Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă. Inadmisibilitate

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă. Inadmisibilitate

- art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Secţia I-a civilă 

Decizia civilă nr. 57/02.03.2016 – R; dosar nr. 571/35/2015

Prin sentinţa civilă nr. .../2014 pronunţată de Judecătoria ..., s-a respins acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta ....

S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 1.860 lei onorariu avocat şi suma de 2.070 lei onorariu expert.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 50 alin. 1 Legea nr.230/2007 asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Conform prevederilor art. 46 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

Art. 49 din acelaşi act normativ statuează că asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol de lege dispune că termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile pentru a se determina dacă cheltuielile de întreţinere calculate pentru perioada iulie 2012-octombrie 2013 au fost achitate de pârâtă, având în vedere că aceasta a depus dovada achitării prin banca SC ... SA, solicitându-se să se ţină cont de imputaţia plăţii.

Din raportul de expertiză tehnică contabilă (f. 121) rezultă că pârâta a achitat prin virament bancar debitul aferent perioadei iulie 2012-octombrie 2013, aceasta datorând penalităţi de întârziere calculate pentru perioada februarie 2010-iulie 2011 şi cheltuieli de judecată stabilite prin decizia civilă nr. 52/R/2011.

Având în vedere că debitul principal a fost achitat cât şi faptul că prin acţiune se solicită obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere aferente perioadei iulie 2012-octombrie 2013, conform extrasului de la fila 18 dosar, iar din raportul de expertiză nu reiese că datorează penalităţi de întârziere pentru această perioadă, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, reclamanta fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 1.860 lei onorariu avocat şi suma de 2.070 lei onorariu expert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelantă ..., solicitând admiterea apelului cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. .../A din 20 mai 2015 pronunţată de Tribunalul ... s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta ..., în contradictoriu cu intimata ..., împotriva sentinţei civile nr. .../27.10.2014 pronunţată de Judecătoria ... pe care a păstrat-o în totalitate.

A fost obligată apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei în favoarea intimatei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

O primă critică a apelantei vizează modul in care instanţa de fond a calificat cererea reclamantei prin încheierea din 22.09.2014 ca fiind o modificare de acţiune, ce încalcă art.204 alin. 2 pct.2 Cod de procedură civilă prin raportare la art.475 alin. 5 Cod de procedură civilă, susţine apelanta.

Aceste critici sunt nefondate.

Astfel prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5141,90 lei reprezentând 3611,52 cheltuieli comune de întreţinere pentru perioada iulie 2012-octombrie 2013 şi 1530,38 penalităţi de întârziere.

În şedinţa publică din 22.09.2014, la cel de al patrulea termen de judecată, reclamanta a depus o cerere intitulată precizare de acţiune prin care solicită cu titlu de debit suma de 7319,89 lei  reprezentând debit restant  în cuantum de 4735,66 lei aferent perioadei decembrie 2012 parţial – august 2014 şi 2.583,23 lei penalităţi de întârziere, solicitate şi în continuare, cerere depusă după efectuarea expertizei încuviinţate în probaţiune şi administrarea probelor încuviinţate.

Ceea ce se modifică astfel prin cererea ulterior formulată este nu doar cuantumul sumei solicitate ci şi perioada pentru care se solicită această sumă, adică obiectul acţiunii, nefiind incidente în cauză prevederile art.204 alin 2 pct.2 Cod de procedură civilă, care ar fi incidente numai dacă s-ar fi solicitat majorarea sau micşorarea pretenţiilor privind acelaşi obiect, respectiv aceeaşi perioadă iniţială iulie 2012-octombrie 2013, or în cauză avem de a face cu o veritabilă schimbare de obiect intervenită cu depăşirea primului termen de judecată, sancţiunea fiind decăderea dacă nu există un acord expres al pârâtului exprimat în condiţiile art.204 alin 3 Cod de procedură civilă.

În consecinţă în mod legal instanţa de fond a aplicat sancţiunea decăderii reclamantei din dreptul de modificare a cererii, faţă de opoziţia expresă a pârâtei, în condiţiile art.204 Cod de procedură civilă.

Nici dispoziţiile art.478 alin 5 Cod de procedură civilă nu sunt incidente deoarece acestea vizează cereri formulate în căile de atac, respectiv acordarea pe viitor a unor dobânzi, rate, venituri ajunse la scadenţă şi solicitate în condiţiile legii, ceea ce însă nu este cazul în prezenta cauză, cererea cu obiectul modificat fiind formulată în faţa instanţei de fond, ca o cerere principală  şi nu vizează vreo despăgubire invită după darea hotărârii aşa cum indică textul de lege.

Celelalte critici vizează modul în care judecătorul fondului a apreciat pertinenţa în cauză a expertizei.

Şi aceste critici sunt nefondate.

Faţă de obiectul cererii care viza datorii la cheltuielile de întreţinere calculate exclusiv de creditoarea reclamantă, expertiza contabilă este cea mai relevanţă probă ştiinţifică esenţială deoarece se fundamentează pe înscrisuri şi expertiza unui specialist capabil să deceleze în mod profesionist, asupra modului în care creditorul şi-a calculat creanţa.

Criticile legate de calcularea datoriilor pârâtei pentru perioada anterioară anului 2012 respectiv din 2009, nu sunt cuprinse în concluziile raportului de expertiză care răspunde clar întrebărilor instanţei, iar faptul că în anexele expertizei se regăsesc menţiuni cu privire la achitarea unor sume în anul 2009 în baza unor sentinţe nu prejudiciază cu nimic interesul reclamantei şi nici nu are efect asupra concluziilor expertizei privind perioada care face obiectul acţiunii.

Cât priveşte modul în care expertul a calculat imputaţia plăţii şi in acest caz criticile sunt nefondate deoarece in baza dispoziţiilor art.1507 alin. 3 Cod Civil debitorul este cel care face imputaţia plăţii, atunci când plata se face prin virament bancar deoarece consemnează expres în ordinul de plată obiectul plăţii.

Regulile erau identice şi sub imperiului Codului Civil de la 1865 potrivit căruia imputaţia plăţii era făcută de debitor şi doar în cazul în care acesta nu indica concret destinaţia sumei achitate, respectiv care este datoria achitată potrivit art.1110 Cod Civil, interveneau criteriile subsidiare reglementate de art.1113 Cod Civil incidente doar atunci când debitorul nu spune nimic despre imputaţie.

În speţă însă avem de a face cu o imputaţie a plăţii făcută de debitor in condiţiile legii şi in acest caz nu s-ar putea reţine nici un fel de putere de lucru judecat din alte hotărâri ce au dedus judecăţii un alt obiect.

Nici criticile apelantei privind preluarea de instanţă a opiniei expertului fără a fi cenzurată nu sunt întemeiate.

Instanţa a pronunţat hotărârea în baza tuturor probelor administrate la fond, inclusiv a expertizei dar şi a înscrisurilor probatorii iar prin achiesare la concluziile expertizei a avut în vedere toate temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza acestei probe, fără a fi necesară o reluare a tuturor temeiurilor de drept în condiţiile în care reclamanta însăşi prin cererile formulate în faţa instanţei de fond nu face nici o critică în privinţa imputaţiei plăţii, reiterând însă sistematic cererile din acţiunea modificată respinse ca efect al decăderii, motive pentru care nu se impunea ca instanţa să se pronunţe asupra unor aspecte ce nu s-au cerut sau criticat.

În consecinţă toate criticile legate de modul în care expertul a realizat lucrarea de expertiză, modul în care a operat imputaţia plăţii, felul în care instanţa a apreciat pertinenţa probei cu expertiză sunt total nefondate.

Pentru toate aceste motive de fapt şi de drept, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în baza art.480 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta ... în contradictoriu cu intimata ...,  împotriva sentinţei civile nr. .../27.10.2014 pronunţată de Judecătoria ... pe care a păstrat-o în totalitate.

În baza art.453 alin. 1 Cod de procedură civilă, faţă de căderea în pretenţii a apelantei şi culpa sa procesuală în exercitarea prezentei căi de atac instanţa a obligat-o pe apelantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei în favoarea intimatei, suma reprezentând onorariu avocat ales ... dovedit cu chitanţa nr. ... din 12.05.2015, depusă în original la dosarul cauzei. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată apelantei care a căzut în pretenţii şi se află în culpă procesuală, deşi le-a dovedit.

Prin cererea de revizuire înregistrată la Tribunalul ... la data de 22 iunie 2015 revizuenta ... a solicitat revizuirea deciziei civile nr. .../20 mai 2015 a Tribunalului ..., arătând în motivarea cererii de revizuire faptul că sentinţa civilă nr. .../2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. .../2012 şi a sentinţei civile nr. .../2010, în condiţiile în care astfel cum rezultă din considerente, întreaga soluţie are la bază expertiza contabilă efectuată în cauză.

Or, conform conţinutului raportului de expertiză, calculele expertizei au început şi au avut în vedere inclusiv perioada iunie 2009 – ianuarie 2010 soluţionată prin sentinţele civile nr. ... şi ... ceea ce a denaturat complet rezultatul pentru perioada litigioasă, respectiv perioada iulie 2012 – octombrie 2013. Astfel, arată că solicită anularea sentinţei civile nr. .../2014.

În ceea ce priveşte decizia civilă nr. .../A/2015 a Tribunalului ..., arată că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 şi alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, arătând că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ....

Prin Decizia civilă nr. .../A/2015 s-a soluţionat apelul împotriva sentinţei civile nr. .../2014 a Judecătoriei ....

Prin decizia civilă nr. .../R/2013 s-a soluţionat recursul împotriva sentinţei civile .../2012 a Judecătoriei ....

Astfel, susţine că Decizia civilă nr. .../A/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din considerente întreaga soluţie are la bază expertiza contabilă efectuată în cauză.

Subliniază că, potrivit dispoziţiilor art. 430 Noul Cod de procedură civilă autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În acelaşi sens, revizuenta face trimitere şi la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, în sensul că „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale deci şi deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.”

Decizia nr. .../R/2013 a Tribunalului ... a statuat cu autoritate de lucru judecat, când a obligat pârâta la plata penalităţilor pentru perioada iunie 2009 – ianuarie 2010 că atunci când pentru un debit principal se datorează accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) sunt incidente dispoziţiile art. 111 Cod civil, respectiv că plata se impută întâi asupra accesoriilor indiferent că debitul ar indica că înţelege să stingă doar datoria principală.

Decizia nr. .../A/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 atunci când statuează în sens contrar, având în vedere implicit perioada iunie - 2009 – ianuarie 2010 anume că atunci când debitorul indică faptul că înţelege să stingă exclusiv datoria principală deşi este purtătoare de accesorii imputaţia se va face conform voinţei debitorului mai întâi asupra capitalului, datoriei principale.

Susţine în concluzie că, Tribunalul ..., la pronunţarea deciziei atacate nu numai că încalcă autoritatea de lucru judecat, dar mai mult, ignoră un principiu elementar în materie de imputaţie şi anume că, într-adevăr dreptul de alegere asupra datoriei pe care înţelege să o execute aparţine debitorului dar, cu toate acestea, imputaţia plăţii se va face mai întâi asupra cheltuielilor, dobânzilor şi la sfârşit asupra capitalului.

Tribunalul ..., reţinând în şedinţă publică din 15 octombrie 2015 că a fost sesizat cu două cereri de revizuire şi anume, decizia civilă nr. .../20 mai 2015 a Tribunalului ... şi revizuirea sentinţei civile nr. .../2014 a Judecătoriei ..., care se soluţionează de instanţe diferite, a dispus disjungerea celor două cereri, declinând competenţa de soluţionare în privinţa deciziei civile nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... în favoarea Curţii de Apel ....

Intimata ... prin întâmpinarea depusă în faţa Tribunalului ... precum şi prin notele scrise înregistrate la data de 25 ianuarie 2016 a invocat pe cale de excepţie nulitatea cererii de revizuire precum şi excepţia de inadmisibilitate a aceleiaşi cereri. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.

În susţinerea excepţiei nulităţii, arată că art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă prevede în mod expres faptul că motivarea revizuirii sub sancţiune nulităţii se face prin însăşi cererea de revizuire sau înlăuntrul termenului de exercitare a acestei căi de atac.

Decizia civilă nr. .../2015 a Tribunalului ... a rămas definitivă la data pronunţării, 20 mai 2015, revizuenta înţelegând să introducă cererea la data de 22 iunie 2015, fără a invoca însă în mod expres vreunul dintre motivele stabilite în mod limitativ de art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă sau fără a motiva în fapt cererea de revizuire.

Legat de solicitarea de repunere în termen prin raportare la prevederile art. 186 Cod procedură civilă, justificată prin nemotivarea şi necomunicarea deciziei atacate arată că motivul invocat nu se subscrie sintagmei „motive temeinic justificate.”

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire arată că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau dacă a fost invocată, instanţă să fi omis a se pronunţa asupra ei, soluţia contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat, rezultând din cea de-a doua hotărâre.

Ori, prin apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. .../2014 a Judecătoriei ..., revizuenta s-a prevalat de puterea lucrului judecat rezidând din decizia civilă nr. .../2013 a Tribunalului ... instanţa pronunţându-se în considerente asupra puterii lucrului judecat, constatând că aceasta nu poate fi reţinută, cele două dosare având obiecte diferite, astfel că formularea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă e inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, arată că pentru a fi aplicabil motivul de revizuire la art. 509 pct. 8 Cod procedură civilă se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în sensul că trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi, de cauză, obiect şi de părţi.

Identitatea de cauză şi obiect nu subzistă în cazul deciziei civile nr. .../2015 a Tribunalului ... raportat la decizia civilă nr. .../2013 a Tribunalului ...,nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, dosarul nr. .../2012 al Judecătoriei ..., soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. .../2013 a avut ca obiect penalităţile de întârziere aferente cheltuielilor de întreţinere din perioada iunie 2009 – ianuarie 2010, iar dosarul nr. .../2013 al Judecătoriei ... soluţionat prin decizia civilă nr. .../2015 a avut ca şi obiect cheltuielile de întreţinere aferente perioadei iulie 2012 – octombrie 2013.

De asemenea arată că, nu există încălcată autoritate de lucru judecat, raportat la considerentele deciziilor în ceea ce priveşte regulile de imputaţie a plăţii făcute de debitor având în vedere că decizia civilă nr. .../2013 a fost pronunţată cu aplicarea regulilor de imputaţie stabilite de Codul civil din 1865, pe când considerentele deciziei civile nr. .../2015 se fundamentează pe dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă.

Examinând cererea de revizuire s-au constatat următoarele:

Revizuenta ... a solicitat revizuirea deciziei civile nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... prin care s-a respins ca nefondat apelul exercitat împotriva sentinţei civile nr. .../27 octombrie 2014 a Judecătoriei ..., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, apreciind că această hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ....

Supunând cu prioritate analizei excepţia nulităţii cererii de revizuire precum şi excepţia inadmisibilităţii, ca excepţii peremtorii (dirimante) s-au constatat următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de revizuire, este de precizat că, într-adevăr dispoziţiile art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă reglementează în mod expres termenul de motivare a revizuirii, respectiv faptul că revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, fiind reglementată prin acelaşi text şi sancţiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire, respectiv nulitatea acesteia.

În acest sens se impune a se preciza că reglementările procedurale privind formalităţile şi termenele trebuiesc respectate având menirea să asigure buna administrare a justiţiei şi respectul principiului securităţii juridice, însă efectele interpretărilor trebuie să fie compatibile cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce are prioritate în aplicare potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Constituţia României, care prevăd că în situaţia existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care constituţia sau legile interne conţin dispoziţiile mai favorabile.

Ori, cum Convenţia nu îşi propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt auzite adică examinate de tribunalul sesizat.

În speţă este de observat faptul că revizuenta a promovat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, urmare a redactării considerentelor ce au stat la baza acesteia, în condiţiile fundamentării soluţiei potrivit susţinerilor acesteia pe raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, afirmând în acest sens faptul că, calculele expertizei au avut în vedere inclusiv perioada iunie 2009 – ianuarie 2010, soluţionată prin sentinţele ... şi ..., ceea ce a denaturat complet rezultatul pentru perioada litigioasă şi anume iulie – 2012 – octombrie 2013.

Se mai invocă tot ca urmare a redactării considerentelor faptul că prin decizia civilă nr. .../R/2013 a Tribunalului ..., s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, când a obligat pârâta la plata penalităţilor pentru perioada iunie 2009 – ianuarie 2010, că atunci când pentru un debit  principal se datorează accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări), sunt incidente dispoziţiile art. 111 Cod civil, respectiv că plata se impută întâi asupra accesoriilor (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere), iar decizia .../A/2015 încălcând autoritatea de lucru judecat statuează în sens contrar având în vedere, implicit, inclusiv perioada iunie 2009 – ianuarie 2010 şi anume că atunci când debitorul indică faptul că înţelege să stingă inclusiv datoria principală deşi ea este purtătoare de accesorii,  imputaţia se va face conform voinţei debitorului, deci mai întâi asupra capitalului/datoriei principale.

Prin urmare, cum hotărârea e criticată în raport cu considerentele, s-a apreciat că aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de dispoziţiile art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă ar fi deosebit de excesivă şi ar fi de natură să conducă la violarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie prin încălcarea dreptului de acces la instanţă, aşa încât a fost respinsă excepţia invocată de către intimată în acest sens.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, este de precizat că pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă trebuiesc  îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume; să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente; aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost indicată să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu  încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În speţă, s-a constatat că obiect al dosarului nr. .../2013 al Judecătoriei ... în care s-a pronunţat sentinţa civilă .../2014 a Judecătoriei ..., menţinută prin decizia civilă nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire îl constituie acţiunea înaintată de reclamanta ... împotriva pârâtei ... având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 5.141,90 lei din  care 3.611,52 lei reprezentând cheltuieli comune de întreţinere pentru perioada iulie 2012 – octombrie 2013 şi 1.530, 38 lei penalităţi de întârziere, iar obiect al dosarului nr. .../2012 al Judecătoriei ...  în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. .../2 iulie 2012, menţinută prin decizia civilă nr. .../R/2013 a Tribunalului ..., în raport de care s-a invocat contrarietatea de hotărâri îl formează cererea reclamantei de obligare a pârâtei ... la plata sumei de 1.082, 27 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente cheltuielilor comune de întreţinere pentru perioada iunie 2009 – ianuarie 2010.

Aşadar, s-a constatat că cele două dosare au un obiect diferit, condiţia identităţii de obiect ca element al autorităţii lucrului judecat nefiind îndeplinită prin urmare în cauză.

De remarcat este faptul că revizuenta invocă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ... şi nu  autoritatea de lucru judecat a acesteia, cele două expresii nefiind sinonime.

Astfel, autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii lucrului judecat, cu alte cuvinte existenţa unei hotărâri judecătoreşti putând fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie obligatoriu aceleaşi părţi, ca acesta să aibă acelaşi obiect sau aceeaşi cauză.

Prin urmare, nereţinerea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă o chestiune de judecată, care nu deschide calea revizuirii reglementată de dispoziţiile art. 509 pct. 8 Cod procedură civilă, ce presupune, după cum s-a arătat, pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea autorităţii lucrului judecat a primei hotărâri, deci cel de-al doilea proces să întrunească cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu e cazul în speţă. Mai mult, e de remarcat şi faptul că, chestiunea litigioasă a existenţei puterii de lucru judecat a fost supusă analizei, în cadrul deciziei nr. .../A/2015 a Tribunalului ... a cărei revizuire se solicită, reţinându-se inexistenţa acesteia, urmare a lipsei identităţii de obiect între dosarele în cauză, aşa încât apărarea nu mai poate fi oricum reiterată pe calea revizuirii, statuările instanţei sub acest aspect opunându-se cu putere de lucru judecat.

Faţa de cele anterior expuse, neputându-se reţine existenţa condiţiilor de admisibilitate a revizuirii reglementate de art. 509 pct. 8  Cod procedură civilă, s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 Cod procedură civilă.

Fiind în culpă procesuală revizuenta a fost obligată în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 453 Cod procedură civilă la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, sumă ce reprezintă onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare