat pe riscul său dobândirea terenului  .

În ceea ce priveşte  recursul declarat de pârâtă  se arată că în mod greşit s-a admis capătul de cerere  privind obligarea la plata sumei de 800 lei potrivit clauzelor penale deoarece reclamantul a renunţat  la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de bani reprezentând clauza penală .

Analizând  sentinţa recurată în raport de criticile formulat esi fata de prevederile art. 304 ind. 1 C pr civ  se constată că recursul pârâtei este fondat  în ceea ce priveşte  soluţia dată aspra capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei actualizată ,iar celelalte recursuri  declarate de reclamant şi interveniente urmează să fie respinse ca nefondate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de  pârâtă  se constată că recursul este  fondat  având în vedere că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală  acordând mai mult decât s-a cerut , deoarece  reclamantul  a renunţat la judecata  capătului de cerere  având ca  obiect  obligarea acestei  pârâte la plata sumei de 800 lei solicitată cu titlu de cauză penală , reactualizată  potrivit cererii depuse la data de 18.05.2012  în faţa instanţei de fond  reclamantul susţinând că  urmează să solicite aceste despăgubiri pe calea unei acţiuni separate

În ceea ce priveşte, critica referitoare la modalitatea de  solutionare a  excepţiilor invocate de pârâtă şi interveniente privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes de promovare a acţiunii, consideram ca in mod corect au fost respinse, avind in vedere ca înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” îl constituie suprafaţa de 1600 mp cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâtei şi intervenientelor,  iar actiunea  trebuie analizată prin prisma argumentelor de fapt şi prin prisma actelor juridice prin care reclamantul urmăreşte să-şi dovedească acţiunea, iar în ce măsură dreptul de proprietate este sau nu dovedit faţă de actul juridic invocat de reclamant  este o chestiune care în materia revendicării imobiliare determină temeinicia/netemeinicia  cererii, in raport de cererea formulata de partile adverse, iar totodata, situaţie identică si in privinta capetlor de cerere principale.

Cu privire la recursul declarat de interveniente considerăm că în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea  acestui capăt de cerere formulat şi prin cererea reconvenţională  privind lipa de folosinţă pentru terenul revendicat .

Într-adevăr instanţa de fond a admis acţiunea în revendicare şi a obligat pe reclamant să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtei şi a intervenientelor terenul în suprafaţă de 1455 mp  situat pe raza comunei Godeni ,sat Capul Piscului, sat Marea morii  ,însă a respins cererea privind lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat  reţinând că reclamantul nu a stăpânit abuziv acest teren,  ci în baza  înscrisului sub semnătură privată din data de 22.05.2003,

În temeiul posesiei de bună credinţă  şi posesorul  bunului imobil de bună credinţă  dobândeşte  fructele  civile sau industriale produse de bun , iar intentarea acţiunii în justiţie în revendicare împotriva posesorului face  să înceteze buna credinţă a acestuia astfel că de la data promovării acţiunii în revendicare posesorul nu mai poate invoca dobândirea fructelor pe temeiul posesiei de bună credinţă ( in acest sens a se vedea Tribunalul Suprem secţia civilă  decizia nr. 1422/28.10.1970,  decizia civilă nr. 1217/02.06.1975 ).

De asemenea, pe terenul aplicării  disp.art. 1  din Protocolul 1  privitor la protecţia dreptului de proprietate,  Curtea europeană a Drepturilor Omului  a apreciat că  formularea art. 485  ,486 şi487  din C.civ.  este foarte clară şi nu lasa nici o îndoială  asupra obligaţiei posesorului unui imobil de a restitui veritabilului proprietar care a câştigat acţiunea sa în revendicare  fructele civile produse de bunul imobil revendicat, singura  cauză de exonerare  este dată de situaţia posesorului de bună credinţă care a stăpânit  bunul pe temeiul unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu le-a cunoscut (  hotărârea Weissman contra României ).

În cauză,  nu se poate reţine decât buna credinţă a posesorului, în speţă a reclamantului având în vedere că acesta  a intrat în posesia bunului prin predarea acestuia de către pârâtă  în urma executării clauzelor anticipatorii  ce rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două părţi (chitanta de mina din anul 2003) respectiv reclamantul  a plătit preţul  mobilului  vândut ,iar pârâta a predat posesia bunului, considerându-se proprietara acestuia.

Într-adevăr ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare posesorul pârât este obligat  să restituie lucrul către adevăratul proprietar, respectiv către pârâtă  şi interveniente având în vedere că actul sub semnătură  privată nu transmite dreptul de proprietate asupra bunului vândut în lipsa încheierii acestuia în forma  autentică  , iar  posesorul de bună credinţă  poate să reţină fructele încasate  până la data intentării acţiunii în revendicare, iar aşa cum am motivat anterior  reţinând buna credinţă a reclamantului acesta nu poate fi obligat să restituie lipsa de folosinţă a terenului .

În ceea ce priveşte recursul reclamantului  acesta este nefondat, tribunalul constatind ca în urma modificării cererii de chemare în judecată  acţiunea  formulată de reclamant  are ca obiect  obligarea pârâtei  P.I.  să îndeplinească actele premergătoare şi să meargă cu reclamantul la notarul public pentru  a încheia actul de vânzare cumpărare  pentru suprafaţa de 1600 mp teren  fâneţe.

 Tribunalul retine ca prin chitanţa încheiată la data de 22.05.2003 între P.G. , P.I. , P.I. , P.V. , T.A. , C.P. pe de o parte, şi reclamant de pe altă parte, primii au înţeles să înstrăineze reclamantului suprafaţa de 1600 mp teren situat în punctul „Valea Morii” cu suma de 8 milioane lei, sumă pe care au primit-o astfel: suma de 5 milioane lei (vechi) la încheierea chitanţei, şi suma de 3 milioane lei (vechi) la data de 13.07.2003, iar de la această dată reclamantul a intrat in posesia terenului.

Terenul  retine ca terenul ce face obiectul inscrisului  sub semnatura privata face obiectul  reconstituirii  potrivit titlului de proprietate nr. 99105/11.06.1992 pe numele defunctului M.G. , având ca moştenitori pe numiţii M.A. şi M.G. .

M.A. a decedat la data de 01.08.2000, având ca moştenitori pe pârâta P.I. şi numitul M.V. , iar la data de 13.01.2004, a decedat şi M.V. , rămânând ca moştenitoare numita P.I. ., iar intervenientele S.M. şi M.C. , sunt moştenitoarele defunctului M.G. .

Pentru acest teren  s-a emis  titlul de proprietate nr. 125953/23.03.2004, in favoarea  reclamantului, teren astfel indentificat conform raportului de expertiza administrat de instanta de fond, desi acest teren nu era ce facea obiectului reconstituirii  dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, avind in vedere ca nu este vorba despre un teren aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar la momentul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, cu acest teren reclamantul la data intrarii in vigoare  legii fondului funciar nu figura inscris in registrul agricol, acest teren face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea autorilor piritei  si intervenientelor,  dreptul de proprietate in favoarea reclamantului nu s-a transmis prin incheierea inscrisului sub semnatura privata, aaastfel ca nu sunt indeplinite prevederile art. 8, 11 din  Legea 18/1991 si nici nu este vorba  despre situatia reglementata de art. 36 si art. 23 din acelasi act normativ.

 In ceea ce priveste legea aplicabila litigiului de fata aratam ca potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”, astfel ca invocarea de catre recurent a noilor dispozitii din codul civil este nefondata. Totodata in materia revendicarii, in cauză sunt aplicabile dispoziţiile în materia drepturilor reale imobiliare ale vechiului cod civil întrucât raporturile juridice s-au născut între părţi înainte de 1. 10 .2011, când a intrat în vigoare Noul cod civil si se au in vedere si  prevederile art. 6  al. 1, al. 5, 6 din Noul cod civil. Rezulta asadar ca fata de intelesul actual dat ultraactivitatii legii, fata de prevederile noului cod civil, ramin sub actiunea legii vechi si situatiile juridice obiective, adica acele situatii juridice ale caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de lege, cum sunt cele care vizeaza limitele legale ale proprietatii private, mostenirea, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului cod civil, drepturile reale de garantie.

Solutia data de catre judecatorie asupra  capătului de cerere privind obligarea pârâtei P.I. să îndeplinească actele premergătoare şi să meargă cu reclamantul la notarul public pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 1600 mp teren fâneţe situat în Comuna Godeni, sat Capu Piscul, punctul „Valea Morii” judeţul Argeş, vândută prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă”,  este una corecta.

 Formulare a acestui capat de cerere este realizat de catre reclamant pentru indeplinirea formalitatilor necesare de catre pirita in vederea prezentarii la notariat pentru  intocmirea actului de vinzare-cumparare in forma autentica, insa asa  cum  am motivat anterior, pârâta nu este singura proprietară a terenului în suprafaţă de 1600 mp situat în punctul „Valea Morii” si prin urmare aceasta nu poate proceda la transmiterea  dreptului de proprietate prin incheierea contractului de vinzare –cumparare in forma autentica asupra intregului bun imobil, iar o eventuala conventia privind obligatia piritei de a procura restul de proprietate de la ceilalti mostenitori pentru a o transmite reclamantului nu s-a dovedit.

 Pe de alta  parte, tribunalul constata ca obligatia ce rezulta din acest petit al cererii de chemare in judecata este una intuituu personae, iar in caz de refuz aceasta obligatie nu se poate realiza de creditor pe seama debitorului, instanta de judecata nefiind investit cu actiune care sa aiba ca obiect pronuntarea unei hotariri judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vinzare-cumparare intre parti.

 Instanta de fond in ceea ce priveşte capătul de cerere din cererea reconvenţională privind nulitatea absolută a actului sub semnătură privată intitulat „chitanţă” încheiat la data de 22.05.2003, instanta l-a respins, deoarece prezenta chitanţă a fost încheiată între mai multe părţi, aşa cum s-a arătat mai sus şi nu numai între reclamant şi pârâta P.I. , părţi care nu au fost chemate în judecată pentru a le fi opozabilă prezenta hotărâre si astfel in cadrul actiunii de revendicare in procesul de comparare de titluri urmeaza sa i se dea eficienta juridica necesara, tinind seama si de criticile piritului prin care invoca validitatea acestui act juridic.

 Acţiunea în revendicare  este o acţiune reală prin care  proprietarul care a pierdut  posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar

Aşadar, acţiunea în revendicare constituie un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, iar titularul său, pe  lângă  necunoaşterea dreptului,pretinde  şi restituirea acestuia .

Deşi, prin acţiunea în revendicare se tinde să se stabilească direct  existenţa  dreptului de proprietate al reclamantului, are ca efect  indirecte redobândirea posesiei ca o  consecinţă a  recunoaşterii dreptului de proprietate.

În speţă, pirita si interveninetele au  dovedit dreptul de proprietate asupra bunului imobil  revendicat, însă reclamantul  a intrat în posesia bunului revendicat prin incheierea conventiei de vinzare cumparare cu un singur coproprietar, iar aceasta nu este translativa de proprietate.

Conform art. 1295 Cod civil  în vigoare la momentul încheierii  antecontractului de vânzare - cumpărare , proprietatea  se  strămută de la vânzător la cumpărător doar  la momentul  încheierii contractului de vânzare  cumpărare, iar prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, ambele părţi se obligă a contracta în viitor ,astfel încât să poata opera transferul  proprietăţii , fiecare având  calitatea de promitent, cât şi de beneficiar, iar nerespectarea obligaţiilor asumate  de vreuna din părţi atrage  sancţiune răspunderii  contractuale pentru neexecutare .

Conform, art.5 alin.2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X „ în situaţia în care  după încheierea unui antecontract cu privire la teren  cu sau fără  construcţii,  una din părţi  refuză  ulterior să încheie contractul , partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate sesiza  instanţei competente  care poate pronunţa o hotărâre  care să ţină lor de contract”, ceea ce reclamantul nu a solicitat.

 Antecontractul de vinzare-cumparare doar se naşte o obligaţie de a face ,până la momentul transferului proprietăţii , chiar dacă bunul a fost  predat, cumpărătorul  îl  stăpâneşte  în baza  titlului juridic  reprezentat de  antecontactul de vânzare cumpărare, acesta  fiind detentor precar ( a se vedea A.Colin , H Capitant , p 916  si urm; M.Planiol , G.Ripert p 788şi urm. ; E.Safta Romano„ Sinteză teoretică şi practică  referitoare la antecontract ;RDS 1/1991, p. 31 şi urm.) .

 În cadrul acţiunii în revendicare este necesar ca cel ce formuleaza actiunea trebuie  să  facă dovada dreptului său de proprietate deoarece prin această acţiune se urmăreşte a se stabili în mod direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantului, pârâtul chemat în judecată având o situaţie în favoarea căruia nu operează  doar o prezumţie de proprietate dedusă din simplul fapt al posesie, ci pirita si interveninetele îşi dovedeşte dreptul de proprietate printr-un titlu de proprietate eliberat în temeiul Legii 18/1991, spre deosebire de inscrisul sub semnatura privata invocat de reclamant care nu este translativ de proprietate si fata de  propriile vicii ale titlului de proprietate emis conform Legii 18/1991 care s-au prezentat anterior, si care nu poate fi opus piritei si intervenientelor ca fiind preferabil.

 In temeiul art. 312 Cpr civ se va respinge recursul ca nefondat, iar conform art. 274 C pr civ va obliga  pe reclamant să plătească pârâtei P.I. suma de 218 lei cheltuieli de judecată în recurs, in raport de solutia data in recurs, reprezentind taxa de timbru de 37, 5 lei si timbru judiciar de 1, 5 lei, iar restul sumei onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul  E.A. şi de intervenientele S.M. şi M.C. ,  împotriva sentinţei civile nr. 1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunţată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr. 5468/205/2011,

Admite recursul formulat de pârâta P. GH. I.  împotriva sentinţei civile nr.1297 din data de 10 Iulie 2012 pronunţată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr.5468/205/2011,. Modifică în parte sentinţa în sensul că înlătură obligaţia pârâtei P.I. de plată a sumei de 800 lei în cuantum actualizat. Menţine în rest sentinţa.

Obligă pe reclamant să plătească pârâtei P.I. suma de 218 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 13 M

Domenii speta

Spete similare