Contestatie la executare

Sentinţă civilă 1853 din 23.11.2017


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 4617/260/2015 din data de 25.11.2015, contestatorul D I a fomulat contestatie la executare  in contradictoriu cu K SA solicitând pe calea contestației la executare anularea tuturor actelor și formelor de executare din cadrul dosarului de executare silită nr. 579/2015 al BEJ G N, constatarea nulității contractelor de cesiune de creanțe din data de 30.06.2009 și 27.10.2011. De asemenea au fost contestate încheierea de încuviințare a executării silite din data de 13.05.2015 și încheierea de stabilire cheltuieli nr. 579/13.05.2015. Ambele înscrisuri au fost emise în cadrul dosarului de executare silită nr. 579/2015 al BEJ G N.

In motivarea acţiunii contestatorul arata s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, creditul fiind contractat la data de 28.04.2006 iar data cesiunii fiind 30.06.2009. Investirea s-a făcut cu privire la alte sume decât cele reale. Contractele de cesiune de creanță sunt nelegale pentru că nu au fost notificate debitorului, nu poartă asupra unei creanțe certe, lichide și exigibile, sumele sunt prescrise.

În drept s-au invocat prevederile art. 706 și urm Cod proc civ, art. 2517 Cod civ, art. 712 Cod proc civ.

In dovedirea acţiunii s-au depus înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în sumă de 715 lei.

La data de 15.01.2016 a fost depusă întâmpinare prin care au fost invocate excepția netimbrării, excepția tardivității și excepția lipsei calității de reprezentant, precum și excepția inadmisibilității. Pe fond s-a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.

La data de 05.02.2016 a fost depus în copie dosarul de executare silită.

Contestatorul a completat motivele de contestație la data de 14.04.2016 invocând aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015.

La data de 09.06.2016 contestatorul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant prin raportare la decizia ICCJ nr. 9/04.04.2016 din dosarul nr. 507/1/2016.

Prin încheierea din data de 18.08.2016 instanța a constatat că întâmpinarea a fost tardiv formulată astfel că intimata nu mai este în termen de a invoca excepții și de a formula probe.

Excepția netimbrării a fost respinsă la data de 06.10.2016.

Instanta a incuviintat si administrat in prezenta cauza proba cu inscrisuri.

La data de 13.07.2017 s-a constatat tardivitatea completării contestației la executare cu contestarea unor acte de executare noi emise la 01.09.2016.

La termenul din data de 23.11.2017 contestatorul a renunțat la excepția prescripției de a solicita executarea silită în urma înscrisurilor privind plățile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Din dosarul de executare rezultă că intimata SC K SA a depus cererea de executare silită la data de 13.05.2015 în baza titlului executoriu contract de credit bancar nr. 497/28.04.2006 încheiat între B SA și contestator. Creanța rezultând din contract a făcut obiectul a două cesiuni de creanță succesive, una de la B SA la Secapital SaRL și a doua de la aceasta din urmă către K SA.

Contractul a fost investit cu formulă executorie la data de 04.05.2015 în cadrul dosarului Judecătoriei Moinești nr. 1755/260/2015. Ulterior, BEJ G N a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 13.05.2015.

Executarea silită a luat forma executării mobiliare și prin poprire.

În ceea ce privește apărările contestatorului, acesta a renunțat la excepția prescripției la termenul din data de 23.11.2017. La același termen a precizat și că nu dorește efectuarea unei expertize contabile, insistând doar pe aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015 și pierderea caracterului de titlu executoriu a contractului de credit în urma cesiunilor de creanță succesive.

În ce privește decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015 instanța constată că aceasta a arătat în considerente că urmeaza a constata incalcarea art.21 alin.(3) si art.124 din Constitutie, prin prisma faptului ca inceperea/ declansarea procedurii executarii silite este sustrasa controlului judecatoresc, astfel ca nu sunt respectate exigentele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul impartialitatii si independentei autoritatii, infaptuirea justitiei fiind delagată executorului judecatoresc, precum si a art.147 alin.(4) din Constitutie, intrucat legiuitorul nu a respectat Decizia Curtii Constitutionale nr.458 din 31 martie 2009, ignorand exigentele constitutionale stabilite prin aceasta. De asemenea, Curtea, retinand incalcarea prevederile constitutionale antereferite, constata ca solutia legislativa contravine si dispozitiilor art.1 alin.(4) si art.126 alin.(1) din Constitutie, prin prisma exercitarii de catre executorii judecatoresti a unei activitati specifice instantelor judecatoresti.

În urma acestui raționament a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art.666 din Codul de procedura civila, așa cum erau în vigoare la acel moment, sunt neconstitutionale.

În ceea ce privește efectele admiterii excepției de neconstituționalitate tot Curtea în cuprinsul motivării stabilește care sunt acestea: ”Cu privire la efectele pe care urmeaza a le produce prezenta decizie, Curtea constata ca, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica in privinta procedurilor de executare silita incuviintate pana la data publicarii sale, aplicandu-se, in schimb, in privinta contestatiilor la executare formulate impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite date de executorul judecatoresc aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data publicarii prezentei decizii, precum si in cele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus mentionata.”

Decizia a fost publicată la data de 04.02.2016. Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 25.11.2015.

În cazul de față ne aflăm în ipoteza în care la data publicării deciziei se afla pe rol contestația la executare în cadrul căreia fusese solicitată expres anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de executorul judecătoresc. Prin urmare decizia se aplică și încheierea de încuviințare se impune a fi anulată. Cum aceasta stă la baza executării silite în mod evident actele subsecvente vor fi anulate ca o consecință a anulării sale.

Cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale asupra litigiilor ce se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că nicăieri Curtea nu a condiţionat aplicarea deciziei sale în litigiile aflate în curs de ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare. De altfel, prin admiterea excepţiei, efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc erga omnes. Or, o atare condiţionare nu ar fi avut nicio raţiune şi ar fi produs şi consecinţe discriminatorii între cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, respectiv având calitatea de părţi într-un litigiu în care dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt aplicabile şi a cărui soluţionare depinde de decizia pronunţată de Curtea Constituţională.

Având în vedere cele de mai sus, contestația la executare va fi admisă cu consecința desființării tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.579/2015 al BEJ G N. Cercetarea celorlalte motive de contestație devine redundantă. Intimata, fiind partea căzută în pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată către contestator în sumă totală de 715 lei reprezentând taxa de timbru.