Contestaţie la executare.

Conținut

Dispoziţiile art. 2523 şi art. 2528 Cod civil condiţionează începerea curgerii termenului de prescripţie de cunoaşterea de către cel îndreptăţit la acţiune, în mod cumulativ, atât a pagubei - sub aspectul cuantumului ei, cât şi a persoanei vinovate de producerea acesteia. Doar de la acest moment, al cunoaşterii  caracterului cert  şi determinat (sub aspectul cuantumului)  al prejudiciului, se poate  reţine naşterea dreptului pentru recuperarea acestuia.

Întrucât asigurătorul a cunoscut cuantumul pagubei cauzate urmare producerii evenimentului asigurat, data achitării contravalorii despăgubirii cuvenite asiguratului, doar de la acest moment al plăţii indemnizației de despăgubire, creditoarea era în măsură a formula cererea de executare silită împotriva debitoarei. Este adevărat că prin subrogaţie nu se pot dobândi mai multe drepturi decât creditorul iniţial, potrivit art. 1593 Cod civil, dar, în materia asigurărilor, normele speciale ale art. 2210 Cod civil derogă de la efectele subrogației din dreptul comun în sensul că asigurătorul are un drept propriu de creanță împotriva persoanelor culpabile, drept care se naşte de la data plăţii indemnizației de asigurare.

I.PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. de dosar 13657/212/21.05.2015, contestatoarea L A A a solicitat în contradictoriu cu intimata G A S.A. anularea executării şi a actelor de executare în dosarul de executare silită nr. 124/CN/2015 al S.C.P.E.J. D D & C N prin executor C N ca efect al intervenirii prescripţiei, anularea procedurii de executare ca efect al nerespectării prevederilor art. 666 alin. 2 C.pr.civilă,  anularea actului de procedură reprezentat de adresa de înfiinţare a poprii instituită asupra veniturilor sale salariale, cenzurarea cheltuielilor de executare silită stabilite prin încheierea nr. 124/CN/2015 şi întoarcerea executării silite.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a aflat de existenţa dosarului de executare la data de 13.05.2015, când i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi, împreună cu contractul de credit şi încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 27.02.2015. În primul rând, contestatoarea invocă lipsa calităţii de creditoare a intimatei G S.A., având în vedere părţile Contractului de credit bancar nr.5344.../2007, susţinând că aceasta trebuie să facă dovada calităţii sale de creditor şi a îndeplinirii formalităţilor legale pentru opozabilitate. De asemenea, a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, arătând că intimata creditoare a  depus cererea de executare silită la data de 27.02.2015, iar prin raportare la plăţile efectuate pe parcursul desfăşurării raporturilor contractuale, obligaţia de plată ce formează obiectul executării silite a devenit scadentă în anul 2007, termenul de prescripţie împlinindu-se în anul 2010, conform art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul nr. 167/1958. Totodată, contestatoarea a solicitat anularea executării pentru nerespectarea art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă, afirmând că până în prezent nu a fost înştiinţată de executorul judecătoresc despre măsurile de executare îndeplinite. A menţionat  că din disp. art 666 Cpc coroborate cu art. 667, 668 şi 782 Cpc rezultă că somarea debitorului şi comunicarea actelor de executare se realizează şi în cazul înfiinţării popririi. Pentru aceleaşi considerente, contestatoarea a solicitat şi anularea popririi, susţinând că terţului poprit nu i-a fost comunicată o copie de pe titlul executoriu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 782 Cod procedură civilă. În ce priveşte cenzurarea cheltuielilor de executare şi anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor, contestatoarea a afirmat că acestea nu sunt detaliate şi nu este dovedită efectuarea acestora, astfel că lipseşte caracterul cert, lichid şi exigibil. Totodată, a susţinut că acestea sunt disproporţionate în raport de activitatea efectiv întreprinsă şi de valoarea obiectului executării silite.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile arătate în cuprinsul cererii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.06.2015, intimata G A S.A. a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. A învederat că s-a subrogat în drepturile asiguratului potrivit art. 2210 Cod civil, iar subrogarea nu afectează executorialitatea contractului de credit. A afirmat că a dobândit, ca efect al subrogării, toate drepturile creditorului plătit – BRD G S G S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 11703/15.10.2015 a fost respinsă contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În considerentele hotărârii s-a arătat cu privire la primul motiv de contestaţie invocat, lipsa calităţii de creditor a intimatei G A S.A., că prin plata de către aceasta în calitate de asigurător al creditoarei BRD GSG S.A. conform contractului  de asigurare nr. RF 445/23.06.2011, a debitului înregistrat de contestatoarea - debitoare de 4516,87 euro, prin ordinul de plată din data de 29.03.2012, intimata s-a subrogat conform art. 2210 Cod civil în drepturile BRD GSG S.A., dobândind toate drepturile şi obligaţiile asiguratului. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 666 Cod procedură civilă (în prezent art. 667), prima instanţă a reţinut că acesteia i-au fost comunicate actele de executare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare din data de 06.03.2015, în care se menţionează că au fost comunicate următoarele acte: somaţie mobiliară, adresă informare, titlu executoriu, încheiere de încuviinţare a executării silite şi încheiere de cheltuieli de executare. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa de fond a arătat că potrivit graficului de rambursare întreg debitul era scadent la 23.11.2017, iar contestatoarea nu a făcut dovada rezilierii contractului, creditoarea solicitând în schimb despăgubirea de la asigurator ca urmare a producerii riscului asigurat, neplata ratelor scadente. A reţinut prima instanţă că nu se poate considera că debitul contestatoarei a devenit scadent anticipat mai înainte de data plăţii subrogatorii, întrucât nu s-a făcut dovada manifestării de voinţă a băncii creditoare în acest sens iar contractul de credit bancar nu poate fi considerat ca fiind un contract cu prestaţii succesive sau că s-ar aplica în cauză art. 12 din Decretul nr. 167/1958, întrucât ratele contractuale alcătuiesc un tot unitar şi nu reprezintă prestaţii independente succesive. A considerat instanţa de fond că dreptul intimatei creditoare  G A S.A. de a obţine executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.5344050/23.11.2005 s-a născut la data de 29.03.2012, dată la care a  intervenit subrogaţia legală prin plata riscului asigurat către BRD GSG S.A. conform ordinului de plată din data de 29.03.2012 şi se împlinea la data de 29.03.2015 iar având în vedere că intimata a formulat cerere de executare silită la data de 27.02.2015, termenul de prescripţie a executării silite nu s-a împlinit. Cu privire la cheltuielile de executare silită, prima instanţă a reţinut că acestea au fost stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 27.02.2015 în cuantum total de 2677,52 lei şi că aceste sume sunt justificate de executor pentru munca depusă şi în conformitate cu dispoziţiile legale. Astfel, pentru îndeplinirea şi comunicarea acestor de executare anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006 prevede posibilitatea stabilirii unui onorariu cuprins între 20 lei şi 400 lei, în afara onorariului executorului judecătoresc, fiind evident că pentru acest servicii executorul judecătoresc suportă nişte costuri cu hârtia, serviciul poştal, etc. De asemenea, se prevede în acelaşi ordin şi posibilitatea executorului de a percepe o taxă pentru consultaţii în legătură cu constituirea actelor execuţionale într-un cuantum cuprins între 20 şi 200 lei, executorul C N reţinând suma de 60 lei, pe care instanţa o apreciază ca fiind într-un cuantum rezonabil. Totodată, instanţa de fond a arătat că sunt justificate şi sumele reţinute cu titlu de taxe ITM, Primărie şi Anaf, în dosarul de executare fiind dovada acestor adrese şi a taxelor suportate de executorul judecătoresc. În ce priveşte onorariul executorului judecătoresc de 2478,52 lei, prima instanţă a considerat că este în limitele stabilite de Anexa la Ordinul MJ nr. 2550/2006 şi art. 39 din Legea nr. 188/2000 şi este proporţional cu munca depusă de executorul judecătoresc care a întocmit acte de executare, adrese la instituţiile publice, a înfiinţat poprirea.

II.PROCEDURA ÎN FAŢA INSTANŢEI DE APEL

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea L A A solicitând modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei la executare pe motiv că a intervenit prescripția dreptului creditoarei de a obţine executarea silită a creanţei izvorâtă din contractul de credit nr. 5344.../2007, precum şi întoarcerea executării silite pentru suma de 1305 lei executată silit până în prezent..

În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că nu a fost făcută dovada denunţării anticipate a creditului încă din anul 2009 atâta timp cât nu a mai achitat ratele aferente contractului de credit începând cu primul trimestru al anului 2009 astfel că încă de atunci a operat rezilierea contractului, decizie manifestată de către bancă prin declararea scadenţei anticipate a creditului nerambursat. Susţine apelanta că se află în imposibilitate de a proba în mod direct momentul declarării scadenţei anticipate, intimata având posibilitatea combaterii acestor susţineri prin depunerea unor înscrisuri din care să rezulte situaţia contului pe perioada 2009-2012 sau faptul că a existat ulterior anului 2009 o altă declarare a scadenţei anticipate, în lipsa acestor dovezi putând fi aplicate prevederile art. 295 C.pr.civilă. Se mai arată de către apelantă că subrogaţia nu a întrerupt cursul prescripţiei astfel că la data demarării executării silite, 27.02.2015, termenul de prescripţie era împlinit. În conformitate cu art. 2210 Cod civil şi art. 1593 C.civil, asiguratorul, prin plata indemnizaţiei şi în limitele acestei plăţi s-a subrogat în drepturile instituției de credit însă nu poate dobândi mai mute drepturi decât acesta şi, deci, termenul de prescripţie nu a fost întrerupt prin subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de către debitor. Referitor la cursul termenului de prescripție extinctivă şi data împlinirii, apelanta arată că rezilierea contractului a operat conform prevederilor art. 6.9 în primul trimestru al anului 2009 iar de la această dată a început să curgă termenul de prescripţie ce s-a împlinit în primul trimestru al anului 2012. Apelanta arată că şi în lipsa înscrisurilor care să arate data la care a operat efectiv rezilierea contractului, la data de 15.02.2012 în mod necesar împrumutul a devenit integral exigibil întrucât vechiul creditor a fost despăgubit cu valoarea integrală a creditului nerambursat astfel că, în raport de această dată, la data formulării cererii de executare silită, 27.02.2015, intervenise prescripţia extinctivă. Apelanta a criticat şi opinia instanţei potrivit căreia prescripţia nu afectează fiecare prestaţie în lipsa rezilierii contractului susţinând că, pentru ratele neplătite, dreptul instituţiei de credit de a cere executarea silită s-a născut în măsura exigibilităţii acestora din momentul în care debitorul se află în întârziere. Prin urmare, arată apelanta, pentru obligaţiile de plată periodice, în lipsa declarării scadenţei anticipate a întregului împrumut, curge un termen de prescripţie distinct.

Intimata, deşi i s-a comunicat cererea de apel în cadrul etapei scrise, nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate şi faţă de dispoziţiile art. 466 şi urm Cod proc. Civ., instanţa constată următoarele:

Situaţia de fapt

Prin contractul de credit nr. 5344050/23.11.2007, creditoarea B.R.D.- G S G S.A. a acordat un credit debitoarei L A în valoare de 5000 euro ce trebuia restituit într-o perioadă de 120 luni, începând cu data de 23.11.2007 şi până la data de 23.11.2017.

La data de 23.06.2011 s-a încheiat Contractul de asigurare nr. RF445/23.06.2011 între B.R.D.- G S G S.A. şi G A S.A.

Din borderoul nr. 2/martie 2012 rezultă că B.R.D.- G S G S.A. a solicitat plata despăgubirii aferent contractului de credit RF 445 fiind inclusă şi despăgubirea pentru L A în valoare de 4676,87 euro. Plata acestei despăgubiri a fost efectuată la data de 29.03.2012. În Anexa 3.2 –RF 445 se menţionează că data daunei este 15.02.2012.

După învestirea cu formulă executorie prin Încheierea nr. 2635/21.01.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 43486/212/2014, la data de 27.02.2015, asigurătorul G A S.A. a depus pe rolul S.C.P.E.J. D D & C N cerere de executare silită împotriva debitorului L A A, pentru debitul de 4516,84 euro, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 5344050/23.11.2007 încheiat de debitor cu BRD-GSG SA, cerere înregistrată în dosarul de executare silită nr. 124/CN/2015 instrumentat de executorul judecătoresc C N.

Prin încheierea din data de 27.02.2015 în cadrul dosarului de executare nr. 124/CN/2015 s-au stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 2677,52 lei, reprezentând: 20,00 lei taxă ITM, 40,00 lei cheltuieli comunicare acte (tp, plicuri, etc), 12,40 lei emitere somaţie, 60,00 lei înregistrare-formare-arhivare dosar, 12,40 lei redactare adresă, 12,40 lei redactare adresă Anaf, 12,40 lei redactare Adresă ITM, 12,40 lei redactare adresă Primărie, 17,00 lei taxă Primărie şi 2478,52 lei onorariu executor judecătoresc.

La aceeaşi dată s-a emis somaţia de plată, prin care s-a pus în vedere debitoarei ca în termen de 1 (o) zi de la comunicarea acesteia să achite creditoare suma de 4516,87 euro şi suma de 2677,52 lei cu titlu de cheltuieli de executare, iar la data de 08.05.2015 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor datorate debitoarei de terţul poprit B.N.P. R G.

Dispoziţiile legale aplicabile

Potrivit art. 6 alin. 4 Cod civil „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

Art. 6 din Decretul nr. 167/1958, prevede că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

Potrivit art. 2523 Cod civil „prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui iar conform prevederilor art. 2528 din acelaşi act normativ, „prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea”.

Motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel

În primul rând trebuie precizat că apelul vizează doar modul de soluţionare a capătului de cerere privind anularea actelor de executare ca efect al prescripţiei solicitându-se să se constate că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris anterior formulării cererii de executare silită astfel că se impune anularea actelor de executare şi întoarcerea executării silite.

În al doilea rând, problema care trebuie analizată o reprezintă data intervenirii scadenţei anticipate a creditului ce a făcut obiectul contractul de credit nr. 5344050/23.11.2007 în raport de care s-ar putea stabili data de la care a început să curgă termenul de prescripţie.

Din probele administrate nu a rezultat data declarării scadenţei anticipate a acestui contract de credit. Contrar opiniei apelantei, dovada declarării scadenţei anticipate îi revenea celui care o invocă, respectiv apelantei contestatoare iar aceasta nu presupunea dovada unui fapt negativ ci a unui fapt pozitiv constând fie în adresa comunicată de creditoarea iniţială privind declararea scadenţei anticipate fie corespondenţa cu aceasta în acest sens. În lipsa acestor dovezi, instanţa nu poate aprecia că la momentul la care nu s-au mai efectuat plăţi aferente creditului respectiv ar fi intervenit rezilierea contractului sub forma declarării scadenţei anticipate. Aceasta pentru că potrivit art. 6.9 din condiţiile generale la contractul de credit nr. 5344050/23.11.2007, banca poate declara scadent anticipa creditul, dreptul de opţiune în acest sens şi momentul la care se poate realiza această declarare aparţinându-i creditoarei. Prin urmare, întrucât declararea scadenţei anticipate a creditului reprezintă o facultate şi nu o obligaţie, instanţa nu poate prezuma că aceasta s-a realizat în primul trimestru al anului 2009. De altfel, apelanta nici nu a dovedit că a efectuat plăţi până în anul 2009 deşi această obligaţie îi revenea iar proba era admisibilă.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 295 C.pr.civilă, ele nu pot fi aplicate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile acestui text în sensul că s-ar fi invocat de către contestatoare faptul că intimata deţine înscrisuri doveditoare ale declarării scadenţei anticipate, aspect dovedit prin interogatoriu iar instanţa ar fi pus în vedere acesteia să înfăţişeze înscrisurile respective.

Întrucât nu s-a făcut dovada declarării anticipate a creditului, se pune problema stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani.

În eventualitatea în care s-ar aprecia că termenul de prescripţie a început să curgă de la data încetării plăţilor de către debitoare (primul trimestru al anului 2009) ar fi aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 faţă de dispoziţiile art. 6 alin. 4 Cod civil anterior citate coroborat cu Decizia nr. 1/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii. În eventualitatea în care prescripţia ar începe să curgă fie la momentul producerii riscului asigurat, cum susţine apelanta, fie la momentul plăţii despăgubirii cum a reţinut instanţa de fond sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod civil întrucât ambele momente sunt plasate după data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 187/2009 privind Codul civil.

Întrucât data încetării plăţilor şi data declarării scadenţei anticipate nu a putut fi stabilită, instanţa de apel consideră că nu poate fi considerat ca moment de la care să curgă termenul de prescripție primul trimestru al anului 2009 astfel că va analiza doar în raport de achitarea indemnizației de despăgubire de către asigurător, deci  potrivit noului Cod civil.

Dispoziţiile art. 2523 şi art. 2528 Cod civil condiţionează începerea curgerii termenului de prescripţie de cunoaşterea de către cel îndreptăţit la acţiune, în mod cumulativ, atât a pagubei - sub aspectul cuantumului ei, cât şi a persoanei vinovate de producerea acesteia. Doar de la acest moment, al cunoaşterii  caracterului cert  şi determinat (sub aspectul cuantumului)  al prejudiciului, se poate  reţine naşterea dreptului pentru recuperarea acestuia.

În prezenta cauză,  în mod evident intimata creditoare G A S.A. a cunoscut cuantumul pagubei cauzate urmare producerii evenimentului asigurat, respectiv neplata ratelor din contractul de credit, moment la care a fost emisă dispoziţia de plată din 29.03.2012 prin care a achitat contravaloarea despăgubirii cuvenite asiguratului. Doar de la acest moment al plăţii indemnizației de despăgubire, cunoscând valoarea prejudiciului, pe care l-a şi achitat,  creditoarea era în măsură a formula cererea de executare silită împotriva debitoarei. Susţinerile apelantei în sensul calculării termenului de prescripţie de la momentul producerii riscului asigurat, respectiv 15.02.2012, nu pot fi primite întrucât, subrogarea în drepturile asiguratului s-a produs doar urmare şi sub condiţia  achitării despăgubirilor către persoana asigurată, astfel încât doar de la acest moment al plăţii sumei respective s-a născut  dreptul la acţiune sau la executare silită al creditoarei dacă se afla în posesia unui titlu executoriu. Este adevărat că prin subrogaţie nu se pot dobândi mai multe drepturi decât creditorul iniţial, potrivit art. 1593 Cod civil, dar, în materia asigurărilor, normele speciale ale art. 2210 Cod civil derogă de la efectele subrogației din dreptul comun în sensul că asigurătorul are un drept propriu de creanță împotriva persoanelor culpabile, drept care se naşte de la data plăţii indemnizației de asigurare.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 2523 şi art. 2528 Cod civil, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de abia la data de 29.03.2012, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, astfel încât, depunerea cererii de executare silită la data de 27.02.2015 apare ca fiind făcută în interiorul termenului de prescripţie extinctivă.

Având în vedere că de la data plăţii indemnizaţiei a început să curgă un nou termen de prescripție, nu mai are relevanţă principiul reglementat de art. 12 din Decretul nr. 167/1958 sau art. 2526 Cod civil privind curgerea unui termen de prescripţie pentru fiecare prestaţie succesivă.

Faţă de toate aceste argumente, apreciind că motivele apelantei  nu sunt întemeiate şi că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 C.pr.civilă, instanţa va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare