Partaj judiciar

Dosar  nr. xxxx/40/2008 - Apel -

- Partaj judiciar -

R  O  M    N  I  A

TRIBUNALUL  BOTOŞANI – SECŢIA  CIVILĂ

Şedinţa  publică  din data de 20 noiembrie 2009

DECIZIA  CIVILĂ  NR.  216 - A

La ordine pronunţarea  asupra  cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă B. D.,  precum şi de apelantul-intervenient în numele altei persoane C. L. A., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. S. V., împotriva sentinţei civile nr. 2425 din data de 10.12.2004,  pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2004 al  Judecătoriei Botoşani, judeţul Botoşani, având ca obiect de judecată acţiune civilă  pentru  -  partaj de bunuri comune. -

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa  publică din data de  09 noiembrie 2009, fiind cuprinse  în încheierea de  şedinţă de la acea dată,  făcând parte integrantă din prezenta  şi când,  pentru a se da posibilitatea  apărătorilor ambelor părţi aflate în litigiu de a formula şi prezenta la dosar eventuale concluzii scrise, instanţa a dispus,  mai  întâi,  amânarea  pronunţării pentru data de  13 noiembrie  2009 şi mai apoi,  pentru astăzi,  data de  mai sus,  când;

După deliberare;

T  R  I  B  U  N  A  L  U  L ,

Asupra  cererilor de apel, de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 2425 din data de 10 mai 2007 a Judecătoriei Botoşani s-a admis acţiunea  civilă pentru partaj  bunuri comune formulată de reclamanta B. (fostă C.) D. împotriva  pârâtului C. S. V., s-a admis în parte şi cererea  reconvenţională a pârâtului şi s-a respins ca nefondată cererea de intervenţie a intervenientului  C. L. A. în sensul că  s-a stabilit  că părţile au dobândit  în timpul căsătoriei  o casă situată  în municipiul Botoşani, B-dul  X,  nr. Y,  în valoare de 6.510.223.000 lei, suprafaţa de 967 m.p. teren aferent casei  în valoare de 2.195.090.000 lei,  un gard împrejmuitor  în valoare de 72.510.000 lei,  bunuri imobile în valoare  totală de 8.977.823.000 lei,  un apartament situat în municipiul Bucureşti, B-dul X,  nr. Y,  (fostul B-dul X nr. Y), bloc Z,  sc. T, et. U, sector V, în valoare de 22.000 dolari SUA şi o casă situată  în municipiul Botoşani, strada X nr. Y, cu suprafaţa de 1104 m.p. teren aferent,  în valoare de  50.000.000  lei.

S-a reţinut că părţile au contribuţie egală la dobândirea  bunurilor comune.

S-a constatat că pârâtul a vândut apartamentul situat în Botoşani  şi casa  din Botoşani, strada X nr. Y.

S-a dispus lichidarea stării de devălmăşie dintre părţi  în sensul că  a atribuit pârâtului  bunurile imobile  situate  în Botoşani, B-dul X, nr. 1Y,  cu obligarea sa la plata  sumei de 4.488.911.500 lei  către reclamantă  şi totodată,  pârâtul a  fost obligat să plătească  reclamantei  şi cota  de  1/2 din preţurile  obţinute  pentru cele  două imobile  vândute. 

S-a respins cererea pârâtului  de a include  în masa bunurilor  comune a apartamentului situat în Focşani, Aleea X nr.Y,  deoarece acesta este bun  propriu al reclamantei,  cât şi o serie  de bunuri  mobile  în valoare de 10.000 Euro.

S-a respins ca nefondată cererea de intervenţie a  intervenientului  C. L. A..

Pentru a se pronunţa astfel,  prima instanţă a reţinut că  părţile  s-au căsătorit  la data de  26 iunie 1992 şi au  divorţat la data de  13 mai 2004 iar în timpul  căsătoriei  au dobândit  bunurile  imobile menţionate,  parte  dintre ele vândute  de  pârât cu acceptul reclamantei care l-a  mandatat în acest sens  iar contribuţia lor a fost egală deoarece,  chiar dacă pârâtul a fost asociat unic  la  o societate comercială  aducătoare de venituri substanţiale, reclamanta  a lucrat  efectiv la aceasta şi a depus  eforturi considerabile  pentru bunul ei mers.

Împotriva acestei sentinţe,  în termen legal,  au declarat apel toate cele trei părţi,  după cum urmează:

- pârâtul  C. S. V.  a criticat sentinţa primei  instanţe  prin aceea că, în  mod nelegal s-a reţinut  o contribuţie  egală a foştilor  soţi la dobândirea  bunurilor comune  cât timp contribuţia  lui trebuia să fie  de 90 %  iar în ceea ce priveşte apartamentul  din Bucureşti  nu s-a reţinut  că reclamanta  a încasat avansul  iar diferenţa de preţ  a fost folosită în comun;

- reclamanta B. D.  nu şi-a motivat  apelul iar în  concluziile scrise depuse la dosar a invocat  că prima instanţă  l-a scutit în mod  nelegal  de plata  taxei judiciare de timbru,  cât  timp  pârâtul avea  posibilităţi  materiale;

-  intervenientul C. L. A. a criticat sentinţa primei instanţe prin aceea  că în mod greşit s-a respins cererea de intervenţie  în interesul  pârâtului,  prin care se solicita a se avea  în vedere o cotă  de 90 %  în favoarea  acestuia  cât  timp  el, personal a contribuit  cu suma de  420.000.000 lei la construirea imobilului  din Botoşani, B-dul X, nr. Y şi s-a  preocupat  îndeaproape  de bunul  mers al lucrărilor.

Prin  decizia  civilă  nr.  270 A  din data de 4 decembrie  2007,  Tribunalul Botoşani a admis apelul  declarat de pârâtul C. S. V.,  a  schimbat în parte sentinţa, în sensul că l-a  obligat  pe  pârât  să plătească  reclamantei  B. D. cota 1/2  din  contravaloarea  apartamentului valorificat  de părţi prin contractul de  vânzare-cumpărare  nr.  1491 din  30  octombrie  2003,  respectiv  din diferenţa  de  19.800  dolari  SUA,  în lei, la data plăţii, în lei,  la  data  plăţii  în loc  de 22.000 dolari SUA,  menţinând  restul  dispoziţiilor  sentinţei şi  a respins ca nefondate  apelurile  declarate  de reclamanta  B.  D.  şi  intervenientul C.  L. A.

Pentru a decide astfel,  instanţa  de apel  a  reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtului de a i se lua în considerare o contribuţie personală de 90 % la dobândirea bunurilor comune, s-a constatat că, într-adevăr, acesta a fost asociat unic şi  administrator al S.C.  ,,X” S.R.L. Focşani  şi pe rezultatele financiare ale acestei firme dintr-o anumită perioadă s-au realizat bunurile  ce formează masa de împărţit.

Însă,  aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor  V. R.  şi B. D.  (filele 207 şi 233 dosar fond),  reclamanta,  care în mod formal era încadrată în această societate pe o funcţie de execuţie,  conducea efectiv  întreaga  activitate,  în atare calitate  fiind cunoscută de mulţi  dintre partenerii comerciali, mai mult decât pe pârât.  Tot reclamanta a întocmit documentele specifice  activităţii  firmei, ceea ce  denotă  implicarea sa deosebită, mai  cu seamă spre  sfârşitul  anilor 1990,  când  pârâtul s-a îmbolnăvit, iar activitatea  sa în cadrul firmei a dobândit  caracter  decorativ.

În acest sens, o dovedeşte  şi împrejurarea  că, după desfacerea căsătoriei dintre părţi  şi mutarea  reclamantei la Focşani,  activitatea  firmei  pârâtului a încetat,  cel în cauză fiind în prezent pensionat pe motiv de boală şi neavând  alte venituri.

S-a apreciat,  în condiţiile date,  că soluţia primei  instanţe  prin care s-a reţinut  o contribuţie  egală la  dobândirea  bunurilor comune  este corectă.

Cu privire la motivul vizând apartamentul situat în municipiul  Bucureşti,  B-dul Y,  nr. Y,  (fost B-dul X nr. Y),  bloc  Z, sc. T,  et. U,  sector  V,  vândut de partea pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare  autentificat sub numărul  1492 din data de 30  octombrie 2003 la Biroul Notarului  Public A. S. din Bucureşti (fila  85  dosar  fond) la preţul de 22.000 dolari SUA, echivalentul acestei sume fiind de 76.670.000  lei  la cursul  de 33.485 lei /USD de la acel moment, s-a constatat că actul autentic de vânzare-cumpărare este semnat  la rubrica  vânzători, doar de către  pârât,  acesta având  şi  împuternicirea  reclamantei,  ceea ce semnifică faptul că el a încasat  diferenţa de 19.800 dolari SUA.

S-a arătat că anterior  acestui contract,  între  reclamantă şi pârât pe de o parte şi cumpărătorii D. A. şi I. pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 9 octombrie 2003, prin intermediul  Agenţiei Imobiliare ,,X”  S.R.L., ocazie cu care  s-a achitat  un avans  de  2200 dolari  SUA  (filele  83-84 dosar  fond).

La încheierea acestui antecontract, reclamanta B. D. a fost de faţă, ea semnând şi înscrisul întocmit cu acest prilej, cu specificarea  datelor din cartea de identitate  iar pe verso s-au consemnat  seriile şi numerele  bancnotelor  primite.

Aşadar, cel puţin pentru suma de 2200 dolari SUA se poate reţine că a fost încasată şi utilizată  în comun  de cele două  părţi,  la acea dată  încă soţi,  iar nu că ar  fi fost însuşită  exclusiv de către  pârât aşa cum pretinde reclamanta.

În consecinţă, s-a admis  apelul pârâtului sub acest aspect şi s-a modificat sentinţa  primei instanţe,  în sensul că pârâtul  a fost obligat  să plătească  reclamantei cota  de  1/2  doar din diferenţa  de 19.800 dolari SUA  iar nu  din întregul  preţ  de 22.000 dolari  SUA.

Apelul  reclamantei s-a  constatat astfel  a fi nefondat, deoarece,  în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi următoarele Cod procedură civilă privind scutirea  de la plata  taxei de timbru aferentă  cotei  majorate pretinsă  de pârât.

Aşadar, s-a reţinut că pârâtul  nu are  posibilităţi  materiale, fiind pensionat  pe caz de boală, gradul I de invaliditate. De altfel, solicitarea unei cote  diferenţiate,  mai mari,  din  masa bunurilor comune, în  măsura  în care solicitarea este contestată de cealaltă parte, o transformă într-o acţiune în revendicare, timbrabilă la valoarea bunurilor, însă netimbrarea  integrală  nu atrage  nulitatea  ci admiterea  în limita  la care s-a timbrat,  iar în cauză prima instanţă a respins solicitarea pârâtului.

Cu privire la  apelul  declarat de intervenient, motivarea pentru care  s-a impus reţinerea de cote  egale,  s-a  considerat în egală  măsură valabilă. De altfel, intervenientul pretinde că a ajutat  părţile  cu bani  şi muncă fizică la  edificarea  imobilului dar nu a rezultat din nici  o probă  că acesta a urmărit ca,  într-un  eventual partaj,  să fie majorată cota fratelui sau pe acest considerent.

Dimpotrivă,  intervenientul a arătat  că a existat o înţelegere cu părţile ca acestea să-i  întoarcă  prestaţiile la data la care el  însuşi  îşi va  construi o casă,  ceea ce semnifică faptul  că ajutorul  său s-a materializat într-un  împrumut ce urma a fi ulterior restituit.

Ori,  în cauză,  intervenientul nu a formulat o cerere proprie,  vizând recunoaşterea  creanţei sale, ci a formulat doar o cerere de intervenţie în interesului  pârâtului,  exclusiv  pentru reţinerea  în favoarea  lui a unei cote majorate.

Împotriva  acestei decizii au declarat recurs  atât pârâtul C.  S. V. cât  şi intervenientul  C. L. A..

Pârâtul  C. S. V. a susţinut  că instanţa de control  judiciar nu a analizat  decât  două dintre  motivele de apel invocate şi anume stabilirea cotelor şi a sultei pentru apartamentul  din municipiul Bucureşti, B-dul X, nr. Y, şi nu a fost admisă cererea sa privind administrarea de probe noi şi refacerea anumitor probe  existente,  justificându-se  trimiterea  cauzei tribunalului  pentru  rejudecarea apelurilor.

În subsidiar, a cerut  să se constate că sunt  incidente dispoziţiile art. 304 punctul 9  Cod procedură civilă, în sensul că,  greşit s-au reţinut  contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune, el fiind îndreptăţit  la o cotă de 90 %  din acestea,  să fie înlăturat din masa de partaj  imobilul apartament din municipiul  Bucureşti,  B-dul Y,  nr. Y  (fost  B-dul  X nr. Y),  bloc  Z,  sc.  T,  et.  U, sector  V şi imobilul situat în municipiul Botoşani, strada X nr. Y, şi să constatate  că nu există nici un drept de creanţă a intimatei  în legătură cu aceste imobile.

Totodată,  s-a solicitat să se constate că din masa de împărţit nu fac parte  nici bunurile aparţinând  S.C. ,,X” S.R.L. Focşani, încorporate în imobilul din municipiul Botoşani, strada X,  nr. 1Y,  precum şi gardul împrejmuitor al acestui  imobil,  că intimata  trebuie să plătească  1/2  din  contravaloarea  ratelor plătite în timpul căsătoriei pentru apartamentul  din Focşani,  Aleea  X nr. Y, bloc Y,  apt. Z,  judeţul Vrancea, respectiv suma de  40.000 lei la nivelul  anului 1991,  actualizată,  şi 1/2  din suma de 10.000  euro  reprezentând  contravaloarea bunurilor aflate la părinţii reclamantei.

Intervenientul  C.  L. A. a criticat decizia  sub aspectul greşitei  soluţionări a cererii sale de intervenţie,  susţinând că a dovedit cu înscrisuri şi depoziţii de martori faptul că a contribuit alături de pârât, cu o sumă importantă de bani  (420 mil.  lei vechi),  la dobândirea  bunurilor supuse  partajului,  la fel  şi ajutorul acordat  fratelui său – pârâtul în cauză – la edificarea  imobilului situat  în municipiul Botoşani,  B-dul X,  nr. 1Y, ceea ce duce în mod evident  la o contribuţie mai mare a acestuia.

Prin decizia civilă nr.  50 din 16.05.2008,  Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de pârâtul C. S. V. şi intervenientul C. L. A., în contradictoriu cu  reclamanta-intimată B. D., a casat în totalitate decizi civilă  nr. 270-A  din 04.12.2007,  a Tribunalului Botoşani, şi a trimis cauza spre rejudecare  la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava  a reţinut că  pârâtul C. S. V. a criticat sentinţa instanţei de fond şi pentru alte motive  decât cele analizate de către Tribunalul Botoşani în apel, respectiv  neexcluderea de la masa  de împărţit  a imobilului  din Botoşani, strada X nr. Y,  şi a contravalorii  tuturor bunurilor  aparţinând S.C. ,,X” S.R.L. Focşani, incorporate în imobilul din Botoşani, B-dul X, nr. 1Y, precum şi a gardului împrejmuitor al acestui imobil  şi,  nerecunoaşterea dreptului  său de creanţă reprezentând 1/2 din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei pentru  apartamentul  din Focşani,  Aleea  X nr. Y, bloc Z, apt. T,  judeţul Vrancea  (40 mii lei la nivelul anului 1991,  actualizat),  şi a faptului că are o contribuţie de 1/2 cu privire la  suma de 10.000 euro reprezentând  contravaloarea  bunurilor  mobile aflate la părinţii reclamantei,  motive cu privire la care  instanţa de apel  nu s-a pronunţat în nici un fel, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 312 punctul 5 Cod procedură civilă.

Reinvestit cu  rejudecarea  cauzei,  după casarea  cu trimitere spre rejudecare,  cauza a fost  înregistrată cu numărul xxxx/40/2008, cu termen de judecată la data de 05.06.2008.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate, Tribunalul  a procedat la  administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-apelante B. D.,  a probei cu expertiză contabilă, pentru calcularea valorii actualizate a dreptului de creanţă pretins şi a probei  expertiză în materie de  construcţii,  în vederea evaluării  imobilului  ce intră în masa de împărţit,  la valoarea  de  circulaţie de la momentul judecării prezentei căi de atac.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  prin prisma motivelor de apel  formulate  şi a dispoziţiilor legale aplicabile  în cauză,  Tribunalul  va  constata  că apelul declarat  de pârâtul-reclamant C. S. V. este  întemeiat şi  că  apelurile declarate  de reclamanta-apelantă  B. D. şi intervenientul C. L. A. sunt nefondate.

Astfel, cu privire la apelul declarat  de apelantul-pârât-reclamant  C. S. V., Tribunalul va  constata că este parţial întemeiat  şi  va fi  admis în ceea ce priveşte valoarea masei de împărţit,  evaluată  la momentul  judecării  acestei  căi de atac, întrucât fluctuaţia de pe  piaţa imobiliară trebuie să afecteze  loturile ambelor părţi, aşa încât la stabilirea valorii masei de împărţit, se va avea în vedere  raportul de expertiză, întocmit de expertul în construcţii,  G. C., pentru termenul din 24.04.2009, prin care s-a concluzionat că valoarea casei  bun comun este de 499.088,29  lei,  la care se adaugă  valoarea  gardului,  de 6.382,08 lei  cu precizarea că pentru terenul aferent nu s-a solicitat  o reevaluare,  ca  urmare  o obiectivelor  depuse de către părţi, aşa încât  se va avea în vedere  valoarea  de 219.509 lei,  stabilită în raportul de expertiză întocmit  de expertul  T.  C.,  în dosar  nr.  xxxx/2004.

Ca atare,  Tribunalul  va  stabili că, valoarea  totală  şi actuală a masei de împărţit  este de 724.980,00 lei, şi se  cuvine  în cote egale ambelor  părţi litigiante, deoarece contribuţia  foştilor soţi  la  dobândirea  bunurilor  comune  a fost  egală.

În justificarea  acestei egalităţi de cotă,  Tribunalul va avea  în vedere  că întreaga construcţie a susţinerii pârâtului  se referă la faptul  că imobilul  din municipiul Botoşani,  B-dul Mihai  Eminescu,  nr. Y, judeţul  Botoşani  a fost  obţinut  ca urmare a profitului  realizat sub  formă de dividente,  pentru calitatea  sa de asociat  unic al S.C. ,,X” S.R.L.  şi a ajutorului acordat  sub forma  împrumutul bănesc de fratele pârâtului,  intervenientul C.  L. A.. Or, este de menţionat că societatea administrată de către pârât, avea ca  obiect  de activitate  vânzarea produselor laminate  din oţel,  iar reclamanta-pârâtă  a lucrat la Serviciul de desfacere a Întreprinderii Laminorul  Focşani,  cu acelaşi profil  de activitate,  aşa  încât este evident că era  informată şi  se implica  în  desfăşurarea activităţii la societatea X S.R.L. ,  chiar dacă figura angajată la altă societate.  În acest sens este  şi declaraţia  martorului  B. D. care a arătat că,  în calitatea  sa de director la X Botoşani  avea relaţii comerciale  cu societatea  pârâtului,  dar discuta  şi trata  întotdeauna cu reclamanta. De altfel,  domeniul  în care  a lucrat  reclamanta de la terminarea facultăţii constituie şi domeniul  noii societăţii  înfiinţate, aşa încât este evident că, reclamanta nu a rămas  străină  de activitatea comercială desfăşurată  şi de realizarea  unui profit  consistent, aşa încât  dividentele  obţinute  şi reinvestite în imobilele ce  compun  masa  de  împărţit,  constituie  aportul  comun  al ambelor părţi şi nu doar al pârâtului în calitatea sa de asociat unic şi administrator  al S.C. ,,X” S.R.L.  Focşani.

De asemenea, tot cu referire la solicitarea pârâtului de a se reţine în favoarea  sa o contribuţie  majorată,  cu motivarea că intervenientul  a ajutat  părţile  cu bani şi muncă  fizică  la ridicarea  imobilului, Tribunalul  va aprecia că participarea cu o eventuală sumă de bani  a intervenientului C. L. A.  nu s-a  făcut  cu scopul  dezinteresat  de a majora  partea aceasta de contribuţie a pârâtului, ci după  cum singur a arătat,  pentru ca la rândul  său, acesta  să-l ajute  la edificarea  unei construcţii proprii, ceea ce  echivalează  cu un împrumut,  care poate  fi restituit la cerere.

În atare condiţii, soluţia  primei  instanţe  de reţinere  a unei contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune este corectă şi va fi menţinută.

De asemenea, corectă este şi soluţia primei instanţe  în ceea ce priveşte  solicitarea  pârâtului de a se aduce la masa de partajat  a sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile  aflate  la părinţii reclamantei, întrucât în interogatoriul luat reclamantei aceasta nu a recunoscut existenţa  acestor bunuri,  iar pârâtul  nu a administrat alte probe în  dovedirea  acestei  solicitări.

În aceeaşi ordine  de idei,  cu privire  la solicitarea  pârâtului  C. S. V.,  de a fi excluse de la  masa de împărţit centrala termice şi a alte  materiale de construcţii care au fost  achiziţionate de către S.C. ,,X” S.R.L., Tribunalul va constatat că societatea  nu a intervenit în proces, iar pârâtul persoană fizică nu are calitatea procesuală pentru a  formula o astfel de cerere, patrimoniul societăţii neputându-se identifica  cu cel  patrimonial şi  matrimonial.

În schimb, apelul declarat  de pârâtul  C.  S. V.  este întemeiat, în ceea ce priveşte constatarea unui drept de creanţă, constând  în contravaloarea  a  1/2 din sumele achitate pentru  plata imobilului  situat  în Focşani, Aleea X  nr. Y,  în valoare de 9.191.000 lei,  respectiv o jumătate  din suma  de 18.380,74 lei, obţinută ca urmare  a reactualizării  sumei de 47.120 lei (compusă  din  486 lei  -  rată şi 46.634 lei sumă achitată  într-o  singură  tranşă -  conform  chitanţei ataşate la dosar) cu indicele  de inflaţie  de 39.008,37,  reţinut  de expertul  contabil  B.  V..  Imobilul situat în municipiul Focşani, Aleea X nr. Y este proprietatea  reclamantei,  fiind dobândit  anterior căsătoriei, dar,  întrucât în timpul căsătoriei  s-a achitat  parte  din preţul  de achiziţie,  pârâtul  are  un drept de creanţă,  reprezentând  1/2 din suma avansată,  iar reclamanta are obligaţia  să  i-l  plătească.

De asemenea, apelul pârâtului este întemeiat şi în ceea ce priveşte soluţia dată  de instanţa de fond,  la  solicitarea  reclamantei  de a fi  obligat pârâtul să-i plătească 1/2 din preţurile obţinute din vânzarea imobilelor situate  în municipiul  Bucureşti,  B-dul Y,  nr. Y,  bloc Z,  sc. C,  et. U,  sector  6,  şi în municipiul  Botoşani,  strada X,  nr. Y,  compus  din casă şi teren  aferent  în suprafaţă de 1.104 m.p. teren.

Este de precizat că,  vânzările  acestor imobile  s-au realizat în timpul căsătoriei şi se poate prezuma că preţurile obţinute  au fost  cheltuite  de ambele părţi,  întrucât reclamanta a mandat pe pârât să vândă  şi pentru ea şi sunt dovezi  materiale  că a primit parte din bani de la cumpărători,  iar dacă după vânzarea  imobilului  din  Bucureşti, care  s-a realizat la data de  30 octombrie 2003,  reclamanta  nu şi-ar fi primit  partea, sau nu a fost de acord cu investirea acestora în imobilul  ce intră  în masa de împărţit,  este greu  de crezut că ar  mai fi  mandatat, la data de  28 noiembrie  2003,  pe pârât să înstrăineze imobilul  din Botoşani, strada X nr. Y,  judeţul Botoşani.

În aceste condiţii, Tribunalul  apreciază  că pârâtul  nu datorează reclamantei sumele solicitate şi prin urmare  va respinge cererea  acesteia,  ca nefondată.

Ar  mai fi de menţionat,  tot în analizarea  motivelor de apel,  declarate  de pârâtul C.  S. V.  că,  nu se impune  excluderea  valorii gardului ce împrejmuieşte imobilul din Botoşani, B-dul X,  deoarece,  probatoriul administrat, respectiv expertiza  tehnică  în specialitatea construcţii, efectuată  de expertul G. C. a concluzionat că,  împrejmuirea  din cărămidă  a fost edificată în anul 2002,  în timpul căsătoriei  părţilor şi înainte  de desfacerea  căsătoriei care a avut loc în  data de  13 mai  2004,  aşa încât  face parte  din patrimoniul comun al soţilor şi trebuie împărţit.

Apelul reclamantei, este nefondat,  deoarece  în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea  dispoziţiilor art. 74 şi următoarele  Cod procedură civilă  privind  scutirea de la plata  taxei  de timbru  aferentă  cotei majorate  pretinsă de pârât.

Astfel, s-a reţinut că pârâtul nu are posibilităţi  materiale,  fiind pensionat pe caz de boală, gradul I de invaliditate. De altfel,  solicitarea  unei cote diferenţiate, mai mari, din masa bunurilor comune, în măsura în care solicitarea este contestată de cealaltă parte, o transformă într-o acţiune în revendicare,  timbrabilă la valoarea  bunurilor însă netimbrarea  integrală nu  atrage nulitatea ci admiterea în limita la care s-a timbrat,  iar  în cauză prima instanţă nu a respins solicitarea  pârâtului.

Referitor la apelul declarat de intervenient,  motivarea  pentru care se  impune reţinerea  de cote egale, este  în egală măsură valabilă. De altfel,  intervenientul  pretinde că a ajutat părţile cu bani şi muncă fizică la edificarea  imobilului dar nu rezultă din nici o probă că acesta  a urmărit ca,  într-un eventual partaj,  să fie majorată cota fratelui său pe acest considerent.

Dimpotrivă,  intervenientul a arătat că a existat o înţelegere cu părţile ca acestea  să-i  întoarcă prestaţiile  la data la care  el însuşi îşi va construi o casă, aceea semnifică faptul că contribuţia  sa s-a materializat  într-un împrumut ce urma  a fi ulterior  restituit.

Ori,  în cauză,  intervenientul nu a formulat o cerere  proprie,  vizând recunoaşterea creanţei sale, ci a formulat doar cerere de intervenţie, în interesul pârâtului, exclusiv pentru reţinerea în favoarea  lui  a unei cote majorate.

Pentru  aceste motive;

În numele legii;

D  E C  I D  E :

Admite apelul declarat de pârâtul-reclamant  C. S. V., împotriva sentinţei civile nr. 2425/10.05.2007 a Judecătoriei  Botoşani.

Modifică, în parte,  sentinţa apelată în sensul că  stabileşte  că părţile  au dobândit  în  timpul  căsătoriei  următoarele  bunuri:

- o casă situată  în municipiul Botoşani,  B-dul X,  nr. 1Y,  în valoare de 499.088,29 lei,  conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert construcţii,  G. C.,  suprafaţa de 967  m.p teren  aferentă casei, în valoare de  219.509  lei,  conform  raportului de expertiză  cadastrală  întocmit în cauză de expertul T.  Co.,  un gard  ce împrejmuieşte casa şi terenul aferent,  în valoare de 6382,08 lei, conform  raportului de  expertiză  întocmit de expertul G. C..

Valoarea totală a bunurilor dobândite  este de 724.980,00 lei.

Stabileşte că părţile  au avut  contribuţii egale la  dobândirea  acestor bunuri, fiecăruia  revenindu-i o cotă valorică  de  362.490,00 lei.

Dispune  lichidarea  stării de indiviziune  în care se găsesc părţile şi  atribuie pârâtului-reclamant întreaga  masă de împărţit,  în valoare  de 724.980,00 lei  şi îl obligă  pe acesta  să plătească reclamantei-pârâte suma de 362.490 lei, cu titlu de  sultă.

Constată că pârâtul-reclamant are un drept de creanţă cu privire la contravaloarea  ratelor achitate  la  imobilul  situat în  Focşani,  Aleea Stadionului  nr. 1,  în valoare de  9.191,00  lei  şi o obligă  pe reclamanta-pârâtă  să-i achite această sumă.

Respinge  cererea  reclamantei-pârâte de  obligare a pârâtului  la plata  de  1/2  din preţul  obţinut  din vânzarea  imobilelor situate  în municipiul Bucureşti,  B-dul X, nr. Y,  bloc  Z, sc. T,  et. U,  sector  V şi în Botoşani,  strada X  nr.  Y,  compus  din casă şi teren  aferent  în suprafaţă de  1.104 m.p. teren,  ca nefondată.

Menţine dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte  respingerea  cererii de obligare  a reclamantei-pârâte de aducere  la masa de  partaj  a unor  bunuri  în valoare de 10.000  Euro,  şi de respingere a cererii de intervenţie  formulată  de intervenientul  C.  L. A.. 

Respinge cererea  pârâtului-reclamant  de excludere de  la masa de împărţit  a bunurilor  aparţinând  S.C. ,,X” S.R.L. Focşani încorporate  în imobilul  din Botoşani,  B-dul X, nr. 1Y.

Respinge cererile de apel formulate de reclamanta-pârâtă B. D.  şi  intervenientul  C.  L. A.,  ca nefondate.

Cu drept de  recurs  în termen de  15  zile  de  la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de  20 noiembrie  2009.

 PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

11

Domenii speta

Spete similare