Partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial

Prin cererea înregistrată sub nr. C din data de 21.03.2012 pe rolul Judecătoriei B reclamanta D Tîn contradictoriu cu pârâtul D E Ta solicitat partajarea a unui număr de 20 de părţi sociale aparţinând S.C. T S.R.L., cu sediul social în B, V B, bl. X sc. X, etX, ap. X

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1689 lei. 

În motivarea cererii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de X mai X, iar prin sentinţa civilă nr. X Judecătoria B a dispus desfacerea căsătoriei. În cursul anului 1992, din banii lor comuni, arată reclamanta, a fost înfiinţată S.C. X S.R.L., înregistrată la ORC B sub nr. X, având CUI X şi sediul social în B, X. Părţile sociale supuse partajului au fost emise de S.C. T S.R.L., sunt deţinute de pârât şi au caracterul de bun comun fiind dobândite în timpul căsătoriei. Reclamanta menţionează că toată pe perioada în care reclamanta a locuit în ţară, atât ea cât şi pârâtul s-au ocupat de administrarea societăţii, iar după ce reclamanta a plecat din ţară aceasta i-a trimis regulat pârâtului importante sume de bani pentru ca acesta să continue procesul de dezvoltare al societăţii prin extinderea domeniului de activitate şi achiziţia de active(bunuri mobile şi imobile etc.). La dobândirea tuturor bunurilor comune din timpul căsătoriei, şi a celor 20 de părţi sociale, contribuţia reclamantei şi a pârâtului a fost de 50% fiecare, astfel cum s-a stabilit irevocabil prin încheierea de admitere în principiu pronunţată în dosarul nr. X Reclamanta arată că a fost omisă includerea acestor bunuri în masa de partaj. Solicită ca părţile sociale să fie atribuite pârâtului având în vedere că acestea nu pot fi partajate în natură, iar în lotul reclamantei să fie acordată sulta corespunzătoare.

În drept au fost invocate prevederile art. 6731  şi urm. C.pr.civ.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei cu expertiză tehnică şi a probei cu expertiză construcţii.

Pârâtul a formulat întâmpinare („precizări”, filele 30-31 şi filele 94-95 dos. vol. 1), în care menţionează că reclamanta nu a avut niciodată nici un fel de contribuţie, nici bănească şi nici în muncă la această societate comercială, că el a înfiinţat şi a întreţinut S.C. T S.R.L. din fonduri proprii, deţinute anterior căsătoriei cu reclamanta sau moştenite de la tatăl său şi a fost singurul care a muncit în cadrul acestei societăţi. Suma necesară constituirii capitalului social al societăţii o constituie un bun propriu provenind din suma de 70.000 lei(ROL) depuşi la X. pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia 1300, susţine pârâtul, dar a renunţat la achiziţionarea acestui autoturism, a ridicat banii de la C.E.C. şi i-a folosit la constituirea societăţii comerciale. Diferenţa de 30.000 lei(ROL) a primit-o de la părinţi astfel că afirmă ca fiind bun propriu capitalul social al  S.C. TS.R.L.

În apărare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă, efectuată în cauză, dar la care ulterior a renunţat.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză în specialitatea „evaluarea întreprinderii” şi proba cu expertiză construcţii.

Din analiza probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarele;

Părţile au avut calitatea de soţi în perioada X mai X(data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. X pronunţată de Judecătoria Bîn dos. nr. X

În ce priveşte temeiul de drept material al cererii, în baza prevederilor art. 39 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 care statuează că divorţul pronunţat anterior intrării în vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea în vigoare la data când s-a pronunţat hotărârea rămasă irevocabilă, se relevă că în cauză, sentinţa de divorţ fiind irevocabilă la data de 07 ianuarie 2004, efectele patrimoniale ale divorţului sunt supuse prevederilor Codului familiei astfel cum erau în vigoare la data desfacerii căsătoriei. 

În fapt,  la data de 02.03.1992 a fost înfiinţată S.C. T S.R.L., conform certificatului constatator din 25.11.2011 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B(fila 5 dos. vol. 1) şi sentinţei civile nr. din 05.02.1992 pronunţată de judecătoria Bacău în dos. (fila 47 dos. vol. 1). Potrivit art. 6 din statutul societăţii, capitalul social al S.C. Tonino S.R.L.  a fost de 100.000 ROL, divizat în 20 de părţi sociale în valoare nominală de 5.000 ROL fiecare şi a fost depus integral în numerar la autorizarea statutului(fila 49 dos. vol. 1). Ulterior, în 1998 capitalul social a fost majorat la suma de 2.000.000 ROL(filele 56-57 dos. vol. 1).

Referitor la părţile sociale deţinute de pârât la S.C. TS.R.L., instanţa constată că societatea comercială a fost înfiinţată în timpul căsătoriei părţilor cu aportul comun al acestora, respectiv din sume de bani care constituie bunuri comune. Pârâtul nu a reuşit să dovedească caracterul de bun propriu al sumei de 100.000 ROL ce constituie capital social. Deşi a invocat că înfiinţarea societăţii s-a realizat din banii proprii pe care i-a avut anterior încheierii căsătoriei sau moşteniţi de la părinţii săi, nu a probat decât depunerea laX . în data de 06.01.1987 a unei sume de 70.000 ROL pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia, dar nu există nici o dovadă a datei lichidării depozitului şi nici a destinaţiei ulterioare a acestei sume(fila 66 vol. 1). De asemenea, nici ajutorul primit de la părinţii săi cu privire la diferenţa de 30.000 ROL nu a fost dovedit de pârât. În plus, contrar celor susţinute de pârât potrivit cărora reclamanta nu a avut niciodată nici un fel de contribuţie, nici bănească şi nici în muncă la S.C. TS.R.L., din verificarea carnetului de muncă al acesteia a rezultat că aceasta a fost angajata societăţii în calitate de administrator în perioada 25.02.2000-01.05.2003(filele 72-80 şi 81 dos. vol. 1).

În consecinţă, atât timp cât societatea la care pârâtul avea calitatea de asociat unic a fost înfiinţată în timpul căsătoriei, cu fonduri băneşti comune, părţile sociale deţinute de societate reprezintă bunuri comune, în conformitate cu prevederile art. 30 C.fam., fiind dobândite în timpul căsătoriei. Textul legal prezumă caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, bunurile exceptate de la această comunitate fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 31 C.fam.

 Sub aspectul naturii juridice, părţile sociale reprezintă fracţiuni ale capitalului social, dobândite de asociaţi în schimbul aportului social. Prin urmare, capitalul social este expresia valorică a aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii, fără o existenţă reală, doar cu o semnificaţie contabilă, în funcţie de care se calculează dividendele ce se cuvin asociaţilor şi în funcţie de care se împarte activul social în caz de lichidare, în limita căruia sunt urmărite bunurile din patrimoniul societăţii, de către creditorii acesteia.

Bunurile aduse ca aport sau dobândite în cursul activităţii societăţii, fac parte din patrimoniul societăţii, asociaţii nemaiputând pretinde un drept în acest sens. Articolul 224 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 stabileşte că asociatul exclus dintr-o societate comercială nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. În acelaşi mod se impune a se proceda şi în situaţia foştilor soţi, întrucât prin partajarea părţilor sociale care aparţin celor doi soţi în codevălmăşie, acestea încetează de a mai avea calitatea de bunuri comune, rămânând doar în patrimoniul pârâtului, în calitate de asociat unic al S.C. T S.R.L., care va continua pe viitor să beneficieze de toate drepturile ce decurg din deţinerea acestor părţi sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele şi de a primi în caz de lichidare, partea valorică din activul net. În temeiul acestui considerent, instanţa reţine caracterul de bunuri comune al părţilor sociale, acestea urmând a fi atribuite soţului asociat.

Valoarea părţilor sociale este de 56.300 lei stabilită prin raportul de expertiză specialitatea „evaluarea întreprinderii” efectuată de expert evaluator M O(filele 1-86 şi 317-321 – expertiza finală), prin metoda activului net corectat(respectiv activul reevaluat corectat, mai puţin datoriile de orice fel), valoarea fiind calculată la data de 31.12.2013. Valoarea unei părţi sociale este calculată ca raport între activul net corectat şi numărul de părţi sociale(fila 282  dos. vol. 2). Instanţa reţine din raportul de expertiză M O că valoarea societăţii a fost diminuată cu valoarea totală a datoriilor. Printre acestea se înscrie şi suma de 339.539,51 lei care este evidenţiată în contabilitatea societăţii prin efectuarea de către pârât în principal de operaţiuni de depunere în casierie. Reclamanta a solicitat la ultimul termen de judecată ca, deşi în raportul de expertiză s-a constatat că pârâtul a creditat societatea cu suma totală de 339.539,51 lei, la stabilirea pasivului societăţii şi implicit a activului net să nu fie avută în vedere creanţa pârâtului întrucât suma nu a fost justificată ca venit din alte surse decât din exploatarea bunurilor imobile proprietate comună care au făcut obiectul dosarului de partaj iniţial(nr. 19/180/2003*), precum şi că pârâtul nu ar avea alte venituri decât cele provenite din societatea S.C. TS.R.L. sau din închirierea bunurilor pe care le deţine, valoarea chiriei lunare fiind de numai 100 euro, dar că diferenţa pârâtul ar încasa-o „la negru”, ulterior sumele fiind depuse în societate ca aport asociat. Instanţa nu poate primi această susţinere în contextul în care reclamanta nu a dovedit contrariul celor reţinute de expertiza de specialitate, simpla prezumţie invocată de reclamantă şi dedusă din efectuarea acestor operaţiuni financiare neputând fi coroborată cu alte probe ale cauzei.

Totodată, nu este primită nici susţinerea pârâtului că valoarea spaţiului comercial situat în B, str. R nr. X, sc. X parter(contract de vânzare cumpărare autentic nr. X – filele 279-280 vol. 1), este de 35.000 euro şi nu de 51.617 euro aşa cum s-a stabilit prin contraexpertiza construcţii Z E(fila 266-268 dos. vol. 2), cu consecinţa diminuării întinderii valorice a activului societăţii, valoarea propusă de pârât fiind stabilită de acesta „pro causa” împreună cu părţile actului de partaj voluntar autentic nr. 2585/03.09.2015(depus la ultimul termen de judecată).

 În privinţa contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, prin încheierea de admitere în principiu din 11 decembrie 2004 pronunţată în dos. nr. X (filele 121-127 dos. vol. 1), modificată prin  decizia civilă nr. X, irevocabilă, pronunţată de Curtea de apel B în dosarul nr., s-a constatat că la dobândirea bunurilor comune părţile au o contribuţie egală de câte 50%.

În consecinţă, în temeiul art. 6735 şi art. 6739 C.pr.civ.(din 1865) urmează a dispune atribuirea către pârât a celor 20 de părţi sociale aparţinând S.C. T S.R.L., având în vedere calitatea sa de asociat unic.

În conformitate cu prevederile art. 6735 alin. 2 C.pr.civ.(din 1865), va obliga pârâtul D E-T să plătească cu titlu de sultă reclamantei D Tsuma de 28.150 lei.

În baza art. 274 şi art. 276 C.pr.civ.(din 1865), va compensa cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 3.694 lei şi va obliga pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 847 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorarii de expert.

Domenii speta

Spete similare