Litigii cu profesioniştii. Acţiune în constatare drept de proprietate. Calitatea / legitimitatea procesuală pasivă a onrc.

Litigii cu profesioniştii.

Acţiune în constatare drept de proprietate. Calitatea / legitimitatea procesuală pasivă a ONRC.

Referitor la interpretarea extensivă a art. 261 din legea 26/1990 propusă de apelanţi, aceasta nu poate fi primită. Justificarea oferită de legiuitor conferirii legitimităţii procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerinţelor generale ale activităţii comerciale nu subzistă şi în cazul recunoaşterii unei calităţi procesuale pasive. În primul rând, textul se referă la legitimare procesuală, iar nu la calitate procesuală, noţiuni distincte potrivit art. 36 şi 37 din Codul de procedură civilă. Or, raportat la conţinutul noţiunii de legitimare procesuală din acest din urmă text, aceasta nu are decât o latură activă. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasivă a pârâtei în prezenta cauză, ci doar dacă aceasta are sau nu calitate procesuală pasivă în conformitate cu art. 36 C.proc.civ.

Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuală este dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

În privinţa drepturilor reale, având în vedere că prin acţiunea în cauză se urmăreşte constatarea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanţilor, astfel cum este precizat în cererea de apel, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care are vocaţie la dobândirea dreptului pretins de reclamanţi, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 121 din 25.01.2016)

Prin sentinţa civilă nr. 1673 din 02.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr.34507/3/2014 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ONRC şi au fost respinse cererile conexate formulate de reclamanţii B.C., B.E. şi F.W. ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate. Totodată, a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanţi ca nefondată.

În motivarea sentinţei, sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, instanţa a reţinut următoarele :

Obiectul judecăţii poartă asupra unui drept patrimonial (dreptul de proprietate), iar situaţia de fapt şi de drept este comună cererilor conexate.

Pe de altă parte, între reclamanţi şi pârâtă nu este invocată existenţa vreunui raport juridic.

Aşa cum rezultă din actele dosarelor conexate, prin sentinţa comercială nr. 6594 din 20.05.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulată de ONRC şi s-a dispus dizolvarea judiciară a societăţii A C SRL în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, sediul social fiind expirat.

Hotărârea sus-menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin menţiunea din oficiu nr. 432716/15.11.2011 a fost înregistrată în registrul comerţului.

Prin urmare, la data de 10.09.2012 ONRC a promovat acţiunea de radiere a societăţii A C SRL la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 16179/31.10.2012 a fost admisă cererea formulată de ONRC şi s-a dispus radierea din registrul comerţului a societăţii.

În prezent, societatea, ai căror asociaţi au fost reclamanţii, este radiată conform art. 237 din Legea nr. 31/1990.

Statutul şi activitatea ONRC – ORC-TB sunt  reglementate de dispoziţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, rezultând că principalele direcţii de activitate sunt cele de ţinere a registrului comerţului, de eliberare de înscrisuri şi de informare, de arhivare a înscrisurilor în baza cărora se efectuează înregistrările în registrul comerţului, de asistenţă pentru persoanele fizice şi juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, de editare şi publicare a Buletinului procedurilor de insolvenţă.

Prin raportare la aceste reglementări, rezultă că atât ONRC, cât şi ORCTB nu sunt parte la raporturile juridice deduse judecăţii prin cererile conexate şi nu pot interfera în niciun mod cu dreptul de proprietate a cărui constatare se cere prin prezenta acţiune, instituţiile nefiind persoane faţă de care reclamanţii să poată stabili existenţa unui drept potrivnic.

Argumentele reclamanţilor cu privire la susţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtei ONRC – ORCTB nu pot fi reţinute de instanţă.

Nu este necesar a se „păstra” cadrul procesual de la momentul constatării dizolvării şi pronunţării radierii societăţii în cauză, A C SRL, deoarece efectele juridice nu se pot produce decât faţă de subiectele raportului juridic, iar nu şi cu privire la instituţiile / autorităţile cu atribuţii în desfăşurarea procedurii (în speţă oficiile registrului comerţului).

Între părţile din cererile conexate nu există la acest moment nici măcar un raport instituţional, cu atât mai puţin un raport juridic direct, generator de drepturi şi obligaţii.

Se face trimitere de către reclamanţi la prevederile dispoziţiilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, se arată că în situaţia în care persoana juridică dizolvată de drept nu a fost supusă procedurii de lichidare şi s-a dispus radierea după expirarea termenelor prevăzute de lege : „Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului în condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor."

În nici un caz însă aceste dispoziţii nu pot susţine calitatea procesuală pasivă a pârâtului ONRC – ORCTB în cauza de faţă, ţinând cont de obiectul cererii deduse judecăţii şi cele expuse anterior.

Mai mult, în fiecare cauză dintre cele conexate, reclamanţii îşi recunosc propria culpă în nerespectarea termenelor prevăzute de legiuitor pentru exercitarea acţiunilor puse la dispoziţie de acesta din urmă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care au solicitat anularea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre judecarea fondului şi admiterea pe fond a cererii formulate.

În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele :

Soluţia Tribunalului Bucureşti este greşita prin prisma a doua axe de raţionament juridic:

1. Legitimarea procesual pasivă a ONRC in conformitate cu prevederile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comerţului republicata coroborate cu prevederile art.235 si art.237 din Legea 31/1990 a societăţilor comerciale;

2. Legitimarea procesual pasivă a ONRC prin prisma art. 35 NCPC privind acţiunea in constatare şi doctrina aferenta acţiunii în constatare.

1. Legiuitorul a atribuit calitate procesual activa ONRC in "orice proces...", interesul fiind prezumat, deci instituind o prezumţie legala având ca izvor de drept Legea 26/1990, si totodată definind interesul prezumat ca fiind respectarea cerinţelor generale ale activităţii comerciale.

Astfel, admitem faptul ca legitimarea procesual activă a ONRC-ului exista in numeroase cazuri, fiind instituită in favoarea acestei instituţii prezumţia interesului prin lege.

Per a contrario, cu respectarea principiului egalităţii de arme, vom admite ca si pentru legitimarea procesual pasivă a ONRC-ului se va aplica aceiaşi prezumţie, si anume a interesului prezumat, in acelaşi tip de cauze unde are calitate procesual activa. Aceasta deoarece niciun subiect juridic de drept public sau privat nu poate avea doar drepturi, care relaţionează si chiar afectează restul subiectelor juridice, fără a avea si obligaţii. Nu putem afirma ca ONRC prin prisma textului de lege invocat a dobândit doar drepturi, fiind evident ca va avea si obligaţii, chiar si de natură formală.

Astfel, in opinia apelanţilor, art. 26/1 din Legea 26/1990 constituie o prezumţie atât a calităţii procesual active cât si pasive a ONRC-ului în raport cu terţii, chiar daca textul este redactat cu economie.

Mai departe, articolele 235 si 237 din Legea 31/1990 acoperă situaţia emiterii certificatelor de proprietate de către ONRC (un alt izvor de drept de calitate procesual activa) pana la momentul radierii unei societăţi comerciale, iar ulterior radierii, nu mai reglementează decât naşterea "de drept" a dreptului de proprietate al asociaţilor asupra activelor societăţii (art. 237 alin. 10).

Fără doar şi poate, cineva va trebui sa constate aceasta naştere a dreptului de proprietate instituita de articolul de mai sus si, cum codului de procedura romană îi lipseşte reglementarea administrativă necontencioasă, respectiv acţiunea in constatare a unui drept fără existenţa unui pârât, urmează să se aplice prevederile Legii 31/1990 referitoare la calitatea ONRC de a emite acte care să ateste proprietatea asociaţilor asupra activelor societăţii, în sensul legitimării procesual pasive a acestuia, în lipsa unui text de lege care sa reglementeze situaţia asociaţilor ulterior radierii.

Aceeaşi interpretare a fost data si de Curţile de Apel Sălaj şi Bucureşti în interpretarea textelor de mai sus.

2. Prin intermediul acţiunii in constatare, reclamantul nu urmăreşte condamnarea paratului la o anumita obligaţie, de aceea, sentinţele prin care se admit acţiunile in constatare nu sunt titluri executorii, mai mult, in prezenta existentei acţiunii in realizare, acţiunea in constatare este inadmisibila.

Totodată, în literatura de specialitate, acţiunile in constatare sunt clasificate în: declaratorii, interogatorii şi provocatorii, în funcţie de ceea ce urmăreşte reclamantul a se constata de către instanţă.

Fata de aceasta clasificare a doctrinei, trebuie analizat cu precădere felul acţiunii in constatare si, în subsidiar, calitatea procesual pasivă a pârâtului.

Astfel, acţiunea de fond promovată este o acţiune în constatare declaratorie, reclamanţii adresându-se instanţei de judecata pentru ca aceasta sa constate existenta unui raport juridic intre SC A C SRL – pe de o parte, reclamanţii in calitate de succesori ai acestei societăţi radiate – pe de altă parte, şi ONRC in calitate de registrator al legăturii de succesiune existente.

Interesul ONRC nu există bineînţeles, dar în cazul acţiunii în constatare declaratorii nici nu este necesar.

În schimb, în cazul acţiunilor în constatare interogatorii şi provocatorii, reclamantul cheamă în judecată pârâtul care ar putea eventual sa îi conteste dreptul sau care prin acţiunile sale îi cauzează o tulburare serioasă a dreptului său, cazuri in care într-adevăr trebuie analizat interesul pârâtului pentru a califica calitatea procesual pasivă.

În speţa de fata nu este cazul sa se demonstreze interesul paratului ONRC.

Foarte important este, de asemenea, şi corecta analiză a obiectului cererii de fond prin care s-a solicitat constatarea existentei unui drept de proprietate, fără a se solicita constatarea unor situaţii de fapt, etc.

Pentru toate motivele mai sus expuse, instanţa de fond in mod greşit nu a făcut o apreciere exhaustiva asupra calităţii procesual pasive a ONRC in cazul de fata concret, respectiv, in mod greşit s-a limitat la calificarea acestei instituţii ca fiind o baza de date, fără să intre în analiza drepturilor şi obligaţiilor instituite prin legile nr. 26/1990 şi nr. 31/1990 pentru această instituţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comerţului, art. 235 alin. 3 si 4, art. 237 alin. 10 din Legea 31/1990, art. 35 NCPC.

ONRC, prin ORCTB, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de B.C., B.E. şi F.W., ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a susţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, oficiul registrului comerţului este instituţia publică care, în condiţiile Legii nr. 26/1990, are obligaţia de a ţine registrul comerţului.

Prin urmare, instituţia însărcinată cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal îndeplinirea unui interes public şi anume acela de a asigura opozabilitatea actelor şi faptelor profesioniştilor, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.

Înregistrarea actelor şi faptelor afectate de condiţia de publicitate prin registrul comerţului este prevăzută de art. 6 alin.(1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, care dispune : „înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat, sau după caz, a unei hotărâri judecătoreşti," irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel".

La data de 14 ianuarie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 116/2009, privind instituirea, unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, aprobată prin Legea nr. 84/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, „cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului pană la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe vor fi soluţionate potrivit art. 1, de către directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi /sau persoanei desemnate, urmând a fi avute în vedere şi termenele de soluţionare anterior * acordate" şi „ competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului, şi după caz a cererilor aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat, ...aparţine 1 directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului".

In conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, citarea ONRC si ORCT se face in cazuri expres stabilite de lege, numai in aceste situaţii acestea dobândind calitatea de parte : în speţele întemeiate pe prevederile art. 237 alin. (1) din legea nr.31/1990 privind societăţile; în speţele întemeiate pe dispoziţiile art. 60 alin. (1) din legea nr. 31/1990 privind societăţile; în speţele întemeiate pe dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea 26/1990 privind registrul comerţului.

Aşadar, în cauze precum cea prezentă, oficiile registrului comerţului nu au şi nu pot avea un interes propriu, întrucât aceste instituţii au doar calitatea de organe de executare a hotărârilor judecătoreşti, asigurând, prin înregistrările în registrul comerţului, opozabilitatea actelor şi faptelor a căror înregistrare a fost dispusă prin hotărâre judecătorească sau rezoluţia directorului / persoanei desemnate.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale citate rezultă că ONRC şi / sau oficiile registrului comerţului nu au vocaţia de a deveni parte cu prilejul judecării unor astfel de cauze formulate de către profesionişti, întrucât nu au un interes propriu în cauză şi, în consecinţă, neputând afirma un drept ori un interes propriu, ONRC nu poate avea calitatea de parte în astfel de cauze.

În fapt, prin sentinţa comercială nr. 6594/20.05.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a Comercială în dosar nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulată de ONRC prin ORC-TB şi s-a dispus dizolvarea judiciară a societăţii A C SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile.

Sentinţa Comercială nr. 6594/20.05.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială în dosar nr. 18685/3/2011, a fost publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin menţiunea din oficiu  nr. 432716/15.11.2011 a fost înregistrată hotărârea judecătorească irevocabilă.

Potrivit art. 237 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, astfel cum era reglementat la data respectivă, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare începe sa curgă termenul de 6 luni pentru numirea lichidatorului. După expirarea acestui termen, în cazul în care instanţa de judecată competentă nu a fost sesizată cu nicio cerere în acest sens, persoana juridică urmează a fi radiată din registrul comerţului din oficiu, în baza unei sentinţe judecătoreşti.

Astfel, la data de 10.09.2012 ONRC prin ORC-TB a promovat acţiunea de radiere a societăţii A C SRL la Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a Civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.

Societatea A C SRL a fost radiată din registrul comerţului în data de 17.01.2013, dată la care ORCTB a procedat la înscrierea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 16179/31.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a Civilă in dosarul 35651/3/2012.

Dispozitivul sentinţei civile nr. 1673/02.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a Civilă în Dosarul nr. 34507/3/2014 a fost înscris în registrul comerţului cu menţiunea  din oficiu nr. 335132/11.09.2015.

In ceea ce priveşte certificatul constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară, eliberarea acestuia se face în temeiul art. 235 alin. (4) din Legea societăţilor nr. 31/1990. În cazul persoanelor juridice dizolvate şi lichidate voluntar, prin votul asociaţilor, în temeiul art. 235 alin. (1) si alin. (2) din acelaşi act normativ.

În acest context, registrul comerţului eliberează certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite numai în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv când societatea a hotărât dizolvarea voluntară şi modul de lichidare.

Dizolvarea judiciară a A C SRL s-a făcut în temeiul art. 237 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 31/1990, care reprezintă o ..reglementare specială faţă de prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990 în privinţa lichidării si radierii societăţii, în speţă, registrul comerţului neavând astfel competenţa de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate, nefiind incidente prevederile art. 235 din acelaşi act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, „ Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită oficiului registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun, conform legii.", iar conform alin.2 al aceluiaşi articol în aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului.

In drept, au fost invocate prevederile art. 205 şi următoarele din codul de procedură civilă, Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, Legii nr. 31/1.990 privind societăţile, Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi OUG nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a reţinut următoarele :

Pentru rezolvarea problemei de drept a calităţii procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată în prezenta cauză trebuie pornit de la obiectul cererilor conexate de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost exprimat de reclamanţi : constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri, enumerate în anexele la cereri, de la societatea A C SRL către reclamanţii asociaţi, persoane fizice străine, de la data radierii societăţii – 17.01.2013.

Aşadar, astfel cum a susţinut şi apelanta, aceasta a exercitat o acţiune în constatarea existenţei unui drept.

Raportat la faptul că se pune în discuţie transmiterea unui drept subiectiv la data de 17.01.2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea 71/2011 sunt aplicabile în cauză dispoziţiile Codului civil adoptat prin Legea 287/2009, precum şi cele ale actelor normative invocate de părţi în forma în vigoare la această dată.

Din extrasele de carte funciară existente la dosar rezultă că societatea radiată, care deci nu mai există ca persoană juridică, este menţionată ca titular al dreptului de proprietate.

Din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar rezultă că societatea a fost radiată în urma dizolvării acesteia pe cale judiciară în temeiul art. 237 alin. 1 lit. c din legea 31/1990, fără să fie numit un lichidator, respectiv fără parcurgerea procedurii de lichidare, în condiţiile art. 237 alin. 7 şi 8 din aceeaşi lege. În privinţa transmisiunii bunurilor societăţii este incident alineatul 10 al aceluiaşi articol, care nu face nicio referire la intervenţia oficiilor registrului comerţului în sensul constatării acesteia.

În ce priveşte dispoziţiile art. 235 alin. 3 şi 4 din Legea 31/1990 invocate de reclamanţi, acestea privesc doar dizolvarea voluntară. Obligaţia Registrului de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate în condiţiile acestui text de lege nu conferă pârâtei chemate în judecată calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, căci acţiunea intentată nu priveşte obligarea acesteia la emiterea certificatului, ci constatarea transmiterii dreptului de proprietate cu privire la mai multe bunuri.

Referitor la interpretarea extensivă a art. 261 din legea 26/1990 propusă de apelanţi, aceasta nu poate fi primită. Justificarea oferită de legiuitor conferirii legitimităţii procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerinţelor generale ale activităţii comerciale nu subzistă şi în cazul recunoaşterii unei calităţi procesuale pasive. În primul rând, textul se referă la legitimare procesuală, iar nu la calitate procesuală, noţiuni distincte potrivit art. 36 şi 37 din Codul de procedură civilă. Or, raportat la conţinutul noţiunii de legitimare procesuală din acest din urmă text, aceasta nu are decât o latură activă. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasivă a pârâtei în prezenta cauză, ci doar dacă aceasta are sau nu calitate procesuală pasivă în conformitate cu art. 36 C.proc.civ.

Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuală este dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

În privinţa drepturilor reale, având în vedere că prin acţiunea în cauză se urmăreşte constatarea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanţilor, astfel cum este precizat în cererea de apel, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care are vocaţie la dobândirea dreptului pretins de reclamanţi, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora.

Interesul reclamanţilor de a obţine pe cale judecătorească recunoaşterea dreptului nu poate duce la concluzia că aceştia au şi dreptul de a chema în judecată pe oricine chiar dacă acesta nu are un interes personal în legătură cu obiectul pricinii. Prin cererea de apel chiar reclamanţii recunosc că pârâta chemată în judecată nu are un interes personal, dar susţin că acesta nu este necesar în cazul unei acţiuni în constatare declaratorii.

Or, această afirmaţie este contrară art. 30 şi art. 192 alin. 1 C.proc.civ. În cazul procedurii contencioase, legea impune prin art. 36 şi 40 alin. 1 C.proc.civ. existenţa a cel puţin unui pârât chemat în judecată. Aşadar, trebuie distins între acţiunile în constatare şi cererile necontencioase – în care, într-adevăr, nu este necesar să existe un pârât. Dreptul de a sesiza instanţa este recunoscut pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime în contradictoriu cu alte persoane.

Pârâta chemată în judecată nu este în opoziţie de interese cu reclamanţii în privinţa transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor societăţii radiate prin efectul radierii acesteia.

Astfel, din observarea textelor de lege referitoare la dizolvare, lichidare şi radiere din Legea 31/1990 nu rezultă că oficiul naţional sau cele judeţene ale registrului comerţului au vocaţie în ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor unei societăţi radiate. Calitatea procesuală pasivă în cauză nu este legată de procedura de înregistrare în registrul comerţului, ci de normele ce reglementează materia proprietăţii.

Din conţinutul legii 26/1990 şi al OUG 116/2009 rezultă că activitatea oficiilor de înregistrare în legătură cu un profesionist este limitată în timp de momentul radierii acestuia din registrul comerţului. Astfel, după radierea societăţii A C SRL, menţionată în cărţile funciare ca proprietar, oficiul registrului comerţului și-a încetat orice atribuţie în legătură cu aceasta.

Dreptul comun în privinţa încetării persoanei juridice este situat în Codul civil 2009, la art. 244 – 251. Nici unul din aceste texte nu reglementează posibilitatea ca oficiile registrului comerţului să intervină în legătură cu transmiterea bunurilor societăţii care a încetat să existe, aşa cum a făcut-o la art. 249 alin. 3 în privinţa unităţilor administrativ-teritoriale.

În concluzie, nu există nici o dispoziţie legală în baza căreia să se recunoască pârâtei calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe reprezintă rezultatul unei interpretări corecte a legii, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat. 

Domenii speta

Spete similare