Ordonanţă preşedinţială - înnapoiere minor

Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta  X  în contradictoriu cu pârâtele Y,  Z şi Q  înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr de dosar 9793/180/13.08.2015 s-a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună înapoierea minorei A R I B, născută la data …., de la persoanele care  oţin fără drept.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 20 lei..

In motivarea cererii reclamanta a arătat  în esenţă că în urma divorţului i s-au încredinţat spre creştere şi educare cei doi copii, că a lăsat minorii la tatăl său pentru a-I creşte împruenă cu mama sa la domiciliul din … că a plecat la muncă, iar în 2007 a luat băiatul cu dânsa în Italia, că în 2007 părinţii dumneaei s-au despărţit iar fetiţa a rămas cu bunicul matern, că acesta s-a îmbolnăvit iar P G îi lua fetiţa în week-end şi-i cerea bani să o întreţină, că după ce a împlinit cinci ani a ost luată de această pârâtă, că pârâtele au jignit-o, apoi şi-au cerut scuze şi au spus că vor creşte minora fără ajutor bănesc  şi i-au spus că poate să o ia oricând doreşte, că dânsa a trimis bani pentru întreţinerea copilului, că o perioadă de şase ani nu a mai revenit în ţară întrucât a avut grave probleme financiare, că în acest timp pârâtele au insistat să-şi ia fetiţa, îi vorbeau rău de aceasta, că acestea au dat copilul la şcoală în anul 2009, cu întârziere de un an, că pârâta P G nu i-a făcut mutaţie la ea pentru a le face paşapoarte copiilor, că până la urmă l-a rugat pe tatăl său să facă acest lucru, că a rugat-o pe G I să-i aducă fiica în Italia,i-a făcut procură dar aceasta nu a venit, că atunci când era în Italia pârâtele o presau să vină să ia minora, iar când a venit acestea se opuneau, rugând-o să o lase, că învaţă bine, că s-au apropiat de ea, că fata a fost educată împotriva dumneaei, îi vorbea urât al telefon, că o dădea la telefon numai dacă trimitea numărul de cont, că refuzau să îi trimită poze  cu fata şi să i-o arate pe internet,  că anul acesta doreşte să-şi dea fiica la şcoală în Italia, că atunci când venea în ţară şi era cu fata în oraş  o sumau din 10 în 10 minute, că atunci când dorea să o ia în vacanţă în Italia o duceau la mare să nu o găsească,  că în 2014 a luat-o în Italia unde a stat două luni, din iulie până în septembrie, că minorei nu i-a plăcut foarte mult în Italia, avea un comportament urât faţă de dânsa, că aceasta are facebook unde corespondează cu alţi bărbaţi, că a încercat să o educe , a certat-o iar aceasta nu mai e de acord să vină la dânsa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 495 cod civ, art 996- 1001 cod civ.

La data de 31.08.2015 reclamanta a depus precizări ale acţiunii ( fl 44 ).

În motivare a arătat în esenţă că este îndeplinită condiţia urgenţei în măsura în care solicită măsura înapoierii până la finalizarea vacanţei, copilul fiind înscris într-o  altă instituţie şcolară alături de mamă, că este îndeplinit şi caracterul provizoriu, că reclamanta este mama minorei şi este îndreptăţită să ceară măsura

În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtelor şi cu martorii B G şi R M.

Pârâtele legal citate au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare au arătat în esenţă că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a urgenţei, că P G este mătuşa reclamantei iar pe minoră a botezat-o în februarie 2003 când avea şase luni, că ulterior au luat-o periodic în domiciliu întrucât părinţii nu realizau venituri şi nu îi puteau asigura strictul necesar, că minora era permanent bolnavă, iar singurul tratament administrat erau sedativele pentru copii,  că în anul 2004 reclamanta a plecat în Italia, lăsând copii în grija bunicilor materni. că aceştia consumau alcool şi erau violenţi astfel încât reclamanta a venit în ţară şi a dorit să dea fetiţa în plasament, că în aceste condiţii au hotărât de comun acord cu părinţii să-I fie dată în grijă, că începând cu anul 2005 minora s-a aflat în grija sa,  oferindu-I toate condiţiile necesare creşterii şi educări, că a dat fetiţa la şcoală cu întârziere de un an întrucât acest lucru i-a fost recomandat de educatoare, minora nesocializând,  că a înscris-o la cursuri de limba engleză  şi  a implicat-o în activităţi specifice vârstei, că la 7 ani a înscris-o la şcoală şi a avut rezultate bune la învăţătură, că reclamanta nu s-a interesat de minoră decât foarte rar, sunând de două ori pe an,  că nu i-a cerut bani, nu a educat-o pe minoră împotriva mamei ei, ci dimpotrivă i-a sugerat să vină să o vadă, că în toate vacanţele scolare a fost cu fetiţa în excursii prin ţară, că în 2014 minora a fost luaată de reclamantă timp de două luni, însă aceasta nu s-a acomodat absolute deloc, reclamanta nu şi-adat interesul să se ataşeze de minoră ci dimpotrivă vorbea urât cu ea, că reclamanta are condiţii improprii unui trai decent, aceasta locuind singură într-o cameră cu mama sa şi celălalt copil, că în septembrie 2014 când fetiţa s-a întors în România  reclamanta a dus-o în domiciliul concubinului ei şi a acuza-o că se uită la bărbatul ei, că minora i-a spus că nu doreşte să meargă la mamă în Italia , că din februarie 2015 reclamanta a început să ia legătura telefonic cu fiica ei, că a început să o ameninţe că o va lua definitiv  în Italia în condiţiile în care minora nu îşi doreşte acest lucru, că minora nu vrea să renunţe la şcoală, la colegi, că a fost reclamată şi la poliţie, a dat declaraţie că nu ţine fetiţa împotriva voinţei ei, că reclamanta doreşte să ia copilul în Italia pentru a-şi rezolva anumite interese personale ( alocaţie, locuinţă socială ), că în aceste condiţii nu este îndeplinită cerinţa urgenţei, că minora o consideră ca o mamă, că a încercat în nenumărate rânduri să vorbească cu minora  pentru a o convinge să fie alături de mama ei, însă aceasta refuză orice dialog în acest sens şi că înapoierea minorei este vădit contrară interesului acesteia.

În probatiune pârâtele au solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei şi cu martori.

A fost efectuată anchetă psihocială la domiciliul  minorei.

A fost ascultată minora în camera de consiliu.

Instanţa din oficiu a solicitat informaţii de la DGASPC … înaintate cu adresa nr. 7338/10.09.2014.

Părţile au fost legal citate.

Din actele si lucrările dosarului instanta retine urmatoarele:

Reclamanta A. C este mama minorei A R I B, născută în data de  …

Prin sentinţa civilă nr. 11771 / 29.11.2006 pronunţată în dosarul nr. 15456/2006 al Judecătoriei Bacău s-a desfăcut căsătoria  reclamantei,  au fost încredinţaţi mamei minorii L. N. şi R I B, tatăl A Gl fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere de 110 lei, câte 55 lei pentru fiecare copil.

Rezultă din probatoriul administrat în cauză că în anul 2004  reclamanta a plecat în Italia pentru a munci, lăsând copii în grija părinţilor săi ( fl 25 ).

Ulteiror,  în acord cu reclamanta, minora R I B a fost luată de pârâta PG, naşa de botez a  copilului, aspect subliniat de părţi şi de martorii B A ( fl 134 -135 )  şi B Gi ( fl 135  - 136 ).

Împreună cu celelelate pârâte ( mama şi fiica dumneaei ), P G a acordat minorei îngrijiri corespunzătoare, astfel încât copilul este bine integrat în mediul pe care îl frecventează şi are rezultate bune de învăţătură.

Celălalt copil al reclamantei, L N, a fost luat de reclamantă din anul 2007 alături de dânsa în Italia, unde se află şi în prezent

Cel putin în perioada 2010 - 2015 reclamanta a trimis periodic sume de bani pârâtelor pentru creşterea fiicei sale, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ( fl 12 - 18 ).

Până în anul  2013 reclamanta nu a venit în ţară din cauza dificultăţilor de ordin financiar.  Din conţinutul înscrisurilor care redau convorbiri ale părţilor în perioada 2011 - 2014 ( fl 106- 126 ) se desprinde  însă intenţia mamei de a-şi lua fiica în Italia. Conform încheierii de autentificare nr. 2762/12 septembrie 2013 întocmită la BNP … aceasta a împuternicit pe pârâta G I ca în perioada 12 septembrie 2013 - 12 martie 2104 că călătorească cu minora în Italia, în scop turistic, copilul neajungând însă pe teritoriul Italiei.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar la acest moment reclamanta este rezidentă în Aprilia ( Lt ), ocupă în baza unui contract de închiriere un apartament situat în această localitate ( fl 24, 47 - 48 ) şi desfăşoară activităţi lucrative ( fl 46 ).

Minora a locuit în domiciliul actual al mamei, pentru prima dată,  în cursul anului 2014, în vacanţa de  vară.  Nemulţumirile copilului cu privire la conduita reclamantei, prezentate şi pârâtelor şi expuse în faţa instanţei, nu au fost dovedite prin probatoriul administrat.

În anul 2015 reclamanta a revenit în ţară, însă încercarea sa de a-şi lua copilul a rămas fără nici un rezultat. În aceste condiţii, în data de 22.06.2015 dumneaei s-a adresat cu plângere penală Poliţiei -…. cu motivarea că pârâta P G nu-i permite să ia legătura cu fiica sa ( fl 21).

Reclamanta a formulat  în data de 20 august 2015 cerere de înscriere a fiicei sale pentru anul şcolar 2015 - 2016 în clasa 1 la Institutul X. Anterior, în 9 iulie 2015, tatăl minorei, A G, a formulat cerere de transfer a fiicei sale la o şcoală din Italia ( fl 102 ).

Totodată,  rezultă din răspunsul medicului psihilog -psihoterapeut dr. PMC ( fl 105 ) că îşi declară propria disponibilitate pentru a o urmări pe fiica Antal R I B într-un parcurs de susţinere psihologică destinat să favorizeze integrarea psiho- socială în momentul transferării sale în Italia şi integrării relaţionale cu mama şi sistemul familial.

Prin întâmpinare pârâtele au arătat că solcită respingerea acţiunii întrucât înapoierea copilului către mamă este vădit contrară interesului acesteia. Totodată,  răspunzând la întrebările cu nr. 5 ale interogatoriului P G şi G I au specificat că susţin voinţa copilului.Au arătat însă, răsăunzând la  întrebarea nr. 8 , că nu deţin niciun act care să le dea dreptul de autoritate părintească asupra minorei.

După cum reuzultă din probatoriul administrat, voinţa minorei este în sensul a rămâne în continuare sub supravegherea pârâtelor, în mediul în care a fost crescută. Ascultată în camera de consiliu aceasta  a arătat în esenţă că nu doreşte să locuiască alături de mama sa din cauza conduitei necorespunzătoare a părintelui în perioada în care a stat în Italia ( fl 53 ). În acelaşi sens a depus la dosar şi un memoriu ( fl 60 - 62 ).

În drept, potrivit art 997 cod proc civ al 1, 2 şi 5  “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie.

Din cuprinsul dispoziţiilor sus menţionate instanţa reţine că cererea de ordonaţă preşedinţială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe:  afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept; caracterul provizoriu al măsurilor dispuse; cerinţa neprejudecării fondului şi  caracterul urgent ( existenţa unor cazuri grabnice ).

Cum în speţă reclamanta este mama minorei R I B aceasta este îndreptăţită a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci  în favoarea dumneaei există aparenta dreptului.

Instanţa reţine şi că vremelnicia ţine de esenţa şi natura ordonanţei preşedinţiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile şi de poziţia părţilor. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt temporare din momentul naşterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justeţea lor. În speţă, instanţa constată că şi aceasta cerinţă este îndeplinită, cu atât mai mult cu cât pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrată sub numărul de dosar 9791/180/2015 cererea formulată pe calea dreptului comun de reclamanta A  C în contradictoriu cu aceleaşi pârâte, având ca obiect  înapoiere minor

Din această cerinţă decurge şi cea a neprejudecării fondului, câtă vreme isntanţa nu este chemată a lua decât o măsură cu caracter provizoriu pe baza analizei a probatoriului administrat.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz grabnic ( urgenţa ) instanţa reţine următoarele: 

Potrivit art 495  din NCC 

( 1 ) Părinţii pot cere oricând instanţei de tutelă înapoierea copilului de la orice personă care îl deţine fără drept

( 2 )  Instanţa de tutelă poate respinge cererea numai dacă înapoierea este  vădit contrară interesului superior al copilului.

 Prin intermediul procedurii speciale a ordonaţei preşedinţiale reclamanta a solicitat înapoierea de la pârâte a fiicei sale minore.

Instanţa reţine că  de principiu împrejurarea că un minor este sustras cu totul de sub ocrotirea părintească de o terţă persoană prezintă urgenţă prin ea însăşi, întrucât  fără acordul părintelui deţinerea copilului apare fiind ca fără drept, abuzivă, fiind necesară  înlăturarea situaţiei de separare a copilului de  părintele său. Ori, acest acord al mamei nu mai există la momentul de faţă.

În aceste condiţii opoziţia pârâtelor faţă de înapoierea minorei echivalează cu o separare a copilului de părintele său, care reclamă urgenţă tocmai din necesitatea respectării principiului interesului superior al copilului, al cărui drept este prejudiciat prin simpla scurgere a timpului, întrucât nu se poate bucura de viaţa de familie alături de părintele său. Interesul superior al copilului prezintă un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos, pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia, cu exceptia cazului in care aceasta s-a aratat a fi nedemna, deoarece distrugerea acestei legaturi determina ruperea copilului de radacinile sale (Maumousseau si Washington ). În aceste condiţii, interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a legaturii de familie, aspect prevăzut de altfel şi de dispoziţiile codului civil.

Totodată, instanţa trebuie să aibă în vedere asigurarea unui just echilibru intre interesul copilului si cel al parintelui care trebuie sa isi exercite drepturile parintesti.

Simpla oportunitate ca minora să poată fi crescută într-un alt cadru, mai adecvat educaţiei şi confortului său psihic, cum susţin pârâtele şi cum rezultă din depoziţia martorului B A,  nu poate justifica menţinerea copilului un timp îndelungat departe de mamă, în condiţiile în care aceasta şi-a exprimat dorinţa de a prelua minora şi a făcut demersuri în acest sens, inclusiv alături de fostul soţ ( AG, care a formulat cerere de transfer a copilului la o unitate de învăţământ din Italia ).

Argumentele prezentate de pârâte în sensul că P G, naşa de botez, şi familia acesteia i-au oferit şi îi pot oferi copilului confortul material şi moral de care are nevoie sunt argumente care, chiar dovedite prin probatoriul ce a fost administrat şi necontestate de reclamantă, nu pot constituie împrejurări excepţionale  care să determine instanţa a considera că înapoierea minorei este vădit contrară interesului acesteia.

Cu referire la resursele materiale şi afective ale reclamantei instanţa costată că din anul 2007 aceasta a avut în îngrijire celălalt copil minor, neexistând nici o dovadă în sensul exercitării  drepturilor şi îndatoririlor părinteşti în dezacord cu interesul acestuia. În aceste condiţii, luând în considerare istoricul îngrijirii  copiilor şi probatoriul administrat în prezenta cauză instanţa nu poate a presupune că mama ar avea o conduită care să constituie un risc pentru fiica minoră.

Deşi relaţiile afective dintre mamă şi fiică sunt fragile  motivat de relaţionarea insuficientă a acestora,  instanţa reţine că reclamanta a iniţiat demersuri pentru a-i acorda minorei sprijin în scopul integrării în familie, apelând la serviciile unui psiholog.

În consecinţă, instanţa apreciază că la acest moment înapoierea minorei mamei nu este vădit contrară interesului acesteia, înlăturarea sării de separare a reclamatei de fiica sa prezentând urgenţă prin ea însăşi.

Rămâne ca mama să ia măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare în vederea  modificării a stării de fapt actuale  în acord cu interesul superior al fiicei sale.

În consecinţă, constatând faptul că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art 997 cod proc civ va dispune înapoierea minorei A R I B, născută în data de  …, reclamatei A C.

În baza art 453 cod proc civ va obliga pârâtele  la plata către reclamantă a sumei de 1970 lei cheltuieli de judecată ( taxă de timbru şi onorariu avocat ).

Va respinge cererea pârâtelor căzute în pretenţii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată

Domenii speta

Spete similare