Apel. Plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de Directorul orc. Termen de formulare.

Domeniu:  Profesionişti. 

Apel.  Plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de  Directorul ORC. Termen de formulare.

 În cauză nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte termenul în care poate fi formulată plângerea şi momentul de la care acesta începe să curgă, dispoziţiile art. 132 alin.3 din Legea nr. 31/1990, pentru că obiectul cererii  nu este anulare Hotărâre AGA, ci plângere împotriva rezoluţiei persoanei desemnate.

Art. 6 alin.1, 3 OUG nr. 116/2009

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA  CIVILĂ NR. 287 din 11.02.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. la data de 28.08.2015, petentul B.M. a formulat în contradictoriu cu pârâtul O.R.C.T.I. şi S.S.D. 2010 SRL plângere împotriva Rezoluţiei nr.2646/17.07.2015 pronunţată în dosarul nr.9108/2015 de Directorul ORC precum şi repunerea în termenul de contestare a hotărârii.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de contestare a hotărârii, petentul arată că a luat cunoştinţă despre aceasta la data de 10.08.2015 când s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerţului pentru pregătirea apărării într-un alt litigiu ce are ca obiect anularea Hotărârii adunării generale a asociaţilor nr.256/24.06.2015 prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1269/01.10.2015, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr., a fost respinsă cererea de repunere în termen, formulată de petentul B. M., a fost admisă excepţia tardivităţii formulării plângerii, invocată de instanţă din oficiu şi a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluţiei nr.2646 din 17.07.2015 dată de Directorul O.R.C.T.I. în dosarul nr.9108/03.07.2015.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit art.6 alin.3 din OUG nr.116/2009 „împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată.”

Potrivit art.185 alin.1 „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”

De asemenea, în art.186 alin.1 şi 2  cod procedură civilă se arată că „1) partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. 2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen…. „

În speţă, actul modificator, respectiv Hotărârea privind revocarea din funcţia de administrator şi desemnarea administratorului provizoriu, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 din 03.08.2015.

Faţă de termenul de 15 zile reglementat de art.6 alin.3 din O.U.G. nr.116/2009 şi modalitatea de calcul al termenelor, prevăzută de art.181 alin.2 din codul de procedură civilă, rezultă că termenul de 15 zile se împlinea la data de 19.08.2015. 

Având în vedere că plângerea a fost înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la data de 26.08.2015, rezultă că aceasta a fost înregistrată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Petentul a formulat cerere de repunere în termen dar nu a făcut dovada niciunui motiv temeinic justificat din cauza căruia s-a aflat în imposibilitatea de a formula plângerea.

Faptul că nu a avut cunoştinţă de hotărârea societăţii de a-l revoca din funcţia de administrator nu constituie un motiv temeinic în privinţa imposibilităţii formulării plângerii împotriva rezoluţiei Directorului ORC de publicare a actului modificator, deoarece legea a instituit pentru terţi un termen de formulare a plângerii care se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial, în considerarea faptului că astfel se asigură publicitatea actelor şi orice persoană interesată poate lua la cunoştinţă de conţinutul acestor acte.

Pentru aceste motive instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, şi a respins-o ca atare. 

Pe cale de consecinţă, având în vedere data publicării actului modificator în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 - 03.08.2015, termenul în care se putea formula plângerea de 15 zile calculate de la data publicării, împlinit la 19.08.2015 şi data înregistrării plângerii – 26.08.2015, instanţa a constatat că cererea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, excepţia tardivităţii invocată din oficiu  fiind întemeiată.

Astfel, tribunalul a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluţiei nr.2646 din 17.07.2015 dată de Directorul Oficiului registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal  reclamantul  B.M., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că judecătorul fondului a respins acţiunea ca tardivă raportat la momentul introducerii acţiunii faţă de publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii AGA nr. 272/30.06.2015, deşi obiectul cauzei era reprezentat de plângere împotriva rezoluţiei Directorului ORCI, care se introduce în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă. S-a arătat că în mod nelegal a fost respinsă plângerea din moment ce apelantul a luat la cunoştinţă la data de 10.08.2015, când s-a prezentat la registrul comerţului pentru a-şi pregăti apărarea în cadrul dosarului nr. având ca obiect anularea Hotărârii AGA nr. 256/24.06.2015, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţie.

Au mai fost învederate de către apelant dispoziţiile art. 132 alin. 3 din legea nr. 31/1990, apreciindu-se că lămurirea cererii de repunere în termen este legată de analiza legalităţii şi temeiniciei Hotărârii AGA, întrucât cererea de repunere în termen nu poate fi respinsă în raport de publicarea în Monitorul Oficial a unui act străin de societate.

A fost prezentată de către apelant situaţia de fapt în urma căreia a fost adoptată Hotărârea AGA nr. 256/24.06.2015 şi Hotărârea AGA nr. 271/30.06.2015, contestată în prezenta cauză. S-a apreciat că în mod nelegal Oficiul Registrului Comerţului a înregistrat hotărârea de revocare a administratorului fără a solicita Hotărârea Consiliului Local.

În drept, au fost invocate disp. art. 6 alin. 3-5 OUG nr. 116/2009, art. 466 C.proc.civ.

Analizând sentinţa apelată faţă de motivele invocate în dezvoltarea apelului şi cu observarea prevederilor art. 477-478 C.proc.civ, Curtea reţine următoarele considerente:

Este nefondată critica apelantului referitoare la modalitatea în care prima instanţă a soluţionat excepţia tardivităţii formulării plângerii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile în speţă în raport de obiectul cererii, respectiv plângere împotriva Rezoluţiei nr.2646/17.07.2015 pronunţată în dosarul nr.9108/2015 de Directorul ORC, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că acestea sunt cele prevăzute de OUG nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului.

Conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 116/2009, în soluţionarea cererilor de efectuare de înregistrări în registrul comerţului, directorul oficiului registrului comerţului ori persoana desemnată în acest sens vor autoriza prin rezoluţie constituirea societăţilor comerciale şi efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului. De asemenea, art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009 prevede că „împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată.”

Rezultă astfel, contrar susţinerilor apelantului faptul că în cauză nu sunt aplicabile, în ceea ce priveşte termenul în care poate fi formulată plângerea şi momentul de la care acesta începe să curgă, dispoziţiile art. 132 alin. 3 din legea nr. 31/1990, pentru că obiectul cererii nu este anulare Hotărârii AGA, ci plângere împotriva rezoluţiei persoanei desemnate.

În aceste condiţii, în mod legal au fost considerate ca fiind incidente în speţă, inclusiv din perspectiva analizată cea a termenului în care poate fi formulată plângerea, dispoziţiile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009. Contrar punctului de vedere expus de către apelant, termenul în care poate fi formulată plângerea începe să curgă, conform acestor dispoziţii legale, de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României al actului modificator al actului constitutiv ce face obiectul înregistrării, respectiv Hotărârea privind revocarea din funcţia de administrator şi desemnarea administratorului provizoriu nr. 271/30.06.2015. Această Hotărâre a fost publicată  în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 din 03.08.2015. (fila 26 dosar fond).

În acest context, Curtea reţine că termenul de formularea plângerii împotriva rezoluţiei nr.2646/17.07.2015 începe să curgă de la data de 03.08.2015, şi nu de la data la care apelantul a luat cunoştinţă de actul modificator al actului constitutiv, fiind împlinit la data de 19.08.2015.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, Curtea constată că prima instanţă a respins-o în mod legal, critica expusă în acest sens fiind nefondată. Conform art. 186 C.proc.civ., partea interesată poate beneficia de repunerea în termen numai în măsura în care dovedeşte că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate. Însă aceste împrejurări excepţionale la care se referă textul de lege presupun existenţa unor circumstanţe personale care pun partea interesată în imposibilitatea de-a lua la cunoştinţă de publicarea în Monitorul Oficial a actului ce a făcut obiectul înregistrării în registrul comerţului, iar în speţă astfel de împrejurări nici nu au fost invocate de către apelant, şi cu atât mai puţin dovedite. Aceste împrejurări excepţionale vizează strict termenul în care poate fi formulată plângerea şi deci imposibilitatea celui interesat de a-şi exercita dreptul procesual în termen şi nu se află în legătură de dependenţă cu legalitatea Hotărârii AGA ce a făcut obiectul înregistrării, astfel cum se pretinde în dezvoltarea motivelor de apel.

În plus, Curtea reţine că pentru exercitarea controlului asupra legalităţii Hotărârii AGA legea prevede o cale distinctă de atac, respectiv cea prevăzută de art. 132 din legea nr. 31/1990, motiv pentru care toate argumentele expuse în cadrul apelului vizând legalitatea AGA sunt străine de soluţia pronunţată de prima instanţă. Legalitatea actelor modificatoare ale actelor constitutive ale societăţii nu este legată de publicarea acestora în registrul comerţului, scopul efectuării înregistrării fiind acela de-a asigura opozabilitatea faţă de terţi a actelor societăţilor, conform art. 5 din legea nr. 26/1990.

În consecinţă, apreciind ca nefondate motivele invocate în dezvoltarea apelului, constatând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare