Divort

Sentinţă civilă 2743 din 14.12.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de  24.06.2016 sub nr. 3077/207/2016, reclamanta D. M. C., a chemat în judecată pe pârâtul D. P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa  în temeiul dispoziţiilor art. 373 lit. b NCC, să dispună desfacerea căsătoriei dintre părţi, înregistrată sub nr. 234 din 08.11.1997 la Primăria Caracal, din culpa exclusivă a soţului pârât; în temeiul art. 400 NCC să se stabilească locuinţa minorei D. M. S. la reclamantă; exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze în comun, de ambii părinţi; stabilirea modului de contribuţie al ambilor părinţi la suportarea cheltuielilor de creştere şi educare ale minorei, cu obligarea soţului pârât la plata unei pensii băneşti lunare în favoarea minorei, într-un cuantum de 25 % din veniturile nete lunare ale acestuia, conform art. 401 NCC; să-i fie atribuit beneficiul folosinţei locuinţei de familie situată la adresa  de domiciliu a reclamantei, până la definitivarea partajului dintre ei.

În motivarea în fapt a cererii sale reclamanta a arătat că  relaţia dintre  părţi a debutat în anul 1997, moment din care au locuit împreună pe raza municipiului Caracal, iar probleme au existat permanent de-a lungul căsniciei, motivat de comportamentul infidel al pârâtului, peste care reclamanta a înţeles să „treacă" , pentru a păstra relaţia, în special după momentul la care s-a născut minora .

Susţine reclamanta că, după anul 2012, moment în care  ca familie au traversat o situaţie personală delicată, relaţia dintre ei s-a deteriorat accelerat, motivat de permanentele violenţe verbale ,  uneori şi fizice la care era supusă şi de continuarea actelor de infidelitate din partea soţului pârât.

A menţionat reclamanta  că, în perioada anilor 2012-2016 relaţia de căsătorie s-a răcit treptat, ceea ce a condus în data de 03.06.2016 , pe fondul unei altercaţii verbale grave ce a avut loc între ei, la despărţirea în fapt, context în care reclamanta a  considerat că nu mai este posibil să convieţuiască cu pârâtul şi a  decis să locuiască împreună cu  minora în locuinţa ce reprezintă domiciliul conjugal legal şi implicit locuinţa de familie.

Reclamanta a susţinut că având în vedere relaţia foarte apropiată pe care o are cu minora, vârsta şi sexul acesteia, incapacitatea tatălui de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea zilnică a acesteia, este în interesul superior al minorei ca locuinţa să-i fie stabilită în domiciliul său. 

 In dovedirea cererii, reclamanta înţelege să se folosească de proba cu acte, interogatoriul pârâtului, anchete sociale şi audierea martorilor A. G. şi D. M..

În dovedirea cererii reclamanta in conformitate cu art.194 Cod proc.civ., a depus la dosar: carte identitate , taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei (fila 9),  certificat naştere minor, certificat căsătorie , adeverinţa nr.79261/25.10.2016 emisă de DGASPC Slatina, privind veniturile realizate pe ultimele 6 luni, contract cadru de închiriere, sentinţa civilă nr.2485/16.11.2016 , o serie de facturi şi chitanţe,

Acţiunea a fost legal timbrată potrivit art.15 lit. b din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reclamantul achitând taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei.

În data de 22.07.2016, pârâtul D. P., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea în fapt a cererii pârâtul a susţinut că este căsătorit cu reclamanta din anul 1997, relaţia bazându-se pe iubire, respect şi înţelegere reciprocă. S-a învederat că nu a manifestat un comportament nepotrivit faţă de reclamantă şi  nu a agresat-o pe aceasta fizic sau verbal.

Pârâtul a arătat că interesul minorei este acela de a creşte alături de ambii părinţi, domiciliul comun fiind în Caracal, Strada …., nr…., Jud Olt, care este dealtfel singura locuinţă pe care  o deţine, temerile reclamantei că ar putea fi agresată fiind nejustificate.

Pârâtul a susţinut că locuinţa la care face referire reclamanta a fost achiziţionată în anul 2007 prin credit ipotecar pe o perioadă de 25 de ani, rata aferentă creditului fiind cuprinsă între 1.300-3.000 lei/lunar şi fiind achitată exclusiv de către el. În ceea ce o priveşte pe minoră pârâtul a arătat că începând cu vârsta de 8 luni aceasta a beneficiat de serviciile unei bone, a cărei remuneraţie a fost achitată în mare parte tot de către el. 

În subsidiar solicită pârâtul desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei, totodată solicitând instanţei  stabilirea de legături personale cu  minora, astfel: în ultima săptămână din lună, o săptămână în  vacanţa de iarnă şi o lună în vacanţa de vară.

În apărare pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriu, înscrisuri şi  proba cu martorii D. I. şi P. D..

Instanţa în virtutea rolului activ, a dispus din oficiu efectuarea anchetei sociale la domiciliile părţilor, conform art. 396 Cod. civil, rapoartele de anchetă socială nr. 34703/14.09.2016 şi nr.45339/28.10.2016  fiind depuse la dosarul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.10.2016, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului şi proba testimonială.

În şedinţa publică din 23.11.2016,  s-a procedat la administrarea  probei cu  interogatoriul părţilor, ale căror răspunsuri au fost consemnate şi ataşate la dosar (filele 89, 92).

La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi martorii  A. G. şi D. M.– propuşi de reclamanta şi P. D. G. şi D. I., propuşi de pârât,  ale căror declaraţii au fost consemnate şi anexate la dosar.

Au mai fost anexate la dosar adeverinţa emisă de UM nr…… Deveselu, cu veniturile realizate pe ultimele 6 luni de pârât şi adeverinţa nr.479 din 14.12.2016 emisă de UM nr…… Caracal.

Examinând materialul probator administrat in cauză, instanţa  reţine următoarea  situaţia de fapt:

Reclamanta D. M. C. s-a căsătorit cu pârâtul D. P. la data de 8.11.1997, căsătoria acestora fiind înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Municipiului Caracal, Judeţul Olt,  sub nr.234,  fapt ce reiese din certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei fila 6.

Din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minora  D. M. S., născuta la data de 3.08.2010.

Aşa cum reiese din declaraţiile martorilor D. M. (fila 94),  D. I.(fila 96) şi A. G.(fila 93) şi din proba cu interogatoriul reclamantei fila 91, părţile s-au despărţit în fapt la data de 3 iunie a anului 2016, când reclamanta însoţită de fiica sa a părăsit domiciliul conjugal in Municipiul Caracal, Strada  M……, mutându-se iniţial in locuinţa părţilor din Municipiul Caracal, Strada L…… şi ulterior în locuinţa fratelui reclamantei situată pe strada P….. din Municipiul Caracal.

În ceea ce priveşte motivele care ai condus la despărţirea în fapt a părţilor instanţa reţine că din declaraţia martorei A. G. rezultă faptul că în urma comportamentului violent fizic şi verbal al pârâtului, la care martora a asistat personal, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal.

Instanţa apreciază că declaraţia acestei martore este credibilă în condiţiile în care, în calitate de bonă a minorei D. M. S., de aproximativ 6 ani, aceasta venea în locuinţa părţilor pentru a se ocupa de minoră.

Mai mult din declaraţia martorei rezultă faptul că minora a asistat la actele de agresiune exercitate de pârât asupra reclamantei, fetiţa relatându-i martorei că mama sa a fost bătută de tatăl său.

Depoziţia martorei se coroborează cu declaraţia martorului D. M. care  a asistat la acte de violenţă verbală ale pârâtului împotriva reclamantei şi cu răspunsul reclamantei la proba cu interogatoriul administrat din oficiu, întrebarea nr.1, aceasta relatând că infidelitatea pârâtului şi comportamentul violent fizic şi verbal al acestuia au determinat-o să părăsească domiciliul conjugal.

De asemenea din declaraţia martorului D. I. propus de către pârât instanţa reţine  că reclamanta i-a povestit că motivele care au determinat-o să părăsească domiciliul conjugal au constat în comportamentul violent fizic şi verbal al soţului său, însă martorul nu a asistat personal la astfel de acte de violenţă. 

Instanţa observă că în conformitate cu dispoziţiile art.373 lit.b Cod. civil divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive  temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Instanţa, având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, răspunsurile reclamantei la proba cu interogatoriu, faptul că părţile sunt despărţite în fapt de aproximativ 6 luni,  apreciază că raporturile  dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, ca urmare a atitudinii pârâtului, care a fost violent fizic şi verbal faţă de soţia sa, reclamanta din prezenta cauză.

Instanţa constată că potrivit art.309 Cod civil, soţii îşi datorează  reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral, pârâtul încălcându-şi aşa cum s-a reţinut anterior această obligaţie.

Faţă de cele expuse în temeiul art..373 lit.b. Cod civil., coroborat cu art.379 alin.1 Cod civil instanţa va  admite cererea formulată de reclamanta şi va desface căsătoria încheiată între părţi şi înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Mun. Caracal, Judetul Olt,  sub nr.234/8.11.1997, din culpa pârâtului.

În ceea ce priveşte efectele divorţului cu privire la relaţiile nepatrimoniale dintre soţi, respectiv cu privire la numele reclamantei,  instanţa reţine că între părţi nu  a intervenit o înţelegere cu privire la acest aspect iar reclamanta  a solicitat să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de Dumitrescu.

Având în vedere aceste aspecte în conformitate cu disp.art.383 alin.3.NCC, instanţa urmează să dispună ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, anume acela de „ Dumitrescu”.

În ceea ce priveşte efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinţi si copilul lor minor, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art.396 Cod civil, instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă socială precum şi de înţelegerea părinţilor, pe care îi ascultă.

Instanţa reţine că aşa cum reiese din declaraţiile martorilor minora este ataşată de ambii părinţi, aceştia având un comportament corespunzător faţă de copil.

Instanţa constată că aşa cum reiese din mijloacele de probă administrate în  cauză minora locuieşte în prezent alături de mama sa într-un apartament situat pe Strada Parângului din Municipiul Caracal.

 Din referatul de anchetă socială întocmit de primăria Municipiului Caracal şi înaintat la dosarul cauzei cu adresa 34703/14.09.2016 rezultă că imobilul este mobilat şi dotat corespunzător, condiţiile de igienă fiind foarte bune, singurul inconvenient constând în faptul că momentan apartamentul nu este racordat la energie electrică.

De asemenea din referatul de anchetă socială precum şi din declaraţiile martorilor instanţa reţine că reclamanta are posibilitatea de a locui şi în aparatamentul cu 4 camere al părinţilor săi, situat în Municipiul Caracal, Strada ...., bl....., sc.1 et.1 ap.2, alături de fratele reclamantei, condiţiile de locuit fiind foarte bune şi în acest imobil.

Instanţa are în vedere că aşa cum rezultă din decalaraţiile martorilor şi din referatul de anchetă socială înaintat, minora este bine îngrijită având o relaţie de puternic ataşament faţă de mama sa.

Instanţa constată că din declaraţia martorei A. G. rezultă că minora şi-a exprimat dorinţa de a locui în continuare cu mama sa

Mai mult instanţa reţine că in ceea ce o priveste pe minoră,  aceasta este bine ingrijita si reclamanta dispune de condiţiile materiale necesare pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a minorei, fapt ce reiese din concluziile referatului de ancheta socială.

Instanţa apreciază că nebranşarea temporară la energie electrică a apartamentului în care locuieşte reclamanta alături de fiica sa, nu este de natură să conduce instanţa la concluzia că în ceea ce priveşte condiţiile de locuit acestea ar fi necorespunzătoare, având în vedere că din declaraţiile martorilor din care a reieşit faptul că minora nu resimte lipsa acestei utilităţi, iluminarea efectuându-se cu lanterne foarte mari iar minora fiind în clasa pregătitoare nu primeşte teme pentru şcoală.

În ceea ce îl priveşte pe pârât instanţa are în vedere că  acesta este ataşat de fiica sa, contribuind la creşterea şi educarea acesteia şi după despărţirea în fapt de reclamantă.

Totodată instanţa remarcă atitudinea nesinceră a pârâtului care deşi la termenul de judecată din data de 19.10.2016 a invederat că locuieşte efectiv în imobilul situat în Caracal, Strada .... nr...... negând faptul că locuieşte la adresa indicată de reclamantă, respectiv Municipiul Caracal, Strada M....... nr.....,  din proba cu declaraţiile martorilor A. G. propusă de reclamantă şi D. I. propus de către pârât a rezultat că locuinţa efectivă a acestuia se află în strada M.......din Municipiul Caracal.

Instanţa are în vedere faptul că ancheta socială nu a putut fi efectuată la adresa din Municipiul Caracal, Strada M....Vodă nr...... ca urmare a atitudinii pârâtului aspect ce reiese din adresa nr.50459/12.12.2016 înaintată de Primăria Municipiului Caracal.

Instanţa observă că în situaţia în care domiciliul minorei ar fi stabilit la tatăl său, pârâtul nu are momentan angajată o persoană care s-ar putea ocupa de supravegherea şi îngrijirea minorei în perioadele în care tatăl se află la serviciu, bona actuală a minorei, de care aceasta este foarte ataşată, refuzând categoric să lucreze pentru pârât.

Instanţa având în vedere  vârsta minorei, sexul acesteia relaţia de profund ataşament atât faţă de mamă cât şi faţă de bona sa care o îngrijeşte de aproximativ 6 ani, apreciază că este în interesul superior al copilului să-i fie stabilit domiciliul la mama sa, reclamanta din prezenta cauza, aceasta întrunind criteriile morale şi materiale necesare pentru a-i oferi fiicei sale o dezvoltare corespunzătoare din punct de vedere fizic şi moral.

Avand in vedere aceste aspecte, potrivit art.396 Cod civil, instanţa va stabili  domiciliul minorei D. M. S., la mama sa, reclamanta din prezenta cauză.

Totodată instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art.5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, care  prevede în mod expres că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art.402 Cod civil, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de crestere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

În ceea ce priveşte cuantumul obligaţiei de întreţinere instanţa are în vedere că potrivit art.529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreţinerea este datorată de părinte ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.

Obligaţia de a contribui la întreţinerea copilului minor reprezintă aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere atât veniturile paratului aşa cum rezulta din adeverinţa emisă de UM nr…… Deveselu, şi adeverinţa nr.479 din 14.12.2016 emisă de UM nr…… Caracal, depuse la dosarul cauzei, cat si nevoile minorei care are nevoie de susţinere materială pentru a beneficia de o educaţie corespunzătoare şi pentru a-şi desăvârşi studiile.

Având în vedere aceste aspecte în baza art.592 Cod civil coroborat cu art.402 Cod civil instanţa va  obliga paratul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum  de 350 lei lunar, începând cu data de 24.06.2016 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligaţii.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti instanţa revine că potrivit art.397 Cod civil după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Instanţa reţine aşadar că regula este ca autoritatea părintească, care este un ansamblu de drepturi dar şi de obligaţii cu privire la copil, să se exercite în comun şi în mod egal de către ambii părinţi şi numai atunci când există motive întemeiate din punct de vedere al interesului superior al minorului, instanţa poate decide ca autoritatea părintească să se exercite doar de către unul dintre părinţi.

Având în vedere că de la data despărţirii în fapt a părţilor pârâtul a continuat să păstreze legătura  cu fiica sa, manifestând aşadar pentru creşterea şi educarea acesteia, instanţa având în vedere interesul superior al minorului, va dispune potrivit art.397 Cod civil exercitarea în comun, de către ambii părinţi, a autorităţii părinteşti asupra minorei.

Instanţa având în vedere că la termenul de judecată din data de 23.11.2016  fost admisă excepţia nelegalei timbrări a cererii reconvenţionale, va anula cererea reconvenţională ca nelegal timbrată.

Postat 28.12.2016

Domenii speta