Plângere - Penitenciar

Rezoluţie 73 din 01.10.2015


Prin plângerea înregistrata la data de W sub nr. T petentul C.F. a contestat hotărârea Comisiei de Disciplina din cadrul Penitenciarului Bacău nr. X prin care a fost sancţionat potrivit art. 101 al. 1 lit. e din Legea nr. 254/2013.

A fost ataşat, in copie, dosarul de incident.

Petentul a fost audiat de judecătorul de supraveghere in data de V.

Deliberând asupra cererii formulate judecătorul de supraveghere a privării de libertate constata următoarele :

Potrivit art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013 persoanele condamnate sunt obligate sa manifeste o atitudine cuviincioasa fata de orice persoana cu care intra in contact, sa respecte orice alta obligaţie care rezulta din prezenta lege, din regulamentul de aplicare a acesteia, din ordinele si deciziile emise in baza acestora si din regulamentul de ordine interioara al penitenciarului iar conform art. 82 lit. p din Legea nr. 254/2013este interzisa ameninţarea personalului, a persoanelor care executa misiuni in penitenciar sau care se afla in vizita, a celorlalte persoane condamnate, precum si a oricăror altor persoane.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 254/2013 una din sancţiunile care pot fi aplicate este suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioada de cel mult 3 luni.

Potrivit art. 103 al. 6 din Legea nr. 254/2013, la stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de natura si modul de comite a abaterii, de persoana si starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii si in timpul procedurii disciplinare.

Potrivit art. 100 al. 1 din Legea nr. 254/2013 constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. a-c şi la art. 82 lit. a-p, determinarea cu intenţie a altei persoanei condamnate sa săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a-p, precum si încălcarea altor obligaţii si interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave in alte acte normative. Potrivit alin. 2. constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. d-f si art. 82 lit. q-ţ, precum si încălcarea altor obligaţii si interdicţii prevăzute ca abateri grave in alte acte normative. Potrivit al. 3 constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prev. de art. 81 lit. g-1 si art. 81 lit. u-x, precum si a celor prevăzute ca abateri uşoare in alte acte normative.

în fine, potrivit art. 104 alin. 7 din aceeaşi lege, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate pronunţa una din următoarele soluţii:

a)admite plângerea şi dispune anularea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplina

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasa fără obiect, tardiva sau inadmisibila, după caz

c) ia act de retragerea plângerii.

Petentul C.F.  a formulat plângere împotriva hotărârii nr. X  a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Bacău prin care a fost sancţionat potrivit art. 101 al. 1 lit. e din Legea nr. 254/2013, cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioada de o luna pentru faptul că in data de Z  a avut o atitudine necuviincioasa si a ameninţat cadrele.

In declaraţia dată de petent cu audierii sale de comisia de disciplina acesta a declarat ca nu 1-a înjurat pe agentul D.E.F., doar a ridicat tonul si i-a spus sa îl aştepte sa se îmbrace.

în fapt, se reţine în raportul de incident că in data de Z, petentul a adoptat o atitudine necuviincioasa fata de agentul supraveghetor, totodată aducând injurii la adresa acestuia si ameninţând ca va sparge geamurile.

In prima declaraţia data in dosarul de disciplina petenlului C.F. a arătat ca ii pare foarte rău ca s-a opus si ca 1-a înjurat pe domnul D.E.F..

Audiat de judecătorul de supraveghere, petentul a negat săvârşirea abaterii, afirmând ca nu el este autorul abaterilor reţinute in sarcina sa, prima declaraţia a dat-o la solicitarea agentului D.E.F. si nu ar reflecta adevărul, a fost păcălit de agent sa recunoască, spunându-i-se ca, daca recunoaşte, nu i se va întocmi raport. A depus totodată precizări la plângere si declaraţii în original date de colegi de camera, respectiv ale numiţilor L.C., C.R.N.. L.O., O.D. A propus proba cu martori in persoana celor mai sus menţionaţi.

La data de R au fost audiaţi numiţii L.C. si L.O. care au arătat ca agentul D.E.F. e cel care i-ar fi vorbit urat petentului, care nu era imbracat cand a fost chemat la audiente de judecătorul de supraveghere. Petentul ar fi solicitat sa fie aşteptat cat se îmbracă dar agentul a început sa îi vorbească urat si sa îl înjure.

Judecătorul de supraveghere apreciază ce cele doua declaraţii nu reflecta realitatea si sunt date în vederea disculpării deţinutului C.F., care a recunoscut abaterile cu ocazia efectuării cercetărilor in dosarul disciplinar. Ulterior a încercat sa acrediteze ideea ca prima declaraţie nu reflecta adevărul si a fost scrisa la cererea agentului iară sa facă dovada supunerii sale vreunei intimidări sau violente psihice din partea acestuia.

Mai mult decât atât, declaraţiile agentului D.E.F. sunt susţinute de declaraţiile agenţilor prezenţi la incident.

Coroborând toate aceste declaraţii, judecătorul de supraveghere apreciază că raportul de incident este temeinic întocmit, petentul fiind autorul abaterilor reţinute în sarcina sa .

Coroborând toate probele existente la dosar Judecătorul de supraveghere apreciază că raportul de incident este temeinic întocmit, iar sancţiunea aplicată prin hotărârea atacată respectă criteriile prevăzute de lege (este proporţională cu abaterea săvârşită, cu împrejurările în care a fost săvârşită fapta, atitudinea petentului de nerecunoaşterc a faptei cât si cu gravitatea acesteia), motive pentru care se impune respingerea plângerii ca nefondată.