Domeniul – Insolvenţă Litigii cu profesioniştii. Regresul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii împotriva persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului

DOMENIUL –  Insolvenţă

Litigii cu profesioniştii. Regresul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii împotriva persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 251 pct. 15 Legea 32/2000 potrivit căruia ”În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.”; art. 13 din Ordinul 1/2008 al CSA conform căruia ”După plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de fond, potrivit legii.”

În acest context, indiferent de  caracterul subsidiar sau ne-subsidiar al compensaţiei plătite de acest organism, precum şi normele aplicabile privind subrogarea, victima unui asemenea accident se poate adresa direct acestui organism, în speţă FPVS.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 808 A din 09.05.2016)

Prin cererea înregistrată în data de 30.03.2015sub nr. 809/93/2015 pe rolul Tribunalului Ilfov, F P V S PRIN P în contradictoriu cu S N, a solicitat rambursarea sumei de 260 434,33 lei, compusă din 257 904,75 lei reprezentând despăgubiri achitate persoanei prejudiciate, V.E, 1.056,35 lei reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii şi 1.473,23 lei reprezentând onorariu avocat. Totodată a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la achitarea integrală a debitului şi cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că în data de 11.11.2010 s-a produs un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare IF-03-TFE condus de pârâtă.

În urma producerii accidentului de circulaţie a rezultat decesul lui B G M.

În cauza penală în care a fost cercetată şi judecată S N s-a constatat că pârâta din prezenta cauză se face vinovată pentru producerea accidentului.

A mai arătat că în urma producerii accidentului nu s-a făcut dovada valabilităţii unei poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului, situaţie în care conform dispoziţiilor art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 şi ale art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul de protecţie a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate.

S-a arătat că a fost introdusă în cauza penală pentru a garanta plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate şi a fost obligată la plata acestora.

Astfel, conform prevederilor art. 25^1 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 a arătat că „În vederea  recuperărilor sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.”

În drept a invocat dispoziţiile art.  192 CPC, Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, art. 1349, 1357, 1359, art.1381 şi 1385 C.Civ. 

Prin sentinţa civilă nr. 2700/28.10.2015, pronunţată în dosarul nr. 809/93/2015 Tribunalul Ilfov a respins cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin sentinta penala nr.97 din data de 31.01.2014, pronunţata in dosarul nr.23900/300/2013, al Judecatoriei Sectorului … B, parata din cauza de fata a fost condamnata la pedeapsa închisorii de 3 ani si 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpa, iar FPVS a fost obligat sa plateasca partii civile din acea cauza suma de 57.500 de euro, echivalent in lei la data platii efective, cu titlu de despagubiri civile, din care 50.000 euro daune morale si 7.500 euro daune materiale.

Pentru a fi condamnata parata, s-a retinut ca la data de 12.11.2010, in jurul orei 03.36, aceasta a condus autovehiculul cu numarul de inmatriculare IF-03-TFE pe C M din B, iar cand a ajuns la intersectia cu A M a efectuat, fara sa se asigure in mod corespunzator, o manevra de intoarcere a autovehiculului, intrand in coliziune cu motocicleta cu numarul de inmatriculare B-93-VZR, condusa de catre B G M, in urma accidentului acesta decedand.

Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr.1589 din data de 18.12.2014.

In ceea ce priveste legea civila substantiala aplicabila in prezenta cauza, tribunalul a retinut ca sunt incidente dispozitiile noului cod civil, astfel cum rezulta din interpretarea prevederilor art.103 din Legea nr.71/2011, potrivit carora: „obligatiile nascute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, savarsirii lor.” Prin urmare, sunt aplicabile dispozitiile art.998-999 C.civ. 1864, relative la raspunderea pentru fapta proprie, intrucat fapta pretins ilicita s-a produs la data de 12.11.2010, deci inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.

De asemenea, tribunalul a retinut ca dreptul de regres al reclamantei deriva din dispozitiile art. 25 ind.1 pct.15 din Legea nr.32/2000, precum si din dispozitiile art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, ce prevad dreptul Fondului de a se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate dupa plata despagubirilor.

Din dispozitiile art.998-999 C.civ.1864 rezulta cele patru conditii pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia, acestea fiind retinute cu putere de lucru judecat in persoana paratei, astfel cum rezulta din hotararile judecatoresti mentionate.

Cu toate acestea, tribunalul a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru ca reclamanta sa se poata regresa impotriva paratei intrucat nu a facut dovada platii despagubirilor la care a fost obligata.

S-a apreciat că din  ordinul de plata existent la dosarul cauzei (fila 42) nu rezulta ca suma de 257.904,75 lei reprezinta despagubirile cuvenite partii civile din dosarul penal nr.23900/300/2013, V E, beneficiarul platii fiind numita P M. Or, reclamanta nu a facut dovada existentei unui mandat expres, conform art.2016 C.civ., dat de catre V E lui P M, contractul de asistenta juridica depus la dosarul cauzei (filele 28-30) neindeplinind aceasta conditie.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta FPVS pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie. Au fost reluate aspecte privind situaţia de fapt.

S-a susţinut în cuprinsul motivelor de apel, raportat la dispoziţiile art. 2016 cod civil referitoare la mandatul general, dispoziţii aplicabile în cauză faptul că prin contrac6ul de asistenţă juridică seria B nr. 505800/29.11.2013 partea civilă V E a mandatat în mod expres Cabinetul de Avocatură P M să o reprezinte şi să încaseze, în numele său sumele de bani încasate cu titlul de despăgubiri,  de la orice persoană, societate de asigurări, reasigurări, FPVS, executor judecătoresc sau lichidator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea  apreciază apelul întemeiat pentru următoarele considerente:

În cauză este aplicarea dispoziţiilor art. 251 pct. 15 Legea 32/2000 potrivit căruia ”În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.”; art. 13 din Ordinul 1/2008 al CSA conform căruia ”După plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de fond, potrivit legii.”

Prin  Directiva 84/5/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre în domeniul asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, întrucât Directiva 72/166/CEE, la articolul 3, impune fiecărui stat membru să adopte toate măsurile necesare pentru ca răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele înregistrate în mod obişnuit pe teritoriul său să fie acoperită printr-o asigurare, în vederea creării premiselor extinderii obligaţiei de a include în asigurare şi  răspunderea ca rezultat al distrugerii proprietăţii, pentru ca, în situaţiile în asigurarea este obligatorie, în orice împrejurare, garantarea unei despăgubiri suficiente a victimelor, oricare ar fi statul membru în care s-a produs accidentul să fie pe deplin eficientă s-a dispus  înfiinţarea unui organism în măsură să garanteze că victima nu rămâne nedespăgubită, în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat sau nu este identificat.

 În acest context, indiferent de  caracterul subsidiar sau ne-subsidiar al compensaţiei plătite de acest organism, precum şi normele aplicabile privind subrogarea, victima unui asemenea accident se poate adresa direct acestui organism, în speţă FPVS.

Aceasta însă nu exclude însă, răspunderea civilă delictuală personală a celui vinovat de producerea accidentului în temeiul art. 998 -999 cod civil, obligaţia de despăgubire a Fondului neconstituind în sine o suplinire a obligaţiei de asigurare pentru răspundere civilă delictuală.

Este şi motivul pentru care legiuitorul a consacrat dreptul de subrogare în drepturile persoanei prejudiciate cărora li s-a acoperit prejudiciul şi implicit dreptul de regres împotriva persoanei culpabile de producea accidentului.

De altfel, prima instanţă nu a negat incidenţa acestor dispoziţii legale ci a apreciat, urmare a unei superficiale analize a materialului probator administrat că plata despăgubirilor, către persoana păgubită efectiv,  nu a fost dovedită.

A rezultat, conform celor cuprinse în Contractul de Asistenţă juridică seria B nr. 505800 din 29.11.2013 că  persoana prejudiciată V E a mandatat, în mod expres Cabinetul de Avocatură P. M atât pentru a o reprezenta cât şi pentru a încasa sumele de bani, în numele său inclusiv cele achitate de Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii (art. 1.2 alin. 1 şi alin. 2 din contract fila 28 dosar fond)

În considerarea acestui mandat expres şi explicit, precum şi a cererii adresate la 05.01.2015 apelanta a procedat la achitarea sumelor de 50.000 Euro daune morale şi 7.500 Euro daune materiale, la care a fost obligat conform celor dispuse prin Sentinţa penală nr. 97/31.01.2014 pronunţată de Judecătoria sectorului …Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1589 din 18.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti conform Ordinului de Plată din 14.01.2015, prin care a achitat suma de 257.904,75 lei (fila 42 dosar fond).

În dovedirea sumei datorată cu titlul de dobândă penalizatoare s-a prezentat modalitatea de calcul conform art. 3 alin. 2  OG nr. 13/2011.

În consecinţă, apreciind întemeiat apelul, constatând că în mod greşit, urmare a ignorării probatoriului administrat prima instanţă a procedat la respingerea cererii, raportat la dispoziţiile art. 480 alin. 1 c.pr.civ. va admite apelul , va schimba sentinţa apelată şi pe fond va admite cererea, va obliga pârâta la plata sumei de 257 904, 75 lei despăgubiri achitate persoanei prejudiciate, conform art. 251 pct. 15 Legea 32/2000, art. 13 Ordinul CSA nr. 1/2008, cu dobânda penalizatoare aferentă de 1 056,35 lei precum şi 1 473,23 lei cheltuieli de judecată fond şi apel.

Domenii speta

Spete similare