Contestaţie la executare

Asupra cauzei de faţă,  constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2014, contestatoarea M.S. a formulat contestaţie la executare  împotriva procedurii de executare silită  care face obiectul dosarului de executare nr.150/2014 deschis la C.A. şi a solicitat în contradictoriu cu intimata N. C. suspendarea procedurii de executare silită şi a tuturor actelor de executare până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare;

anularea procedurii de executare silită şi a tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii nr.150/2014 din data de 02.06.2014 şi a somaţiei de executare din data de 02.06.2014; întoarcerea procedurii de executare silită prin restituirea tuturor sumelor executate la care se adaugă dobânda legală de la momentul blocării conturilor bancare până la data restituirii efective ;

sancţionarea N. C. în temeiul art.187 alin.1 NCPC pentru introducerea cu rea-credinţă a cererii de executare silită;

sancţionarea executorului judecătoresc, în temeiul art.719 alin.8 NCPC privind refuzul de a efectua compensaţia legală privind creanţele reciproce şi de a dispune încetarea executării silite, conform cererii M. S. din data de 06.06.2014;

Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea  a invocat dispoziţiile legale aplicabile :

- art.1616  din Noul Cod civil care prevede că „Datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la  concurenţa celei mai mici  dintre ele „.

- art.1617 din Noul Cod civil „Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor,  şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri de aceeaşi natură”.

- art.3 pct.17 din Legea nr.85/2006 „prin tabel definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde  toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art.73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel  se arată suma solicitată şi rangul de prioritate a creanţei „.;

-art.52 din Legea 85/2006 : „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii”.

A  mai arătat contestatoarea că este creditor al N. C. pentru suma de  119.558,26 lei înscrisă în tabelul definitiv de creanţe, că prin sentinţa civilă xxx s-a recunoscut o creanţă în valoare de 38.282,28 lei la care se adaugă dobânda legală aferentă în favoarea N.C.  în contradictoriu cu M.S., astfel că pe de o parte  intimata datorează  suma de 119.558,36 lei către contestatoare, iar pe de altă parte încearcă să obţină executarea acesteia pentru o creanţă de trei ori mai mică  în valoare de 38.292,26 lei.

Contestatoarea arată că este  pe deplin îndreptăţită să solicite încetarea executării silite  şi  compensaţia pretenţiilor reciproce pentru a preveni îmbogăţirea fără just temei a intimatei care cu rea-credinţă a obţinut iniţierea procedurii de executare silită, că sentinţa  civilă xxx pronunţată de yyy care constituie baza procedurii de executare silită, a fost atacată cu recurs  aflat în soluţionare la Tribunalul Bacău – cu termen de judecată la www; că executorul judecătoresc a refuzat să dispună compensaţia, deşi a solicitat aplicarea regulilor de compensaţie în temeiul  art.645 alin.2 NCPC.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile  art.711, 718 şi urm. NCPC.

În susţinerea cererii sale, contestatoarea a depus înscrisuri :somaţia de plată, încheierea nr.150/2014 din 02.06.2014,  cererea de executare silită emisă de C.A., tabel definitiv al creanţelor, tabel definitiv al creditorilor, extras ORC, recurs formulat în ds. xxx, cerere privind încetarea procedurii de executare – fl.12-35.

Cererea a fost legal timbrată.

În termen legal, intimata prin  administrator judiciar  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare  motivat de faptul că în urma deschiderii procedurii insolvenţei N.C., la data de 22.11.2012 instanţa a disjuns cererea reconvenţională formulată de N.C., formându-se ds.xxx, suspendând cauza în ds.xx (având ca obiect cererea formulată de M. S.). în temeiul art.36 din Lg.85/2006. În dosarul de insolvenţă xx M.S. a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor N. C. cu o creanţă în cuantum de yyyyy şi având în vedere că la data deschiderii procedurii insolvenţei creanţele reciproce ale celor două societăţi erau în litigiu, nu putea opera compensarea legală prevăzută de art.52 din Lg.85/2006 privind procedura insolvenţei – creanţele nefiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

A mai arătat intimata că în calitate de creditoare participă la procedura colectivă  a insolvenţei N.C. în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi creditori, că cererea de executare silită  a fost formulată de către N.C. prin administratorul special, având în vedere faptul că societăţii nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, motiv pentru care cererea de executare silită îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, că sentinţa civilă  xxx pronunţată în ds.yyyy este executorie, fiind îndeplinite condiţiile art.632 din NCPC.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine :

La data de 11.06.2014 a fost înregistrată cererea formulată de contestatoarea M.S.. împotriva procedurii de executare silită  care face obiectul dosarului de executare nr.150/2014 deschis la Societatea profesională de executori C.A. şi a solicitat în contradictoriu cu intimata N.C.:

- suspendarea procedurii de executare silită şi a tuturor actelor de executare până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare;

- anularea procedurii de executare silită şi a tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii nr.150/2014 din data de 02.06.2014 şi a somaţiei de executare din data de 02.06.2014;

- întoarcerea procedurii de executare silită prin restituirea tuturor sumelor executate la care se adaugă dobânda legală de la momentul blocării conturilor bancare până la data restituirii efective ;

- sancţionarea Nova Casa SRL  în temeiul art.187 alin.1 NCPC pentru introducerea cu rea-credinţă a cererii de executare silită;

- sancţionarea executorului judecătoresc, în temeiul art.719 alin.8 NCPC privind refuzul de a efectua compensaţia legală privind creanţele reciproce şi de a dispune încetarea executării silite, conform cererii M.S.. din data de 06.06.2014;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.05.2014, Judecătoria Bacău a dispus încuviinţarea cererii executării silite formulată de Societatea profesională de executori C.A. pentru creditoarea N.C. împotriva debitoarei M. S. a titlului executoriu reprezentat de s.c. xxx pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul yyyy, pentru recuperarea sumei de ccccc, dobânda legală şi cheltuieli de executare.

La Societatea profesională de executori  s-a format dosarul de executare 150/2014.

La data de 19.06.2014, a încetat executarea silită pornită la cererea creditorului N.C., întrucât s-a încasat în totalitate obligaţia stabilită prin titlu executoriu.

La data de 01.11.2012, creditoarea N.C. a intrat în insolvenţă, formându-se pe rolul Tribunalului Bacău dosarul yyyy, iar la data de 13.05.2013 M.S.s-a înregistrat în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de ccccc.

În esenţă, contestatoarea a solicitat instanţei anularea actelor de executare considerând că creanţa pretinsă de intimată şi pentru care s-a pornit executarea silită la Societatea profesională de executori  în dosarul de executare 150/2014 este achitată prin compensare legală.

Intimata nu a fost de acord cu  cererea contestatoarei şi a invocat excepţia inadmisibilităţii, arătând că aceasta a formulat critici împotriva titlului executoriu xxxx, pentru care are o cale expres prevăzută de lege.

Văzând dispoziţiile art. 248 C.pr.civ, privind procedura de soluţionare a excepţiilor „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”

Conform art. 712 alin 2 C.pr.civ  „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.”, ceea ce înseamnă că în speţă, contestatoarea nu poate aduce critici titlului executoriu care este reprezentat de o sentinţă civilă. Însă, contestatoarea nu a formulat critici asupra titlului executoriu ci a invocat faptul că  nu mai datorează suma pentru că ea a fost achitată prin compensare legală, cele două părţi litigante având creanţe reciproce.

Pentru aceste motive, instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată.

În ceea ce priveşte apărarea contestatoarei, potrivit căreia suma executată nu este datorată, fiind stinsă prin compensare legală, instanţa reţine următoarele:

Intimata, societate în insolvenţă, în calitate de creditoare a contestatoarei, deţine împotriva acesteia o creanţă în cuantum de ccccc, exigibilă la data de 06.03.2014, data pronunţării xxx, definitivă la data pronunţării, care în speţă este titlu executoriu.

Deşi în procesul în care s-a pronunţat titlu executoriu xxxxx contestatoarea a formulat o cerere reconvenţională prin care solicita obligarea intimatei la plata sumei de cccc, această cerere a fost suspendată în temeiul art. 36 din Lg. 85/2006, creanţa fiind însă înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor din data de 13.05.2013.

Potrivit art. 52 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii .

Compensaţia reprezintă un mod de stingere a doua obligaţii reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Potrivit art. 1617 C. civ., compensaţia „operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.” Legea impune anumite condiţii: reciprocitatea obligaţiilor, creanţele sa aibă ca obiect bunuri fungibile, creanţele sa fie certe, lichide si exigibile.

Potrivit art. 52 din Lg. 85/2006  „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.”

În cauză, la data deschiderii procedurii de insolvenţă nu erau îndeplinite condiţiile pentru compensarea legală.

Sentinţa xxxx  ce constituie titlu executoriu cuprinde o creanţă care a devenit certă şi exigibilă la data pronunţării, adică la 06.03.2014, contestatoarea nerecunoscând creanţa, pentru aceasta fiind necesar să se poarte un proces ce a avut ca urmare pronunţarea sentinţei a cărei executare se contestă, hotărârea judecătorească având efect constitutiv şi nu declarativ.

În ceea ce priveşte apărarea contestatoarei referitoare la faptul că sumele de bani pentru care solicită a se constata stingerea prin compensare legală provin din aceeaşi perioadă, instanţa reţine că aceasta excede cadrului procesual, neputând a fi examinata decât in procedura speciala, de către judecatorul-sindic ori de instanţa de control judiciar în exercitarea căii de atac împotriva titlului executoriu. Instanţa, în cauza pendinte nu poate relua analiza înscrisurilor şi temeiurilor care au stat la baza pronunţării sentinţei ce constituie titlu executoriu.

Contestatoarea a mai invocat faptul că sentinţa ce se execută nu este titlu executoriu potrivit Noului Cod de Procedură Civilă. Referitor la aceasta, instanţa reţine că s.c xxxx ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată sub imperiul Vechiului Cod de procedură Civilă în vigoare la data pornirii procesului, caracterul de titlu executoriu fiind examinat în funcţie de vechile acele dispoziţii.

Potrivit următoarelor dispoziţii ale  Vechiului Cod de Procedură Civilă,  s.c 1509/06.03.2014 constituie titlu executoriu, fiind definitivă.

ART. 371^2

„Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.”

ART. 372

„Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”

ART. 376

„Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.”(cu menţiunea că acestea se încuviinţau fără a mai fi nevoie învestirea, aşa cum au fost modificate prevederile privind executarea silită);

ART. 377

„ Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.”

La aceste dispoziţii se adaugă  cele potrivit cărora recursul nu suspendă executarea decât în condiţiile art. 300 C.pr.civ:

ART. 300

„Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.”

Referitor la cererea de suspendarea executării, instanţa reţine că la data de 19.06.2014, a încetat executarea silită pornită la cererea creditorului N.C., întrucât s-a încasat în totalitate obligaţia stabilită prin titlu executoriu, aşa cum rezultă din încheierea 150/2014 emisă de yyyyy, astfel că procedura executării nu poate fi suspendată, cererea rămânând fără obiect.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa urmează a hotărî potrivit dispozitivului ce urmează.

Domenii speta

Spete similare