Fond funciar

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 05.06.2014, , reclamanţii  au chemat în judecată pârâţii , în calitate de intervenientă forţată, solicitând anularea parţială a T.P. nr. X emis pe numele defunctului A  V  şi T.P. nr. x pe numele moştenitorilor defunctului A V în sensul radierii de pe aceste titluri a unei suprafeţe de 1,5 ha teren situată în extravilanul com. H, în T 47 P 496.

În motivare au arătat că  prin s.c. nr. 4409/21.05.2008 pronunţată de J B în dosarul nr, rămasă irevocabilă prin d.c. nr. 539/02.06.2009 pronunţată de T B reclamanta a fost obligată să reconstituie numitei J E  suprafata de 1,5 ha teren în punctul „Tulbuc”, conform schitei anexe raportului de expertiză  întocmit de expert T  M., ce identifică suprafaţa menţionată anterior  în T 47 P 496/19 având ca vecinătăţi : N- G  S , E-proprietăţi particulare, S- A  V , V- Drum exploatare, neindicând în mod concret care sunt titlurile de proprietate emise pentru suprafaţa de teren şi cine le stăpâneşte de fapt, deoarece în acest punct întreaga suprafaţă de teren a fost reconstituită altor persoane.

Deşi în faţa instanţelor care au emis titlul executoriu reprezentat de sentinţa mai sus invocată, s-a învederat faptul că în punctul „Tulbuc” nu mai există teren liber, sentinţa pronunţată trasează sarcina reclamanţilor de a reconstitui o suprafaţă de teren numitei Jităreanu Elena. În acest sens reclamantul a întocmit documentaţia privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,5 ha in punctul „Tulbuc” în T 47 P 496/19 şi înaintarea către Comisia Judeţeană B  în vederea validării. Cea din urmă comisie a dispus respingerea documentaţiei întrucât în urma verificărilor, s-a constatat că în zona au fost deja emise titluri de proprietate, care au intrat în circuitul civil prin intabularea acestora de către O.C.P.I. Singura posibilitate de a aduce la îndeplinire această hotărâre este anularea parţială a celor două titluri de proprietate, pentru o suprafată de 1,5 ha teren în tarlaua şi parcela menţionate in expertiza tehnică dispusă în dosarul nr. 2620/180/2006. Prin cele doua titluri li s-a reconstituit moştenitorilor lui A  V  o suprafată de 5 ha şi 8200 m.p. îm T 49 P496/19 conform  T.P. nr. 33185 şi o suprafată de 8200m.p. în T 47 P 496/19/1 conform T.P. nr. 34213.

Prin completarea la cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat introducerea în calitate de intervenient forţat a numitei J  E în baza art. 68 C.p.c. (fl. 48 dosar).

Pârâţii au formulat întâmpinare (fl. 224 dosar vol.I) prin care au ridicat exceptia lipsei de interes ce a fost pusă în discuţie la termenul din data de 10.02.2015, iar pe fond au arătat că  obiectul acţiunii nu este clar precizat nici în privinţa suprafeţei de teren solicitată a fi anulată şi nici în privinţa cauzelor de nulitate absolută. Au precizat că nulitatea operează asupra actelor întocmite cu nerespectarea legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, iar titlurile pârâţilor au fost emise cu respectarea legii. Au precizat că prima cerere de reconstituire a descendenţilor lui D  C-  ( autorul intervenientei) s-a înregistrat abia la data de 26.02.1998, după 3 ani şi jumătate de la emiterea primului titlu de proprietate al lor.

J  E  a formulat întâmpinare (fl. 227 dosar vol.I) prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Arată că prin cererea adresată J  B  reclamanta a solicitat în contradictoriu cu moştenitorii lui A  V constatarea nulităţii parţiale a celor două titluri de proprietate şi radierea a două suprafeţe din T47 P 469/19.Arată că subsemnata este descendentă de gradul I după numitul D  C , care, conform certificatului nr. 304/22.03.1993 emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului autorul subsemnatei a fost împroprietărit în anul 1921 cu suprafaţa de 2000 mp loc de casă în parcela 53; 2,50 ha teren arabil în parcela 94; 0,50 ha fânaţ în parcela 157; Menţionează că o parte din aceste terenuri –respectiv 2000 mp loc de casă în parcela 53-  a fost înstrăinat de bunicul subsemnatei la data de 30.03.1946 în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Precizează că pentru diferenţa de suprafaţă a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu legile 18/1991, 167/1997 şi 1/2000 precizând în mod clar că solicită emiterea titlului de proprietate în calitate de moştenitoare doar pentru 3,00 ha iar cele două comisii au refuzat în mod sistematic întocmirea documentaţiei şi respectiv aprobarea acesteia în vederea emiterii titlului de proprietate motivând că autorul subsemnatei ar fi înstrăinat terenul în cauză sau că nu ar fi făcut dovada proprietăţii, deşi s-a precizat cu claritate că nu are pretenţii la suprafaţa aferentă casei de locuit (având în vedere actul de înstrăinare), solicitările şi contestaţiile rămânând fără răspuns. În aceste condiţii intervenienta a formulat pe rolul Judecătoriei o acţiune având ca obiect „obligaţie de a face” iar instanţa de judecată a pronunţat sentinţa civilă ce dispunea obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 la soluţionarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate printr-o propunere adresată Comisiei Judeţene. Această hotărâre a fost urmată  de propunerea Comisiei Locale şi respectiv de Hotărârea Comisiei Judeţene nr.10225/18.07.2006 prin care s-a respins cererea intervenientei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3 ha teren situat în comuna H . În acest context intervenienta a formulat o nouă acţiune pe rolul Judecătoriei  -dosar nr. x - prin soluţionarea căreia s-a dispus anularea Hotărârii Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii 18/1991 şi reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientei pentru 0,5 ha teren fâneaţă, 1,5 ha teren arabil în pct. Tulbure conform raportului de expertiză  .După rămânerea definitivă şi irevocabilă a acestei decizii intervenienta a întreprins numerose demersuri în vederea emiterii titlului de proprietate, aşa cum prevede titlul executoriu.

Pârâta L  a formulat întâmpinare (fl. 230 dosar vol. I) , solicitând respingerea acţiunii ca nefondată  având în vedere că atât Judecătoria prin sentinţa civilă nr.4409 din 21.05.2008 cât şi Tribunalul  prin Decizia civilă nr.539/R din 02.06.2009 nu cer anularea titlurilor de proprietate. În deliberarea instanţei din 21 mai 2008 fila 3, J  B  menţionează :”deşi s-a pus în vedere să se depună la dosar atât titlul de proprietate cât şi sentinţa de perfectare a vânzării de care se prevalează în referat, Comisia Locală nu a fost în măsura să îndeplinească dispoziţia instanţei. Faţă de faptul că această hotărâre nu a fost depusă la dosar iar numărul acesteia este eronat indicat în referatul comisiei judeţene (f.72 există prezumţia că acest titlu nu există, astfel că nu poate justifica respingerea reconstituirii, instanţa considerând că terenul se află în rezerva comisiei locale. Deci, dacă s-ar fi depus la dosar T.P. nr.3318, cu suprafaţa totală de 9 ha,0093 mp din care în Tulbuc 6,64 ha, eliberat în 6 iunie 1994, hotărârea instanţei ar fi fost alta, întrucât prezumţia că terenul respectiv se află în rezerva Comisiei Locale, nu ar fi existat. Face menţiunea că moştenitorilor fam. A  V , din cele 27 ha pământ deţinut pe raza com.  , nu s-au luat în considerare numai suprafeţele pentru care s-au prezentat acte doveditoare şi care se regăsesc şi în registrul agricol şi că deşi de peste 8 ani Comisia Locală H  trebuie să îi mai pună în posesie cu 3,5 ha, nici până în prezent nu s-a întâmplat acest lucru, încălcând legile în vigoare. Se menţionează că din zece declaraţii solicitate, moştenitorii, conform Legii 18/1991, cetăţeni de vârsta a 3- din com. H , care cunoşteau foarte bine familia A  V , reiese că aceasta deţinea cele mai mari suprafeţe de teren din comună, iar în Tulbuc, toţi declară în scris, că familia A  V deţinea cea mai mare suprafaţă de teren, cca. 15 ha unde de altfel şi-a realizat o fermă cu vite cu grajd şi casă, viţă de vie, livadă, care a dăinuit până aproape de 1989.

Prin întâmpinarea usă la fl. 236 vol. I, pârâtul A  D  a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată arătând totodată că în conformitate  cu legea nr.18 din 1991 nu s-au putu recupera decât 10 ha din cele 27 pe care le-a solicitat. Menţionează că a depus în termen legal cererea şi documentele pentru reconstituirea terenului, proprietatea părinţilor A  Gh. V e şi A  Gh. V . Arată că iniţial, în Tulbuc, moştenitorii lui A  Gh. V  au fost puşi în posesie cu 7,64 ha teren arabil, iar ulterior, prin aplicarea coeficientului de reducere de 10% din suprafaţa totală, respectiv 1 ha, suprafaţa de teren primită în Tulbuc a rămas de 6,64 ha. Menţionează că a primit o adeverinţă de punere în posesie  cu 10 ha iar apoi, prin procesele verbale de punere în posesie şi Titlul de proprietate, suprafaţa totală a fost de 9 ha, suprafaţa validată în Tulbuc moştenitorilor familiei A  V  şi V a a fost de 6,64 ha.

Arată că în adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară către Prefectura Bacău se stipulează faptul că reconstituirea suprafeţelor de teren pentru moştenitorii familiei A  V  şi V  s-a făcut în conformitate cu Legea nr. 18/1991. Arată  că în 2000 a solicitat să fie reconstituire două silişti de casă în suprafaţă de 0,37 ha şi 0,45 ha. I s-a comunicat că trebuie modificat titlul de proprietate pentru că suprafaţa de 9 ha nu poate fi modificată. În această situaţie în ianuarie 2002 s-a modificat titlul de proprietate şi a fost  restituită o suprafaţă de 0,82 ha în faţa Parcului Industrial HIT şi a fost redusă cu aceeaşi suprafaţă de 0,82 ha suprafaţa din Tulbuc..În această situaţie s-a redus suprafaţa din Tulbuc  de la 6,64 ha la 5,82 ha, suprafaţă de a fost trecută în rezerva Primăriei H  şi i-a fost înapoiată odată cu apariţia Legii nr.1 din 2000 în titlul de proprietate nr.34213 din 25 ianuarie 2002, motiv pentru care suprafaţa de 6,64 ha apare în două titluri de proprietate , respectiv titlul de proprietate nr.33185 din 6 iunie 1994 şi titlul de proprietate nr.34213 din 25 ianuarie 2002.Menţionează faptul că moştenitorii familiei D  C , respectiv intervenienta J  E a depus prima cerere de reconstituire la Primăria H  la data de 26 februarie 1998, prezentând un act de la Arhivele Statului în care se menţiona faptul că în anul 1921 numitul D  C  a fost împroprietărit cu pământ în Tulbuc. Arartă că la data la care a fost făcută această cerere suprafaţa validată în Tulbuc moştenitorilor familiei A a fost de 6,64 ha, deci nu exista rezervă în Tulbuc la acea dată. Menţionează de asemenea, că pentru a fi puşi în posesie cu 0,82 ha teren , a prezentat Comisiei locale două acte de cumpărare teren care atestă faptul că părinţii lui au cumpărat teren de la familia D  în suprafaţă de 30 prăjini, adică 53 ari şi 70 centiari şi 20 prăjini, adică 35 ari şi 80 centiari.

Pârâta A C  prin întâmpinarea formulata a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comisiei locale de fond funciar  , a Primarului com. H , excepţia tardivităţii introducerii cererii de anulare parţială a titlurilor de proprietate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A  C  şi A  A  C  iar pe fond a precizat că cererea introdusă incalcă principul legalităţii, securităţii şi stabilităţii actelor juridice. Titlurile de proprietate a căror anulare se cere au intrat în circuitul civil fiind intabulat dreptul pârâţilor .

În susţinerea cererii, reclamanţii şi  pârâţii au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a depus întâmpinare. A precizat că titlurile de proprietate nr. 34213/25.01.2002 şi nr. 33185/06.06.1994 au fost emise  cu respectarea legislaţiei în vigoare la data întocmirii documentaţiei şi scrierii acestora.

Prin incheierea din data de 10.02.2015 instanţa s-a pronunţat cu privire la cererea de intervenţie forţată în sensul admiterii în principiu, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la Comuna H , respinsă excepţia cu privire la Primarul comunei  , respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A  C  şi A  A respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respinsă excepţia tardivităţii. La termenul de judecată din data de 27.10.2015 au fost introduse în cauză pârâtele A A întrucât la data de 25.09.2015 a decedat pârâtul A  S  A  .

În cauză a fost administrată proba cu expertiză specialitatea topo cadastru (fl. 371 vol. I).

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14.03.1991 de  A  A , A în calitate de descendenţi ai defuncţilor A  V , A  V , au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate  în suprafată de 27 de ha în com. jud. din care în punctul „Tulbuc”-16 ha. Conform solicitării acestora reconsituirea urma să se facă pe vechiul amplasament.(fl. 87 vol.I). Cererii i-au fost anexate declaraţiile martorilor T  A (fl. 89) B G (fl. 90), D  N (fl. 91), R  E fl. 93) P  I  (fl. 94) C  N (fl. 95 ), P  fl. 97), B  L (fl. 99 dosar), potrivit cărora numiţii A  V  şi A V  au deţinut în puncul „Tulbuc” 14-15 ha teren.

Potrivit certificatului emis de Arhivele Naţionale din 04.02.1998, în anul 1953 numitul A  V  a predat la stat conform H.C.M 308/1953 o suprafaţă de 3 ha teren arabil situat în 3 trupuri în L  . Din certificat nr. 2590/04.02.1998 (fl. 118 dosar) reiese că în anul 1950 A  V  avea 6,77 ha teren arabil, 1,27 ha fânaţ, 0,72 ha teren neproductiv. Potrivit adeverinţei emise de Primăria mun. B  defuncta A L  figurează în registrul agricol din anii 1951-1955, vol10, poziţia nr. 401, cu suprafata de 3 ha arabil în com. Iteşti(fl. 287). In baza actului de vânzare din 03.02.1943, C-tin U  şi A  Ş  B vând numitei A  V  12 şi ¾ prăjini la locul numit „Tulbuc”. În anul 1943, M  J  vinde autoarei pârâţilor  8 şi ½ prăjini loc arabil în pct. „Tulbuc” (fl. 293-294). Nu în ultimul rând, instanţa reţine că potrivit actelor de vânzare din 15.06.1939 (fl. 330), respectiv 04.05.1939 (fl. 333), C  D  (autorul intervenientei J  E ) vinde numitei A V  (autoarea pârâţilor) 50 de prăjini în locul numit „Tulbuc”(20+30). Prin T.P. nr. 33185/06.0.621994 a fost stabilit dreptul de proprietate cu suprafaţa de 9 ha şi 0093 m.p. în com. H  pârâţilor persoane fizice, iar prin T.P. nr. 34213/25.01.2002 a fost reconstituit dreptul de proprietate după defunctul A V  pentru suprafaţa de 4 ha şi 8700 m.p. în com. 

Prin s.c. nr. 4409/21.05.2008 pronunţată în dosarul nr. 2620/180/2006, al J i B rămasă irevocabilă prin d.c. nr. 539/02.06.2009 pronunţată de Tribunalul reclamanta a fost obligată să reconstituie numitei J E  suprafata de 1,5 ha teren în punctul „Tulbuc”, conform schitei anexe raportului de expertiză  întocmit de expert T M., ce identifică suprafaţa menţionată anterior  în T 47 P 496/19 având ca vecinătăţi : N- G E-proprietăţi particulare, S- A  V , V- Drum exploatare (fl. 159).

Prin cererea adresata Primarului com. H  la data de 26.02.1998 Ji  E  solicită reconstituirea  dreptului de proprietate după defunctul D C  pentru suprafaţa de 3 ha conform actului de împroprietărire nr. 304/1921. (fl. 173). Potrivit certificatului nr. 304/22.03.1993, D C a fost împroprietărit în anii 1920-1921 cu 2.000 m.p. loc de casă, 2,50 ha teren arabil şi 0,50 ha fânaţ (fl. 174). Aşa cum am arătat mai sus, potrivit actelor de vânzare din 15.06.1939 (fl. 330), respectiv 04.05.1939 (fl. 333), C  D  (autorul intervenientei J  E ) vinde numitei A V  (autoarea pârâţilor) 50 de prăjini în locul numit „Tulbuc”(20+30). În plus prin actul de vânzare-cumpărare din 30.03.1942 (fl. 191 dosar) C D îi vinde numitului S V 5 prăjini şi 95 de ari, loc silişte de casă, situat în vatra satului (fl. 191). Potrivit rolului agricol din anii 1956-1958, D C, nu deţinea teren agricol la rol (fl. 196).

Conform Art. 10 alin. 1 şi 3 din varianta iniţială a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului pârâţilor:

„Suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate şi cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

……….

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.”

Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului pârâţilor :

„În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opţiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condiţiile art. 26 din lege, comisia comunală, orăşenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puşi în posesie titularii, ţinând seama de condiţiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosinţă, distanţa faţă de localitate şi căile publice de comunicaţie, amenajările pentru îmbunătăţiri funciare). Această delimitare, precum şi parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situaţie al fiecărei localităţi, în cadrul actualei organizări teritoriale.”

Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moştenitorii acestora.

Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.

Potrivit art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

În fine, potrivit art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptăţite la constituire sau reconstituire.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că:

-de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază membrii cooperatori sau moştenitorii celor care au predat terenuri la C.A.P., dacă fac cerere în acest sens în termenele arătate de lege, sancţiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privinţa unor astfel de termene fiind incidente dispoziţiile legale potrivit cărora decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei);

-că autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce priveşte suprafaţa, cât şi în ceea ce priveşte amplasamentul (reconstituirea în zona colinară făcându-se, în temeiul Legii 18/1991, de regulă pe vechile amplasamente), iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;

-reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane şi numai în ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa avută în proprietate şi cea reconstituită potrivit Legii 18/1991 şi cu precizarea că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare;

-legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condiţiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condiţiilor sancţionate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare şi obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

-în aplicarea legilor civile succesive şi pe cale de consecinţă, la întocmirea actelor civile (cum sunt şi hotărârile comisiilor judeţene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ţine cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituţional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregeşte în aplicare cu principiul neretroactivităţii legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecinţa că aceste drepturi rămân definitiv câştigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlurile rămân guvernate de legea în vigoare la data emiterii lor (adică dreptul la reconstituire rămâne câştigat, dovada acestuia fiind făcută exclusiv în conformitate cu Legea 18/1991), râmând ca actele ulterioare (modificarea titlurilor) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);

-dovedirea suprafeţelor avute şi a amplasamentului terenului se face în prezent în condiţiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin art. 6 (în vigoare la data pronunţării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăţi şi a amplasamentului să se facă conform prevederilor acestui articol;

-nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existenţa şi măsura interesului raportându-se la existenţa condiţiilor dreptului (vocaţiei) de a cere reconstituirea şi măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ţinându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol;

Instanţa reţine că titlurile de proprietate ale pârâţilor au fost emise în 1994 şi 2002, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare. Astfel la baza stabilirii dreptului de proprietate au stat certificatele emise emise de Arhivele Statului, contractele de vânzare-cumpărare dar şi declaraţiile martorilor apte să producă efecte juridice la acel moment. Nulitatea absolută operează în cazul în care stabilirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile la acea dată.

De asemenea, instanţa reţine că, în cazul în care terenul solicitat de către intervenientă ar reprezenta vechiul amplasament, regula instituită de art. 2 din Legea nr.1/2000 era inaplicabilă, conform principiului tempus regit actum, la data apariţiei acestei norme dreptul pârâţilor, fiind deja reconstituit.

Totodată, instanţa reţine că un titlul care nu a intrat în circuitul civil poate fi revocat ca oricare act administrativ de către autoritatea care l-a emis, iar dacă a intrat în circuitul civil nu poate fi anulat pe cale judecătorească doar în baza acordului beneficiarului şi a emitentului său, pentru că s-ar putea ajunge la încălcarea drepturilor dobândite de terţi, precum şi că modificarea amplasamentului unui teren este posibilă în baza unui contract de schimb între titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză, cu respectarea tuturor cerinţelor de formă şi de fond prevăzute de lege, iar nu în temeiul legilor fondului funciar, care nu reglementează schimbarea amplasamentului terenurilor ulterior emiterii titlului de proprietate.

Dreptul de proprietate al intervenientei a avut la bază cererea din 26.02.1998, deci după trecerea unui interval de 3 ani de la eliberarea titlului pârâţilor, în condiţiile Legii 169/1997. In plus la rolul agricol al autorului D  C  din anul 1956 nu apare nicio suprafaţă de teren. Mai mult decât atât raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 2620/180/2006 a avut la bază identificarea suprafeţei astfel cum a fost indicată de reclamant( soţul reclamantei J  E , limite neştiute exact de aceasta). La aceeaşi concluzie cum că J  E  nu a ştiut unde se află amplasamentul suprafeţei de 1,5 ha, ajunge şi expertul  C N (fl. 373 dosar). Totodată acesta concluzionează că din actele de la dosarul în care s-a pronunţat d.c. nr. 539/R/02.06.2009 a T nu reiese că acest teren a fost vechi amplasament. În documentaţiile analizate nu a găsit ca reclamanta ar fi avut teren la pct. Tulbuc. Faptul că intervenienta a stat în pasivitate la apariţia Legii 18/1991 şi a depus cerere abia în 1998, nu trebuie să aibă drept consecinţă anularea titlului de proprietate al pârâţilor. Aceştia din urmă au partajat suprafetele de teren cuprinse în T.P. nr. 33185/1994 şi T.P. nr. 34213/2002 astfel cum reiese din  s.c. nr. 1635/12.03.2014 pronunţată de J  B  în dosarul nr. 8785/180/2012 (fl. 256). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa, de exemplu în cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979 importanţa respectării principiului securităţii juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenţiei, cât şi dreptului comunitar. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, această instanţă a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie. Fără a neglija importanţa acestei dimensiuni a principiului securităţii juridice, care priveşte stabilitatea situaţiilor juridice şi a raporturilor consfinţite prin hotărâri judecătoreşti.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că titlurile de proprietate ale pârâţilor, au fost eliberate cu respectarea dispoziţiilor legale la data întocmirii lui şi, văzând şi dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, instanţa va respinge cererea ca nefondată. În ceea ce priveşte cererea de intervenţie forţată, pentru motivele expuse anterior, instanţa o va respinge .

Potrivit art. 453 C.p.c partea care a căzut în retenţii va obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare