Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, în data de 02.06.2015, sub dosar nr. …./180/2015, contestatorul G.V. în contradictoriu cu intimata B.C.R.  a formulat contestaţie la executare solicitând anularea procesului-verbal de sechestru din data de 02.04.2015 comunicat la data de 13.05.2015 încheiat de B.E.J. A.N., prin care au fost sechestrate părţile sociale deţinute de contestator la S.C. S.M. S.R.L.  respectiv 100% din capitalul social format din 20.000 părţi sociale a câte 10 lei fiecare.Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că este asociat unic la S.C. S.M. S.R.L. unde deţine 100% din capitalul social în valoarea de 20000 lei divizat în 20.000 părţi sociale. Potrivit susţinerilor acestuia, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria ….. nr. ……emis de S.C. S. S.R.L. pe care l-a avalizat, s-a întocmit procesul-verbal prin care s-a instituit sechestrul asupra părţilor sociale deţinute de contestator la societate.

A mai arătat contestatorul că părţile sociale reprezintă titluri de participare la capitalul social ce conferă calitatea de asociat, nefiind acţiuni pentru a se putea vorbi despre libera transmitere a acestora.

Totodată, contestatorul a arătat că potrivit art. 66 din Legea nr. 31/1990 pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului din bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar conveni prin lichidare. Creditorii preăvzuţi la alin. (1) pot totuşi popri , în timpul duratei societăţii părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

Astfel, contestatorul apreciază că potrivit art. 66 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după întocmirea situaţiei financiare anuale, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce li s-ar conveni prin lichidare.

În plus, s-a arătat că poprirea părţilor ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare are ca premisă o decizie de dizolvare a societăţii, întrucât lichidarea este o fază consecutivă dizolvării, iar părţile ce s-ar cuveni în urma lichidării reprezintă o necunoscută totală în lipsa lichidării.

În ceea ce priveşte măsura sechestrului, textul se referă  în mod expres la acţiuni, nu şi la părţile sociale, astfel încât din interpretarea textului legal reiese că dubiu că doar acţiunile pot fi executate silit, nu şi părţile sociale.

A mai arătat contestatorul că de fapt caracterul insesizabil al părţilor sociale rezultă din coroborarea art. 66 din Legea nr. 31/1990 cu art. 202 alin. (2) care impune condiţii restrictive pentru transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii, prevăzând că transmiterea către terţi este posibilă numai dacă a fost aprobată de asociaţi, reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.

Totodată, s-a mai arătat că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 instituie interdicţia emiterii titlurilor de valoare ce încorporează părţile sociale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi art. 711 C. proc. civ.

În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri doveditoare ( f. 9-14).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.

Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare în cauză.

La solicitarea instanţei s-a ataşat în cauză dosarul de executare silită nr. 35/2013 al BEJ A.N.

La termenul de judecată din data de 16.11.2015 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Încheierea din data de 01.04.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. …../180/2013 ( fila 193) s-a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria …….nr. …….. emis la data de ………, scadent la data de …….. la cererea intimatei S.C. BCR S.A. împotriva debitorilor avalişti G.V. şi A.P.I.,  executare începută pentru suma de 763256,84 lei.

Prin procesul-verbal de sechestru din data de 02.04.2015 ( fila 65) s-a dispus sechestrarea părţilor sociale deţinute de debitorul G.V. la S.C. S.M. S.R.L., respectiv 100% din capitalul social – 20000 părţi sociale ( valoarea unei părţi sociale- 10 lei).

În drept, potrivit dispoziţiilor art.712 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Din analiza prevederilor legale sus-menţionate, se reţine că în calea procesuală a contestaţiei la executare, instanţa este limitată la a analiza legalitatea actelor de executare desfăşurate împotriva contestatorului, neputând fi pus în discuţie şi desfiinţat titlul executoriu în baza căreia se desfăşoară executarea silită, cu alte cuvinte temeinicia executării silite, cu excepţia situaţiei în care legea nu prevede o cale specifică pentru desfiinţarea lui.

În cauză, instanţa reţine că actul de executare a cărui legalitate este contestată în cauză este procesul-verbal de sechestru încheiat de BEJ A.N. în data de 02.04.2015.

Instanţa reţine că în cauză, contestatorul invocă faptul că potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu se poate dispune sechestrarea părţilor sociale, ci doar a acţiunilor unei societăţi comerciale.

Analizând această critica, instanţa o va înlătura ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Astfel, potrivit art. 746 C. proc. civ. ( forma în vigoare la data începerii executării silite)

Vânzarea titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special

(1) Titlurile de credit şi orice alte valori sau mărfuri negociabile la bursele de valori, bursele de mărfuri ori pe alte pieţe se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin sistemul alternativ de tranzacţionare, cu formele şi condiţiile prevăzute de legea specială.

(2) Obiectele din metale preţioase şi pietrele preţioase, mijloacele de plată străine şi alte titluri de valoare decât cele arătate la alin. (1) vor fi valorificate, în condiţiile legii, prin entităţi autorizate, după caz, iar obiectele de artă, colecţiile de valoare şi obiectele de muzeu, prin organele şi în condiţiile prevăzute de lege. Sumele obţinute din vânzare se vor consemna la entitatea indicată de executorul judecătoresc.

(3) Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 743, iar în lipsă, de către executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora.

(4) Dacă vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (3) se face de către executor sau de către un agent specializat, acesta va întocmi un caiet de sarcini care, în afara altor menţiuni prevăzute de lege, va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii vânzării, actul constitutiv al societăţii, numărul şi felul acţiunilor sau părţilor sociale supuse vânzării, garanţiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind vânzarea sau cesiunea acestora şi drepturile de preferinţă acordate asociaţilor, situaţia financiară anuală pe ultimele două exerciţii financiare, precum şi orice documente necesare pentru aprecierea consistenţei şi valorii drepturilor societare aferente acţiunilor sau părţilor sociale scoase la vânzare.

(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului, societăţii emitente şi celorlalţi asociaţi, pentru a formula eventuale obiecţiuni, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii. Executorul judecătoresc va soluţiona obiecţiunile, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor. Dacă nu se formulează obiecţiuni sau acestea sunt respinse, iar încheierea nu este atacată de către cei interesaţi, urmărirea va continua, potrivit legii.

(6) Regulile speciale privind vânzarea titlurilor de valoare prevăzute în prezentul articol rămân aplicabile.

Interpretând aceste dispoziţii legale, instanţa constată, ca o invocaţie a Noului Cod de procedură civilă, faptul că apare ca admisibilă sechestrarea părţilor sociale ale unei societăţi comerciale.

Instanţa constată că potrivit art. 66 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale: (1) Pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

(2) Creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că legiuitorul a omis punerea în acord a Legii nr. 31/1990 cu dispoziţiile şi viziunea Noului Cod de procedură civilă, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal sechestrat, dispoziţii care în mod expres prevăd posibilitatea sechestrării şi indisponibilizării.

Interesul practic în aderarea la această formă de executare silită poate pleca de la o ipoteză identificată în practică, potrivit căreia debitorul, prin deţinerea în patrimoniul său a unui număr de părţi sociale, are la îndemână nu doar bunul (părţile sociale) ci mai mult decât atât, chiar şi pârghia (dreptul de vot) de a-l împiedica pe creditor să ajungă la fructele (efectele) acestuia şi anume la dividendele aferente sau la partea ce s-ar cuveni prin lichidare, astfel cum prevedeau dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În mod concret, debitorul, în calitate de asociat al S.R.L., poate să-şi manifeste drepturile societare prin exprimarea unui vot favorabil sieşi cu privire la funcţionarea societăţii, ca de exemplu la modalitatea de repartizare a profitului obţinut din activitatea societăţii, cât şi cu privire la continuarea funcţionării S.R.L.-ului, astfel încât creditorul să fie în imposibilitate de a-şi satisface creanţa în interiorul termenului de prescripţie al executării silite.

Aşadar, suntem astăzi în prezenţa unor norme speciale care reglementează în mod expres şi explicit posibilitatea de executare silită a părţilor sociale deţinute de debitor.

Având în vedere că dispoziţiile generale, art. 66 din L.C. nu au fost abrogate în mod expres prin noile dispoziţii ale NCPC, apreciem că se vor aplica dispoziţiile art. 756 NCPC potrivit principiului “specialia generalibus derogant”.

Normele de procedură civilă, art. 622 alin. 2 - 3 din NCPC, care reglementează executarea silită, arată că această procedură constituie o normă specială, aplicabilă cu prelevanţă faţă de dispoziţiile generale, în cazul de faţă art. 66 din L.S., normele de executare silită se aplică acolo unde raporturile sociale nu mai sunt determinate de voinţa şi consimţământul părţilor (ca în cazul dreptului substanţial) ci, dimpotrivă, acolo unde raportul juridic – obligaţiile – nu se execută de bună voie.

Tot pentru aceleaşi argumente nu se vor aplica nici dispoziţiile art. 202 din L.S. în procedura executării silite deoarece acest act normativ reglementează funcţionarea societăţilor în ipoteza voluntară, nu şi în procedura de executare silită (împotriva voinţei părţilor).

Totodată, dispoziţiile art. 66 din L.S. nu au menirea de a menţine părţile sociale în patrimoniul asociatului, ci doar de a face distincţie între patrimoniul societăţii si patrimoniul asociaţilor.

Cu alte cuvinte, aceste prevederi arată că creditorii personali ai asociaţilor nu-şi pot satisface creanţa prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societăţii deoarece suntem în prezenţa a două patrimonii distincte, astfel cum prevede şi art. 65 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, însă fără să instituie o interdicţie de înstrăinare a părţilor sociale aflate în patrimoniul debitorului.

În plus, instanţa reţine că prin Legea nr. 152/2015 s-a modificat conţinut art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în prezent având următorul conţinut: (2) Creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile ori părţile sociale ale debitorului lor, confirmând soluţia legislativă adoptată de NCPC.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal de sechestru încheiat la data de 02.04.2015 de BEJ A.N. a fost întocmit în mod legal, criticile contestatorului fiind neîntemeiate, sens în care va respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul G.V. în contradictoriu cu B.C.R., împotriva procesului-verbal de sechestru din data de 02.04.2015 încheiat de BEJ A.N., în dosarul de executare silită nr. 35/2013, ca neîntemeiată.

Totodată, văzând dispoziţiile art. 717 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea, văzând adresa solicitarea BEJ A.N. ( fila 35) va obliga contestatorul la plata către BEJ A.N. la plata sumei de 207,08 lei reprezentând contravaloare copie dosar de executare silită

Domenii speta

Spete similare