Partaj bunuri comune

Asupra cauzei civile de fata constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău sub nr. 3058/180/2014 reclamantul A a chemat in judecata pe pârâta B pentru ca in baza probelor administrate instanţa sa dispună partajarea bunurilor comune dobândite de parţi in timpul căsătoriei ,stabilirea unei cote de contribuţie de 85% in favoarea reclamantului la dobândirea bunurilor comune şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata

Reclamantul a arătat, în cererea sa, că masa bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei este compusa din : bunuri imobile in valoare totala de 104000 le, respectiv suprafaţa de 1468 mp teren arabil intravilan situat in sola 40 parcelele 315 si 315/1 ,comuna  T , jud. Bacău, conform contractului de vânzare cumpărare 3564/28.08.2003 in valoare de 16850 lei;o casa P + M din zidărie in suprafaţa de 100 mp . acoperita cu ţigla. amplasate pe terenul mai sus identificat , edificate in baza Autorizaţiei de construire 32/12.10.2009, cu menţiunea ca stadiul de executare a acestei lucrări este " la roşu" , nefiind finalizata in valoare de 48150 lei, un apartament in suprafaţa de 49 mp compus din doua camere si dependinţe situate in comuna T, jud. Bacău,  jud. Bacău, conform contractului autentificat sub nr 9472/26.04.1995, in valoare de 39000 lei, conform certificatului fiscal;

bunuri mobile in valoare totala de 10.000 lei:  în hol:un frigider- 350 lei,o măsuţă fantezie- 50 lei,un fotoliu -200 lei,un cuier-100 leiîn baie;o maşina de spălat- 400 lei; un dulap de incaltaminte- 100 lei;o  in bucătărie ;mobila de bucătărie - 500 lei;coltar -200 lei; masa cu 2 scaune- 100 lei;aragaz- 250 lei;o butelie aragaz- 150 lei;jaluzele aluminiu la fereastra-n 200 lei;  in dormitor un pat dublu cu doua noptiere- 500 lei;un şifonier- 250 lei; un tablou- 200 lei;un covor- traversa-150 lei:jaluzele din aluminiu la fereastra -200 lei;  in sufragerie; o biblioteca- 500 lei; un coltar- 400 lei; un fotoliu- 250 lei;o masa de 6 persoane- 300 lei,un televizor- 300 lei;un calculator cu imprimanta- 500 lei;doua DVD-uri- 300 lei;un radioCD cu 60 CD-uri- 300 lei;doua seturi tacâmuri de cate 6 persoane fiecare- 400 lei ;un tablou antic- 400 lei;  alte bunuri; doua aspiratoare- 400 lei; o betoniera- 500 lei; o maşina de spălat- 400 lei; un compressor pe benzina- 400 lei; 2 lopeti- 50 lei;23 cleşti pentru cofrat( de şantier)- 250 lei; 2 roabe-150 lei; un ciocan de skili-100 lei; un târnăcop- 20 lei

un cleşte de tăiat fier-beton- 30 lei; un pat-150 lei

Precizez ca toate bunurile indicate mai sus se afla in posesia exclusiva a paratei . Valoarea totala a masei de partaj este de 114.000 lei

Acţiunea  a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 10900 lei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2014 s a fost admisă cererea de reexaminare şi parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul X, dispunându-se scutirea reclamantului de la plata taxei de timbru de 10900 lei dispunându-se plata acesteia din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în fapt, a fost căsătorit cu parata in perioada 1992- 2013, căsătoria lor fiind desfăcuta prin divorţ 61/06.03.2013 conform sentinţei civile 1171/2011. In timpul căsătoriei au dobândit in regim de comunitate devalmasa bunurile enunţate mai sus, cu contribuţia financiara majoritara a reclamantului. Ulterior desfacerii căsătoriei toate bunurile si îmbunătăţirile mai sus arătate au rămas in posesia paratei.

Contribuţia fiecăruia dintre soti la dobândirea bunurilor a fost diferenţiata deoarece reclamantul in tot timpul căsătoriei a realizat venituri mult mai mari decât pârâta. Astfel, la data căsătoriei acestora reclamantul lucra cu contract individual de munca pana in anul 1994 cand a plecat in Italia pentru a câştiga bani si pentru a-şi face un rost.

Dupa căsătorie, parata a lucrat o singura luna la un bar dupa care a renunţat sa mai lucreze sustinând că este prea greu. Astfel, din veniturile reclamantului ca salariat a întreţinut familia pana in 1994 cand acesta a plecat in Italia de unde a trimis bani acasă atâta pentru intretinerea paratei cat si pentru cumpărarea in aprilie 1995 a unui apartament cu 2 camere in comuna T.

In anul 1996 parata a plecat si ea in Italia, găsindu-l pe reclamant cu suma de 5000 lire italiene economisită, suma pe care au cheltuit-o pentru mobilarea apartamentului. Au  hotărât ca si parata sa isi caute un loc de munca in Italia pentru a putea sa mai economisească nişte bani si in acea perioada au inteles sa investească economiile lor  in bijuterii din aur, pe care parata ulterior le-a dus la amanet fara ştirea reclamantului deoarece dorea sa trimită bani părinţilor ei, pierzandu-le intrucat nu le-a mai răscumpărat.

Din anul 1997 parata nu a mai lucrat deloc nici in Italia si nici in alta parte, reclamantul fiind cel care s-a ocupat de intretinerea familiei si a casei.

Reclamantul a continuat sa muncescă in Italia, şi-a deschis firma de transport acolo si a desfăşurat activităţi comerciale acolo din care a realizat venituri considerabile cu care in anul 2003 a cumpărat o suprafaţa de teren, iar in anul 2009 a început edificarea unei case in com. Traian, jud. Bacău, stadiul actual al acesteia fiind " la roşu". Precizează încă o dată că pe toată durata căsniciei lor pârata nu a lucrat decât aproximativ o luna intr-un bar, după căsătoria lor si apoi a lucrat aproximativ un an in Italia (in 1996-1997, cand a plecat la reclamnt) in timp ce reclamamtul a lucrat tot timpul iar banii obţinuţi de acesta au fost investiţi in apartament, teren, casa si bunurile mobile achiziţionate in timpul căsniciei.

Prin urmare, aportul fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor nu a fost egal, astfel incat cotele ce urmează a se stabili nu pot fi de 1/2 pentru fiecare dintre foştii soti. Nu ii contestă pârâtei aportul sau constând in munca in gospodărie, insa aceasta activitate s-a prestat de către amândoi astfel incat nu poate fi evaluata la un nivel egal cu veniturile pe care le realiza reclamantul. In acest sens si jurisprudenta ( Tribunalul Suprem prin decizia civila nr. 753/15.04.1980 si Tribunalul jud. Hunedoara prin decizia civila 970/25.09.1980) a statuat ca „munca depusa in gospodărie si pentru creşterea copiilor este o componenta a contribuţiei unuia sau a ambilor soti la dobândirea bunurilor comune si se apreciază in ansamblul probelor ce se administrează pentru stabilirea aportului fiecărui sot" .

Doctrina in aceasta materie este constanta in a statua ca „ criteriul in raport de care se determina părţile soţilor este contribuţia pe care fiecare din ei a avut-o la dobândirea si conservarea bunurilor" (Ion P. Filipescu- Tratat de dreptul familiei, Buc, Editura AII, 1998, pag.48) iar „impartirea bunurilor in cote-parti egale, iar nu in raport de contribuţia prestata de fiecare din parti ar fi insemnat numai o impartire egala, dar nu si o impartire dreapta"( Petre Anca- încheierea căsătoriei si efectele ei, Buc, Editura Academiei, 1981, pag. 83).

In noiembrie 2012, fara sa îi spună nimic si fara sa bănuiască, parata a intentat acţiune de divorţ (reclamantul aflând doar din întâmplare despre aceasta ) si din acel moment nu i-a mai permis sa intre in apartamentul sau in casa pe care le-a dobândit doar prin munca lui.

Fata de cele prezentate mai sus roagă sa fie admisă acţiunea asa cum a fost formulata dispunând ieşirea din indiviziune iar la determinarea cotelor-parti ce se cuvin reclamantului si pârâtei sa se aibă in vedere contribuţia fiecăruia dintre eila dobândirea imobilului, respectiv cota de 85% pentru reclamant si cota de 15% pentru parata, cu atribuirea in natura a imobilelor in lotul reclamantului. Deasemeni, solicită sa fie admisă si cererea referitoare la obligarea paratei la plata leltuielilor de judecata.

In drept, art 355, 351 NCC si art 979 si urm Cod proc civ .

În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâtului şi expertize construcţii şi topocadastru.

Pârâta a formulat întâmpinare şi reconvenţională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de parţi in timpul căsătoriei, stabilirea unei cote de contribuţie de 50% in favoarea ambelor părţi la dobândirea bunurilor comune şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată,să includă la masa de partajat alte bunuri decât cele arătate de reclamant în acţiune, să fie obligat pârâtul la plata datoriei comune în cotă parte de 50% din impozitul plătit de ea după despărţirea în fapt a părţilor, să nu fie incluse la masa de partajat îmbunătăţirile efectuate după despărţirea în fapt a părţilor la cele două imobile şi nici tot apartamentul ci doar o jumătate din apartament, precum şi obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că contribuţia lor la dobîndirea bunuror comune a fost egală şi în  nici  un caz nu  poate fi reţinută o contribuţie mai mare favoarea reclamantului. Acesta a plecat  în Italia  în perioada anilor -1995 iar după un an am plecat şi pârâta . A  muncit fără forme  legale realizînd venituri aproximativ egale. Au fost ani de sacrificiu în  Italia unde a locuit mult  timp  împreună cu alte 8 persoane  într-o baracă. Pentru cumpărarea apartamentului a achitat doar 1/2 din preţ, respeciv 25.000  lei , pentru  restul de  preţ de  1/2 adică  25.000  lei tatăl său a efectuat lucrări de construcţie la casa vînzătorului (Roman Vasile) şi s-a compensat contravaloarea muncii tatălui său cu restul de preţ pe care trebuia să-l mai achite părţile. De aceea consideră că restul de preţ pentru apartament nu are calitatea de bun comun ci de bun propriu al paratei fiind  plătit de tatal acesteia prin muncă.  Reclamantul  obişnuia să investească  banii în  maşini  scumpe. Astfel a cumpărat iniţial un Audi4 după care l-a vândut şi a cumpărat o altă maşină.

Banii obţinuţi din vânzarea aurului la amanet au fost folosiţi în exclusivitate de reclamant pentru activitatea sa de transport.Pe tot parcursul căsătoriei şi după despărţirea în fapt a fost singura care a cheltuit pentru întreţinerea  minorei . Reclamantul nu a  trimis nici un ban şi nici  după obligarea sa la plata unei pensii  de întreţinere nu  a  achitat vreun ban  cu  titlu  de  pensie de întreţinere. În timpul convieţuirii lor au dobîndit şi alte bunuri pe reclamantul le-a luat şi înstrăinat după despărţirea în fapt. Astfel în ianuarie 2014 au fost înştiinţaţi de rudele sale că reclamantul a luat din curtea casei lor un buldoexcavator şi o autoutilitară furgon marca Mercedes pe care probabil le-a vândut şi a folosit banii obţinuţi doar pentru interesele sale personale. Solicită  ca reclamantul să  fie  obligat să aducă la masa  de partajat şi cele 2 maşini şi să suporte în cotă-parte de -50 %  contravaloarea  impozitului  pe care l-a achitat după despărţirea în fapt pentru apartament  şi casă.

Solicită de asemenea să  nu fie reţinute la masa de  partajat imbunătăţirile pe care le-a făcut personal pârâta şi anume ;

La apartament a refăcut acoperişul şi a făcut lucrări de întreţinere,

La casă a pus tabla pe casă, a făcut instalaţia electrică atât materiale cât şi manoperă , a făcut garduri şi porţi din tablă şi beton.

Faţă de această situaţie de fapt solicită admiterea în parte a acţiunii introductive şi admiterea în totalitate a cererii sale reconventionale asa cum a motivat-o mai sus.

În cauză s-au depus înscrisuri, s-a audiat martorul V, s-a luat interogatoriul părţilor.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Părţile au avut calitatea de soţi de la data de la data de 24 octombrie P pana la data de K , data rămânerii irevocabile a sentinţei civile  de divorţ nr.  U din 06 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 16232/180/2012.

Art  385 cod civ prevede că în cazul divorţului regimul matrimonial încetează la data introducerii cererii de divorţ, în speţă 26.11.2012. Regimul matrimonial al părţilor prezentei cauze este cel al comunităţii legale.

Potrivit art. 355 alin. 1 C.civ. , la încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau prin act autentic notarial. Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei  foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei - părţi ce revine fiecăruia, conform art 356 cod civil .

În timpul căsătoriei soţii au dobândit următoarele bunuri:

1)Imobile:

- un apartament situat în comuna T, bl 1, sc A, ap.3, jud. Bacău compus din două camere si dependinţe, cu suprafaţă de 49 mp, conform contractului autentificat sub nr 9472/28.04.1995 la BNP Stoica Niculina, 

-suprafaţa de 1468 mp teren arabil intravilan situat în intravilanul com T , jud. Bacău, dispus astfel: suprafaţa de 874 mp  sola 40 parcela 315/1  si suprafaţa de 594mp arabil sola 40 parcela  315, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3564/28.08.2003 la BNP Ştefan Sorin Umbrărescu

-o casa P + M din zidărie edificată pe terenul mai sus identificat , construită în baza Autorizaţiei de construire 32/12.10.2009, nefinalizată.

2) Bunuri mobile:

un frigider; o măsuţă fantezie; un fotoliu; un cuier; o maşina de spălat; un dulap de încălţăminte; mobila de bucătărie; colţar; masa cu 2 scaune; aragaz; o butelie aragaz; jaluzele aluminiu la fereastra; un pat dublu cu doua noptiere; un şifonier- un tablou; un covor- traversa; jaluzele din aluminiu la fereastra; o biblioteca; un coltar; un fotoliu;o masa de 6 persoane; un televizor; un calculator cu imprimanta; doua DVD-uri; un radio CD cu 60 CD-uri ;doua seturi tacâmuri de cate 6 persoane fiecare; un tablou antic;doua aspiratoare; o betoniera; o maşina de spălat; un compresor pe benzina; 2 lopeti; 23 cleşti pentru cofrat( de şantier)

2 roabe; un ciocan de skili; un târnăcop; un cleşte de tăiat fier-beton; un pat;

3) autoturisme:

-un buldexcavator;

-o autoutilitară;

Pentru a reţine aceste bunuri instanţa a avut în vedere cererea de chemare în judecată, întâmpinarea pârâtului, conţinutul înscrisurilor depuse la dosar şi poziţiile părţilor exprimate prin răspunsurile la interogatoriu.

Prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub nr 9472/28.04.1995 la BNP Stoica Niculina s-a făcut dovada achiziţionării de către părţi  în timpul căsătoriei a apartamentului  situat în comuna T, bl 1, sc A, ap.3, jud. Bacău.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3564/28.08.2003 la BNP Ştefan Sorin Umbrărescu s-a făcut dovada achiziţionării de către părţi  în timpul căsătoriei a suprafaţei de 1468 mp teren arabil intravilan situat în intravilanul com T , jud. Bacău, dispus astfel: suprafaţa de 874 mp  sola 40 parcela 315/1  si suprafaţa de 594mp arabil sola 40 parcela  315.

Potrivit Autorizaţiei de construire 32/12.10.2009 părţile au edificat pe terenul mai sus identificat o casa P + M din zidărie.

Cu privire la îmbunătăţirile efectuate de pârâta reclamantă Y la apartamentul bun comun din comuna T, jud Bacău, instanţa reţine că, îmbunătăţirile efectuate la bunul comun sunt imobile prin destinaţie, că acestea nu pot fi disociate de bunul principal, partea având posibilitatea de a solicita pe cale separată contravaloarea acestora reprezentând un drept de creanţă.

În consecinţă, va respinge cererea pârâtei reclamante de a nu se reţine la masa de partaj îmbunătăţirile efectuate de ea la bunurile comune.

 Cu privire la solicitarea pârâtei reclamante de a fi obligat reclamantul pârât X să achite 50% din contravaloarea impozitului pe care l-a achitat singură după separarea în fapt a părţilor, instanţa va respinge această solicitarea având în vedere că pârâta reclamantă nu a făcut dovada achitării efective a acestora către autorităţile publice locale şi nici cuantumul sumelor achitate, aceasta nedepunând chitanţele care să facă dovada în acest sens.

În privinţa cotelor de contribuţie instanţa reţine următoarele:

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Pentru stabilirea cotelor de contribuţie ale soţilor instanţa a avut în vedere mai multe criterii, precum veniturile realizate de soţi în gospodărie, măsura în care soţii alocă cheltuielilor comune veniturile realizate, munca depusă în gospodărie, ajutorul părinţilor etc.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat reţinerea în favoarea sa a unei cote de contribuie de 85 % pe considerentul că a realizat venituri mai mari în timpul căsătoriei realizând în mod constant venituri din muncă şi bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost dobândite cu contribuţia sa majoritară. Pe de alta parte, pârâta a solicitat ca instanţa să reţină în favoarea soţilor cota de 50 %, cu motivarea ca a plecat în Italia după un an de la plecarea soţului, că a muncit în permanenţă dar fără forme legale, realizând venituri sensibil egale cu ale reclamantului, că pentru apartamentul care a fost cumpărat în timpul căsătoriei s-a achitat doar jumătate de preţ pentru restul sumei tatăl său prestând muncă pentru vânzător fiind plătit prin munca tatălui său, că pârâtul obişnuia să cumpere maşini scumpe, că au amanetat nişte bijuterii de aur pe care reclamantul le-a investit în afacerea sa.

In privinţa veniturilor realizare de părţi instanţa a reţinut următoarele:

Conform Adeverinţelor nr 500, respectiv 501 din 25.04.2014 eliberată de SC Barlinek România S.A. reclamantul a avut loc de muncă în permanenţă încă de la începutul căsătoriei şi până în anul 1993.

Ulterior, în cursul anul 1994 reclamantul a plecat în Italia de unde a realizat venituri în mod constant, acesta deţinând o firmă în asociere cu un cetăţean italian firmă care avea cam 30 de angajaţi cum rezultă din declaraţiile martorului V audiat în cauză,( el însuşi fiind angajat la firma reclamantului) coroborat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. La interogatoriu pârâta a recunoscut că reclamantul în Italia în construcţii, pe şantier.

 Pe de alta parte, pârâta a lucrat în România de la începutul căsătoriei şi până în anul 1994, aspect recunoscut şi de reclamant iar în Italia în cursul anilor 1996, 1997, 1999 primind ajutor de şomaj şi în cursul anului 2000. Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că pârâta a lucrat un singur an în Italia. Deşi aceasta a arătata la interogatoriu că a lucrat în Italia mai multe perioade de timp însă fără forme legale, susţinerea sa nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

Pârâta a arătat că preţul apartamentului achiziţionat în timpul căsătoriei a fost achitat doar în parte în bani, respectiv o jumătate, pentru cealaltă jumătate tatăl pârâtei prestând activităţi pentru vânzător. Reclamantul nu a recunoscut acest lucru la interogatoriu iar pârâta a depus un înscris sub semnătură privată emis de T prin care arată că i s-au efectuat lucrări de tatăl pârâtei în contul a jumătate din preţul apartamentului vândut. Totuşi, acest înscris are valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă şi nu se coroborează cu alte probe astfel încât instanţa nu va reţine ca fiind dovedită afirmaţia pârâtei prin care arată că preţul apartamentului a fost plătit parte în bani şi jumătate prin munca tatălui său.

Martorul T a arătat că reclamantul trimitea sume de bani destul de mari acasă, de 5000 sau chiar 10.000 de euro odată la trei luni.

Chiar pârâta a recunoscut la interogatoriu că în anul în care a plecat în Italia la soţul său acesta avea strânsă o sumă de bani.

În privinţa muncii desfăşurate în gospodărie, instanţa reţine că însuşi reclamantul a arătat prin cererea de chemare în judecată că nu contestă aportul său constând în munca depusă în gospodărie .

În consecinţă, în condiţiile în care ambele părţi au realizat venituri pe parcursul căsătoriei însă reclamantul a realizat venituri considerabil mai mari decât ale soţiei sale, iar soţia a realizat venituri doar câţiva ani în timpul căsătoriei instanţa a apreciat că reclamantul a justificat o contributie de  70 %  la dobandirea bunurilor comune, iar pârâta de 30 %.

In consecinţa,  instanţa a pronunţat  potrivit art  984 cod proc civ o încheiere prin care a admis în parte în principiu cererea de partaj , a constatat că părţile au avut calitatea de soţi de la data de la data de la data de O pana la data de V , data rămânerii irevocabile a sentinţei civile  de divorţ nr. 61 din 06 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 16232/180/2012, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri :

1)Imobile:

- un apartament situat în comuna T, jud. Bacău compus din două camere si dependinţe, cu suprafaţă de 49 mp, conform contractului autentificat sub nr 9472/28.04.1995 la BNP Stoica Niculina, 

-suprafaţa de 1468 mp teren arabil intravilan situat în intravilanul com T , jud. Bacău, dispus astfel: suprafaţa de 874 mp  sola 40 parcela 315/1  si suprafaţa de 594mp arabil sola 40 parcela  315, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3564/28.08.2003 la BNP Ştefan Sorin Umbrărescu

-o casa P + M din zidărie edificată pe terenul mai sus identificat , construită în baza Autorizaţiei de construire 32/12.10.2009, nefinalizată.

2) Bunuri mobile:

un frigider; o măsuţă fantezie; un fotoliu; un cuier; o maşina de spălat; un dulap de încălţăminte; mobila de bucătărie; colţar; masa cu 2 scaune; aragaz; o butelie aragaz; jaluzele aluminiu la fereastra; un pat dublu cu doua noptiere; un şifonier- un tablou; un covor- traversa; jaluzele din aluminiu la fereastra; o biblioteca; un coltar; un fotoliu;o masa de 6 persoane; un televizor; un calculator cu imprimanta; doua DVD-uri; un radio CD cu 60 CD-uri ;doua seturi tacâmuri de cate 6 persoane fiecare; un tablou antic;doua aspiratoare; o betoniera; o maşina de spălat; un compresor pe benzina; 2 lopeti; 23 cleşti pentru cofrat( de şantier)

2 roabe; un ciocan de skili; un târnăcop; un cleşte de tăiat fier-beton; un pat;

3) autoturisme:

-un buldexcavator;

-o autoutilitară;

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 02.04.2015 instanţa a stabilit şi cotele de contribuţie, stabilind că reclamantul avut o contribuţie de 70%  la dobândirea bunurilor comune iar pârâta de 30%.

În cauză s-a efectuat o expertiză construcţii, o expertiză bunuri mobile şi o expertiză auto, care au identificat şi evaluat bunurile reţinute la masa de partaj prin încheirea de admitere în principiu.

Cu privire la atribuirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art 988 C proc civ, potrivit căruia, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Astfel cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză construcţii întocmit de expert Chitroceanu Nelu, cele două imobile nu sunt comod partajabile în natură, expertul reţinând cu privire la imobilul casă că, deşi are două intrări, este dispusă pe nivele, cu utilităţi comune, ceea ce face ca partajul să fie incomod.

Având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu s-a reţinut o cotă majorată de 70% în sarcina reclamantului,iar pentru pârâtă cota de 30% instanţa va atribui reclamantului suprafaţa de 1468 mp teren arabil intravilan situat în intravilanul com T , jud. Bacău, dispus astfel: suprafaţa de 874 mp sola 40 parcela 315/1  si suprafaţa de 594mp arabil sola 40 parcela  315, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3564/28.08.2003 la BNP Ştefan Sorin Umbrărescu şi o casa P + M din zidărie edificată pe terenul mai sus identificat, construită în baza Autorizaţiei de construire 32/12.10.2009, nefinalizată, cu valoare de 175.516 lei.

Pârâtei îi va atribui un apartament situat în comuna T, jud. Bacău compus din două camere si dependinţe, cu suprafaţă de 49 mp, conform contractului autentificat sub nr 9472/28.04.1995 la BNP Stoica Niculina, cu valoare 74.853 lei . Pentru evaluarea bunurilor instanţa a avut în vedere valoarea stabilită de expert potrivit metodei comparaţiilor directe, aceasta fiind cea mai apropiată de valoarea de trazacţionare reală a bunurilor.

cu privire bunurile mobile, instanţa va atribui bunurile mobile, respectiv reclamantului: o maşina de spălat -687 lei; mobila de bucătărie( corp tip soldat, 2 corpuri suspendate, 2 corpuri inferiore, corp superior) -332lei; colţar bucătărie-189 lei; masa extensibilă bucătărie cu 2 scaune cu spătar-189 lei; o butelie aragaz-130 lei; jaluzele orizontale pentru geam o canată-16 lei; un frigider-val 0; un dulap de încălţăminte-100 lei; un covor sufragerie-val 0- traversa hol-val 0; un coltar îmbrăcat în material textil şi un fotoliu 297 lei ;o masa pliantă de 6 persoane 306 lei; un televizor United-135 lei; un set tacâmuri de cate 6 persoane -340 lei; un tablou antic pictură în ulei-162 lei;  un aspirator filtru de apă-375 lei- cuier; o măsuţă fantezie-0 lei;  un pat dublu cu doua saltele-224 lei; 2 noptiere-84 lei;jaluzele aluminiu la fereastra din dormitor-30 lei; un şifonier în trei canate suprapus-252 lei;- un tablou peisaj veneţian-117 lei; o imprimanta Epson-157 lei, DVD player VSH-40lei; un radio CD cu 60 CD-uri( combină Panasonic cu boxe)-136 lei; 2 lopeti-22 lei; 23 cleşti pentru cofrat( de şantier)-1150 lei; 2 roabe-87 lei; un târnăcop cu coadă-12 lei; un pat pentru două persoane-62 lei;

Valoarea totală a bunurilor mobile atribuite reclamantului este de 5442 lei

Va atribui pârâtei următoarele bunuri mobile :aragaz cu patru arzătoare şi cuptor-162 lei; o biblioteca cu 5 corpuri-416 lei; un calculator ( sistem desktop +monitor);-337 lei; DVD player  din 2002-87 lei; un set tacâmuri de cate 6 persoane -340 lei; un aspirator filru cu sac-143 lei; o betoniera-329 lei; o maşina de spălat frontală Candy-87 lei, un compresor pe benzina-302 lei; un ciocan rotopercutor skil-98 lei; un cleşte de tăiat fier-beton 30 lei;

Valoarea totală a bunurilor mobile atribuite pârâtei este de 2331 lei.

Cu privire la cele două autoturisme reţinute la masa de partaj, instanţa va avea în vedere, la stabilirea valorii acestora, faptul că cele două autoturisme au fost vândute în cursul lunii ianuarie 2013 la data de 03.01.2013-autofurgonul şi la data de 07.01.2013-excavatorul FAI 900 GT. Instanţa reţine că la acea dată părţile erau separate în fapt, fiind de presupus că sumele obţinute din vânzarea autoturismelor nu au fost folosite împreună ci doar de soţul reclamant, care a şi înstrăinat cele două autoturisme. În consecinţă, instanţa va reţine la masa de partaj cele două autoturisme la valoarea cu care acestea s-au vândut de către reclamant, respectiv autoturismul autofurgon Mercedes vândut de X la data de 03.01.2013 cu suma de 11300 euro, instanţa urmând să reţină valoarea de 49494 lei faţă de valoarea euro de 4,38 lei în luna ianuarie 2013, iar pentru excavatorul FAI 900 GT valoarea reţinută va echivalentul în lei a 500 euro-suma de  2190 lei(- val euro 4,38 lei), astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare vehicul folosit ( fila 397 verso-raport de expertiză tehnică auto expert Guţu Romel).

Cele două autoturisme urmează a fi atribuite reclamantului Solomon Ionel care le-a şi înstrăinat în perioada separării în fapt a părţilor.

Valoarea totală a bunurilor supuse partajării este de 309826 lei.

Potrivit cotelor de contribuţie stabilite de instanţă, valoric, reclamantului-cotă 70% i se cuvine suma de 216.878, 2 lei, iar pârâtei i se cuvine, valoric, suma de 92947,8 lei.

Reclamantului i s-au atribuit bunuri în valoare de 232.561 lei.

Pârâtei i s-au atribuit bunuri în valoare totală de 77.184 lei.

În consecinţă, instanţa va obliga reclamantul să achite pârâtei sultă în cuantum de 15.763,8 lei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2014 s a fost admisă cererea de reexaminare şi parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul X, dispunându-se scutirea reclamantului de la plata taxei de timbru de 10900 lei dispunându-se plata acesteia din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Potrivit art 50 indice 2 din OUG 50/2008 privind privind ajutorul public judiciar în materie civilă, „În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Având în vedere că, în urma partajului de bunuri comune, reclamantului Solomon Ionel i-a revenit o cotă parte valorică de ce depăşeşte de 10 ori valoarea taxei de timbru stabilite de instanţă, respectiv 10900 lei, instanţa va obliga pârâtul să restituie către stat, în fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, suma de 10900 lei, reprezentând taxa de timbru de care a fost scutit prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2014.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa reţine ca fiind cheltuieli de judecată sumele datorate de ambele părţi ca taxă de timbru: 10900 lei, 375 lei, sumele reprezentând onorarii experţi: 700 lei, 500 lei, 2000 lei, onorarii avocat 3000 lei. Total cheltuieli 26375 lei. Din aceste cheltuieli, reclamantul datorează conform cotei părţi stabilite suma de 18462,5 lei iar pârâta 7912,5 lei. Având în vedere că singura sumă achitată de pârâtă este 375 lei reprezentând taxă de timbru stabilită de instanţă, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 7537,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu privire la chitanţa pentru onorariu avocat pârâtă instanţa nu va reţine suma de 3000 lei ca fiind cheltuieli de judecată având în vedere că această chitanţă a fost depusă la data de 29.09.2015, odată cu concluziile privind fondul cauzei, fiind depusă după momentul la care s-au încheiat dezbaterile cu privire la fondul cauzei.

Domenii speta

Spete similare