Obligaţiile intuitu personae din titlurile executorii

Constată că prin sentinţa civilă nr. 11158 din 19 decembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. 3219/182/2014, Judecătoria Baia Mare a recalificat „excepţia nulităţii executării silite” invocată de contestatorii R. I. R. şi S.C. I M. P. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 703 Cod procedură civilă, în apărare de fond, a respins  excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, invocată de către intimată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL, a respins contestaţia la executare depusă de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul R. I. R. în contradictoriu cu intimata L. M. E..

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că prin contestaţia înregistrată la data de 25.03.2014, contestatorii R. I. R. şi SC I M. P. BAIA MARE SRL au solicitat, în contradictoriu cu intimata L. M. E., reducerea în tot sau în parte a penalităţilor de 500 lei/zi întârziere, stabilite prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, învederând că titlul executoriu constând în decizia Tribunalului Maramureş nr. 1123/2012 conţine mai multe obligaţii ce urmau a fi executate de către contestatori, respectiv transmiterea sonor şi vizual a dispozitivului hotărârii, publicarea pe două site-uri a dispozitivului hotărârii, ştergerea articolelor de presă şi achitarea sumei de  17386 lei.

Contestatorii au învederat că,  după primirea somaţiei de la BEJ V. G., au publicat pe cele două site-uri cele dispuse de către instanţă, au eliminat cele 12 articole, au efectuat plăţi parţiale raportat la starea economico-financiară.  Au susţinut că nu sunt de acord cu aprecierea instanţei potrivit căreia trebuia să reconstituie un domeniu de internet şi au învederat că au efectuat demersuri pentru a identifica autorii spargerii celor două site-uri menţionate în titlul executoriu, au difuzat audio şi video dispozitivul hotărârii şi au apreciat că, astfel, au dovedit că sunt de bună-credinţă.

Contestatorii au mai arătat că instanţa a greşit atunci când a apreciat că doar R. I. R. se face vinovat de neexecutarea hotărârii, iar executarea hotărârii în termen de 10 zile nu era posibilă.

Intimata L. M. E. a invocat excepţia tardivităţii cererii, a lipsei calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL şi, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei.

Prima instanţă, analizând excepţiile invocate şi probaţiunea administrată  a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1123/19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 7859/100/2011, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. I M. P. S.R.L., invocată de către pârâţi, a fost admisă în parte acţiunea civilă completată,  formulată de către reclamanta L. E. M., în contradictoriu cu pârâţii R. I. R. şi SC I M. P. SRL, s-a constat încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial ale reclamantei, privind imaginea, onoarea, demnitatea şi viaţa privată şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Totodată, instanţa a obligat pe pârâtul R. I. R. să transmită sonor şi vizual, pe cheltuiala pârâţilor, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18.30-20 şi să publice pe site-urile „n.-c.” şi „ş. dispozitivul sentinţei, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia.

 Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 88/A/2012, Curtea de apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamanta L. E. M. împotriva sentinţei civile nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureş, pe care a schimbat-o în parte în sensul că l-a obligat pe pârâtul R. I. R. la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, din cadrul site-urilor publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012. Totodată, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei apelante L. E. M. suma  de 500 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel.

Hotărârea a devenit irevocabilă la data de 03.12.2013 când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de către R. I. R. prin decizia civilă nr. 4278/2013.

Creditoarea L. E. M. a solicitat încuviinţarea executării silite, iar cererea a fost admisă de către Judecătoria Baia Mare prin Încheierea nr. 4804/26.04.2013. Ca atare, BEJ V. G. a format dosarul execuţional nr. 40/2013, în care a emis la data de 05.06.2013 somaţie către debitorii R. I. R., respectiv SC I M. P. SRL.

La solicitarea creditoarei L. E. M., Judecătoria Baia Mare a emis Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 în dosar nr. 11405/182/2013 prin care, în temeiul prevederilor art. 903 şi 905 din Noul Cod de procedură civilă, l-a obligat pe intimatul-debitor  R. I. R. să plătească creditoarei o penalitate de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii reprezentate de sentinţa civilă  nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 7859/100/2011, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în acelaşi dosar. Totodată a fost respinsă cererea petentei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare  S.C. I M. P.  S.R.L. la plata penalităţii în cuantum de 1000 lei,  prevăzute de art. 905 Cod proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlurile executorii mai sus menţionate.

În motivarea încheierii civile de mai sus, definitivă conform legii, s-a reţinut că din conţinutul  titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă  nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, obligaţiile de face, pretins a fi neexecutate în termenul şi condiţiile art. 905 Cod proc. civilă, au fost stabilite de instanţe doar în sarcina pârâtului R. I. R. şi nu şi a celuilalt pârât S.C. I M. P.  S.R.L.

Totodată, instanţa a reţinut că R. I. R., care prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina lui prin titlurile executorii mai sus menţionate, aspect pe care l-a recunoscut, cel puţin, în parte, cu privire la obligaţia de a transmite sonor şi vizual la Maramureş  TV sau la alte posturi de televiziune, pe cheltuiala sa, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 dispozitivul Sentinţei civile nr. 1123/19.06.2012. Intimatul, în calitatea sa de deţinător al unui domeniu de internet, după cum recunoaşte de altfel, avea posibilitatea de a reconstitui respectivele site-uri, ce-i drept cu unele cheltuieli necesitate de faptul apelării la specialişti IT, interfaţa unui site, inclusiv sub aspectul conţinutului acestuia, putând fi refăcut fără prea mari eforturi. Faptul că există posibilitatea reconstituirii site-urilor respective a fost dedus de instanţă şi din împrejurarea că unele din articolele în privinţa cărora s-a dispus  eliminarea, au apărut în aceeaşi formă pe un site nou şi anume neC..rosiianu.ro în octombrie 2010 cu mult după atacul informatic.

Prima instanţă a apreciat că prezenta contestaţie formulată de R. I. R. şi SC I M. P. SRL este un atipică, întemeiată pe dispoziţiile art. 905 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora, penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Premisa este reprezentată de necesitatea executării în mod personal de către debitor a obligaţiei de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.

Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei a fost respinsă, prima instanţă  apreciind că termenul ce trebuie avut în vedere este cel de 3 luni de la data comunicării încheierii, conform art. 905 alin. 4 Cod procedură civilă, moment după care penalitatea aplicată poate deveni definitivă la cererea creditorului, iar contestaţia a fost formulată în interiorul acestui termen.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost admisă întrucât SC I M. P. SRL nu este titulara dreptului dedus judecăţii,  cât timp s-a reţinut cu putere de lucru judecat că titularul obligaţiei de a face (de a asigura publicarea dispozitivului titlului executoriu/difuzarea/de a şterge articolele) este doar R. I. R., iar nu SC I M. P. SRL.

Excepţia nulităţii executării silite întemeiată pe dispoziţiile art. 703 Cod procedură civilă  a fost recalificată de prima instanţă  ca apărare de fond şi respinsă, reţinându-se că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare speciale întemeiate pe dispoziţiile art. 905, iar nu pe prevederile art. 711 Cod procedură civilă în care se puteau formula apărări vizând forma actelor de executare silită ce trebuia respectată de către executorul judecătoresc. În acest cadrul procesual, instanţa trebuie să verifice exclusiv dacă se impune menţinerea sau diminuarea penalităţii aplicate în faza execuţională.

Contestaţia a fost apreciată ca nefondată reţinându-se că din ansamblul reglementării penalităţilor aplicate pentru neexecutarea obligaţiilor de a face instituite prin art. 905 NCPC, reiese că  acestea pot fi diminuate sau înlăturate numai dacă obligaţia a fost îndeplinită şi au existat motive temeinice ce au justificat întârzierea executării, iar în cauză, debitorul obligaţiei, R. I. R. nu a probat îndeplinirea obligaţiei sau incidenţa unor temeiul justificate care să-l fi determinat a întârzia executarea.

Astfel cum a reţinut instanţa în încheierea civilă nr. 12452/2013, debitorul avea posibilitatea, cu cheltuieli minime de a reconstitui site-urile devenite inactive şi de a publica dispozitivul titlului executoriu. Doar astfel, acesta ar fi putut proba buna sa credinţă, susţinerile contrare ale acestuia nefiind întemeiate. Astfel, debitorul a contribuit la crearea noului site ne-C.mm.ro, site al cărui redactor-şef figurează (f. 182), însă nu a publicat în cuprinsul acestuia dispozitivul sentinţei. Această inacţiune a debitorului, justificată de către acesta prin faptul că terţe persoane i-ar fi spart site-urile ne-C. şi stirimm, menită a-i asigura debitorului un oarecare confort, nu respectă cerinţa impusă acestuia prin titlul executoriu şi echivalează în aprecierea primei instanţe cu o neexecutare culpabilă a obligaţiei.

În ceea ce priveşte obligaţia contestatorului de a difuza sonor şi vizual la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18.30-20.00 dispozitivul sentinţei judecătoreşti, instanţa reţine de asemenea că debitorul nu a probat executarea obligaţiei conform titlului executoriu.

 Înregistrarea video cuprinde doar spotul de promovare al M.TV, respectiv prezentarea dispozitivului, fără a rezulta data difuzării, intervalul orar şi emisiunea în timpul căreia s-a efectuat difuzarea materialului. Obligaţia impusă acestuia era una strict personală (împrejurare ce rezultă inclusiv din textul art. 905 NCPC în temeiul căruia a fost obligat la penalităţi) şi presupunea citirea dispozitivului de către acesta. Materialul video prezentat în instanţă nu conţine vocea debitorului (împrejurare necontestată de către acesta - conform răspunsului la întrebarea 7 din interogatoriu-fila 293), respectiv este dificil de autentificat în sensul că, înregistrarea nu dovedeşte prin ea însăşi faptul că difuzarea a fost efectuată în 4 zile consecutiv şi la intervalele menţionate. Prima instanţă a reţinut că debitorul nu a avut diligenţa de a obţine înregistrarea iM.t după difuzare prin proces verbal, respectiv, deşi este profesionist în acest domeniu, nu a solicitat şi obţinut grila de programe a postului pentru zilele 16, 17, 18 şi 19 decembrie 2013 pentru a dovedi, cu certitudine, că difuzarea a avut loc în mod efectiv. În acest sens, relaţiile comunicate de către postul tv M.TV nu reprezintă probă certă din această perspectivă, ci pot fi interpretate ca fiind susţineri subiective efectuate în sprijinul unui colaborator al postului. Relevant este astfel răspunsul postului potrivit căruia arhivele emisiunilor se păstrează timp de 30 zile conform legii. Cu toate acestea, instanţa apreciază că debitorului îi revenea sarcina conservării arhivelor emisiunilor din perioada difuzării dispozitivului pentru a proba cu certitudine executarea ei.

Întrucât contestatorul nu a probat îndeplinirea obligaţiilor, respectiv motivele ce l-au determinat a întârzia în executare (condiţiile fiind prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 905 alin. 5 Cod procedură civilă), prima instanţă a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că probaţiunea vizând efectuarea unor plăţi parţiale din suma acordată de către instanţă cu titlu de prejudiciu moral, nu este aptă prin ea însăşi a determina admiterea contestaţiei de faţă (în plus aceasta nu vizează obligaţiile ce trebuiau executate personal de către debitorul R. I. R.). Astfel, în cauză, nu există motive pentru a reveni asupra penalităţilor stabilite de către instanţă anterior, impunându-se respingerea contestaţiei.

Reţinând culpa procesuală a contestatorului, în temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, instanţa l-a obligat la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv onorariul avocaţial în valoare de 1000 lei justificat prin chitanţele depuse la dosarul cauzei.

Împotriva sentinţei civile nr. 11158, pronunţată la data de 19 decembrie 2014 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 3219/182/2014, au formulat apel contestatorii R. I. R. şi SC I M. P. SRL Baia Mare solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii ca apărare „pe cale de excepţie” a excepţiei invocate de contestatori, respectiv excepţia nulităţii executării silite în baza art. 703 Cod procedură civilă, admiterii contestaţiei la executare formulată de contestatorul R. I. R., admiterii contestaţiei la executare formulată de contestatoarea SC I M. P. SRL şi menţinerea soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, precum şi anularea obligaţiei de plată în favoarea intimatei cu privire la suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ca urmare a admiterii cererii.

În motivarea apelului formulat, apelanţii au învederat că scopul prezentei cauze este de a se stabili dacă obligaţiile de a face neevaluabile în bani prevăzute în titlul executoriu au fost îndeplinite sau au existat motive temeinice care au împiedicat efectuarea acestor obligaţii, cu consecinţa înlăturării penalităţilor stabilite prin încheierea total nelegală prin care acestea au fost stabilite.

Au susţinut apelanţii că sentinţa atacată este în parte nefondată,  nu are ca temei nicio prevedere legală în ceea ce priveşte analizarea probelor administrate precum şi a soluţiei date în cauză şi de aceea se impune a fi desfiinţată în limitele solicitate prin cererea de apel, motivarea sentinţei civile  fiind vădit sumară, netemeinică si tendenţioasă. În ultimul aliniat instanţa motivează că e admisibilă contestaţia, însă, fără să cerceteze toate probele aduse si propuse de contestatori, o respinge inexplicabil.

1. Referitor la recalificarea ca apărare a excepţiei „nulităţii executării silite" în baza art. 703 C.p.civ., apelanţii au opinat că instanţa de fond în mod greşit „a apreciat" excepţia de mai sus ca fiind apărare de fond, întrucât potrivit dispozitivului încheierii 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare prin care  au fost aplicate penalităţile, aceasta a fost dată cu caracter definitiv, deci singura cale de atac prevăzută de lege împotriva acestei încheieri - ulterioare încheierii de încuviinţare a executării silite - este posibilă în mod indubitabil doar în cadrul prezentei contestaţii la executare. Mai mult, potrivit legii orice acţiune în instanţă are cel puţin o cale de atac, altfel s-ar încălca DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI, în speţă dreptul la un proces echitabil.

Apelanţii au arătat că încheierea 12452/18.12.2013 a fost acceptată spre dezbatere si judecată în mod ilegal de instanţă, întrucât sesizarea acesteia putea fi posibilă doar în baza unui înscris (proces-verbal de constatare) emis de executorul judecătoresc, înscris care trebuia să ateste că debitorul nu si-a executat obligaţia, si nu în baza unor susţineri mincinoase ale creditoarei. Ca argument legal au invocat prevederile art.678 alin 1 C.p.civ. care spune că „pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care să cuprindă printre  altele măsurile luate de executor sau constatările acestuia." În susţinerea acestei critici apelanţii au invocat prevederile art. 651 C.pr.civ. care arată că hotărârile judecătoreşti se execută doar de către executorul judecătoresc, precum şi art. 655 C.pr.civ. Aşadar instanţa trebuia să respingă ca neîntemeiată şi nelegală cererea formulată de creditor în temeiul art. 905 alin. 1 Cod procedură civilă.

2. Referitor la respingerea petitului privind admiterea contestaţiei la executare formulată de contestatorul R. I. R., apelanţii au susţinut că iM.t după primirea somaţiei de la BEJ V. G. debitorul R. a transmis pe postul de televiziune dispozitivul sentinţei civile 1123/2012 a Tribunalului Maramureş + Decizia Civila nr. 88/A/25.09.2012 a CA Cluj; a efectuat publicarea pe cele două site-uri a celor dispuse de instanţele în cauză, a eliminat cele 12 articole indicate clar si expres de instanţă şi a efectuat numai plăţi parţiale motivat de starea economico - financiara, atât personală, cât si a societăţii sale, SC I M. P. SRL Baia Mare. În motivarea sentinţei judecătorul nu a luat în considerare nicio probă prin care a dovedit că a respectat întocmai obligaţiile de a face stabilite prin titlu executoriu şi a achiesat, vădit părtinic, la susţinerile debitoarei,  cu toate că potrivit art. 249 din Cod Procedura Civila aceasta era obligată să facă dovada susţinerilor sale. Mai mult, nu a admis proba propusă, cea cu interogatoriul executorului judecătoresc, probă care putea soluţiona prezenta cauză.

2.1 Referitor la obligaţia de a „transmite pe postul de televiziune Dispozitivul Sentinţei civile 1123/2012" apelanţii au arătat că judecătorul a solicitat de două ori postului de televiziune confirmarea faptului că s-a difuzat acest dispozitiv; confirmări care au stabilit fără echivoc că obligaţia apelantului R. I. R. a fost realizată integral şi conform dispozitivelor. Cu toate acestea, prima instanţă, fără nicio motivare, nu a luat în considerare şi nici nu a argumentat decizia sa potrivit căreia „consideră că petentul nu a îndeplinit obligaţia."

Apelanţii au opinat că, la fel cum creditoarea a solicitat postului de televiziune înregistrarea emisiunii în urma căreia apelantul R. I. R. a fost sancţionat, ea era obligată în mod imperativ de lege si de un posibil judecător imparţial ( art.249 cpciv) să solicite postului tv si dovada că obligaţia nu a fost transmisă, pentru a putea fi folosită ca mijloc de probă a susţinerilor sale.

Apelanţii au afirmat  că o dovadă în plus la faptul că judecătorul a fost imparţial atunci când a apreciat că apelantul nu a respectat această obligaţie este şi faptul că intimata L. a solicitat Tribunalului Maramureş în cursul prezentei cauze, o cerere privind lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, cerere care a avut ca scop ca instanţa să se pronunţe asupra aspectului dacă „vocea" care a citit pe postul de televiziune trebuia să fie a debitorului R.. Spre cinstea ei, judecătoarea Tribunalului a respins prin încheierea din data de 24 oct. 2014 această cerere ca neîntemeiată pe motiv că „dispoziţiile sentinţei civile 1123 pronunţată în dosar 7859/100/2011 nu sunt susceptibile de interpretări şi că susţinerile din motivarea cererii de lămurire a dispozitivului nu sunt fondate."

Aşadar, deşi judecătorul de fond a avut la îndemână acesta „lămurire" el totuşi afirmă în sentinţă că „vocea" trebuia să fie a apelantului.

2.2 Referitor la obligaţiile dispuse de instanţe de a publica pe cele două site-uri sentinţa cu pricina şi de a şterge articole, apelanţii au considerat că este nelegală aprecierea instanţei că trebuia să se reconstituie un domeniu de internet, cu eforturi financiare suplimentare aferente - deşi a demonstrat ca exista o ancheta la DIICOT Maramureş in acest sens - fără a invoca un text de lege si fără ca sentinţa civila 1123/19 iunie 2012 a Tribunalului MM să dispună în acest sens ceva anume, atitudine bazată numai pe un punct de vedere subiectiv al unui angajat  al judecătoriei. În atari condiţii trebuia motivata şi consfinţită aceasta obligaţie de reconstituire a domeniilor de internet sau sa indice uzanţe sau jurisprudenta in acest sens, or nu există în dispozitivul titlului executoriu obligaţia de a reconstitui ziarul electronic cu pricina în cazul fortuit de dispariţie ( ştergere de către terţe persoane) a acestuia.

Or, instanţa de fond care a încuviinţat executarea silită, cât şi cea din pricina de faţă şi-au argumentat hotărârile - contrar dispozitivului şi a autorităţii lucrului judecat a hotărârii ce reprezintă titlului executoriu - tocmai pe această „reconstituire" apărută din „neant" în conştiinţa instanţelor Judecătoriei Baia Mare.

Apelantul R. I. R. a mai susţinut că nu s-a sustras obligaţiilor stabilite în sarcina sa, căci putea iM.t după încuviinţarea executării silite să vândă sau să renunţe la calitatea de administrator al societăţii şi în consecinţă să nu mai aibă posibilitatea legală de a şterge acele articole. A publicat şi transmis pe postul de televiziune suplimentar şi hotărârea Curţii de apel Cluj, a efectuat plaţi PARŢIALE referitoare la obligaţia de a face evaluabilă în bani, motivat de starea economico - financiara, atât personală, cât si a societăţii sale SC I M. P. SRL Baia Mare, parte in dosarul in cauza, ceea ce, în opinia sa, denotă bună credintă .

Din adresa nr. 254/09.01.2014 comunicată executorului se poate  constata faptul că apelantul a onorat şi partea cu DIFUZAREA AUDIO SI VIDEO, in zilele de 16, 17, 18 si 19.12.2013.

S-a arătat că, de altfel, chiar instanţa de fond corect  retine că s-au făcut eforturi pentru punerea în aplicare a Sentinţei Civile nr.1123/19 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş, motiv pentru care i-a  aplicat apelantului R. I. R.  doar 500 lei amendă in loc de 1.000 lei cât e maximul deşi, odată având dovezi că  acesta nu realizează venituri suplimentare care sa-i permită să plătească iM.t sau mai mult, putea să-i dea minimul, 1 leu/zi întârziere.

S-a criticat totodată faptul că instanţa nu a ţinut cont deloc de adresa de la MM TV, depusa la dosar si la executorul G. V., dar si la dosarul cauzei şi nici de adresa de la DIICOT care proba faptul că site-urile nu mai există.

2.4 Apelanţii au susţinut că, deşi au solicitat instanţei de fond să consemneze si sa aibă în vedere afirmaţia creditoarei cum că suma de 10.000 lei stabilită prin titlul executoriu nu o mulţumeşte, urmărind o injustă îmbogăţire, aceasta nu a ţinut cont de acest aspect.

Apelanţii au opinat că intimata creditoare a urmărit, prin introducerea ilegală a cererii de stabilire de penalităţii, scopul de a mai primi bani de la ei, bani care în situaţia de faţă reprezintă o sumă colosală raportat la ce a stabilit titlul executoriu, ceea ce ar conduce, în cazul respingerii apelului, ca prin sentinţa apelată debitorii să beneficieze de o injustă îmbogăţire prin largul concurs al justiţiei.

3. Soluţia primei instanţe de respingere a contestaţiei formulate de SC I M. P. SRL Baia Mare pe motivul că societatea nu are calitate procesuală a fost apreciată de apelanţi ca fiind eronată, deoarece potrivit titlului executor este vorba şi de o obligaţie pecuniară solidară, iar proprietara legală a site-urilor este societatea, şi nu R. I. R.. Mai mult,a arătat apelantul R. I. R., putea să vândă societatea şi astfel obligaţia ştergerii şi publicării nu ar fi putut dusă la îndeplinire.

Apelanţii au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata L. M. E. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat şi păstrarea în tot a sentinţei civile nr. 11158/19.12.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare ca legală şi temeinică.

Raportat la criticile apelanţilor, intimata a apreciat că excepţia nulităţii executării silite a fost legal recalificată de prima instanţă într-o apărare de fond faţă de prev. art.905 alin.5 N.CP.C.

Prevederile art.703 N.C.P.C. raportat la art.678 alin.l N.C.P.C. nici nu sunt incidente întrucât, potrivit acestor din urmă dispoziţii legale, executorul este obligat să încheie procese-verbale „ ... pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării..." (s.n.) şi care vor cuprinde „ ... g) măsurile luate de executor sau constatările acestuia ..." (s.n.). Atâta timp cât contestatorul-apelant R. I. R. nu a prezentat executorului dovezi de îndeplinire a parte din obligaţiile din titlurile executorii, aspect recunoscut la interogator (a se vedea interogator, pct.3 - fila 292), executorul judecătoresc nu avea obligaţia de a încheia un proces-verbal conform prev. art.678 alin.l N.C.P.C.

Intimata a apreciat totodată că în mod legal instanţa a admis EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE ACTIVE a contestatoarei S.C. I M. P. S.R.L. în raport de dispoziţiile art.36 N.C.P.C. şi inexistenta vreunei obligaţii stabilite în sarcina acesteia prin încheierea nr. 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în temeiul prev. art.905 al in. 2 N.C.P.C.

Intimata a susţinut că se impune a fi înlăturate şi celelalte critici ale apelanţilor pentru următoarele argumente :

1. Obligaţiile de a face, obiect al executării silite, sunt obligaţii „ intuitu personae", care implică faptul personal al debitorului-apelant R. I. R., iar urmare a neexecutării acestora, prin hotărâre definitivă s-au stabilit penalităţi în procedura prev. de art.905 N.C.P.C, aplicabilă exclusiv acestui tip de obligaţii.

Încheierea civilă nr. 12452/2013 prin care au fost stabilite penalităţi, aşa cum rezultă din considerente, a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art.905 alin.l şi alin.2 NCP.C, reţinându-se: obligaţiile de a face stabilite prin titlu executoriu nu au fost executate ; sunt neevaluabile în bani ; nu pot fi îndeplinite prin altă persoană, respectiv revin debitorului-apelant R. I. R..

Încheierea contestată în prezenta cauză a fost pronunţată în temeiul procedurii prevăzută prin dispoziţiile art.905 N.C.P.C., iar considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul dispoziţiilor art. 424 alin.5 N.C.P.C, au autoritate de lucru judecat potrivit prev. art.430 alin.2 N.C.P.C, atât cu privire la reţinerea faptului neexecutării obligaţiilor de a face, anterior datei pronunţării acesteia, dar şi cu privire la natura obligaţiilor care implică faptul personal al debitorului întrucât s-a motivat expres că obligaţiile „ ... au fost stabilite de instanţe doar în sarcina pârâtului R. I. R. ...", debitor care „ ... nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia ... " şi a recunoscut „ ... obligaţia acestuia de a transmite sonor si vizual la M.Tv ..." (s.n. - a se vedea încheierea fila 240 alin.4 şi alin.6).

Intimata a apreciat că  debitorul nu şi-a îndeplinit această obligaţie de a face, conform titlului executoriu, întrucât CD-ul depus la fila 104 din dosar reprezintă doar înregistrarea dispozitivului titlurilor executorii şi nu face dovada transmiterii acestuia la posturile de televiziune ; obligaţia transmiterii dispozitivului sentinţei îi revenea personal, pentru argumentele pe larg dezvoltate mai sus la pct.II.1, obligaţia fiind una „intuitu personae" şi aşa cum a recunoscut la interogator (a se vedea fila 293 pct. 7) vocea înregistrată nu-i aparţine contestatorului-apelant R. I. R..

Intimata a solicitat a se reţine că, deşi s-a susţinut prin contestaţie că executarea obligaţiei ar fi avut loc la datele de 16, 17, 18 şi 19 decembrie 2013, această împrejurare de fapt nu este dovedită cu înscrisul în format electronic, atâta timp cât aceste date sunt doar atribuite arbitrar celor 4 fişiere distincte ce apar pe CD, înregistrarea nu poartă dată şi nici oră, respectiv nu reiese care sunt cele patru emisiuni şi cele patru zile consecutive în timpul cărora s-ar fi efectuat difuzarea materialului, atâta timp cât înregistrarea cuprinde doar spotul de promovare al postului tv, aspect constatat de instanţa de judecată la termenul din 07.11.2014 când acesta a fost vizionat şi reţinut corect în considerentele sentinţei apelate.

Adresele postului de televiziune în mod legal au fost înlăturate ca mijloace de probă de către prima instanţă, întrucât nu s-a depus la dosar -pentru că nu există, aşa cum a recunoscut debitorul la termenul din 7.11.2014 şi s-a reţinut în încheiere-un proces-verbal de P.re a CD-ului întocmit de postul de televiziune, iar din conţinutul cererilor depuse la fila 258 şi fila 259 nu rezultă decât că s-ar fi aprobat transmisiunea, iar nu datele la care aceasta urma a se realiza, respectiv intervalul orar; deşi au confirmat datele aşa-ziselor transmisiuni tv, nu au avut posibilitatea verificării înregistrării ca fiind conformă cu o probă martor deţinută în arhiva postului şi cu privire la care s-a arătat în mod expres că nu a fost păstrată, reglementările C.N.A. neimpunând o asemenea obligaţie, au fost formulate după 9 luni de zile de la data pretinselor transmisiuni, fiind înaintate doar la cererea instanţei şi numai urmare a transmiterii CD-ului depus de debitorul-contestator la dosarul cauzei.

 Evident, postul de televiziune a preluat datele fişierelor evidenţiate de înscrisul în format electronic, care nu pot fi reţinute ca reale.

Deşi apelantului-debitor îi revenea sarcina probei conform art.249 N.C.P.C., în sensul dovedirii transmiterii înregistrării existentă pe CD, nu s-a probat această împrejurare de fapt, astfel că este corectă reţinerea instanţei de fond în considerentele hotărârii potrivit căreia adresele postului sunt doar susţineri subiective efectuate în sprijinul unui colaborator al acestuia, respectiv contestatorul R. I. R..

În ceea ce priveşte OBLIGAŢIA DE PUBLICARE A DISPOZITIVULUI sentinţei pe 2 site-uri, neC. şi Ș.mm, în mod temeinic s-a reţinut prin hotărâre că nu a fost executată, atâta timp cât contestatorul-apelant nu a făcut dovada executării ei, de altfel inexistentă în dosarul execuţional nr.40/2013, aspect recunoscut la interogator de debitor (fila 292pct.3).

Contestatorul-apelant a invocat fără. temei atât prin contestaţie, cât şi prin apel, „atacul informatic" asupra site-urilor pe care le-a administrat, atâta timp cât cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr.12452/18,12.2013 în considerente s-a motivat că debitorul „... avea posibilitatea de a reconstitui respectivele site-uri ...„ (încheiere - fila 241 verso alin.2) pentru a-şi îndeplini obligaţia, aspect de fapt recunoscut la Interogator şi în prezenta cauză (fila 293- pct.9). Mai mult decât atât, în considerentele aceleiaşi încheieri s-a demonstrat că debitorul a uzat de această procedură informatică prin crearea altor noi site-uri cu denumiri similare, pe care articolele cauzatoare de prejudicii reţinute în titlurile executorii „ ... au apărut în aceeaşi formă pe un site nou şi anume n.ro în octombrie 2010 (fila 54, s.n.) cu mult după atacul informatic... " (încheiere - fila 241 alin.4). Această împrejurare de fapt, a creării de noi site-uri, a fost recunoscută la interogator de contestator (fila 293 - pct.8 şi 9) şi face dovada refuzului executării obligaţiilor stabilite prin titlurile executorii.

De reţinut că potrivit adresei D.I.I.C.O.T. nr.89/VIII/l/07.10.2013 (fila 201), plângerea penală formulată de debitorul-apelant R.I.R. la 25.07.2013 (a se vedea filele 192-193) s-a înregistrat sub dosar nr.84-D/P/2013, în care se fac cercetări faţă de autori necunoscuţi, cauză în care nu s-a început urmărirea penală, respectiv nu s-a pronunţat încă o soluţie care să confirme cele sesizate, inclusiv ulterior momentului pronunţării hotărârii. Existenţa acestei plângeri nu constituie aşadar un motiv temeinic în sensul pr ev. art.905 alin.5 N.C.P.C. şi care să justifice neexecutarea obligaţiei, reconstituirea site-urilor era posibilă şi de natură a recrea suportul informatic necesar, însă contestatorul cu rea-credinţă nu a uzat de această opţiune întrucât nu a vrut nici un moment să respecte hotărârea judecătorească.

2.1.3. Cu referire la eliminarea celor 12 articole publicate pe site-urile neC. şi Ș.mm , intimata a arătat că apărarea a fost amplu analizată şi în considerentele încheierii civile nr. 12452/2013 şi înlăturată, în sensul că obligaţia ar fi fost executată, întrucât „publicul nu mai poate avea acces deocamdată la conţinutul acestora ..." (încheiere - fila 242 alin. ultim). Argumentele ce au format această convingere instanţei, a neîndeplinirii şi a acestei obligaţii de a face, au fost însuşite şi prin hotărârea apelată atâta timp cât articolele incriminatoare au apărut din nou postate, după declanşarea procedurii de executare silită, pe site-ul apelantului, aşa cum s-a arătat mai sus la pct. II.2.1.2.

2.2. în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie cerută de art.905 alin.5 N.C.P.C., respectiv existenţa unor „motive temeinice care au justificat întârzierea executării", nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens şi pe cale de consecinţă, ea nu poate fi reţinută.

Prin notele scrise depuse la data de 07.12.2015, apelanta SC Intesiv M. P. SRL Baia Mare, a solicitat pronunţarea unei decizii de admiterea a acţiunii, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în urma analizării prevederilor legale invocate de apelanţi, precum şi a probatoriului administrat în cauză, în sensul anularii Încheierii 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, ca nelegală şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în tot a Sentinţei apelate, în sensul înlăturării penalităţilor şi admiterea calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL.

În subsidiar, s-a solicitat instanţei de apel constatarea prin decizia ce urmează a fi pronunţată, că obligaţiile de a face prevăzute prin titlu executoriu au fost îndeplinite, iar intimata creditoare a solicitat penalităţile cu rea-credinţă, având drept scop injusta îmbogăţire.

Apelanta a învederat că datorită faptului că „solidarii" R. I. R. şi SC I M. P. SRL nu au avut posibilitatea să achite, în termenul celor 10 zile stabilite prin titlurile executorii invocate în cauză, obligaţia cu titlu de daune şi obligaţia de a transmite sonor şi vizual, pe cheltuiala pârâţilor dispozitivul hotărârilor, restul obligaţiilor de a face fiind îndeplinite, creditoarea L. a solicitat încuviinţarea executării silite, iar cererea a fost admisă de către Judecătoria Baia Mare prin Încheierea nr. 4804/26.04.2013. Ca atare, BEJ V. G. a format dosarul execuţional nr. 40/2013, în care a emis la data de 05.06.2013 somaţie către debitorii R. I. R., respectiv SC I M. P. SRL.

Apelanta a opinat că încheierea nr. 12452/18.12.2013 care face obiectul prezentei contestaţii este nelegală întrucât potrivit prevederilor art. 905 alin.(2) CPCiv această încheiere este definitivă, fără cale de atac, dată într-o procedură necontencioasă. 

Conform dispoziţiilor art.527 C.pr.civ., procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, cum este şi cazul cererilor privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti. În acest tip de cereri se încadrează şi cererile prin care instanţa de executare încuviinţează executarea silită a titlurilor executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 665 C.pr.civ., precum şi cererile prin care instanţa aplică penalităţi in cadrul executării silite. Prin astfel de cereri, instanţa nu stabileşte un drept potrivnic faţă de una din părţi, dreptul de creanţă face instanţa, nu executorul a cărui executare silită se solicită sau obligaţia de a face fiind stabilit prin titlul executoriu. Ca regulă, procedura necontencioasă impune citarea părţilor, dacă legea o dispune. În caz contrar, judecarea se face cu sau fără citarea părţilor, în funcţie de aprecierea instanţei. În cazul încheierii 12452/18.12.2013 prevedeau în mod expres că soluţionarea cererii se face cu citarea părţilor.

În cadrul procedurii sumare de soluţionare a cererii creditoarei L., trebuiau analizate doar aspecte exterioare fondului litigiului, verificându-se doar îndeplinirea condiţiilor limitative prevăzute la art.662 CPCiv, respectiv în cazul de faţă, dacă obligaţiile debitorului sunt EXIGIBILE, deci să constate în baza unor înscrisuri provenite de la executorul judecătoresc, dacă aceste obligaţii au fost sau nu îndeplinite - respectiv proces-verbal emis de executorul judecătoresc potrivit art.678 alin.(1) CPCiv prin care să se constate că debitorul nu a respectat termenul prevăzut în somaţie şi care ar fi atestat neîndeplinirea obligaţiei. Or, instanţa de executare care a pronunţat încheierea atacată şi-a depăşit limitele investirii sale, care în loc să solicite creditoarei dovada probelor şi a temeiniciei cererii sale, aceasta a purces la o judecată de fond şi mai mult a emis o încheiere cu valoare de Sentinţă şi considerente de fond într-o procedură necontencioasă.

Sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică întrucât este dată cu interpretarea greşită a legii şi a probaţiunii administrate, prima instanţă reţinând, în opinia apelantei- HALUCINANT- că în România, tară membră UE şi Nato, împotriva unei încheieri judecătoreşti nu există nicio cale de atac prevăzută de lege.

Prin note scrise, apelantul R. I. R.  a învederat că prin încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 din dosar nr. 11405/182/2013 instanţa a constatat că prin SC 1123/19.06.2012 si Decizia civila 88/A/25.09.2012 din dosar nr. 7859/100/2011 a fost obligat, pe lângă plata de daune morale si la îndeplinirea unui număr de trei obligaţii.

Prin aceeaşi încheiere de stabilire a penalităţilor se retine că instanta admite in parte solicitarea numitei Lese M. E., obligându-l pe debitor la achitarea sumei de 500 lei /zi întârziere, întrucât: f .7 alin 2 " cu privire la obligaţiile stabilite in sarcina acestuia, de a transmite sonor si vizual la M TV in patru ediţii succesive dispozitivul SC 1123/2012, s-a găsit o modalitate de rezolvare a problemei, îndeplinindu-şi obligaţiile, fapt de altfel confirmat prin adresa 17/1/06.11.2014 emisă de M TV care atestă ca au fost transmise sonor si vizual dispozitivul SC 1123/2012 si a DC 88/A/2012 .. La alin. 5: instanta constatând ca pe parcursul soluţionării cererii, intimatul debitor a făcut demersuri pentru îndeplinirea parţiala a obligaţiilor stabilite si ca la data soluţionării cererii, publicaţiile on line N.si Ş. MM nu mai pot fi accesate pe internet - publicul nemaiavând acces la articole, instanta apreciază ca si justificat un cuantum de 500 lei/zi pana la îndeplinirea obligaţiei reţinute in sarcina sa ... " Din lecturarea considerentelor hotărârii rezultă ca fiind reţinute drept obligaţii de executat cele de afişare pe site a dispozitivului SC 112312012, obligaţii care nu au putut fi dovedite a fi fost executate având in vedere spargerea domeniului de internet care găzduia cele doua publicaţii on-line.

2. Prin SC 11158/2014 atacata prin prezentul apel, instanta a respins contestaţia la executare formulată in temeiul art. 905 alin 5. C pr.civ, apreciind-o nefondata , constatând ca debitorul R. I. R.  nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin SC 1123/2012 si DC 88/A/2012, nu a difuzat pe site-urile NE-C. si Ș. MM dispozitivul SC 1123/2012, reţinând că, deşi este real că cele doua site-uri au fost sparte si astfel au devenit inactive, acesta avea obligaţia de a le reconstitui si de republica conţinutul dispozitivului titlului executoriu, instanţa apreciind ca doar astfel debitorul ar fi dovedit buna credinţa.

Se retine totodată ca apelantul R. I. R.  a contribuit la crearea unui nou site NE-C.MM.RO, însă nu a afişat acolo dispozitivul hotărârilor, ca spargerea site-urilor a fost menita sa-i asigure acestuia un oarecare confort si, prin urmare, imposibilitatea de a face dovada afişării pe site a dispozitivului celor doua hotarâri echivalează cu neexecutarea culpabilă a obligaţiei.

Apelantul a solicitat însă a se avea în vedere adresa din 19.11.2013 constând in interpelarea domnilor Radu Stroie, Ministrul Afacerilor Interne, Dan Nica, Ministrul Comunicatiilor si Societatii Informaţionale, Robert M. Cazanciuc, Ministrul Justitiei, adresa nr. 12102/13.12.2013 semnată de ministrul Dan Nica în care se arată la pag. 2 aliniat antepenultim si alin. ultim: „conform celor sesizate de dvs. cele doua publicaţii maramureşene, NE-C. si Ș. MM au fost afectate de atacuri cibernetice direcţionate, PIERZÂND CONŢINUTUL STOCAT pe severele din SUA  având în vedere că cele doua publicaţii sunt găzduite pe servere în afara spaţiului României, vă informam ca nu se pot identifica mijloace legale privind investigarea si recuperarea datelor.

Apelantul R. I. R. a învederat că, dat fiind faptul că site-urile publicaţiilor NE C. si Ș. MM au fost sparte de autori necunoscuţi, ca acest lucru s-a mai întâmplat si in 2010, că de această dată accesarea neautorizata a site-urilor s-a realizat de pe un server localizat in SUA, că începând cu iulie 2013 si inclusiv luna decembrie 2013 aceste domenii de internet nu au putut fi accesate, reconstituite, făcând obiectul cercetărilor penale, nefiind identificate mijloace legale de identificare si recuperare a datelor, îi este imposibil a reface site-urile celor doua publicaţii si a recupera datele, astfel încât sa reuşească să dovedească îndeplinirea obligaţiei de difuzare pe site a dispozitivelor celor doua titluri executorii.

A menţionat apelantul adresa nr. 102.383/2013 adresata de către Ministrul Justitiei Robert M. Cazanciuc - Parlamentului României si Senatului României- atestând existenta cercetărilor penale pentru infracţiuni informatice la adresa celor doua site-uri NE-C. si Ș. MM, confirmându-se ca accesarea neautorizata s-a făcut de pe un server localizat pe teritoriul SUA, adresa nr. 89/VIII/2013 emisa de Parchetul de pe lângă ICCJ privind stadiul cercetărilor in dosarul 84/D/P/2013 având ca obiect cercetarea infracţiunilor la Legea 161/2003 privind sistemele informatice şi a învederat instanţei că forţa majoră înlătură răspunderea civila, fiind vorba de orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil, spargerea site-urilor încadrându-se in forţa majora.

Forţa majoră ca eveniment imprevizibil si irezistibil care împiedica o persoană să îşi îndeplinească o anumita obligaţie, sa acţioneze într-un anumit mod, pune persoana in imposibilitatea de a acţiona. Omisiunea de a acţiona nu se învederează ca fapta a acelei persoane, ci ca fiind produsul unei cauze străine si mai presus de voinţa ei.

Apelantul a mai învederat că prin cererea de lămurire a interesului si aplicării a dispozitivului SC 1123/2012 formulata ulterior începerii executării silite, la 14.10.2014 si ulterior înregistrării cererii de aplicare a penalităţilor , se solicita lămurirea dispozitivului in sensul de a se stabili daca obligaţia de a face ii revine personal debitorului R. I. R. si daca trebuie executata personal in sensul ca trebuie sa citească personal. Prin încheierea civila din 24.10.2014 dosar nr. 78569/.100/2011, instanta respinge cererea de lămurire a dispozitivului in sensul de obligare a debitorului de a citi personal dispozitivul hotărârii

Faţă de cele reţinute de prima instanţă, că nu a difuzat sonor si vizual dispozitivul SC 112312012 la postul TV Maramureş TV, deoarece dvd-ul prezentat in dovedirea difuzării, conţine doar prezentarea dispozitivului, iar debitorul R. I. R.  nu a procedat personal la citirea dispozitivului, neexecutarea obligaţiei constând si in faptul ca nu a depus diligenta de a obţine înregistrarea după difuzarea ei, prin întocmirea unui proces verbal, nu a solicitat si nu a obţinut grila de programe, nu a păstrat arhivele emisiunilor in cadrul carora a fost difuzat dispozitivul, apelantul a învederat că grila de programe se întocmeşte si se transmite CNA pana in luna decembrie anul curent pentru anul următor, astfel ca la data la care s-au efectuat difuzările grila de programe era trimisa la CNA, nefiind posibile modificări ale acesteia, iar spoturile publicitare si alte asemenea intervenţii neprevăzute gen difuzarea dispozitivului unei sentinţe nu apare în grila de programe.

Instanta fondului a fost sesizata cu o cerere întemeiata pe art. 905 alin 5 NCPC, respectiv înlăturarea sau reducerea penalităţilor stabilite prin încheierea civila, motivate de executarea obligaţiilor si dovedirea unor motive temeinice ce au justificat întârziere.

Apelantul a apreciat că prevederile art. 905 alin 1 NCPC sunt aplicabile doar in situaţia in care executarea obligaţiilor nu poate fi aduse la îndeplinire prin alte persoane, ori potrivit art. 903 NCPC dacă el a refuzat îndeplinirea obligaţiilor in 10 zile de la comunicarea somaţiei, intimata putea fi autorizată de către instanta de judecata să le îndeplinească ea însăşi pe cheltuiala sa, fiind vorba de obligaţii care presupuneau achitarea unor taxe si solicitarea ca dispozitivul SC 1123/2012 sa fie difuzat pe M.TV si publicat pe NE¬C. si Ș. MM.

În condiţiile in care SC 12452/2013 constata ca executate 2 obligaţii din 3, este nelegala concluzia instanţei in a retine ca nu s-au executat 2 din 3 obligaţii.

 Apelantul a apreciat că art. 905 alin 1 NCPC are aplicabilitate doar in cazul obligaţiilor de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire decât personal de către debitorul obligaţiei, ori, aşa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, difuzarea dispozitivului sentinţei la TV se putea realiza si la cererea intimatei, in măsura in care aceasta putea justifica un interes legitim, condiţie care era îndeplinita prin prezentarea către postul TV a sentinţei judecatoresti. A apreciat că nu se regăseşte în cauză situaţia unor obligaţii intuitu personae raportat la sensul strict prevăzut de lege. Astfel, au caracter de obligaţii intuitu personae acele obligaţii ce nu pot fi îndeplinite prin reprezentant, îndeplinirea lor fiind strict legata de aptitudinile, calitatea, pregătirea profesionala a unei persoane. În virtutea prevederilor art. 1528 C. civ, intimata avea posibilitatea de a îndeplini ea însăşi obligaţiile, pe cheltuiala apelantului.

Examinând sentinţa apelantă prin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat şi ţinând cont de principiului tantum devolutum quantum judicatum, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 7859/100/2011, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta (intimata din prezenta cauză) L. E. M. în contradictoriu cu pârâţii (aici apelanţi contestatori) R. I. R. şi S.C. I M. P. S.R.L., a fost constatată încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial ale intimatei privind imaginea, onoarea, demnitatea şi viaţa privată a persoanei, pârâţii fiind obligaţi în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar pârâtul R. I. R. a fost obligat la transmiterea sonor şi vizual, pe cheltuiala pârâţilor, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 şi la publicarea pe site-urile „ne-C.” şi „Ș.mm” a dispozitivul sentinţei.

Prin Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7859/100/2011 a fost admis, în parte, apelul formulat de aceeaşi reclamantă,  iar pârâtul R. I. R.  a fost obligat şi la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor „ne-C.” şi „Ș.mm” publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012.

În dosarul execuţional nr. 40/2013 al executorului judecătoresc G. V. a fost pornită executarea silită a obligaţiilor stabilite prin titlurile executorii constând în S.C. nr.1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureş şi D.C. nr. 88/A/25.09.2012 a Curţii de Apel Cluj.

La data de 05.06.2013 executorul judecătoresc a emis somaţia prevăzută de dispoziţiile art. 887 Cod procedură civilă, prin care li s-a pus in vedere debitorilor ca în termen de 10 zile de la comunicarea somaţiei, să-şi îndeplinească obligaţiile stabilite prin titlurile executorii. Somaţia le-a fost comunicată debitorilor apelanţi R. I. R. şi S.C. I M. P. S.R.L. la data de 04.07.2013, împreună cu titlurile executorii şi încheierea de încuviinţare a executării silite.

La data de 16.09.2013 creditoarea intimată s-a adresat instanţei de executare solicitând obligarea debitorilor la plata unor penalităţii de 1000 lei pe zi de întârziere, pentru constrângerea acestora de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute în titlurile executorii menţionate.

Prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 11405/182/2013, apelantul debitor R. I. R. a fost obligat să-i plătească intimatei creditoare L. E. M., o penalitate de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii reprezentate de Sentinţa civilă  nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 7859/100/2011, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7859/100/2011.

A fost respinsă cererea creditoarei de obligare a debitoarei S.C. I M. P. S.R.L. la plata penalităţii în cuantum de 1000 lei  prevăzute de art. 905 Cod proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlurile executorii mai sus menţionate.

Pentru a stabili penalitatea de 500 lei /zi de întârziere în sarcina debitorului R. I. R. instanţa a reţinut că acesta nu şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile stabilite prin titlurile executorii, dar a ţinut cont că pe parcursul soluţionării cererii de aplicare a penalităţii debitorul a efectuat demersuri pentru îndeplinirea parţială a acestora (demersurile efectuate pe lângă reprezentanţii postului M.TV), precum şi că la data soluţionării cererii publicaţiile on-line „Ne-C.” şi „StiriMM” nu mai pot fi accesate pe internet, iar publicul nu mai poate avea acces deocamdată la conţinutul acestora şi nici la articolele care s-a considerat prin hotărâri irevocabile că afectează drepturile patrimoniale ale petentei creditoare.

La data de 25.03.2014 debitorii R. I. R. şi SC I M. P. SRL Baia Mare au formulat contestaţia la executare înregistrată în prezentul dosar, în vederea reducerii penalităţilor stabilite prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 11405/182/2013, solicitând, în temeiul art. 905 al. 5 Cod procedură civilă în forma aplicabilă litigiului, reducerea în tot sau în parte a penalităţilor de 500 lei pe zi de întârziere.

Contestatorii au susţinut că iM.t după primirea somaţiei de la BEJ V. G. au publicat pe cele două site-uri a celor dispuse de către instanţă, au eliminat cele 12 articole, au efectuat plăţi parţiale raportat la starea lor economico-financiară şi au onorat şi partea cu difuzarea audio şi video, în zilele de 16,17,18, 19 decembrie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 11158/19.12.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, atacată cu prezentul apel, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul R. I. R., iar contestaţia la executare a SC I M. P. SRL s-a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Apelanţii au criticat atât modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL şi a excepţiei nulităţii executării silite întemeiate pe dispoziţiile art. 703 Cod procedură civilă, cât şi respingerea contestaţiei la executare.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL, tribunalul constată că în mod corect a fost admisă de prima instanţă în contextul în care obligaţia de plată a penalităţilor de 500 lei pe zi de întârziere s-au stabilit doar în sarcina debitorului R. I. R., acesta fiind obligat, prin titlurile executorii Sentinţa civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 şi Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012, la transmiterea sonor şi vizual la postul de televiziune M TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 şi la publicarea pe site-urile „ne-C.” şi „Ș.mm” a dispozitivul sentinţei civile nr. 1123/2012, precum şi la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor „ne-C.” şi „Ș.mm” publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012.

Calitatea procesuală activă reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile şi este dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Or, nefiind debitoare a obligaţiilor de a face stabilite prin titlurile executorii pentru îndeplinirea cărora creditoarea a recurs la constrângerea instituită de legiuitor prin  art. 905 Cod procedură civilă (actualmente art. 906 Cod procedură civilă), prin aplicarea unor penalităţi, SC I M. P. SRL nu este legitimată procesual a solicita înlăturarea sau reducerea acestor penalităţi stabilite în sarcina altei persoane.

Statuându-se corect de către prima instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC I M. P. SRL cu consecinţa respingerii contestaţiei formulată de aceasta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, apelanta SC I M. P. SRL nu justifică un interes legitim şi personal în susţinerea celorlalte motive de apel, astfel că acestea nu vor mai fi analizate.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta  SC I M. P. SRL. 

În ce priveşte apelul contestatorului R. I. R., Tribunalul constată că prin cererea de apel acesta şi-a exprimat nemulţumirea nu numai faţă de sentinţa civilă nr. 11158/19.12.2014, ci şi faţă de încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

Însă, încheierea de aplicare a penalităţilor de către instanţa de executare pentru constrângerea debitorului să-şi îndeplinească obligaţia de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, pronunţată în procedura contencioasă prevăzută de art.905 al. 1 şi 2 Cod procedură civilă, în forma aplicabilă în speţă, este definitivă.

Fiind definitivă, încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare se bucură, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, de puterea lucrului judecat. În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecatoresti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisă de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Apelantul a apreciat că, deşi încheierea susmenţionată este definitivă, contestaţia la executare prevăzută de art. 905 al. 5 Cod procedură civilă îi dă posibilitatea de a critica această hotărâre judecătorească, întrucât altfel s-ar încălca drepturile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul reţine însă că în materie civilă dublul grad de jurisdicţie, respectiv dreptul de a formula o cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, nu este garantat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului dă o accepţiune generoasă noţiunii de „proces echitabil”, prezentă în cuprinsul art. 6 alin.(1) şi dezvoltată pe cale jurisprudenţială, instanţa europeană nu tratează principiul dublului de grad de jurisdicţie în materie civilă ca fiind o garanţie a respectării acestui text al tratatului internaţional. În cauza Iorga vs. România, Curtea a amintit că dreptul la un grad dublu de jurisdicţie nu e garantat de Convenţie şi că statele pot prevedea limitări mai stricte în apel şi în  casaţie cu scopul de a scuti instanţele de recurs de cauzele fără perspective de succes sau cu importanţă minoră.

Aşadar, critici referitoare la legalitatea sau temeinicia încheierii de stabilire a penalităţilor nu pot fi aduse în discuţie pe calea contestaţiei la executare, aceasta având ca obiect, aşa cum rezidă din cuprinsul dispoziţiilor art. 905 al.5 Cod procedură civilă, înlăturarea ori reducerea penalităţii stabilite în ipoteza îndeplinirii cumulative a celor două cerinţe ale textului legal: dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Ca atare, nu pot fi supuse cenzurii instanţei de apel chestiunile definitiv tranşate de instanţa de executare la stabilirea penalităţilor, relative la caracterul intuitu personae al obligaţiilor de a face supuse analizei, respectiv la împrejurarea că, la momentul pronunţării încheierii civile nr. 12452 din 18 decembrie 2013, debitorul R. I. R. nu-şi îndeplinise obligaţia de transmite sonor şi vizual, la un  post de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18,30-20.00, dispozitivul sentinţei civile nr. 1123/19.06.2012 şi nici pe aceea de a publica pe site-urile „ne-C.” şi „Ș.mm” a aceluiaşi dispozitiv.

În privinţa  eliminării articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor „ne-C.”şi „Ș.mm” publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012, instanţa de executare a reţinut că, deocamdată, publicul nu mai poate avea acces la conţinutul acestora, deoarece site-urile ne-C..ro şi s.ro nu pot fi accesate pe internet.

Apelantul R. I. R. a arătat că prima instanţă a soluţionat greşit excepţia nulităţii executării silite în baza art. 703 Cod procedură civilă, învederând că „încheierea 12452/18.12.2013 a fost acceptată spre dezbatere si judecată în mod ilegal de instanţă, întrucât sesizarea acesteia putea fi posibilă doar în baza unui proces-verbal de constatare emis de executorul judecătoresc conform art. 678 alin 1 C.p.civ., care să ateste că debitorul nu si-a executat obligaţia”.

Contrar celor susţinute de apelantul contestator, textul art.905 Cod procedură civilă în forma aplicabilă în proces, nu condiţionează sesizarea instanţei de executare de către creditor, în scopul aplicării constrângerii prin penalităţi, de întocmirea în prealabil, de către executorul judecătoresc, a unui proces verbal de constatare a neîndeplinirii obligaţiei de către debitor.

 Neîndeplinirea sau îndeplinirea obligaţiei de către debitor în termenul de 10 zile stabilit de lege este o chestiune pe care trebuie să o analizeze instanţa de executare pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia cererii de aplicare a penalităţilor, independent de constatarea acestei situaţii de către executorul judecătoresc . 

Apelantul a invocat nulitatea executării silite făcând trimitere la art. 703 Cod procedură civilă, însă încheierea nr. 12452/18.12.2013 este o hotărâre judecătorească destinată a înfrânge rezistenţa debitorului, nu un act de executare, nefiind supusă regimului nulităţii executării silite.

Pe de altă parte, în consens cu opinia primei instanţe, tribunalul reţine că în prezentul cadrul procesual stabilit prin formularea contestaţiei la executare prevăzute de art. 905 al. 5 Cod procedură civilă, caracterizată în literatura juridică de specialitate ca având un caracter special tocmai pentru că nu vizează exercitarea unui control asupra regularităţii actelor de urmărire silită, instanţa este chemată să verifice doar îndeplinirea celor două condiţii cumulative impuse de textul legal: dacă debitorul a executat obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dacă dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Solicitând înlăturarea sau reducerea penalităţilor, contestatorului apelant R. I. R. îi revenea sarcina de a dovedi îndeplinirea celor două obligaţii de a publica dispozitivul sentinţei pe un post tv şi pe site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro şi, totodată, a existenţei unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 Cod procedură civilă “cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, astfel că, opus susţinerilor apelantului, sarcina probei îi revenea lui, în calitate de contestator- apelant, iar nu creditoarei L. E. M..

Referitor la probele administrate, Tribunalul reţine că la data de 11.12.2013, dată la care instanţa de executare a rămas în pronunţare asupra cererii creditoarei de obligare a apelanţilor debitori la plata de penalităţi, debitorul R. I. R. s-a adresat postului TV M TV, solicitând transmiterea dispozitivelor celor două titluri executorii pe postul tv menţionat, sonor şi vizual, în patru ediţii succesive, in intervalul orar 18.30-20.00.

Potrivit adresei nr. 21/13.12.2013, directorul MM TV i-a răspuns pozitiv apelantului, manifestându-şi acordul de a publica dispozitivele hotărârilor judecătoreşti în condiţiile solicitate, apelantul R. I. R. urmând  a realiza, compensatoriu, pentru postul de televiziune, câte patru reportaje pentru fiecare dispozitiv. Directorul postului tv a specificat în cuprinsul adresei că, pentru a putea justifica ducerea la îndeplinirea a acestor  dispozitive, va “pune la dispoziţie, pentru fiecare zi în parte, cu precizarea expresă a zilei de difuzare, copii martor după acel interval orar prevăzut şi dispus, tocmai pentru a se putea constata de instanţa de judecată şi de executorul judecătoresc ducerea lor la îndeplinire”.

Audiat ca martor, directorul postului TV, P. A., a relatat că textul prezentat de apelant a fost prelucrat de departamentul de producţie şi a fost difuzat, în zile lucrătoare, în intervalul de timp solicitat; i s-a eliberat contestatorului o copie a înregistrării pe suport electronic, în varianta pe care o agreează C.N.A. Martorul a afirmat că postul TV MARAMUREŞ TV nu are o grafică care afişează în permanenţă data şi ora difuzării programului sau emisiunii, motiv pentru care înregistrarea unui text sau a unei emisiuni pe un suport electronic nu atestă, prin ea însăşi, data şi ora la care au fost difuzate respectivele materiale. Martorul nu a putut confirma că a vizualizat difuzarea dispozitivelor hotărârilor judecătoreşti, dar a arătat că, atâta timp cât postul TV pe care-l conduce a prelucrat textul prezentat de apelant şi l-a inserat în grila de programe, este convins că a fost difuzat.

De asemenea, prin adresa nr. 17/18.09.2014, S.C. C.M. S.A., deţinătoarea licenţei audio-vizuale pentru postul M.TV, a comunicat instanţei că în urma solicitării numitului I. R. R. administrator al SC I M. P. SRL Baia Mare, de a difuza în patru ediţii consecutive cele dispuse in dispozitivul Sentinţei Civile nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureş si Decizia Civila nr. 88A/25.09.2012 a Curţii de Apel Cluj, s-a aprobat difuzarea gratuită a solicitărilor acestuia, astfel că, în datele de 16, 17, 18 si 19 decembrie 2013, în intervalul dispus de instanţe, s-au făcut cele patru difuzări consecutive(f.241-242 dosar fond) .

Apelantul a depus la dosar un suport DVD susţinând că acesta conţine înregistrarea anunţului său, realizată simultan cu transmisia acestuia, iar prin adresa nr. 17/18.09.2014, S.C. C.M. S.A. a confirmat veridicitatea conţinutului video şi audio a acestui DVD. 

Din coroborarea acestor probe şi având în vedere prevederile art. 1 şi 3 din Decizia C.N.A. nr. 412 din 10.05.2007 care reglementează procedura înregistrării şi păstrării programelor/emisiunilor de radio şi televiziune, Tribunalul apreciază, contrar primei instanţe, că apelantul a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a transmite dispozitivul sentinţei civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureş, pe postul M.TV, sonor şi vizual, în patru ediţii succesive, in intervalul orar 18.30-20.00.

Însă, art. 905 al. 5 Cod procedură civilă condiţionează înlăturarea sau reducerea penalităţilor şi de dovedirea existenţei unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării, iar apelantul nu a probat asemenea motive. În contextul în care la data de 11.12.2013 apelantul s-a adresat postului de televiziune, la data de 13.12.2013 cererea sa a fost aprobată, difuzarea urmând a se realiza nu contra cost, ci contra unor prestaţii, iar până la data de 19.12.2013 această  operaţiune s-a realizat, ţinând cont şi de solicitudinea manifestată de conducerea postului TV, se poate prezuma că apelantul îşi putea îndeplini obligaţia menţionată şi în termenul stabilit de instanţă sau măcar în cel prevăzut de art. 905 al. 1 Cod procedură civilă.

Referitor la îndeplinirea obligaţiei de a publica pe site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro a dispozitivului sentinţei civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureş, Tribunalul constată, asemenea primei instanţe, că apelantul R. I. R. nu a făcut dovada executării acesteia, dar nici a imposibilităţii de a o executa sau a existenţei unui caz de forţă majoră de natură a înlătura răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei.

Astfel, apelantul susţine că site-urile publicaţiilor ne-C..ro şi stirimm.ro au fost sparte de autori necunoscuţi, ca acest lucru s-a mai întâmplat si in 2010, că de această dată accesarea neautorizata a site-urilor s-a realizat de pe un server localizat in SUA şi că începând cu iulie 2013 si inclusiv luna decembrie 2013 aceste domenii de internet nu au putut fi accesate, reconstituite, făcând obiectul cercetărilor penale, nefiind identificate mijloace legale de identificare si recuperare a datelor.

A depus apelantul în probaţiune adresa nr. 102.383/2013 emisă de către Ministrul Justitiei Robert M. Cazanciuc, adresa nr. 89/VIII/1/2013 emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ privind stadiul cercetărilor in dosarul 84/D/P/2013 având ca obiect cercetarea infracţiunilor la Legea 161/2003 privind sistemele informatice.

Analizând aceste înscrisuri, Tribunalul constată că adresa nr. 89/VIII/1/2013 a Parchetului de pe lângă ICCJ (f.19 fond) confirmă accesarea neautorizată a serverului care găzduia site-urile deţinute de apelanţi, dar nu atestă faptul că această  accesare  neautorizată a condus la restricţionarea definitivă a accesului apelantului la site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro.

Din cuprinsul adresei nr. 102.383/2013 emise de Ministrul Justiţiei ca răspuns la întrebarea senatorului PSD Maramureş L.M. P rezultă că la Biroul Teritorial Maramureş din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost înregistrate două dosare penale (nr. 108-D/P/2010 şi nr. 84-D/P/2013), ambele privind persoane neidentificate, cauzele având ca obiect infracţiuni informatice (art. 42 şi 45 din Legea nr. 161/2003) comise de acestea, după cum urmează:

În dosarul penal nr. 108-0/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem la data de 12.11.2010 pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 42 alin. 1 şi 2 din Legea 161/2003 şi art. 45 din acelaşi act normativ, avându-se în vedere faptul că autori necunoscuţi au accesat neautorizat un server aparţinând S.C. DATA PROJECT S.R.L. Baia Mare care deservea mai multe site-uri ale unor persoane fizice şi juridice de pe raza municipiului Baia Mare, împiedicând accesarea acestora de către deţinătorii lor. Printre acestea s-au aflat şi paginile de web aferente publicaţiilor NE-C. şi Ș. MM, aparţinând numitului R. R. I..

Conform aceleiaşi adrese, dosarul penal nr. 84-D/P/2013 priveşte, de asemenea, autori necunoscuţi, stabilindu-se până în prezent că accesarea neautorizată s-a făcut de pe un server situat pe teritoriul S.U.A. Se învederează că s-a solicitat de către organele de poliţie ale Serviciului C.C.O. Maramureş să se solicite autorităţilor competente ale S.U.A. să sprijine autorităţile române cu mai multe date de interes care să poată conduce la eventuala identificare a autorului (autorilor).

Informaţii asemănătoare sunt furnizate şi de adresa nr. 14611/02.12.2013 a M.A.I.(f.35).

Apoi, adresa nr. 12102/13.12.2013 (f.36) face referire la sesizarea senatorului Pop Liviu M.n conform cărora cele două publicaţii maramureşene - NEC. şi Ș.MM - au fost afectate de atacuri cibernetice direcţionate, pierzând conţinutul stocat pe severele din SUA.

Se menţionează că, dat fiind faptul că cele două publicaţii sunt găzduite pe servere în afara spaţiului României, nu se pot identifica mijloace legale privind investigarea şi recuperarea datelor.

Se poate observa că niciunul dintre înscrisurile menţionate nu confirmă susţinerile apelantului potrivit cărora accesul său la site-urile ne-C..ro şi s.ro este definitiv restricţionat.

De altminteri, aşa cum rezultă din documentele depuse în probaţiune şi conform propriilor susţineri ale apelantului, cele două publicaţii on-line au mai fost atacate cibernetic în anul 2010, când serverul din România care le găzduia a fost accesat neautorizat, fiind împiedicată accesarea acestora de către deţinătorii lor. Cu toate acestea, apelantul a reuşit recuperarea lor şi, după cum personal a arătat, a schimbat serverul de găzduire din România cu unul din S.U.A.

Parchetul de pe lângă ICCJ  s-a referit la accesarea neautorizată, în 2010 şi 2013, a serverelor, nicidecum la restricţionarea  domeniului de internet.

În speţă, nu interesează recuperarea informaţiilor textuale pe care le-au conţinut site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro (înlăturarea unora din acestea fiind chiar o obligaţie stabilită în sarcina apelantului debitor), ci publicarea /postarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureş pe aceste site-uri.

Apelantul nu a contestat că deţine cele două nume de domenii: stirimm.ro şi ne-C..ro, fie în calitate de persoană fizică, fie ca administrator şi asociat al unei persoane juridice, sens în care a depus la dosar nr. 11405/182/2013, la filele 25 şi 26, extrase de pe pagina ROTLD.  Organizarea, administrarea şi gestionarea TLD (top level domain) ".ro" constituie obiectul de activitate al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică care îndeplineşte, potrivit H.G. 1621/2003 cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de registru pentru numele de domenii  ".ro".  Conform acestor extrase de pe site-ul oficial rotld.ro, rezultă că statusul/starea celor două domenii de internet: ne-C..ro şi stirimm.ro este OK, respectiv ele nu sunt afectate de niciun fel de restricţii de folosire.

Referitor la susţinerile apelantului R. I. R. potrivit cărora în urma atacului informatic din data de 25.07.2013 site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro nu mai pot fi accesate şi din acest motiv nu poate publica sau dovedi că a publicat deja dispozitivul sentinţei, tribunalul reţine că la data de 22.10.2013, în dosarul nr. 11405/182/2013, apelantul R. I. R. a depus note de şedinţă în care a învederat instanţei că la data de 27.08.2013 a publicat un articol pe site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro şi a depus la dosar, în probaţiune, copii ale respectivului articol imprimate de pe paginile site-urilor ne-C..ro şi stirimm.ro la data de 21.10.2013 (f40,41,42-44). Site-urile ne-C..ro şi stirimm.ro pe care apelantul a publicat la 27.08.2013 sunt acelaşi site-uri la care fac referire şi titlurile executorii: Sentinţa civilă nr.1123/2012 a Tribunalului Maramureş, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 a Curţii de Apel Cluj.

Această împrejurare denotă, pe de o parte, că ulterior atacului informatic din 25.07.2013 de care se prevalează, apelantul debitor R. I. R. a avut acces la cele două site-uri, dar şi că putea, cu minime diligenţe, să-şi preconstituie dovada publicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1123/2012 în termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a  hotărârii, aşa cum au statuat instanţele judecătoreşti şi cum pretinde că a procedat.

Totodată, postarea din 27.08.2013, dar şi accesarea celor două pagini de internet la data de 21.10.2013, probate chiar de apelantul R. I. R.  infirmă susţinerea că inactivitatea actuală de pe cele două site-uri a fost cauzată de atacul cibernetic din 25.07.2013.

În acelaşi sens a concluzionat şi instanţa de executare în încheierea civilă nr. 12452 din data de 18.12.2013 –paragraful 3 pag. 6 „de altfel, deşi se pretinde că atacul informatic a avut loc în cursul lunii iulie  2013, din înscrisurile depuse la filele 40-44 dosar, tocmai de intimat, rezultă că la data de 21.10.2013, ora 12.42, respectivele site-uri puteau fi accesate pe internet, o atare dovadă fiind indubitabilă şi produsă tocmai de intimat, imposibilitatea accesării acestora apărând doar ulterior acestui moment, şi, pe cale de consecinţă, nu ca urmare a intervenţiei hackerilor din luna iulie 2013”.

Apelantul nu a acordat o altă interpretare înscrisurilor respective şi nu a  combătut în niciun fel concluzia instanţei de executare, nefiind dovedită pretinsa legătură de cauzalitate între atacul informatic din 25.07.2013 şi inactivitatea  site-urilor ne-C..ro şi stirimm.ro.

Pe de altă parte, accesarea neautorizată a serverului din SUA care găzduia cele două publicaţii on line nu se circumscrie cazurilor de forţă majoră. Forţa majora este o împrejurare de origine externă, cu caracter excepţional, care este absolut imprevizibila si inevitabila, aşa cum reiese din cuprinsul art. 1351 alin. (2) Cod Civil.

Aşadar, pentru a fi in prezenta cazului de forţa majora, este necesar sa fie îndeplinite caracterele particulare ale evenimentului prejudicios: exterioritatea, imprevizibilitatea, inevitabilitatea si absoluta invincibilitate.

Imprevizibilitatea se referă atât la producerea împrejurării, cât şi la efectele acesteia. Imprevizibilul se deosebeşte de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, domeniul imprevizibilităţii restrângându-se la evenimente care, deşi se pot produce, sunt, prin raritatea lor, extraordinare.

Or, după cum reiese din adresa nr. 121012/13.12.2013 a ministrului Dan Nica înfăţişată de apelant, „în ultima perioadă atacurile cibernetice au sporit”, neputând fi, astfel, incluse în categoria evenimentelor extraordinare prin raritatea lor. De altminteri, apelantul pretinde că a mai fost prejudiciat de un atac informatic în 2010.

Apoi, chiar dacă un fenomen este imprevizibil, nu poate fi calificat ca un caz de forţa majora dacă a existat posibilitatea preîntâmpinării producerii lui sau posibilitatea de a se evita efectele sale păgubitoare. Aceasta inevitabilitate trebuie să fie absolută pentru orice persoană.

În ce priveşte protejarea datelor informatice sau a sistemelor informatice există numeroase programe şi aplicaţii care pun la dispoziţia utilizatorului procese şi măsuri de securitate extensive; există opţiunea creării de backup-uri care permit  restaurarea bazelor de date, atacul cibernetic neputând fi calificat, în opinia instanţei, nici din perspectiva inevitabilităţii si a invincibilităţii, ca eveniment de forţă majoră.

În concluzie, tribunalul reţine că apelantul nu a dovedit că şi-a  îndeplinit obligaţia de a  publica pe site-urile „ne-C.” şi „Ș.mm” dispozitivul sentinţei civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureş şi nici că este restricţionat definitiv şi absolut a utiliza cele două domenii de internet: ne-C..ro şi stirimm.ro.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că prin încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 penalitatea de 500 lei pe zi de întârziere a fost stabilită în sarcina apelantului debitor R. I. R., global, pentru toate obligaţiile intuitu personae din titlurile executorii, până la îndeplinirea acestora şi reţinând că acesta şi-a executat până la data de 19.12.2013 obligaţia de a transmite dispozitivul sentinţei civile nr. 1123/19.06.2012, sonor şi vizual, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18.30-20.00, tribunalul apreciază că, începând cu data de 20.12.2013, raportat la prevederile art. 905 Cod procedură civilă, în forma aplicabilă în proces, se impune reducerea penalităţii la 300 lei/zi de întârziere.

Ca urmare, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va  admite în parte apelul declarat de apelantul R. I. R. împotriva  sentinţei civile nr. 11158 din 19.12.2014 a Judecătoriei Baia Mare pe care o va  schimba în parte în sensul admiterii parţiale a contestaţiei acestuia, cu consecinţa reducerii penalităţii stabilite în sarcina sa prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013, la 300 lei/zi de întârziere şi, proporţional cu pretenţiile admise, a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat. 

Domenii speta

Spete similare