Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel. Calitatea procesuală activă în formularea contestaţiei, în situaţia subrogaţiei legale în drepturile creditorului. Obligaţia administratorului sau lichidatorului judiciar de a solicita explicaţii şi document

Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel. Calitatea procesuală activă în formularea contestaţiei, în situaţia subrogaţiei legale în drepturile creditorului. Obligaţia administratorului sau lichidatorului judiciar de a solicita explicaţii şi documente suplimentare de la creditorul care nu a depus, anexat cererii de înscriere creanţă, toate documentele justificative ale creanţei, în situaţia în care administratorul sau lichidatorul judiciar invocă şi constată prescripţia extinctivă.

- art. 1 alineatele 2 şi 4 şi art. 2 din Legea nr. 170/2014;

- art. 104 alineat 2 şi art. 106 alineatele 1 şi 3 din Legea nr. 85/2014;

- art. 13 alineat 3, art. 224 Noul Cod de procedură civilă;

- art. 342 alineat 1 din Legea nr. 85/2014

Decizia nr. 121/C/2016- A din 21.04.2016

Dosar nr. 1613/83/C/2015/a1-A

Prin Sentinţa nr. 857/F/21.12.2015, Tribunalul S.-M. a admis contestaţia formulată de creditoarea COMUNA T., reprezentată prin primar faţă de tabelul de creanţe întocmit de practicianul în insolvenţă desemnat în cauză privind pe debitoarea SC T. C. SRL, dispunând înscrierea în tabelul obligaţiilor debitoarei a creanţei de 621 lei în favoarea creditoarei-contestatoare.

A respins ca neîntemeiată contestaţia împotriva aceluiaşi tabel de creanţe formulată de petenta D. G. R. F. P. C. N., cu sediul în localitatea C. N., prin reprezentanta A. J. F. P. S. M. cu sediul în S. M.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că după deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitorul societatea SC T. C. SRL T., - astfel cum rezultă din anexele raportului preliminar al administratorului judiciar întocmit pentru termenul din 01.10.2015, s-a procedat la notificarea Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M. cu privire la derularea insolvenţei judiciare prin comunicarea cu confirmare de primire din 18.09.2005. Totodată, aceeaşi notificare a fost transmisă şi petentei - contestatoare din prezenta cauză, alături de alţi posibili creditori bugetari (comunicare cu confirmare de primire din 22.09.2015).

Potrivit cererii pentru înregistrarea declaraţiei de creanţă formulată de petenta Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. la 21.09.2015, aceasta a solicitat înscrierea în procedura de insolvenţă cu o creanţă proprie, datorată afirmativ către bugetul inspectoratului de 238 lei alcătuită din comision, majorări de întârziere şi penalizări datorate din anul 2007.

Această cerere a fost examinată de administratorul judiciar prin raportul de verificare întocmit pentru termenul procedurii de insolvenţă fixat la data de 10.12.2015, reţinându-se că declaraţia se referă la sume afectate de termenul general de prescripţie pentru realizarea creanţelor bugetare. În consecinţă cererea petentei Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. a fost respinsă, omiţându-se înscrierea creanţei în tabelul obligaţiilor.

Soluţia practicianului în insolvenţă nu a fost contestată de petenta Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. înregistrându-se însă cu privire la creanţa pretinsă o contestaţie asumată de D. G. R. F. P. C. N..

S-a susţinut în esenţă, că în procedura judiciară de insolvenţă nu s-ar fi întocmit o notificare a reprezentantului legal al Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M., astfel cum acesta a fost desemnat în temeiul HG nr. 520/2013 şi Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1500/2013.

În dezacord cu petenta contestatoare, judecătorul sindic a constatat că administratorul judiciar a realizat notificarea DIRECŢIEI GENERALE REGIONALE A FINANŢELOR PUBLICE C. N. comunicându-i în temeiul art. 99 coroborat cu art. 67 alin. 1 şi art. 74 din Legea nr. 85/2014 termenul limită de depunere a cererii de admitere a creanţei. Această notificare a fost primită de petentă la data de 22.09.2015 şi a fost urmată de întocmirea actului de procedură prin care s-a solicitat înscrierea în tabelul obligaţiilor debitorului a sumei de 19.889 lei.

Ca urmare, atât semnătura persoanei desemnate să primească trimiteri poştale, cât şi conduita petentei D. G. R. F. P. C. N. de a se înscrie în procedură combat afirmaţiile din contestaţie cu privire la omisiunea notificării.

Judecătorul sindic a constatat că în măsura în care petenta D. G. R. F. P. C. N. deţinerea autorizarea legală de a susţine în procedura de insolvenţă interesele altor instituţii, ar fi trebuit să întocmească în urma primirii notificării, declaraţii de creanţă pentru toate acestea, nefiind făcută dovada că societăţii debitoare i s-ar fi transmis înştiinţarea schimbării organului competent în recuperarea datoriilor bugetare. Pe de altă parte se observă că Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. a omis să transmită DIRECŢIEI GENERALE REGIONALE A FINANŢELOR PUBLICE C. N. o înştiinţare despre primirea notificării practicianului în insolvenţă, ignorând cu bună ştiinţă dispoziţiile Legii nr. 170/2014 şi prevederile Protocolului încheiat în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 830/07.042015 şi O.M.F.P. nr. 542/08.04.2015, alegând însă să întocmească şi să susţină în nume şi folos propriu declaraţia de creanţă.

Reţinând faptul că prin declaraţia de înscriere a creanţelor faţă de averea debitorului petenta nu a pretins cuprinderea datoriei conform evidenţelor Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M., judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia conform dispozitivului prezentei hotărâri.

În privinţa contestaţiei creditoarei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA T., se reţine că potrivit înscrisurilor solicitate a fi încuviinţate în probaţiune în prezenta cauză, autoritatea locală a emis sub nr. xxxx/04.12.2014 titlul executoriu conform art. 141 din OG nr. 92/2003 procedând la întocmirea unor acte de executare a creanţei bugetare, în dosar execuţional nr. 6911/2014. Ca urmare a considerat dovedită întreruperea cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea creanţei bugetare şi în consecinţă a admis contestaţia creditoarei, dispunând înscrierea creanţei la nivelul solicitat prin declaraţia de creanţă, în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelanta creditoare D. G. R. F. P. C. N. - prin A. J. F. P. S. M., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei apelate, rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestaţiei şi înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu suma solicitată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea justifică atitudinea lichidatorului judiciar fără a verifica susţinerile sale atât în ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr.85/2014 precum şi cele ale Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, cauza nefiind la acest moment lămurită, ceea ce în opinia sa impune rejudecarea fondului.

A susţinut că faţă de debitoare a fost deschisă procedura insolvenţei, sens în care a procedat la înscrierea la masa credală a SC T. C. SRL cu un debit total de 238 lei.

Practicianul în insolvenţă a respins ca prescrisă creanţa I.T.M. S.-M. fără a-i solicita în prealabil, în calitate de creditor subrogat în drepturile creditorului I.T.M. S.-M., dovada existenţei unor acte de executare silită care să întrerupă termenul legal de prescripţie.

Potrivit Legii nr.85/2014 creanţele bugetare nu sunt supuse procedurii de verificare, fiind vorba despre creanţe rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

În drept, a invocat prevederile art.466 şi următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2014.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul D. I. SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC T. C. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, a arătat că odată cu deschiderea procedurii generale a insolvenţă faţă de debitoarea T. C. SRL, a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenţei faţă de această debitoare cu indicarea termenelor prevăzute de lege, tuturor creditorilor bugetari, inclusiv contestatoarei şi creditorului I.T.M. S.-M. În urma acestor demersuri la dosarul cauzei au fost înregistrate 4 cereri de admitere a creanţelor.

Astfel, a solicitat a se observa faptul că apelanta a formulat o cerere de admitere a creanţei solicitând înscrierea la masa credală cu suma de 19.889 lei reprezentând debite, majorări şi accesorii, neindicând în cuprinsul cererii sale că înţelege sa solicite şi suma de 238 de lei în calitatea sa de creditor subrogat în drepturile I.T.M. S.-M.

Mai mult, I.T.M. S.-M. a formulat el însuşi o cerere de admitere a creanţelor pentru suma de 238 lei reprezentând comision datorat de angajator potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea 130/1999.

Referitor la cererea de admitere a creanţei formulata de Inspectoratul Teritorial de Munca S.-M., a precizat faptul că s-a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei T. C. SRL, cu suma de 238 Ici cu titlu de creanţă bugetară compusă din 83 lei cu titlu de comision pentru prestarea serviciilor prevăzute de Legea 130/1999 şi suma de 155 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi aferente perioadei 24.05.2007-10.10.2008.

În justificarea solicitării sale, I.T.M. S.-M. a anexat, în copie, înscrisului „fişa angajator" emisă la data de 21.09.2015 din care rezultă că sumele solicitate reprezintă comisioane percepute în temeiul art. 12 din Legea 130/1999 (abrogat din 1 februarie 2011) aferente perioadei 24.05.2007-10.10.2008. În acest context, a precizat faptul că în afara acestui înscris, I.T.M. S.-M. nu a înţeles să comunice orice alte înscrisuri (titluri executorii, somaţii etc.) din care să rezulte sumele datorate cu titlu de comision şi penalităţi aferente acestuia pentru prestarea serviciilor prevăzute de Legea 130/1999.

Or, în baza actelor înaintate de I.T.M. S.-M. în vederea justificării creanţei, mai sus menţionată, a constatat faptul ca, pe de o parte, suma solicitată reprezintă obligaţiile bugetare pentru anii 2007 şi 2008 pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie (în ceea ce priveşte creanţele bugetare termenul de prescripţie este de 5 ani de zile), iar pe de alta parte, I.T.M. S.-M. nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripţie prin orice acte de executare. în acest context, a subliniat că potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. 2 din Legea 85/2014, documentele justificative ale creanţei se depun cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei.

În mod evident, nu are cum să cunoască existenţa şi conţinutul unui titlu executoriu aferent sumelor solicitate decât în măsura în care acesta este anexat cererii de admitere a creanţei, cu atât mai mult cu cât administratorul statutar al debitoarei nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 74 şi 67 alin. 1 din Legea 85/2014 şi nu a predat nici un document financiar contabil aparţinând societăţii sau orice alte acte care, cel puţin teoretic, ar fi făcut posibilă cunoaşterea existenţei debitului solicitat de Inspectoratul Teritorial de Munca S.-M., la momentul analizării acestei cereri de creanţă.

Nu în ultimul rând, a precizat faptul că, contrar susţinerilor apelantei, nu avea posibilitatea obiectivă de a cunoaşte dacă apelanta este în fapt continuatoarea creditoarei I.T.M. S.-M. în ceea ce priveşte dreptul de a solicita executarea silită a sumelor datorate în temeiul dispoziţiilor art. 12 din Legea 130/1999, atâta timp cât, deşi notificată în mod legal, apelanta nu a solicitat ea însăşi şi înscrierea la masa credală cu aceste sume. Totodată, a menţionat că nici până în prezent nu s-a făcut dovada predării gestiunii titlurilor executorii de către I.T.M. S.-M. şi a notificării debitoarei cu privire la schimbarea organului competent în recuperarea acestor datorii bugetare în conformitate cu art.1 şi 5- din Anexa la Protocolului încheiat în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei şi Persoanelor Vârstnice nr. 830/07.04.2015 şi O.M.F.F. nr. 542/08.04.2015.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea de Apel a reţinut că apelul este fondat.

După cum rezultă din considerentele sentinţei apelate, motivul respingerii contestaţiei creditoarei D.G.R.F.P. C.-N. l-a constituit faptul că aceasta nu este titulara cererii de admitere a creanţei în sumă de 238 lei, această creanţă fiind solicitată de către creditoarea I.T.M. S. M.. În fapt, s-a arătat că D.G.R.F.P. C.-N. a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. T. C. S.R.L. T., iar aceasta a formulat cerere de admitere a creanţei pentru suma de 19.889 lei, iar cu privire la suma de 238 lei, reprezentând comision datorat de angajator, cu majorări şi penalităţi aferente, a formulat cerere de înscriere la masa credală creditorul I.T.M. S. M.

Raportat la aceste aspecte, instanţa de apel a reţinut că, deşi judecătorul-sindic a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei creditoarei D.G.R.F.P. C.-N., în realitate acesta nu a procedat la examinarea pe fond a contestaţiei, ci a reţinut că instituţia publică bugetară nu are calitatea de a contesta tabelul preliminar al creanţelor, din moment ce suma ce se pretinde a fi înscrisă în tabel nu a fost cuprinsă în cererea de admitere a creanţelor formulată de creditorul bugetar.

Or, raportat la prevederile Legii 170/2014 privind administrarea creanţelor bugetare reprezentând comisionul datorat de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, instanţa de apel a reţinut că D.G.R.F.P. C.-N. a dobândit, în baza subrogaţiei legale, calitatea procesuală a I.T.M. S. M. Potrivit art. 2 din acest act normativ, pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea silită/procedurile de insolvenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Inspecţiei Muncii şi inspectoratelor teritoriale de muncă, după caz, şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1 alin. (4), în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată. Coroborând acest text cu prevederile art. 1 alin. 4, rezultă că, începând cu data de 19.02.2015 (dată la care a expirat termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii), D.G.R.F.P. C.-N. are calitate procesuală în prezentul dosar de insolvenţă, fiind subrogat în toate drepturile şi obligaţiile I.T.M. S. M.

Este adevărat însă că, la data la care s-a formulat cererea de admitere a creanţei de către creditorul I.T.M. S. M. pentru suma de 238 lei – 22.09.2015, acesta nu mai avea deja calitatea de a solicita contravaloarea comisionului datorat de angajator, ci, astfel cum prevede art. 1 alin. 2 şi 4 din Legea 170/2014, dreptul de a-l solicita a fost dobândit, în condiţiile subrogaţiei legale, de către D.G.R.F.P. C.-N.. Cel mai probabil, efectuarea demersurilor de către I.T.M. naşte presupunerea rezonabilă că, la data prevăzută de lege – 19.02.2015, nu se efectuase încă predarea-primirea titlurilor executorii, acesta fiind motivul pentru care cererea nu a fost depusă de către instituţia care, în baza legii, trebuia să se subroge în drepturile I.T.M. S. M.

Cu toate acestea, chiar în aceste condiţii, nu se poate opina că D.G.R.F.P. C.-N. nu ar avea calitate procesuală de a formula contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor, din moment ce această instituţie trebuia oricum să se subroge în drepturile şi obligaţiile I.T.M. S. M. chiar de la data de 19.02.2015.

Prin urmare, în condiţiile în care judecătorul-sindic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 paragraf 1 Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care se impune anularea în parte a hotărârii apelate, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra contestaţiei formulate de contestatoarea D.G.R.F.P. C.-N. şi, evocând fondul, s-au reţinut următoarele:

Prin cererea de admitere a creanţei formulată de creditorul I.T.M. S. M., acesta a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. T. C. S.R.L. cu suma de 238 lei, reprezentând comision pentru prestarea serviciilor prevăzute de legea 130/1999, cu majorări de întârziere şi penalităţi aferente. La cerere a fost anexată fişa angajator a societăţii debitoare, din care rezultă că suma pretinsă cu titlu de comision este aferentă anilor 2007-2008. În aceste condiţii, administratorul judiciar a respins cererea de înscriere la masa credală, arătând în cuprinsul raportului de verificare al creanţelor depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 10.12.2015, că respectiva creanţă este prescrisă.

În examinarea poziţiei administratorului judiciar, instanţa de apel a reţinut, cu titlu prealabil că, potrivit art. 104 alin. 2 din Legea 85/2014, la cererea de admitere a creanţei, creditorul trebuia să anexeze toate documentele justificative, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei. Pe parcursul soluţionării contestaţiei, au fost depuse la dosar şi alte înscrisuri, respectiv titlul executoriu nr. xxx/14.05.2013 şi somaţia având aceeaşi dată, precum şi adresa de înfiinţare a popririi nr. xxxxx/10.06.2013. Rezultă astfel că, în condiţiile în care instituţia publică deţinea şi alte înscrisuri cu privire la creanţa pretinsă, prin depunerea la dosar la momentul formulării cererii de admitere a creanţei doar a fişei angajator, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 104 alin. 2 din Legea insolvenţei.

Cu toate acestea, din interpretarea sistematică a tuturor prevederilor legale incidente în cauză, Curtea a reţinut că administratorul judiciar, în temeiul atribuţiilor conferite de legea insolvenţei, trebuia să solicite creditorului informaţii suplimentare, în vederea stabilirii cu certitudine a faptul că pretinderea sumei respective este prescrisă.

Astfel, potrivit art. 106 alin. 1 din Legea insolvenţei, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. De asemenea, potrivit alin. 3, în vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, deşi legea nu impune administratorul judiciar obligaţia de a solicita creditorilor informaţii şi documente suplimentare, în situaţia de faţă, dată fiind constatarea de către acesta a prescripţiei extinctive a creanţei I.T.M. S. M., se impunea ca aceste informaţii şi documente suplimentare să fie solicitate. Se va avea în vedere, în acest sens, că un principiu de bază al procedurii civile este dreptul la apărare al părţilor, concretizat, astfel cum prevede art. 13 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, în posibilitatea părţilor de a propune probe, de a-şi face apărări şi de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral. Desigur că aceste dispoziţii trebuie circumstanţiate în condiţiile legii insolvenţei, dată fiind specificitatea acesteia prin raportare la dispoziţiilor de drept comun, însă în condiţiile în care legea recunoaşte administratorului judiciar, în procedura de verificare a creanţei, atributul de a se constata prescripţia extinctivă a unei creanţe, devin incidente prevederile art. 224 Noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu care instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu. Or, raportat la prevederile art. 342 alin. 1 din Legea 85/2014, aceste dispoziţii trebuie aplicate şi în procedura insolvenţei.

De asemenea, nu trebuie uitat că art. 106 alin. 1 impune administratorului judiciar efectuarea unei cercetări amănunţite a fiecărei creanţe, scopul verificării creanţelor fiind stabilirea legitimităţii, a valorii exacte şi a priorităţii lor. Astfel, dacă instanţa, atunci când soluţionează un proces, este obligată să pună în discuţia părţilor orice excepţie procesuală invocată din oficiu, şi administratorul judiciar trebuie să aibă aceeaşi obligaţie, atunci când, în baza legii, are atributul de a invoca şi de a constata operarea prescripţiei extinctive.

Sintetizând, se poate spune că, deşi legea impune creditorilor să anexeze toate documentele justificative ale unei creanţe o dată cu cererea de admitere a creanţei, în termenul stabilit pentru depunerea acestei cereri, totuşi în condiţiile în care administratorul judiciar este pus în situaţia de a invoca şi constata prescripţia extinctivă, textul art. 106 alin. 3 trebuie interpretat în sens mai larg, respectiv se impune solicitarea unor informaţii şi documente suplimentare de la respectivul creditor, în vederea respectării dreptului la apărare al acestuia şi realizării scopului verificării creanţelor, avut în vedere de legiuitor.

Prin urmare, procedând la analiza documentelor suplimentare depuse de creditorul bugetar în faza contestaţiei - titlul executoriu nr. xxx/14.05.2013 şi somaţia având aceeaşi dată, precum şi adresa de înfiinţare a popririi nr. xxxxx/10.06.2013 – s-a constatat că, raportat la prevederile art. 131 şi art. 133 lit. c) din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea creanţelor fiscale nu era prescris.

În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit art. 131 alin. 1 din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. De asemenea, potrivit art. 133 lit. c), termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită. Or, dat fiind că respectivul comision este aferent anilor 2007-2008, intervenţia actelor de executare silită în interiorul termenului de prescripţie de cinci ani (în anul 2013), a întrerupt cursul prescripţiei, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripţie.

Raportat la aceste aspecte, în mod nelegal s-a reţinut prescripţia extinctivă a creanţei, astfel că, în baza art. 111 alin. 6 din Legea insolvenţei, s-a impus admiterea contestaţiei, în sensul înscrierii creditorului D.G.R.F.P. C.-N., prin A.J.F.P. S. M., în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 238 lei, la categoria „creanţe bugetare”.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei, care nu au făcut obiectul apelului.

Domenii speta

Spete similare