TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 117/2015
Şedinţa publică de la 02 Februarie 2015
Obiectul cauzei:anulare act administrativ
INSTANŢA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr. 2234/109/2014, reclamanta SC T.P.T. SRL, in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P.P. – A.N.A.F. prin A.J.F.P.A. , a solicitat anularea Deciziei nr. (...) , anularea Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin inspectia fiscala nr. F-AG 1288/12.07.2013, intocmita in baza constatarilor din RIF nr. F-AG 957/12.07.2013, prin care s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii fiscale totale in suma de 43646 lei, precum si restituirea acestei sume achitata nedatorat prin OP nr. 75, 77, 78/02.10.2013, plus dobanzi fiscale.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a fost supusa unei inspectii fiscale pentru perioada 01.01.2008 – 31.03.2013 (impozit pe profit) si 01.01.2008 – 30.04.2013 (TVA), rezultand o suma suplimentara de plata in cuantum de 43646 lei, suma ce a rezultat din respingerea dreptului de deducere a cheltuielilor reprezentand contravaloarea unui bun achizitionat intracomunitar, respectiv a unui autoturism BMW nr. de identificare (...), precum si a unui ceas (...).
Reclamanta a aratat ca parata a incalcat dreptul contribuabilului referitor la informare si ascultare, in conditiile art. 107 C.proc. fisc. Pentru discutia finala ce a avut loc la sediul paratei si nu la sediul reclamantei, a fost citat administratorul cu numai o zi inainte de a avea loc, nu i-a fost comunicat proiectul RIF si nu a avut posibilitate sa formuleze obiectiuni.
Nu s-au respectat conditiile de forma ale deciziei de solutionare a contestatiei prev. de art. 211 ind.1 C.proc. fisc. nementionandu-se instanta competenta a solutiona plangerea
S-au retinut in mod gresit a fi aplicabile disp. art. 11 alin.1 ind.3, 21 alin.3 lit.n, 24 alin.2 lit a din Codul fiscal, de fapt fiind aplicabile disp. art. 21 alin.3, lit.i in limitele prevazute la art. 24 alin.11 lit h. De asemenea, in mod gresit s-au aplicat disp. art. 145 alin.2 lit. a din Lg. nr. 571/2003 modificata, pentru ca acestea nu erau in vigoare la data achizitionarii autovehiculului, respectiv la 03.06.2008.
Legal citata, parata a formulat intampinare (f. 63) solicitand respingerea contestatiei motivat de faptul ca a fost respectat dreptul la informare si ascultare al contribuabilului astfel cum rezulta din continutul punctului de vedere al acestuia, ce trebuia depus in 3 zile de la inchiderea inspectiei fiscale. Pe fondul cauzei s-a aratat ca in mod corect s-a facut aplicarea art. 21 alin. 1 si 3, lit.i si art. 24 alin.3 lit a C. fiscal. Achizitionarea celui de-al treilea autoturism nu este justificata in scopul obtinerii de venituri cata vreme mai detine in patrimoniu inca doua autoturisme in conditiile in care are doar un asociat si un angajat cu norma de 2 ore/zi. In plus, reclamanta nu a dovedit ca achizitia celor doua bunuri, respectiv ceasul de mana si autoturismul s-a facut in scopul operatiunilor taxabile astfel ca aceasta nu are drept de deducere pentru TVA. Se impune si respingerea capatului de cerere privind dobanzi , acestea fiind dobanzi de restituit de la bugetul local.
Reclamanta a facut dovada formularii plangerii prealabile in conditiile art. 7 din Lg. nr. 554/2004.
In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri si expertiza fiscala.
Examinand actele si lucrarile cauzei, Tribunalul va retine urmatoarele :
Reclamanta a aratat ca parata a incalcat dreptul contribuabilului referitor la informare si ascultare, in conditiile art. 107 C.proc. fisc.
Potrivit acestui text de lege in forma in vigoare la data intocmirii raportului de inspectie fiscala, 12.07.2013 :
„ (1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
(2) Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscală, care conţine constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.
(3) Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.
(5) Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discuţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunţă la acest drept.”
Tribunalul constata ca administratorului reclamantei, d-na (...) i-a fost emisa instiintarea pentru discutia finala la data de 5.07.2013 (f. 48). In urma discutiei ce a avut loc la data de 09.07.2013, reclamanta, prin administrator, a emis un punct de vedere (f. 99) ce nu poarta data certa, aratand ca are obiectiuni asupra rezultatelor controlului ce se vor materializa printr-o contestatie.
Din continutul RIF nr. F-AG 957/12.07.2013 rezulta ca discutia finala din data de 9.07.2013 a avut ca baza chiar proiectul de raport de care face vorbire art. 107 alin.3 C. proc. fisc. iar contribuabilul a avut la dispozitie pentru a prezenta un punct de vedere cele 3 zile prevazute de art. 107 alin.4 C. proc. fisc. avand in vedere ca forma finala a raportului poarta data de 12.07.2013.
Este real ca potrivit art. 68 din C. proc. fisc., termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor art 181 NCPC, respectiv alin.1 pct. 2 si alin.2, astfel ca forma finala a raportului trebuia intocmita la data de 15.07.2013. Cu toate acestea nerespectarea disp. art. 107 alin.4 nu impun sanctiunea nulitatii absolute ci numai relative daca prejudiciul cauzat nu poate fi inlaturat decat prin anularea actului. Or, reclamanta a avut la dispozitie procedura gratioasa si apoi procedura judiciara in fata instantei de judecata in care a avut posibilitatea sa invoce critici asupra deciziei de impunere si, implicit, asupra raportului de inspectie fiscala.
Reclamanta a mai aratat ca nu s-au respectat conditiile de forma ale deciziei de solutionare a contestatiei prev. de art. 211 C.proc. fisc. nementionandu-se instanta competenta a solutiona plangerea.
Intr-adevar, potrivit art. 211 alin.4 C. proc. fisc. dispozitivul deciziei de solutionare a contestatiei cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
Examinand dispozitivul Deciziei nr. (...) Tribunalul constata ca in art. 2 se mentioneaza posibilitatea exercitarii caii de atac la instanta de contencios administrativ competenta in conditiile legii. Calea de atac este prevazuta de lege iar partea nu se poate prevala de necunoasterea legii. Potrivit art. 218 alin.2 C. proc. fisc. deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii, respectiv in conditiile Lg. nr. 554/2004 raportat la NCPC.
Ca atare, nici acest motiv de anulare nu este intemeiat.
In ceea ce priveste fondul cauzei se vor retine urmatoarele :
Reclamanta a fost avizata pentru inspectie fiscala prin Avizul nr. 341/29.05.2013, obiectul verificarii fiind reprezentat de TVA pentru perioada 01.01.2008 – 30.04.2013 si impozit pe profit pentru perioada 01.01.2008 – 31.03.2013.
Prin RIF nr. F-AG 957/12.07.2013 (f. 24) s-a stabilit in sarcina reclamantei o suma suplimentara de plata in cuantum de 43646 lei.
Suma a fost preluata in Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin inspectia fiscala nr. F-AG 1288/12.07.2013 (f. 19).
In aceasta decizie au fost invocate ca temeiuri de drept, urmatoarele texte, dupa cum urmeaza :
-pentru profit, dobanzi si penalitati : art. 11 alin.1, art. 21 alin.3 lit.n, art. 24 alin.2 lit a din Codul fiscal ( Lg. nr. 571/2003); art. 119 alin.1, art. 120 alin.7, art. 120 ind. 1 alin.2 lit. c din C.proc. fisc. (OG nr. 92/2003)
-pentru TVA, dobanzi si penalitati : art. 11 alin.1, art.145 alin.2 lit. a, art. 126 alin.3 lit.a, art. 132 ind. 1, art. 150 alin.6, art. 157 alin.2 din Codul fiscal ; art. 119 alin.1, art. 120 alin.7, art. 120 ind. 1 alin.2 lit. c din C.proc. fisc.
Profit, dobanzi si penalitati
In actiunea in anulare, reclamanta a aratat ca s-au retinut in mod gresit a fi aplicabile disp. art. 11 alin.1 ind 3, 21 alin.3 lit.n, 24 alin.2 lit a din Codul fiscal, de fapt fiind aplicabile disp. art. 21 alin.3, lit.i in limitele prevazute la art. 24 alin.11 lit h. De asemenea, in mod gresit s-au aplicat disp. art. 145 alin.2 lit. a din Lg. nr. 571/2003 modificata, pentru ca acestea nu erau in vigoare la data achizitionarii autovehiculului, respectiv la 03.06.2008.
Tribunalul retine ca parata nu a avut in vedere art. 11 alin.1 ind.3 C. fiscal ci art. 11 alin.1, astfel ca reclamanta este in eroare.
Art. 11 alin.1 in forma de la data achizitiei autovehiculului prevede :” La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.”
Disp. art. 21 alin.3 lit.n C.fiscal in forma de la data achizitiei autovehiculului, stipuleaza : “(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: (…)
n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.”
Conform art. 24 alin.2 lit a din Codul fiscal in forma de la data achizitiei autovehiculului: „Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;”
Reclamanta a sustinut ca sunt aplicabile disp. art. 21 alin.3, lit.i in limitele prevazute la art. 24 alin.11 lit h. C. fiscal.
Art. 21 ( 3) „Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
i)amortizarea, în limita prevăzută la art. 24;”
Art. 24 (11) „Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).”
In aplicarea acestor texte legale, parata a retinut ca se impune recalificarea drept nedeductibila fiscal a cheltuielii cu un autoturism BMW nr. de identificare (...), tinand cont ca reclamanta detinea la data achizitiei autoturismului, 03.06.2008, alte doua autoturisme, BMW si AUDI, astfel cum rezulta din balanta de verificare intocmita pentru luna iunie 2008.
Reclamanta nu a contestat existenta celor doua autoturisme aratand ca acestea erau folosite de administrator in persoana d-nei (...) si un angajat cu functie de conducere, in persoana d-lui (...) , astfel cum rezulta din fisa postului (f. 47). De asemenea, nu s-a sustinut existenta unei a treia persoane care sa aiba functie de conducere si de administrare a persoanei juridice.
Referitor la aceasta chestiune, expertul cauzei a aratat ca numai pentru autoturismul BMW achizitionat in luna iunie 2008 organul fiscal a recalificat drept nedeductibila fiscal cheltuiala cu amortizarea nu si pentru ceasul Longines.
In acest context, expertul a aratat ca nu se justifica invocarea aplicabilitatii art. 11 alin.1 C. fiscal deoarece operatiunea de achizitie nu a fost nici anulata si nici reincadrata si avand un evident scop economic.
Tribunalul achieseaza la acest punct de vedere. Mai departe, insa, inlatura sustinerile expertului pentru ca atunci cand analizeaza intreaga perioada 2008 – 2013 (f. 181) acesta arata ca autoturismul a fost utilizat in scop administrativ si in consecinta reprezinta un mijloc fix amortizabil, invocand in acest sens disp. art. art. 24 alin.2 lit a din Codul fiscal, astfel cum a procedat in mod corect si parata, pierzand insa din vedere si disp. art. 21 alin.3, lit.i in limitele prevazute la art. 24 alin.11 lit h. C. fiscal, invocate chiar de catre reclamanta, potrivit carora cheltuiala cu amortizarea are deductibilitate limitata in limita prevazuta la art. 24, in conditiile in care amortizarea fiscală se calculează numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).
In concret, avand in vedere sustinerile reclamantei retinute mai sus, in sensul ca anterior achizitionarii autoturismului BMW nr. de identificare (...) , aceasta detinea alte doua autoturisme Dacia Logan si Audi (f. 6 – actiunea introductiva, f. 145 - 148) in conditiile in care acestea erau folosite de singurele persoane ce se incadrau disp. art. 21 alin.3 lit.n C.fiscal, Tribunalul constata ca in mod corect parata a calculat diferentele suplimentare la impozitul pe profit. Se va avea in vedere si inscrisul de la fila 145 din care rezulta ca reclamanta figura in sistemul national de evidente auto cu trei autoturisme din care unul, cel in discutie.
Este adevarat ca temeiul de drept invocat de parata este partial corect dar el se completeaza tocmai cu temeiurile invocate de catre reclamanta pentru a justifica masura luata.
De asemenea, reclamanta a mai sustinut si faptul ca in mod gresit s-au aplicat disp. art. 145 alin.2 lit. a din Lg. nr. 571/2003 modificata, pentru ca acestea nu erau in vigoare la data achizitionarii autovehiculului, respectiv la 03.06.2008.
In ceea ce priveste acest aspect este de remarcat ca textul de lege mentionat nu a suferit modificari astfel incat acesta avea forma de mai jos, atat la data achizitionarii autovehiculului, respectiv la 03.06.2008 astfel cum se sustine ( forma in vigoare la 1.01.2008), cat si la data intocmirii raportului de inspectie fiscala, la care se raporteaza Tribunalul, respectiv 12.07.2013 :
„Art. 145 (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni taxabile;”
Tribunalul nu poate trece cu vederea si imprejurarea ca expertul si-a depasit competentele facand referire la motivarea actului administrativ fiscal, la procedura de ascultare a contribuabilului, atributii ce apartin exclusiv instantei de judecata si asupra carora Tribunalul s-a pronuntat anterior.
Concluzionand, se va retine ca parata a calculat corect impozitul suplimentar precum si obligatiile accesorii de plata la acesta.
TVA, dobanzi si penalitati
a)in ceea ce priveste ceasul Longines, achizitionat in februarie 2008
Reclamanta a aratat ca recunoasterea amortizarii acestui bun drept cheltuiala deductibila fiscal conduce la concluzia ca aceasta cheltuiala a fost efectuata in folosul operatiunilor taxabile si nu in scop personal.
b)in ceea ce priveste autoturismul BMW cu nr. de identificare (...) achizitionat in luna iunie 2008
Reclamanta a aratat ca disp. art. 145 ind. 1 au fost introduse prin OUG nr. 34/2009 astfel ca se permite retroactivarea legii fata de data achizitiei bunului.
Parata a invocat disp. art. 11 alin.1, art. 145 alin.2 lit. a, art. 126 alin.3 lit.a, art. 132 ind. 1, art. 150 alin.6, art. 157 alin.2 din Codul fiscal ; art. 119 alin.1, art. 120 alin.7, art. 120 ind. 1 alin.2 lit. c din C.proc. fisc.
a) in ceea ce priveste ceasul Longines, achizitionat in februarie 2008
Sunt aplicabile :
- art. 11 alin.1 din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii ceasului : “La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.”
- art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii ceasului : “Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;”
- art. 119 alin.1 din Codul de procedura fiscala in forma din 1.10.2007 in vigoare la data achizitionarii ceasului : ” Dispoziţii generale privind majorări de întârziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.”
- art. 120 alin.7 din Codul de procedura fiscala in forma din 1.10.2007 in vigoare la data achizitionarii ceasului : “ Majorări de întârziere (7) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”
- art. 120 ind. 1 alin.2 lit. c din Codul de procedura fiscala in forma din 1.10.2007 in vigoare la data achizitionarii ceasului : nu exista
Fata de aceste dispozitii legale, expertul cauzei a retinut ca amortizarea ceasului Longines a fsot recunoscuta de parata drept cheltuiala deductibila fiscal, in consecinta efectuata in scopul obtinerii de venituri impozabile, astfel ca aceasta cheltuiala a fost efectuata in scopul operatiunilor taxabile si nu in scop personal.
Tribunalul imbratiseaza aceasta opinie, constatand ca in cauza sunt pe deplin aplicabile disp. art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii ceasului : “Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni taxabile;”
In acest sens se va retine ca parata era cu atat mai mult obligata sa motiveze masura luata pe baza de probe sau constatari proprii cu cat aceasta decizie este subsecventa aceleia prin care a recunoscut mijlocul fix drept cheltuiala deductibila fiscal.
b) in ceea ce priveste autoturismul BMW cu nr. de identificare (...) achizitionat in luna iunie 2008
Sunt aplicabile urmatoarele reglementari :
- art. 11 alin.1 din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : “Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.”
- art.145 alin.2 lit. a, din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : “(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;”
- art. 126 alin.3 lit.a din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : “(3) Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 132^1:
a) o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. 2) cu privire la vânzările la distanţă;”
- art. 132 ind. 1 din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : “Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri
(1) Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2) În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 126 alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5) Prevederile alin. (2) nu se vor aplica, iar achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată conform alin. (1), în cadrul unei operaţiuni triunghiulare în alt stat membru decât România, de către cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153, se va considera că a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în acel alt stat membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat achiziţia intracomunitară în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru, livrare pentru care beneficiarul care este înregistrat în scopuri de TVA în statul membru respectiv a fost desemnat ca persoană obligată la plata taxei aferente;
b) obligaţiile privind declararea acestor operaţiuni, stabilite prin norme, au fost îndeplinite de către cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153.”
- art. 150 alin.6 din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : nu exista alin.6
- art. 157 alin.2 din Codul fiscal in forma din 1.01.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : „Plata taxei la buget (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia în decontul prevăzut la art. 156^2, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147^1, taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (1) lit. b) - g).”
- art. 119 alin.1 din Codul de procedura fiscala in forma din 1.04.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : ” Dispoziţii generale privind majorări de întârziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.”
- art. 120 alin.7 din Codul de procedura fiscala in forma din 1.04.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : “ Majorări de întârziere (7) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”
- art. 120 ind. 1 alin.2 lit. c din Codul de procedura fiscala in forma din 1.04.2008 in vigoare la data achizitionarii autoturismului : nu exista
Expertul cauzei a retinut, in acord cu sustinerile reclamantei, ca art. 145 ind. 1 C. proc. fiscala prevazand limitarile speciale ale dreptului de deducere au fost introduse prin OUG nr. 34/2009, dispozitii legale ulterioare faptului generator, respectiv achizitionarea autoturismului ce a avut loc in iunie 2008 sau fara relevanta in cauza pentru nu sunt de natura sa limiteze dreptul de deducere al TVA.
Lecturand Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin inspectia fiscala nr. F-AG 1288/12.07.2013, prin raportare la temeiurile de drept retinute in RIF nr. F-AG 957/12.07.2013, Tribunalul constata ca , intr-adevar, desi nu sunt metionate in decizia de impunere disp. art. 145 ind.1 alin. 2 C. fiscal, aceste dispozitii se regasesc in raportul de inspectie fiscala ce a stat la baza emiterii deciziei si fundamenteaza solutia aleasa. In acest context, Tribunalul va avea in vedere si faptul ca decizia de impunere nu este motivata in concret prin raportare a situatiei de fapt la fiecare temei de drept indicat, mai ales in ceea ce priveste dreptul material, astfel ca se prezuma ca motivarea deciziei face trimitere la motivarea din raportul de inspectie fiscala.
Este de remarcat si faptul ca in toate documentele emise parata nu face referire la texte normative in vigoare la un anumit moment, dat de fiecare speta in parte, astfel incat este cu neputinta ca instanta sa observe daca textul propus era in vigoare la momentul de referinta, pentru a se face o apreciere judicioasa a legalitatii masurii. Cu toate acestea, se poate observa cu usurinta ca disp. art. 145 ind.1 alin. 2 C. fiscal, invocate ca temei al motivarii masurii luate de catre parata in RIF ( raportul de inspectie fiscala) au fost introduse prin OUG nr. 34/2009, dispozitii legale ulterioare faptului generator, respectiv achizitionarea autoturismului ce a avut loc in iunie 2008, ele neexistand in legislatie la acest moment de referinta.
Mai mult, disp. art. 145 alin.2 lit. a C. fiscal, nu erau in vigoare in forma indicata de parata (f. 34, alin.9) ci in forma retinuta si indicate mai sus, iar art 150 alin.6 nu exista la momentul de referinta ( f. 34, alin.6), astfel cum am aratat déjà anterior.
Potrivit art. 211 C. proc. fiscala, decizia de solutionare a contestatiei trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea celui ce ia masura.
Or, Tribunalul apreciaza ca nu este posibil, si acest lucru atrage culpa celui ce a intocmit actul, ca motivarea deciziei asupra contestatiei sa preia “ la gramada” temeiurile de drept invocate in decizia de impunere si RIF, fara sa precizeze in concret situatia de fapt careia i-au fost aplicate si limitandu-se sa mentioneze actul normativ “ cu modificarile si completarile ulterioare” fara sa indice atit justitiabilului dar si instantelor de fond si de control judiciar ce forma a actului a avut in vedere ca fiind in vigoare la un anumit moment de referinta, cu atat mai mult cu cat este bine stiut ca atat codul fiscal cat si cel de procedura fiscala au suferit modificari multiple iar aplicarea lor in timp este ingreunata.
Ca atare, Tribunalul apreciaza ca sub aspectul stabilirii obligatiilor suplimentare TVA, penalitati si dobanzi, cererea reclamantei este pertinenta urmand a fi admisa, in baza art. 1,2 ,8 şi 18 din Legea 554/2004 raportat la dispozitiile legale retinute in cuprinsul hoatararii, cu consecinta anularii Deciziei nr. (...) , admiterii in parte a plangerii prealabile si anularii in parte a Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin inspectia fiscala nr. F-AG 1288/12.07.2013, intocmita in baza constatarilor din RIF nr. F-AG 957/12.07.2013, prin inlaturarea obligatiei de plata TVA, dobanzi si penalitati in suma totala de 35.621 lei, mentinandu-se decizia pentru obligatia de plata a impozitului pe profit, dobanzi si penalitati pentru suma totala de 8.025 lei.
Tribunalul va retine ca nu s-au facut dovezi in privinta platii sumelor mentionate in decizia de impunere astfel ca va respinge capatul de cerere privind restituirea sumei de 35.621 lei, anulata, inclusiv dobanzi.
In baza art. 451 rap. la art. 453 NCPC, Tribunalul va admite in parte cererea privind cheltuielile de judecata, in procentul in care a fost inlaturata suma de 35.621 lei, obligand parata la plata sumei de 4729 lei ( 81.61 % din 5795 lei) cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu experti si taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE :
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta SC T.P.T. SRL in contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P.P. - A.J.F.P.A. ,
Anuleaza Decizia nr. (...) , admite in parte plangerea prealabila si anuleaza in parte Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin inspectia fiscala nr. F-AG 1288/12.07.2013, intocmita in baza constatarilor din RIF nr. F-AG 957/12.07.2013, prin inlaturarea obligatiei de plata TVA, dobanzi si penalitati in suma totala de 35.621 lei, mentinandu-se decizia pentru obligatia de plata a impozitului pe profit, dobanzi si penalitati pentru suma totala de 8.025 lei.
Respinge capatul de cerere privind restituirea sumei de 35.621 lei, anulata, inclusiv dobanzi. Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 4729 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată azi, 02.02. 2015, la Tribunalul Argeş –Secţia Civilă, complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal.
Tribunalul Tulcea
Pretenţii –declinare de competenţă
Tribunalul Gorj
Drepturi salariale ale personalului din justiţie
Tribunalul Tulcea
Cerere de chemare în judecată
Tribunalul Tulcea
Comercial-opoziţie
Judecătoria Pogoanele
PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. SANCŢIUNE CONTRAVENŢIONALĂ APLICATĂ DE UN ALT AGENT CONSTATATOR DECÂT CEL PREVĂZUT DE LEGE. APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART. 15 ALIN. 1 DIN O.G. NR. 2/2001