Dezbatere Succesiune

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 13.08.2015 şi înregistrată sub nr.841/179/2015, reclamanta Z.O. a chemat în judecată pe pârâta S.(F)F., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dezbată succesiunii de pe urma defunctului lor tată F.G. decedat la data de 01 august 2004 şi să se constate că este unic moştenitor al defunctului tată, pârâta fiind străină de succesiune prin neacceptare, cu privire la cota ce îi revine tatălui din imobilul casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1136 mp din comuna Sarichioi, precum şi pentru terenul extravilanul comuna Sarichioi în suprafaţă de 5.000 mp.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părţile în litigiu sunt fiicele defunctului F.G., decedat la data de 01 august 2004, iar până la momentul decesului, subsemnata s-a ocupat atât de îngrijirea şi întreţinerea tatălui dar şi de imobilul casă de locuit în care locuia împreună cu tatăl său şi în care locuieşte şi în prezent, sora sa domiciliind la Tulcea şi venea foarte rar să-şi vadă tatăl, iar de la decesul acestuia nu a mai venit deloc în Sarichioi, dând dovadă de un dezinteres total atât faţă de subsemnata cât şi de casa în care au crescut.

De când a decedat tatăl părţilor, a susţinut reclamanta că a pierdut orice relaţie cu pârâta care de altfel nu s-a preocupat şi nu s-a implicat în nici un fel de împlinirea obiceiurilor creştineşti respectiv înmormântare, pomană, pomeni de 40 zile, la 3 luni, 6 luni, de an, ea fiind singura ce s-a preocupat de îndeplinirea acestor obiceiuri şi a suportat singură cheltuielile ocazionate de aceste evenimente.

De altfel, este singura care a achitat taxele şi impozitele pentru imobilul casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1136 mp, precum şi pentru terenul din extravilanul comunei Sarichioi în suprafaţă de 5.000 mp.

Face precizarea reclamanta că imobilul casă de locuit a fost dobândit de părinţii lor în timpul căsătoriei, mama, decedând la data de 25 decembrie 1993, succesiunea fiind dezbătută la Biroul Notarial de Stat Local Babadag, aşa cum rezultă din CM nr.163/18 mai 1994, iar terenul arabil în suprafaţă de 5.000 mp situat în extravilanul comunei Sarichioi prin constituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr.46811/13 martie 1995.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.700 din vechiul Cod civil, art.953 şi urm. din noul Cod civil şi art.979 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu cu martori şi a depus, în copie, certificatul de deces al defunctului F.G., certificat fiscal, certificatul de moştenitor nr.163/18 mai 1994 emis de fostul Notariat de Stat Local Babadag în dosarul nr.210/1994, titlul de proprietate nr.46811/13.03.1995, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.226/03.06.1968, certificatul de căsătorie şi actul de identitate al reclamantei, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale şi cerere pentru deschiderea procedurii succesorale.

Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate că masa partajabilă supusă împărţelii este compusă din imobilul situat în intravilan, format din casă şi teren în suprafaţă de 1136 mp, precum şi terenul în suprafaţă de 5000 mp, situat in extravilanul comunei Sarichioi şi să se dispună partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctului F.G., urmând să se stabilească masa bunurilor de împărţit, cotele ce le revin în calitate de copărtaşi la lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin.

Cu privire la legea aplicabilă în timp a precizat pârâta că în materie de moştenire se aplică legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba, conform art.91 din Legea nr.71/2011.

Cum data deschiderii succesiunii este anterioară intrării în vigoare a NCC, a apreciat pârâta că în prezenta cauză se aplică dispoziţiile legii vechi.

De asemenea, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

Transmiterea patrimoniului defunctului operează de drept din momentul deschiderii succesiunii fără vreo manifestare de voinţa a succesibilului, chiar fără ştirea lui. Patrimoniul succesoral nu rămâne niciodată fără titular.

Succesibilul are dreptul de a exercita dreptul de opţiune succesorală în sensul acceptării pure şi simple, în mod expres sau tacit, ori renunţării la succesiune.

Susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, a învederat pârâta că nu corespund realităţii, arătând că a insistat să ajungă la o înţelegere cu reclamanta în vederea dezbaterii succesiunii, dar reclamanta a refuzat în mod constant, fiind astfel în imposibilitatea de a introduce acţiune, având ca obiect ieşirea din indiviziune, întrucât nu avea niciun act, toate actele fiind însuşite de reclamantă şi a tot aşteptat să se înţeleagă cu sora acesteia şi să pună capăt stării de indiviziune printr-un acord al părţilor.

Reclamanta însă, a urmărit în tot acest timp un singur scop – să-şi însuşească întreaga avere succesorală şi prin pretexte penibile să încerce înlăturarea sa de la moştenire.

A precizat pârâta că nu este adevărata susţinerea conform căreia nu a participat la înmormântarea tatălui său şi nici cea referitoarea la dezinteresul total faţă de „reclamantă, cât şi de casa în care a crescut.”

Daca tot avansează ideea unui dezinteres faţă de reclamantă, a învederat pârâta că, fiind sora mai mare a reclamantei, aceasta a locuit la ea câţiva ani după moartea mamei, îngrijindu-se de aceasta ca de propriul copil.

A învederat pârâta că a fost în imposibilitate efectivă de a intra în casa părinţilor, deoarece reclamanta i-a luat cheile şi nu i-a permis accesul, ea nefiind adepta „circului” nu putea să facă scandal pentru a putea pătrunde în locuinţă.

Cu alte cuvinte, reclamanta o împiedica să pătrundă în locuinţă, să promoveze acţiune (prin însuşirea tuturor actelor) şi în acelaşi timp o acuză de un total dezinteres faţă de moştenire.

A solicitat pârâta partajul moştenirii în cote egale, conform principiului devoluţiunii legale a egalităţii claselor de moştenitori de acelaşi grad, formarea a două loturi egale atât în privinţa terenului, cât şi a casei de locuit, cu precizarea că este de acord ca în lotul reclamantei să intre corpul de casă format din cele 5 camere, iar ei să-i revină bucătăria, o cameră şi holul.

A precizat pârâta că imobilul – casă de locuit este comod partajabil în natură, astfel că poate fi împărţit aşa cum a arătat cu posibilitatea unor intrări separate.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu martori, cu înscrisuri, cu interogatoriu şi cu expertiză tehnică de specialitate.

Prin notele scrise depuse la data de 22.02.2016, pârâta a solicitat să se constate calitatea de moştenitor a pârâtei asupra imobilului supus partajării în cotă de 50%.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că de la data decesului lui F.G., adică din 2004, pârâta nu a mai venit deloc în Sarichioi, dând dovada de un dezinteres total, atât faţă de reclamantă, cât şi faţă de casa în care a crescut, precizând totodată reclamanta că, de când a decedat tatăl, a pierdut orice relaţie cu pârâta care nu s-a preocupat de obiceiurile creştineşti.

Pentru combaterea acestei afirmaţii, pârâta depune planşe foto pentru a face dovada unei relaţii apropiate între cele două surori, fotografiile susţinând că sunt făcute în anul 2008, învederând că din aceste fotografii se poate observa că cele două surori sunt chiar îmbrăţişate pe prispa casei bătrâneşti, făcând şi un grătar împreună cu soţul reclamantei.

Din redactarea acţiunii s-a apreciat că se poate observa că reclamanta solicită ca instanţa să constate că este unic moştenitor cu privire la cota ce îi revine tatălui, astfel că a apreciat pârâta că implicit recunoaşte că are dreptul la cota ce îi revine mamei din masa partajabilă, în certificatul de moştenitor nr.163/1994 fiind precizaţi ca moştenitori ai numitei F.A.: F.G., F.F.şi F.O..

Prin cererea reconvenţională formulată a solicitat partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctului F.G., adică partajul întregii averi succesorale rămase după decesul părinţilor lor.

A susţinut pârâta că martorii propuşi de aceasta au dovedit ca reclamanta a sustras actele de proprietate ale imobilului motiv pentru care pârâta nu a formulat până în prezent acţiune de partaj, iar un al doilea motiv ar fi acela că pârâta a sperat că se vor înţelege ca două surori şi vor stabili de comun acord împărţirea averii succesorale, însă, în realitate reclamanta „o ducea cu vorba”, pretextând ca nu are bani pentru un proces de partaj, însă a formulat prezenta cerere prin care urmăreşte să obţină tot şi să o înlăture pe sora acesteia într-un mod jenant şi necreştinesc de la o moştenire care se cuvine şi acesteia.

A învederat pârâta că a aflat despre acest proces de la un vecin pe care l-a rugat sa aibă grijă de casa bătrânească, având în vedere că şi reclamanta este plecată din ţară de 10 ani aşa cum au precizat martorii.

Daca respectivul vecin nu supraveghea imobilul, nici nu afla de existenţa acestui litigiu, având în vedere că un om care nu are nicio legătură cu vecinul nu ridica corespondenţa şi nici nu are cum s-o anunţe dacă subsemnata nu îi lăsa un număr de telefon şi nu ţinea legătura cu acesta.

Din aceasta împrejurare se desprinde interesul său faţă de aceasta moştenire.

A susţinut pârâta că martorii au arătat că a fost gonită din casă de către reclamantă, ultima data când s-au întâlnit, încercând în această maniera să-şi preconstituie probe care o vor ajuta în procesul de partaj, învederând că a fost împiedicată să vină în casa părinteasca din momentul în care s-a hotărât să obţină întreaga avere succesorală, practic reclamanta a premeditat acest lucru pentru ca ea să nu mai fie văzută de vecini şi să dovedească faptul că singura persoană interesata de averea succesorală este aceasta, (interesata de la distanţă).

S-a susţinut că se poate observa avariţia reclamantei de a dobândi toată averea succesorală, trecând cu multa uşurinţă peste faptul că mai are o soră care are aceleaşi drepturi şi în antiteză cu poziţia sa care prin întâmpinare a precizat că este de acord ca reclamantei să-i revină casa formată din 5 camere, iar ei să i se atribuie o bucătărie, o camera şi un hol.

Este adevărat că acceptarea tacită a moştenirii se demonstrează prin împrejurarea că succesibilul ia anumite bunuri dintre bunurile succesorale, însă în prezenta cauză martorul propus de ea a precizat: „pârâta nu a luat pentru că nu avea ce să ia”, erau lucruri strict necesare care utilau casa astfel că nu avea cum să ia vreun lucru.

Nu se poate deduce lipsa intenţiei de acceptate a succesiunii ci faptul că a avut bunul simt să nu golească casa, să nu ia bunuri absolut necesare într-o locuinţa.

În concluzie, a solicitat instanţei să constate că masa partajabilă supusă împărţelii este compusă din imobilul situat în intravilan, format din casă şi teren în suprafaţa de 1136 mp şi terenul in suprafaţa de 5000 mp, situat în extravilanul comunei Sarichioi şi să se reţină că cele două părţi au vocaţie succesorală concretă la moştenirea părinţilor în cote egale.

De asemenea, prin notele scrise depuse la data de 08.04.2016, pârâta reconvenientă a mai susţinut că, în cazul acceptării voluntare tacite, legea prevede două condiţii: voinţa succesibilului de a accepta moştenirea şi conduita lui din care să rezulte indirect intenţia de a accepta pur şi simplu moştenirea.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, a apreciat pârâta reconvenientă că rezulta fără echivoc intenţia sa de a accepta moştenirea încă de la deschiderea succesiunii.

Astfel, la întrebarea nr.1 din interogatoriul luat reclamantei, aceasta recunoaşte că pârâta i-a solicitat să partajeze bunurile moştenite. Din acest răspuns se poate desprinde concluzia neîndoielnică potrivit căreia subsemnata a intenţionat încă de la acea dată să împartă prezenta moştenire.

Martorul N.M.a precizat că pârâta a dorit în repetate rânduri să împartă moştenirea cu sora acesteia însă aceasta a refuzat, pretextând că nu are bani. Aceasta a mai precizat că actele de proprietate ale bunurilor supuse împărţelii se aflau în posesia reclamantei, aspect recunoscut şi de către reclamanta la întrebarea nr.2. Astfel că, nefiind în posesia niciunui act, nu avea posibilitatea reală de a promova acţiune de partaj, şi gândindu-se că sunt surori şi că este firesc să se înţeleagă, a încercat să cadă de comun acord cu sora ei în privinţa momentului introducerii cererii.

A învederată că reclamanta a invocat diferite pretexte, chiar a şi gonit-o din casa părinteasca cu scopul ascuns de a-şi însuşi întreaga avere succesorală rămasa de pe urma defunctului lor tată.

Martorii audiaţi în cauză au relatat faptul că pârâta a fost gonită din casa de către reclamantă, urmare a discuţiilor purtate pe tema dezbaterii moştenirii, iar aceste discuţii repetate pe tema moştenirii conduc la concluzia neechivocă a intenţiei sale de a accepta moştenirea.

Prin răspunsul dat la întrebarea nr.3, reclamanta prin susţinerea făcută „Am încercat sa dezbat dar nu s-a putut realiza”, îi recunoaşte pârâtei dreptul de a moşteni. În acest mod s-ar putea interpreta răspunsul reclamantei, având în vedere faptul ca dezbaterea unei moşteniri se poate face între cel puţin două persoane.

Din răspunsul dat la întrebarea nr. 4 s-a apreciat că se deduce avariţia reclamantei de a intra în posesia tuturor bunurilor în detrimentul pârâtei căreia nu vrea să-i lase nimic.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză din care a apreciat că rezultă în mod neechivoc intenţia de a accepta succesiunea, a solicitat să se constate că masa succesorală este formată din imobilele arătate mai sus şi să se reţină că cele două părţi au vocaţie succesorala concretă la moştenirea care face obiectul prezentei cauze în cote egale.

Prin notele scrise, depuse la data de 12.04.2016, reclamanta a arătat că a solicitat instanţei să se constate că este singura moştenitoare a defunctului său tată, fiind singura care a acceptat în mod tacit succesiunea de pe urma defunctului tată.

A susţinut reclamanta că, deşi pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care pretinde că ar avea calitatea de moştenitor legal, revenindu-i în acest sens o cotă de ½ din masa succesorală, din probatoriul pe care l-a administrat în cauză (înscrisuri, martori) nu reiese în mod cert momentul în care în mod tacit a acceptat succesiunea în condiţiile şi termenul de 6 luni prevăzut de vechiul Cod civil şi nici nu a făcut dovada actelor materiale de natură a fi interpretate ca acte de acceptare a succesiunii.

În aceste condiţii, a solicitat reclamanta pârâtă respingerea cererii reconvenţionale şi să se constate că este unica moştenitoare a defunctului tată.

La solicitarea instanţei, urmare susţineri avocatului reclamantei pârâte în sensul că reclamanta s-a adresat BIN Emil Mihalcea din Babadag cu cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, acest biroul notarial, prin adresa nr.54/30.12.2015, a comunicat că, în urma verificărilor în arhiva Biroului Individual Notarial Mihalcea Emil şi la Arhiva Succesorală Babadag a rezultat că nu a fost înregistrată şi nici nu s-a dezbătut procedura succesorală a defunctului F.G..

În cauză au fost administrate, la cererea părţilor, proba cu înscrisuri, cu interogatoriu şi proba cu martori.

La termenul din 13.01.2016, reclamanta pârâta a renunţat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei reconveniente.

La interogatoriu reclamanta pârâta a susţinut că pârâta reconvenientă i-a solicitat o singură dată, la înmormântarea tatălui lor, să dezbată succesiunea părinţilor şi de atunci nu a mai spus nimic, învederând că toate actele de proprietate ale bunurilor de împărţit erau în posesia ei şi că a depus diligenţe în vederea dezbaterii succesiunii în faţa notarului public, însă nu s-a putut realiza.

A mai declarat reclamanta pârâta că nu este de acord ca moştenirea rămasă de pe urma defunctului tată să fie împărţită în cote egale între părţile în litigiu, ea împreună cu soţul acesteia fiind cei care au suportat cheltuielile determinate de înmormântarea părinţilor părţilor, pârâta, după înmormântare, a plecat şi nu a participat la niciun eveniment religios.

 De asemenea, a negat faptul că nu i-a permis accesul pârâtei în casa părintească, susţinând că atunci când venea şi îi spunea adevărul, respectiv situaţiile prin care a trecut, se supăra şi pleca.

Prin încheierea de admitere în principiu, din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut:

Prin certificatul de moştenitor nr.163/18 mai 1994 emis de fostul Notariat de Stat Local Babadag, judeţul Tulcea în dosarul nr.210/1994, s-a constatat că de pe urma defunctei F.A.,autoarea părţilor, decedată la data de 25.12.1993, au rămas ca moştenitori legali F.G., în calitate de soţ, cu o cotă legală de 2/8 şi F.F.şi F.O., în calitate de fiice, fiecare cu o cotă de 3/8, neexistând moştenitori străini de succesiune.

S-a reţinut că masa succesorală se compune din cota indiviză de ½ dintr-un imobil compus în totalitate din suprafaţa de 936 mp teren şi o locuinţă construită din chirpici, acoperită cu azbociment, formată din cinci camere şi hol şi corp separat – bucătărie, hol şi baie, imobil situat în comuna Sarichioi, judeţul Tulcea, între vecinii: la nord – A.A., la sud şi vest – stradă şi la est – Lacul Razelm, defuncta dobândind cota sa din imobil astfel: terenul şi o locuinţă veche prin cumpărare în timpul căsătoriei cu F.G. cu actul autentificat sub nr.226 şi transcris la nr.56 din 03 iunie 1968 la Notariatul de Stat Local Babadag, iar cota din locuinţă prin reconstruirea vechii locuinţe în baza autorizaţiei pentru executare de lucrări nr.68/18.06.1970 şi autorizaţia nr.3/01.02.1973 emisă de Consiliul Popular al comunei Sarichioi, restul cotei de ½ din imobil formând cota de bun comun a soţului supravieţuitor F.G., conform art.36 Codul familiei.

Prin titlul de proprietate nr.46811 din data de 13 martie 1995 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1 ha şi 1456 mp situată pe teritoriul comunei Sarichioi, judeţul Tulcea, pe numele F.A. din care suprafaţa de 1 ha situată în extravilanul comunei Sarichioi, judeţul Tulcea şi 1456 mp ha situată în intravilanul aceleiaşi localităţi.

Cu privire la legea aplicabilă în cauză în timp în materie de moştenire se aplică legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba, conform art.91 din Legea nr.71/2011.

Cum data deschiderii succesiunii este anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil,  în prezenta cauză se aplică dispoziţiile legii vechi.

Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

Transmiterea patrimoniului defunctului operează de drept din momentul deschiderii succesiunii fără vreo manifestare de voinţa a succesibilului, chiar fără ştirea lui.

Succesibilul are dreptul de a exercita dreptul de opţiune succesorală în sensul acceptării pure şi simple, în mod expres sau tacit, ori renunţării la succesiune.

Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârşi decât în calitatea sa de moştenitor şi din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenţia sa de acceptare a moştenirii (art.689 Cod civil).

Din textul de lege menţionat rezultă două condiţii pentru a fi în prezenţa unei acceptări tacite: 1) voinţa succesibilului de a accepta moştenirea; 2) conduita acestuia din care să rezulte intenţia de acceptare a moştenirii. Codul civil (anterior) nu stabileşte în concret care anume acte săvârşite de succesibil constituie o manifestare a intenţiei de a accepta tacit moştenirea.

Orice act pe care succesibilul ar fi putut să-l facă în altă calitate decât aceea de moştenitor nu atrage neapărat după sine acceptarea succesiunii.

Practica judecătoreasca a decis că are valoarea unei acceptări tacite: folosinţa bunurilor succesorale şi plata impozitelor aferente; contribuţia, egală cu a celorlalţi moştenitori, la achitarea taxelor succesorale, etc. Nu constituie însă o acceptare tacita contribuţia unui moştenitor la cheltuielile de înmormântare.

Moştenitorul poate face acte privind şi universalitatea moştenirii.

Dreptul de opţiune succesorală se manifestă în termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii, adică de la data decesului, indiferent dacă aceasta coincide sau nu cu cea scrisă în actele de stare civilă. Acesta priveşte nu numai acceptarea, dar şi renunţarea la moştenire, iar cu referire la subiecţi, termenul se aplica atât moştenitorilor legali, cat şi legatarilor universali sau cu titlu universal, precum şi celor cu titlu particular.

Orice manifestare de voinţă a unui succesibil anterioara datei de deschidere a moştenirii, constituie un pact asupra unei moşteniri viitoare şi este prohibit de lege, sancţiunea fiind nulitatea absolută. Numai în momentul deschiderii moştenirii se consideră născut, deci poate fi exercitat, acest drept.

Dacă succesibilul nu îşi exercită dreptul de opţiune succesorală în termenul de 6 luni instituit de lege, atunci el este decăzut din dreptul de a mai opta pentru acea succesiune. Odată cu acest drept se stinge chiar titlul de moştenitor, deci însăşi vocaţia succesorală generala a succesibilului, ceea ce înseamnă că acesta devine străin de moştenire. Singura modalitate în care se poate evita aceasta situaţie este dovedirea unei cauze de suspendare care a creat o imposibilitate de exercitare a dreptului.

Având în vedere efectele absolute ale stingerii dreptului de opţiune succesorală, stingerea va putea fi invocata de către şi faţă de orice persoană interesată, precum moştenitorii legali, legatarii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, creditorii sau debitorii succesiunii.

Din evaluarea probelor se relevă că reclamanta a acceptat succesiunea rămasă de pe urma defunctului său tată, faptele de folosinţă şi actele pe care le-a îndeplinit în intervalul termenului de opţiune succesorală echivalând cu acceptarea tacită a succesiunii tatălui, respectiv aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare şi cu pomenile ulterioare, a continuat să locuiască în imobil, s-a preocupat de întreţinerea acestui imobil după decesul tatălui, a achitat impozitul pentru imobil.

De asemenea, instanţa a remarcat faptul că pârâta a înţeles să rămână străină de succesiunea defunctului său tată, aceasta nefăcând dovada că ar fi acceptat tacit moştenirea şi nici că ar fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare care a creat o imposibilitate de exercitare a dreptului.

Martorele propuse de pârâtă nu au perceput în mod direct faptul că pârâta a fost alungată de reclamantă din imobilul în speţă după moartea tatălui lor determinat de neînţelegerile referitoare la moştenire şi nu i s-a mai permis accesul în imobil, şi nici faptul că, deşi pârâta a dorit să dezbată succesiunea rămasă de pe urma tatălui lor, reclamanta ar fi refuzat categoric pe motiv că nu poate suporta cheltuielile determinate de această procedură succesorală.

Chiar aceste martore au declarat că pârâta nu şi-a însuşit niciun bun din averea succesorală, aspect susţinut şi de martorii reclamantei şi că după decesul tatălui lor în imobil a continuat să locuiască reclamanta împreună cu familia sa.

Fotografiile anexate notelor scrise, fotografii cu privire la care se susţine că sunt făcute în anul 2008, nu fac dovada vreunui act sau fapt în sensul celor sus-arătate care să indice intenţia acesteia de a accepta succesiunea, iar termenul prevăzut de lege pentru manifestarea de voinţă privind acceptarea succesiunii a fost depăşit, în condiţiile în care autorul părţilor a decedat în anul 2004.

Prin urmare, prin încheierea de admitere în principiu, instanţa a admis în parte în principiu acţiunea civilă formulată şi a respins în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenienta S.(F)F. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Z.O..

Ca un corolar a celor sus reţinute, apreciind întemeiat capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului F.G., procedura succesorală nefiind realizată, instanţa urmează a constata deschisă succesiunea defunctului F.G., decedat la data de 01 august 2004 şi de a constata că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului F.G.  este compusă din: cota indiviză de 5/8 dintr-un imobil compus dintr-o locuinţă construită din chirpici, acoperită cu azbociment, formată din cinci camere şi hol şi corp separat, bucătărie, hol şi baie, şi teren în suprafaţă de 1136 mp, imobil situat în Sarichioi, judeţul Tulcea, precum şi din cota de 2/8 din terenul în suprafaţă de 1 ha situat în extravilanul comunei Sarichioi, judeţul Tulcea, identificat în titlul de proprietate nr.46811/13 martie 1995 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea,dreptul de proprietate asupra acestui teren fiindu-i reconstituit autoarei părţilor, F.A.(A.), defunctul F.G., având o cotă de 2/8 din acest teren, în baza certificatului de moştenitor eliberat de pe urma soţiei sale.

Faţă de considerentele şi argumentele sus reţinute, urmează a constata că singura moştenitoare a defunctului F.G. este reclamanta, pârâta fiind străină de succesiune prin neacceptare, aceasta nefăcând niciun act din care să rezulte altă situaţie de fapt, context în care va respinge cererea reconvenţională.

Va obliga pârâta la plata sumei de 2227 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Z.O., în contradictoriu cu pârâta S.(F.) F..

Constată deschisă succesiunea defunctului F.G., decedat la data de 01 august 2004.

Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului F.G. este compusă din: cota indiviză de 5/8 dintr-un imobil compus dintr-o locuinţă construită din chirpici, acoperită cu azbociment, formată din cinci camere şi hol şi corp separat, bucătărie, hol şi baie, şi teren în suprafaţă de 1136 mp, imobil situat în Sarichioi, judeţul Tulcea, precum şi din cota de 2/8 din terenul în suprafaţă de 1 ha situat în extravilanul comunei Sarichioi, judeţul Tulcea, identificat în titlul de proprietate nr.46811/13 martie 1995 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea. 

Constată că de pe urma defunctului F.G. a rămas ca moştenitor unic acceptant reclamanta Z.O., în calitate de fiică, cu o cotă de  1/1 din masa succesorală.

Constată că pârâta S.(F.) F. este străină de succesiune prin neacceptare.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenienta S.(F.) F. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Z.O..

Obligă pârâta la plata sumei de 2227 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 aprilie 2016.

Domenii speta

Spete similare