Deschiderea procedurii generale a insolvenţei

Decizie Nr. 122/A a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia a I din 11.02.2016


Deschiderea procedurii generale a insolvenţei

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, procedura generală a insolvenţei societăţii debitoare a fost deschisă la solicitarea creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita pentru o creanţă de 5.392.125 lei, prin Sentinţa nr. 99 din 30 ianuarie 2015, în condiţiile în care potrivit actelor de la dosar fond, întocmite la 27 noiembrie 2014, societatea debitoare a renunţat la contestaţia depusă împotriva cererii de declanşare a procedurii insolvenţei şi în consecinţă a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei, precizând că este în măsură să depună un plan de reorganizare.

Prin urmare, deschiderea procedurii insolvenţei nu s-a dispus la solicitarea debitoarei, fiind incidente prevederile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Administratorul judiciar a întocmit în baza art. 59 alin. 2 din Legea nr. 85/2006  Raportul (completări) cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţa debitoarei conţinând concluziile privind posibilitatea de reorganizare, în care a arătat de ce consideră că societatea se confruntă cu o situaţie economică dificilă şi nu poate fi supusă unui plan de reorganizare cu şanse de reuşită, context în care a propus intrarea în faliment în forma generală, în baza art. 107 alin. 1 lit. „D” şi art. 60 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Raportul a fost înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 16.05.2015 iar la data de 16.09.2015, a fost depus la dosar procesul verbal al adunării creditorilor din 15.09.2015 având pe ordinea de zi prezentarea raportului de activitate, aprobarea propunerii de intrare în faliment, a evaluatorului şi a unui onorariu provizoriu în funcţie de ofertele depuse la sediul administratorului judiciar. La acea şedinţă a fost prezent şi administratorul special al debitoarei de la acea dată, fapt consemnat în Procesul verbal de la dosar, fiind menţionat şi punctul de vedere al acestuia care a susţinut că deschiderea procedurii de faliment nu este favorabilă nici creditorilor şi nici societăţii, apelantul în prezenta cauză fiind ulterior desemnat administrator special prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor debitoarei din data de 15.10.2015.

Judecătorul sindic în mod corect a constatat că administratorul judiciar a urmat procedura reglementată de art. 59 şi 60 din Legea nr. 85/2006 şi că hotărârea adunării generale a creditorilor din 15.09.2015 nu a fost contestată iar în condiţiile date, nu se consideră învestit cu soluţionarea unei contestaţii la respectiva hotărâre pentru a putea analiza motivele de nelegalitate invocate de administratorul special.

La data la care judecătorul sindic a pus în discuţie propunerea administratorului judiciar de deschidere a procedurii falimentului debitoarei, judecătorul sindic avea la dosar dovada faptului că propunerea a fost supusă aprobării adunării creditorilor şi aprobată la data de 15.09.2015, astfel că în mod corect a dat eficienţă prevederilor art. 60 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, doar că, deşi solicitarea de intrare în faliment a fost  întemeiată pe prevederile art. 107 alin. 1 lit. „D” din Legea nr. 85/2006 cu menţionarea formei generale şi deşi judecătorul sindic a constatat că societatea debitoare îndeplineşte condiţiile prevăzute de textul legal menţionat urmând a dispune intrarea în faliment prin procedura generală, în dispozitivul sentinţei atacate, la aliniatul al doilea s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată. Acesta este de fapt fiind singurul aspect de nelegalitate care justifică admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în parte, în sensul de a se dispune intrarea în faliment prin procedura generală.

În contextul celor arătate, nefăcându-se dovada contestării hotărârii adunării creditorilor care a aprobat raportul administratorului judiciar prin care s-a propus intrarea în procedura generală a falimentului, ar excede cadrului procesual dedus judecăţii, aspectele legate de cvorumul şedinţei şi legalitatea hotărârii din 15.09.2015 iar existenţa acestei hotărâri face inutilă orice discuţie legată de faptul că debitoarea şi-ar fi manifestat intenţia de reorganizare şi că nu s-a întocmit tabelul definitiv de creanţe.

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor în condiţiile expres reglementate iar cererea de anulare se depune conform alin. 8 al aceluiaşi articol, în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor. Hotărârea adunării creditorilor de aprobare a propunerii de intrare în faliment nefiind contestată în termen legal, intrarea în procedura generală a falimentului este justificată în contextul celor deja menţionate, astfel că, restul dispoziţiilor sentinţei atacate vor fi menţinute.