Vizitare minori

Sentinţă civilă 1789 din 16.04.2009


Prin actiunea înregistrata la aceasta instanta sub nr. …din ….2008, reclamantul BS a chemat în judecata pârâta IO, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa o oblige sa-i permita a avea legaturi personale cu fiica sa minora, conform unui program care sa prevada un timp suficient la dispozitia reclamantului si posibilitatea de a lua copilul la domiciliul sau.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca partile au divortat prin Sentinta civila …/...2007 a Judecatoriei Zalau, minora IF fiind încredintata mamei spre crestere si educare. Pârâta îi refuza în prezent dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu minora. Reclamantul are dreptul si obligatia de a veghea la cresterea si educarea copilului sau.

Pârâta nu a fost de acord, prin întâmpinare, cu stabilirea unui program de relatii personale între tatal reclamant si fiica sa minora, deoarece reclamantul nu a fost îngradit în dreptul sau de a-si vizita copilul, doar când acesta din urma era suferind de o infectie a cailor urinare, boala pe care o contacteaza, de altfel, foarte usor.

În probatiune, reclamantul a solicitat si instanta a încuviintat administrarea probei cu înscrisuri – hotarârea de divort, certificat de nastere a copilului, iar pârâta de asemenea – bilete de externare.

Instanta a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul tatalui reclamant, comuna Mirsid (f.19). Din nota de constatare întocmita de autoritatea tutelara de la domiciliul mamei si copilului, municipiul Zalau, rezulta ca acestia nu mai locuiesc de un timp la domiciliul lor, aflându-se în strainatate (f.33,34).

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine în fapt urmatoarele:

Prin Sentinta civila nr….. din …2007 a Judecatoriei Zalau, ramasa definitiva si devenita irevocabila, reclamantul si pârâta au divortat, culpa apartinând exclusiv sotului reclamant în prezenta cauza.

Copilul BIF, nascuta la …..1997, a fost încredintat spre crestere si educare mamei, pe baza concluziilor anchetei sociale, retinându-se ca fetita, aflata la vârsta de 9 ani, are nevoie de îndrumarea si afectiunea mamei.

Prin prezenta actiune, tatal îsi manifesta intentia de a-si exercita efectiv dreptul de a avea legaturi personale cu fiica sa, solicitând instantei stabilirea unui program în acest sens.

Dreptul conferit de art. 43 alineat ultim Codul familiei parintelui divortat caruia nu i s-a încredintat copilul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala presupune exercitarea lui neîngradita, cât timp titularul dreptului nu abuzeaza de el si nu pune în primejdie interesele primordiale ale minorului.

De aceea, în caz de neîntelegere între parti cu privire la exercitarea acestui drept, instanta va solutiona conflictul fixând un program concret de întâlnire între parinte si copil, astfel încât acest program sa reflecte cât mai fidel dreptul parintelui de a avea legaturi personale si contacte directe cu minorul, fara sa creeze premisa exercitarii abuzive, contrare dreptului concomitent al celuilalt parinte si, mai ales, interesului minorului.

Modalitatile concrete de realizare a relatiilor personale între copii si parinti sunt enumerate cu titlu exemplificativ la art. 15 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, raportându-se la art. 14 alin.1 din acelasi act normativ care consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii sai. Dreptul la relatii personale nu este, asadar, numai un drept al parintelui, ci si un drept fundamental al copilului.

Aceste modalitati prevazute de lege sunt: întâlnirile, vizitele la domiciliul copilului, gazduirea pentru perioade determinate de catre parintele la care minorul nu locuieste în mod obisnuit, corespondenta, alte forme de comunicare si transmitere de informatii.

În speta, instanta retine urmatoarele elemente de fapt care au influenta determinanta pentru stabilirea programului concret al relatiilor personale dintre copil si tatal sau reclamant: vârsta fetei,  specificul problemelor de sanatate pe care le are în mod repetat, faptul ca parintele caruia nu i s-a încredintat copilul la divort poate oferi minorei conditii bune de gazduire pentru perioade determinate, faptul foarte important ca mama si fetita locuiesc de mai mult timp în strainatate, neîncunostintând persoanele apropiate si nici instanta despre acest lucru si despre adresa unde pot fi gasite.

Fata de acestea, instanta va admite actiunea reclamantului si va obliga pârâta sa-i permita a avea legaturi personale cu fiica lui minora BIF, nascuta la ….1997, în felul urmator: - încredintarea minorei spre gazduire tatalui reclamant doua saptamâni în vacanta de vara a fiecarui an, respectiv primele doua saptamâni din luna august; - încredintarea minorei tatalui reclamant pentru a petrece Sarbatorile de iarna, în România, o data la 2 ani, începând cu anul 2009, precum si Sarbatoarea Pastelui, în aceleasi conditii, începând cu anul 2010.

(Sentinta Civila 1789/ 16 aprilie 2009 nepublicata)

Domenii speta