Reziliere contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere

 I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 29.10.2015 şi înregistrată sub nr.1178/179/2015, reclamantul R.GH.a chemat în judecată pe pârâtul R.C-L., solicitând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.1604/31.10.2006 la BNP Mariana Mocanu din Babadag, pentru neîndeplinirea de către pârât a obligaţiilor pe care şi le-a asumat şi la care s-a obligat prin contract.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul este fiul său, cel mai mic dintre cei trei copii, iar în anul 2006, împreună cu soţia sa, R.I., au hotărât să îi facă acte fiului lor, acesta asumându-şi prin contract obligaţia de a-i întreţine până la încetarea lor din viaţă şi de a le respecta dreptul de abitaţie viageră asupra imobilului, iar după un an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, soţia sa a decedat, respectiv în data de 14.12.2007.

A învederat reclamantul că fiul său s-a mutat în imobil împreună cu reclamantul, el locuind într-o cameră din acest imobil cu acces la baie şi bucătărie, arătând că la momentul sosirii pârâtului, el deţinea 20 de oi, porci, păsări, grădină de zarzavat, teren agricol dat în arendă şi au convenit să gospodărească împreună toate aceste bunuri şi întrucât el este în putere, nu a apelat la ajutorul fiului său, mai mult l-a ajutat şi îl ajută şi în prezent la treburile gospodăreşti (hrănit animale, muls oi şi capre, aruncat gunoiul de grajd, grădinărit, etc.) şi l-a ajutat şi cu bani pentru renovarea casei.

Relaţiile lor s-au deteriorat în timp, a susţinut reclamantul din cauza temperamentului foarte impulsiv al fiului său, acesta se înfurie foarte repede şi îl înjură de îi aud toţi vecinii, îi controlează „viaţa” în sensul că trebuie să îi spună de fiecare dată ce vrea să facă şi să îi ceară acordul şi dacă acesta nu e de acord îl înjură şi îi spune că e casa lui şi că el nu are nimic, că tot ceea ce este în curte îi aparţine lui.

A arătat reclamantul că are în proprietate un cal şi o căruţă şi într-o zi cel care a cărat gunoiul de la grajdul fiului său i-a solicitat în schimbul serviciului prestat să-i împrumute şi lui căruţa lui ca să îşi care şi el gunoiul de grajd de la el de acasă, solicitare cu care a fost de acord. Venind cu maşina, fiul său l-a văzut pe acesta cu căruţa reclamantului, s-a dus la el şi la chestionat în sensul cum de îşi permite să ia căruţa fără să îi ceară lui voie, iar acesta i-a făcut cunoscut că tatăl său i-a permis să o ia, context în care fiul său a venit acasă foarte nervos şi a început să ţipe la el şi să îl înjure şi să îi spună că nu are voie să dea nimic din curte fără acordul lui. Când i-a învederat că sunt ale sale şi calul şi căruţa, pârâtul i-a răspuns că nu are nimic şi că tot ceea ce e în curtea lui e proprietatea lui şi să nu se mai întâmple niciodată astfel de lucruri că îi rupe gâtul.

De asemenea, nu suportă nici să vină cineva la el în vizită, şi îi impune să facă diverse lucruri, respectiv i-a spus să plătească curentul şi impozitul că oricum nu are ce face cu pensia, a contribuit cu bani pentru procurarea de lemne, susţinând că banii de pe terenul agricol arendat îi ia tot pârâtul şi se foloseşte de ei şi în anul 2015 a fost personal la arendaş şi i-a solicitat să îi plătească lui direct arenda, iar când a aflat fiul său că a luat banii pe arendă, a venit la el şi i-a făcut cunoscut că are nevoie de bani ca să construiască un nou grajd, situaţie în care a arătat reclamantul că a scos banii pe care îi luase şi i-a dat pârâtului.

Periodic vine o femeie pe care o plăteşte din banii săi ca să-i facă curat, să îi spele hainele şi să îi facă de mâncare, femeie care venea şi când trăia soţia sa şi îi mai ajuta la treburile gospodăreşti. De asemenea, femeia făcea curat şi pentru fiul său până când acesta s-a logodit şi şi-a adus logodnica să locuiască în casă.

Anul acesta, în luna februarie, a arătat reclamantul că fiul său s-a supărat pe el şi s-au certat şi acesta i-a zis că îi interzice să mai facă focul în cameră pentru că îi consuma din lemne, iar peste trei zile a venit la el şi l-a întrebat dacă s-a învăţat minte şi că poate să îşi facă iar focul şi că dacă îl mai supără o să fie şi mai rău.

De asemenea, de Paşte i-a cerut acestuia să-i dea şi lui un miel ca să îl gătească şi acesta a refuzat, afirmând că nu are dreptul la nici un miel, că toate animalele sunt ale lui.

A suportat toate aceste lucruri din partea fiului său, respectiv injuriile, înjurăturile, ameninţările, dar nu poate accepta sub nici o formă faptul că propriul său copil a fost în stare să îl lovească, până în prezent fiind agresat fizic de două ori de către acesta. A doua oară a mers la poliţie şi pentru că nu a vrut să îi facă plângere penală a fost sancţionat contravenţional.

Având în vedere că fiul său nu contribuie cu nimic la întreţinerea sa, el fiind cel care îşi procură toate cele necesare traiului, din pensia pe care o are, mai mult din pensie este obligat să achite şi utilităţile pentru toţi trei, a considerat reclamantul că acesta nu şi-a îndeplinit nici una din obligaţiile de întreţinere asumate prin contractul de vânzare-cumpărare motiv pentru care a promovat prezenta acţiune, solicitând a fi admisă aşa cum a fost formulată.

Deşi prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1604/31.10.2006, la BNP Mariana Mocanu din Babadag, şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat făcându-se menţiunea că „cumpărătorul întreţinător poate intra în stăpânirea de fapt a imobilului numai după încetarea din viaţă a vânzătorilor” nu va solicita evacuarea acestuia din imobil, pentru că a investit şi în renovarea casei şi lui îi este suficientă camera în care locuieşte, însă nu mai vrea să îl audă pe acesta spunând că el este proprietarul imobilului pe care el şi cu soţia sa l-au cumpărat şi că poate face ce vrea şi că el trebuie să execute tot ceea ce i se „porunceşte”.

În dovedirea celor susţinute, reclamantul înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu martori şi a depus, în copie, buletinul său de identitate, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.1604/31.10.2006 la BNP Mariana Mocanu, adresa nr.141317 din 22.10.2015 a IPJ Tulcea – Postul de Poliţie Mihai Bravu, certificatul de deces al defunctei R.I., cupoane de pensie pentru lunile septembrie şi octombrie 2015, certificat de atestare fiscală, chitanţe privind achitarea energiei electrice, a impozitului pe imobilele deţinute.

La data de 03.12.2015, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, care, prin încheierea din 06.01.2016, rămasă definitivă prin neformularea cererii de reexaminare, a fost anulată datorită neachitării taxei judiciare de timbru stabilită în sumă de 3805 lei.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, învederând că împreună cu părinţii săi şi cele două surori, au hotărât ca el să se mute şi să locuiască cu părinţii în casa acestora, motivat de faptul că mama sa era foarte bolnavă şi cineva din cei trei copii, trebuia să se îngrijească de sănătatea sa şi să fie alături de tatăl lor şi, deoarece surorile sale aveau propria familie şi nu puteau să aibă grijă de părinţi, el a fost singurul sprijin al acestora.

Întrucât a fost alături de aceştia şi s-a ocupat de toate cele necesare traiului şi confortului lor, în anul 2006, la rugăminţile părinţilor săi, a acceptat propunerea acestora de a-i face acte pe casa părintească.

Deşi, a fost întrebat în momentul prezentării în faţa notarului asupra formei pe care urma să o îmbrace actul, respectiv contract de vânzare-cumpărare sau contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, a învederat pârâtul că a ales cea de-a doua forma întrucât aşa şi-a dorit pentru liniştea lor sufletească.

Astfel, împreună cu părinţii săi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr.1604/31.10.2006 prin care s-a obligat la plata sumei de 5000 lei cu titlu de preţ care aşa cum reiese din contract a fost achitat în integralitate, banii provenind din vânzarea unui apartament proprietate personală a pârâtului.

Aşa cum se poate observa din cuprinsul actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr.1604/31.10.2006, a arătat pârâtul că lui îi revine şi obligaţia de întreţinere faţa de părinţii săi, obligaţie pe care a evaluat-o de comun acord la suma de 100 lei lunar pe o perioada de 10 ani (sumă ce poate varia în funcţie de necesităţi) şi nu cum a declarat reclamantul prin cererea de chemare în judecata, respectiv obligaţia de întreţinere pe viaţă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul susţine că nu a apelat la ajutorul pârâtului, fapt total neadevărat având în vedere faptul că, locuiesc în acelaşi imobil şi cu o pensie de 600-700 lei lunar nu poţi să îţi asiguri cele necesare traiului, mai ales când fumezi un pachet de ţigări pe zi, ceea ce pe lună înseamnă 390 lei lunar doar costul viciului.

De la momentul la care împreună cu părinţii au decis să locuiască cu aceştia şi până la moartea mamei sale, respectiv la data de 14.12.2007, a susţinut pârâtul că el a fost acela care s-a ocupat de tot ceea ce a însemnat tratamente medicale, spitalizări, legătura cu medicul curant şi de specialitate al mamei sale, iar după decesul acesteia, a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântare conform obiceiurilor locului (pomeni) şi se ocupă şi la acest moment de îndeplinirea acestor obligaţii fapt ce poate fi probat cu martori.

Reclamantul precizează că locuieşte cu pârâtul în aceeaşi casă având posesia unei camere cu acces la baie şi bucătărie, dar a arătat pârâtul că acesta omite să spună că baia şi bucătăria sunt amenajate de pârât din veniturile proprii, tocmai pentru a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere prevăzută în contract, creându-i condiţii decente de trai acestuia.

În anul 2007, după decesul mamei sale, fiind doi bărbaţi singuri în casă, a susţinut pârâtul că au apelat la serviciile numitei O.R., deoarece bărbaţi fiind aveau nevoie de cineva care să îi ajute la treburile casnice (curăţenie şi gătit) , iar aceasta venea şi când trăia mama sa şi o mai ajuta la treburile gospodăreşti, învederând că pe numita O.R. au plătit-o în natură pentru serviciile sale, cu produse din gospodărie (grâu, făină, porumb, etc.).

După câţiva ani, a observat că între tatăl său şi numita O.R. era ceva mai mult decât ar fi trebuit să fie şi a început să nu mai fie de acord cu venirea acesteia la ei în casă, fapt pentru care tatăl său s-a supărat şi de aici au început tot felul de discuţii şi mici certuri.

Atitudinea tatălui său faţă de numita O.R. a generat o deteriorare a relaţiilor dintre ei, acestea nefiind alterate de temperamentul său aşa cum susţine reclamantul.

A arătat pârâtul că în conţinutul cererii de chemare în judecată, reclamatul susţine că  îi controlează viaţa şi că nu ii permite să primească pe cineva în vizită, fapt total neadevărat.

A menţionat pârâtul că se interesează unde se află şi ce face, din dorinţa de a-1 proteja şi nu de a-i controla viaţa. Toată această atenţie a sa în ceea ce priveşte activitatea zilnică a tatălui său se datorează şi faptului că a sesizat că persoanele pe care tatăl său le primeşte în vizită în lipsa lui de la domiciliu sunt fie numita O.R., fíe rude ale acesteia, pe care le gratifică fără ştiinţa sa cu diferite lucruri din gospodărie cum ar fi grâu, făină, carne etc. Or, apreciază că toate aceste bunuri aparţin gospodăriei lor şi obligaţia lui este de a-l întreţine pe tatăl său şi nu pe prietena sa sau pe rudele acesteia.

După ce a observat relaţia nefirească dintre tatăl său şi numita O.R., a arătat pârâtul că a înţeles că trebuie să renunţe parţial la serviciile acesteia, mai ales că tatăl său are o vârsta destul de înaintată şi înclină să creadă, după acţiunile sale, că a început de ceva timp să aibă serioase probleme de a discerne între persoanele care îi vor binele şi cele care îi vor răul.

În anul 2009-2010, a hotărât cu viitoarea sa soţie să se mute împreună în casa în care locuia şi tatăl său cu acceptul acestuia, iar după un timp a apreciat că nu mai este cazul ca numita O.R. să vină la ei în gospodărie din două considerente:

Primul considerent a fost acela al relaţiei nefireşti ce se născuse între cei doi şi influenţa nefastă pe care aceasta o are asupra tatălui său şi  cel de-al doilea considerent a fost că viitoarea sa soţie se putea ocupa de toate treburile casnice ceea ce se întâmplă şi în prezent.

Când i-a făcut cunoscut tatălui său că nu mai aveau nevoie de serviciile numitei O.R., acesta s-a supărat foarte tare, au început certurile, ameninţându-l că îl dă afară din casă, acesta fiind motivul real al promovării acţiunii, o dovadă în acest sens fiind scurgerea celor 9 ani în care a avut grijă de dânsul şi nu a promovat o astfel de acţiune pentru că nu a avut motiv.

A apreciat şi poate proba acest fapt cu martori, că de la momentul în care a venit să locuiască cu părinţii săi de mai bine de 10 ani şi până în prezent, şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute şi asumate în contract.

Tatăl său susţine că nu îi permite să vină nimeni în vizită la el, numai că acest lucru nu este adevărat. Cei care veneau şi doresc să vină la dânsul în vizită sunt fie numita O.R., fie fiul sau fostul ginere al acesteia, care sunt alcoolici şi îl influenţează negativ, iar el nu este de acord cu consumul de băuturi alcoolice deoarece tatăl său, având o vârstă înaintată, se teme pentru sănătatea sa.

În urmă cu aproximativ 2 ani, tatăl lui a suferit o intervenţie chirurgicală la ochi, iar transportul la spital şi mare parte din costul operaţiei a fost suportată de el fapt pe care tatăl său nu îl mai recunoaşte la acest moment.

Acesta mai susţine că îi controlează viaţa, însă susţine pârâtul că se interesează unde este, cu cine este, ce face întrucât are responsabilitatea de a-l proteja, având în vedere că are 81 de ani şi a început să nu mai aibă discernământ.

Mai susţine reclamantul prin acţiune că nu a vrut să-i dea un miel de Paşti, însă nu i-a îndeplinit această dorinţă la cel moment pentru că deja tăiase unul pentru familia lor şi urma să-l gătească logodnica sa de sărbători, iar mielul pe care îl ceruse vroia să-l ducă numitei O.R. ceea ce a apreciat că nu face parte din îndatoririle  sale,sau ale tatălui său.

Cu privire la afirmaţia reclamantului că ar fi susţinut că toate animalele sunt ale sale, a arătat că nu a spus niciodată acest lucru, el a recunoscut întotdeauna că l-a ajutat la treburile gospodăreşti, dar nefiind pus de el ci din proprie iniţiativă sau pentru a se face util cum spune dânsul.

Acesta susţine în cererea de chemare în judecată că a contribuit cu bani pentru achiziţionarea de lemne ceea ce nu este adevărat, învederând pârâtul că s-a ocupat circa 15 ani cu transportul de materiale lemnoase (lemn de foc), lucrul asta se poate dovedi şi cu adeverinţă de la ocolul silvic Ciucurova, aşa că este absurd ceea ce susţine, având în vedere că lemnul îl plătea el cu bonuri.

De asemenea, în cererea de chemare în judecată susţine că nu vrea să îl dea afară din casă, dar în schimb îl ameninţă de câte ori are ocazia că o să-l dea afară şi că nu îl interesează de banii pe care i-a investit în casă că doar nu l-a pus dânsul să investească.

Este de notorietate faptul că cineva nu poate face toate lucrurile care le susţine reclamantul în cererea de chemare în judecată din veniturile proprii respectiv pensia sa de 600-700 lei pe lună, cum ar fi plată femeie pentru curăţenie, plată energie electrică, impozite, lemne, renovare casa, cele necesare traiului zilnic.

A învederat pârâtul că una dintre surorile sale (cea mijlocie) care înainte venea odată la câteva luni sau chiar odată pe an să-i vadă a devenit brusc interesată de ei în special de averea tatălui său ( pământ şi casă). A apreciat că ea şi numita O.R. îl influenţează negativ pe tatăl lor în ceea ce îl priveşte, drept urmare acesta a formulat prezenta acţiune împotriva sa.

Dacă nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de întreţinere faţă de tatăl său se pune întrebarea firească şi logică de ce acesta timp de 9 ani, de când gospodăresc  împreună nu a promovat o astfel de acţiune împotriva sa şi de abia acum după ce a început o relaţie cu numita O.R. şi după ce sora sa mijlocie a început să-i viziteze mai des, a devenit brusc nemulţumit de comportamentul său faţă de dânsul.

Pentru toate motivele expuse mai sus, a solicitat respingerea acţiunii promovate de reclamant ca nefondată şi să se constate, în baza probelor ce vor fi administrate, că şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere prevăzută în contract şi în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.1549 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.

În probaţiune, pârâtul a depus chitanţe privind achitarea utilităţilor, impozit imobile, achiziţionarea de materiale pentru îmbunătăţirile aduse imobilului.

În cauză, la cererea părţilor, au fost administrate proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părţilor şi cu martori, respectiv O.R. şi M.G., propuşi de reclamant şi Enache Cornel, Boşog Marian şi Ionescu Mariana, propuşi de pârât, ulterior acesta renunţând la administrarea probei cu martorul Boşog Marian.

Soluţionând cauza, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.1604/31.10.2006 la BNP Mariana Mocanu din Babadag, judeţul Tulcea, numiţii R.Gh.şi R.I., personal şi asistaţi de numitul M.G. delegat al Autorităţii Tutelare şi Asistenţă Socială a Persoanelor Vârstnice de pe lângă Primăria com. Mihai Bravu, judeţul Tulcea, au vândut pârâtului R.C., nuda proprietate a imobilului proprietatea vânzătorilor compus în totalitate din suprafaţa de 2062 mp teren – din măsurători 2201,74 mp, şi construcţiile: locuinţa C1, construită din chirpici, acoperită cu tablă şi azbociment, formată din trei camere, bucătărie şi balcon în suprafaţă utilă de 150 mp şi corp separat anexă C2, în suprafaţă de 91,50 mp, suprafaţă utilă totală (C1+C2) de 241,50 mp imobil situat în intravilanul satului Turda, comuna Mihai Bravu, judeţul Tulcea, în sola 24, parcelele 757 (Cc), 758 (V), 759 (A), cu număr cadastral 333, între vecinii: la N-R.P., la S-moşt.O.V., la E-drum stradal şi la V-I.V., conform schiţelor anexe care fac parte integrantă din prezentul contract, înregistrate la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea nr.8466/02.11.2005.

Contraprestaţiunea acestei înstrăinări a constat în obligaţia cumpărătorului-pârât de a-i întreţine cu alimente, medicamente, combustibil şi tot ceea ce este necesar unei bune întreţineri până la încetarea lor din viaţă şi să suporte toate cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acestora conform obiceiurilor locului, aceştia evaluând întreţinerea în vederea taxării la suma de 100 lei lunar pe o perioadă de 10 ani, dar această sumă nu reprezintă echivalentul întreţinerii lunare, ea urmând a fi mai mică sau mai mare, în funcţie de nevoile vânzătorilor întreţinuţi de zi cu zi.

 Potrivit contractului, cumpărătorul-întreţinător poate intra în stăpânirea de drept a imobilului a cărui nudă proprietate o cumpără de la data autentificării actului, iar în stăpânirea de fapt urmează a intra după încetarea din viaţă a vânzătorilor întreţinuţi care şi-au păstrat dreptul de uzufruct  viager asupra imobilului înstrăinat.

Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager este un contract sinalagmatic, oneros, aleatoriu, nenumit, căruia i se aplică regulile generale ale actului juridic.

În cauză, raportul juridic sinalagmatic dintre părţi a fost dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.1604/31.10.2006 la BNP Mariana Mocanu din Babadag, judeţul Tulcea. Acest contract conţine o clauză prin care vânzătorii întreţinuţi şi-au păstrat uzufructul viager asupra imobilului înstrăinat.

Temeiul juridic al obligaţiei uneia dintre părţi se găseşte în obligaţia celeilalte părţi contractante şi partea care nu îşi execută obligaţia sa, nu poate reţine în patrimoniul său echivalentul prestaţiei efectuate de cealaltă parte.

Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză instanţa reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale rezilierii, respectiv neexecutarea culpabilă de către pârât a obligaţiilor asumate prin contract.

Probele cauzei înfăţişează că pârâtul şi-a executat obligaţiile asumate prin contract.

Din contractul autentic încheiat între părţi se desprinde astfel că pârâtul s-a obligat faţă de vânzători la a le asigura întreţinere şi îngrijire şi a suporta cheltuielile ocazionate de înmormântarea acestora conform obiceiurilor locului, obligându-se totodată să respecte dreptul de abitaţie pe locuinţa înstrăinată.

Fiind audiată în instanţă, martora O.R. propusă de reclamant a susţinut că a lucrat ca menajeră în casa părţilor până în urmă cu circa doi ani şi câteva luni, iar comportamentul pârâtului perceput de ea în acea perioadă nu a fost unul corespunzător, existau certuri între cei doi, pârâtul se manifesta tot timpul nemulţumit, îi interzicea să primească în vizită alte persoane, inclusiv familia sa, susţinând că ar avea o influentă negativă asupra acestuia, că membrii familiei sale obişnuiesc să consume alcool şi pe acest fond îl influenţează negativ pe reclamant şi deteriorează astfel relaţiile cu familia sa.

De asemenea, a declarat martora că reclamantul locuieşte într-o cameră separată şi baie şi că acesta îşi cumpăra alimentele necesare singur, însă şi pârâtul obişnuia să-i aducă reclamantului mâncare în camera în care locuia şi că reclamantul nu este aparent suferind de vreo boală.

În cursul anului 2015, a arătat martora că personal l-a văzut pe reclamant având urme de lovitură la cap şi a auzit zgomotul produs de lovitura aplicată de pârât cu o găleată în cap, ea fiind într-o grădină alăturată şi că reclamantul a strigat „Ajutor! Mă omoară!”, iar la locul incidentului a venit fiica reclamantului anunţată probabil de cineva şi s-a iscat un scandal puternic între pârât şi fata reclamantului.

Totodată, a menţionat martora că în cursul anului 2015 de Paşte a avut loc o ceartă între părţi, când pârâtul a refuzat să-i mai asigure hrană pe circa 3-4 luni după care relaţiile dintre părţi s-au îmbunătăţit, însă în prezent nu poate face relatări cu privire la acest aspect, învederând că personal a observat că pârâtul trece pe lângă reclamant şi nici nu-i vorbeşte.

De asemenea, cel de-al doilea martor propus de reclamant, numitul M.G., a declarat că a lucrat trei ani în calitate de îngrijitor la animalele deţinute de către cele două părţi care convieţuiesc în acelaşi imobil până în cursul anului 2015 şi, în perioada cât a prestat muncă în gospodăria părţilor, a perceput că reclamantul mânca împreună cu pârâtul şi soţia acestuia care se preocupa de pregătirea hranei, că reclamantul nu era bolnav şi nici în stare de nevoie de medicamente în acea perioadă, că existau unele certuri însă erau cu privire la modul de îngrijire a animalelor.

De asemenea, în perioada în care a lucrat la părţi, nu am văzut-o pe numita O.R. în curtea părţilor şi nici ca aceasta să se ocupe de menajul reclamantului şi îngrijirea acestuia.

A mai declarat martorul că a auzit ulterior, după ce a plecat de la părţi, că pârâtul l-ar fi bătut pe reclamant, însă el nu a perceput aspecte referitoare la această împrejurare şi nici nu cunoaşte motivul.

Fiind audiaţi de instanţă, martorii  propuşi de pârât, E.C. şi I.M., au confirmat susţinerile pârâtului din întâmpinare, în sensul că pârâtul şi-a respectat obligaţiile contractuale, pârâtul împreună cu concubina acestuia se preocupă de îngrijirea reclamantului care are condiţii corespunzătoare în unitatea locativă în care locuieşte şi că reclamantul nu le-a spus personal celor doi martori că nu ar fi îngrijit de pârât şi nici nu au perceput martorii că reclamantul ar fi neglijat de pârât.

Martora I.M.a apreciat că pârâtul este influenţat de martora O.R. care în opinia sa este interesată de pensia reclamantului care obişnuia să-i asigure întreţinerea acesteia, în prezent folosindu-se de reclamant pentru a-şi asigura hrana.

De asemenea, martora a declarat că reclamantul a suferit o intervenţie chirurgicală şi a fost dus la spital de soţia pârâtului, iar la interpelarea sa imediat după intervenţia chirurgicală dacă este bine îngrijit de pârât şi soţia acestuia, reclamantul a răspuns afirmativ.

A mai declarat martora că pârâtul  nu este o fire impulsivă şi că celelalte două fiice nu s-au preocupat de tatăl lor, fiind plecate în străinătate.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei O.R. cu privire la comportamentul pârâtului manifestat faţă de reclamant în sensul că i-a interzis reclamantului să primească alte persoane în vizită, că i-ar fi aplicat lovituri reclamantului, că nu i-ar fi asigurat hrană circa 3-4 luni, instanţa constată că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe şi cu ansamblul împrejurărilor ce se desprind din analiza faptelor.

 Chiar şi reclamantul prin răspunsul la interogatoriu a recunoscut că şi în prezent pârâtul împreună cu soţia sa se ocupă de menajul acestuia, cu excepţia a trei luni de zile când nu i-ar fi asigurat nimic, că pârâtul s-a ocupat de toate tratamentele medicale şi de spitalizarea mamei sale, susţinând totodată prin acţiune că „nu voi solicita evacuarea acestuia din imobil, pentru că a investit şi în renovarea casei şi îmi este suficientă camera în care locuiesc, însă nu mai vreau să îl aud pe acesta spunând că el este proprietarul imobilului pe care eu şi cu soţia mea l-am cumpărat şi că poate face ce vrea şi că  trebuie să execut tot ceea ce mi se porunceşte”.

A mai declarat reclamantul că de când a introdus acţiunea în instanţă, pârâtul nu îi mai asigură nimic, nici nu se mai uită la el şi că l-a tolerat timp de 9 ani de zile, însă a formulat prezenta acţiune, faţă de comportamentul negativ al pârâtului şi de recurgerea la violenţă.

Susţinerile reclamantului cu privire la actele de violenţă exercitate asupra sa nu sunt dovedite cu probe, declaraţia martorei O.R. dată în acest sens nu se coroborează cu alte probe.

Faţă de probatoriul administrat cât şi având în vedere obligaţia asumată prin contract de către pârât, instanţa apreciază că debitorul şi-a executat cantitativ şi calitativ această obligaţie, chiar şi martora O.R. susţinând că pârâtul obişnuia să-i aducă reclamantului mâncare în camera în care locuia.

În ceea ce priveşte ce-a de-a doua condiţie vinovăţia pârâtului, instanţa constată, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, că pârâtul şi-a executat obligaţia de întreţinere asumată prin contract faţă de reclamant.

Culpa (vinovăţia) condiţie a neexecutării obligaţiilor în contractele sinalagmatice  se manifestă sub aspectele generale ale vinovăţiei, vinovăţia fiind de altfel atitudinea psihică a autorului faţă de faptul şi rezultatul ei, fiind unitatea dintre un factor intelectiv şi unul volitiv.

 În cauză nu se poate reţine neconformarea pârâtului la îndeplinirea obligaţiei. Pe fondul atitudinii sus menţionate se apreciază că nu se justifică oportunitatea rezilierii contractului.

Ca atare, în raport de considerentele sus reţinute, se apreciază că acţiunea reclamantului este nefondată, pârâtul executându-şi obligaţiile asumate prin contract.

Ca atare, pentru considerentele sus reţinute, urmează a respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul R.GH. în contradictoriu cu pârâtul R.C.-L., ca nefondată.

 Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 martie 2016.

Domenii speta

Spete similare