Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel. Imposibilitatea legală a judecătorului – sindic de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.

Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel. Imposibilitatea legală a judecătorului – sindic de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.

 - Decizia nr. 154/C/2016- A din 12.05.2016

 - Dosar nr. xxxx/111/C/2013/a13-A

 - art. 94 alineat 1 litera a) din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. 1678/F/10.12.2015, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare formulată de debitorul S.C. O. C. I. S.R.L. cu sediul în O.

A admis cererea formulată de administratorul judiciar C.I.T.R.- Filiala B. SPRL cu sediul în O.

În temeiul art. 107 alin. 1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. O. C. I. S.R.L. cu sediul în O.

A numit provizoriu lichidator judiciar C.I.T.R. - Filiala B. SPRL cu sediul în O. care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.25 din lege, a cărui retribuţie urmează a fi stabilită ulterior, în funcţie de decont.

În temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 17 decembrie 2015.

În temeiul art.61 şi art.109 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvenţă.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe născute în cursul procedurii la 23 ianuarie 2016.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la 01 februarie 2016.

A fixat termenul pentru afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 9 februarie 2016.

A fixat termen de judecată în cauză pentru data de 17 februarie 2016., cam.3, ora 9.

A stabilit în sarcina lichidatorului să fixeze data şedinţei adunării creditorilor şi să convoace creditorii debitoarei.

A dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii, de către lichidator.

A dispus comunicarea hotărârii către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului, precum şi tuturor băncilor unde are deschise conturi.

În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 14 octombrie 2015 a fost afişat tabelul definitiv de creanţe al debitorului S.C. O. C. I. S.R.L. Potrivit art. 94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 planul de reorganizare poate fi depus de către persoanele îndreptăţite în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe. Deşi textul legal nu indică ce tip de termen este cel amintit, ţinând seama că prin intermediul său se urmăreşte realizarea drepturilor prevăzute de legiuitor în cadrul procedurii insolvenţei, el este unul imperativ. Tocmai de aceea, depăşirea lui atrage incidenţa sancţiunii decăderii în condiţiile prescrise de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.

Această caracterizare determină şi inaplicabilitatea posibilităţii judecătorului sindic de a proceda la majorarea sa. Concluzia se impune întrucât fiind stabilite de lege, numai în măsura în care s-ar fi delegat în mod expres judecătorului o asemenea posibilitate, ar putea fi luată în discuţie o cerere de majorare.

Mai mult, Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres ipoteza în care este posibilă prelungirea termenelor stabilite pentru desfăşurarea procedurii (art. 62 alin. 2), astfel încât în absenţa unei dispoziţii în acest sens pentru depunerea planului de reorganizare, consideră că cererile nu sunt fondate.

Concluzia se impune şi prin raportare la dispoziţiile legale introduse prin Legea nr. 85/2014. În acest sens art. 132 alin. 2 prevede că la cererea oricărei persoane interesate judecătorul sindic poate prelungi cu maximum 30 de zile pentru motive temeinice termenele de depunere a planului de reorganizare. Inserarea unei asemenea prevederi într-un act normativ ce s-a dorit a redimensiona procedura insolvenţei confirmă ideea că legiuitorul a considerat că exista o lipsă de reglementare sub acest aspect.

Intervenţia sa a urmărit tocmai acoperirea acestei carenţe legislative. În condiţiile în care potrivit art. 343 din acest act normativ procesele începute înainte de intrarea în vigoare a sa rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date, a considerat că în sistemul Legii nr. 85/2006 nu există vreo dispoziţie ce să permită judecătorului sindic modificarea cursului termenelor legale, astfel încât s-a respins cererea ca nefondată.

Concluzia nu poate fi modificată prin raportare la considerentele expuse de către debitor în susţinerea cererii sale, întrucât examinarea lor presupune ca şi condiţie prealabilă acordarea posibilităţii instanţei de judecată să intervină în modificarea cursului termenului amintit. Or, atâta timp cât o atare posibilitate a fost exclusă, parcurgerea etapei subsidiare (examinarea temeiniciei cererii) este inutilă. Tocmai de aceea, ţinând seama şi de faptul că cererea a fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile, a considerat că este incidentă dispoziţia art. 107 lit. B) din Legea nr. 85/2006, astfel încât a dispus deschiderea procedurii falimentului.

În temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a fost numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar C.I.T.R.- Filiala B. SPRL, urmând ca acesta să îndeplinească atribuţiile pe care i le stabileşte în sarcină art. 25.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta debitoare SC O. C. I. SRL - prin administrator special S. I., solicitând admiterea apelului, în principal, casarea şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond care a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii sale, să se constate neînceperea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare având în vedere nedepunerea unui tabel definitiv afişat la uşa instanţei, cu consecinţa directă a admiterii cererii de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare şi totodată respingerea cererii de începere a procedurii falimentului dispunând administratorului judiciar C.I.T.R. Filiala B. să depună spre afişare tabelul definitiv de creanţe.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că prin cererea formulată la data de 16 noiembrie 2015, a solicitat în principal să se constatate că nu există un Tabel definitiv afişat la uşa instanţei, ceea ce atrage neînceperea curgerii termenului, inadmisibilitatea cererii de intrare în faliment pentru motivele invocate de C.I.T.R. Filiala B., respectiv nedepunerea de către una din persoanele îndreptăţite a unui plan de reorganizare, în termenul prevăzut de lege.

A susţinut că la data de 14.10.2015, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei un Tabelul definitiv de creanţe care însă nu era valid cuprinzând o serie de erori. Acest Tabel nevalid a fost afişat la uşa instanţei.

Ulterior, C.I.T.R. Filiala B. a formulat o erată arătând greşelile esenţiale inserate în Tabel. În speţă, în cuprinsul Tabelului definitiv de creanţe, creditorii chirografari sunt înscrişi în mod eronat ca şi creditori bugetari "în baza art. 123 pct.4 din Legea 85/2006". Eroarea se referă nu numai la indicarea greşită a grupei ci şi la temeiul legal de încadrare a creanţelor.

O altă eroare esenţială se referă la omisiunea menţionării la înscrierea în Tabelul definitiv al creanţei deţinute de a creditoarei A. J. F. P. B. ca fiind o creanţă admisă provizoriu.

Aşadar, în prezenta cauză nu există un Tabel definitiv afişat şi cu atât mai puţin un termen care să fi început.

De asemenea, a învederat că instanţa de fond este în eroare atunci când arată că cererea sa ar fi fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile având în vedere că cererea sa a fost depusă în data de 16 noiembrie 2015 şi care este în interiorul termenului de 30 de zile de la data afişării la uşa instanţei a acelui aşa zis Tabel definitiv care cuprinde erori esenţiale.

Potrivit prevederilor art. 3, pct.22 din L.85/2006 „prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare

a)cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;

b)termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;"

A arătat că a atras atenţia administratorului judiciar asupra erorilor cuprinse în Tabelul definitiv solicitându-i să facă cuvenitele rectificări ale erorilor materiale, conform atribuţiilor.

Acesta, la data de 16 noiembrie 2015 a depus la dosarul cauzei o erată prin care face vorbire despre erorile materiale cuprinse în tabelul definitiv afişat deja la uşa instanţei însă acesta nu depune tabelul rectificat în vederea afişării.

Or, în lipsa unui tabel definitiv, afişat la uşa instanţei, nu are cum să înceapă să curgă termenul prevăzut de art. 94 şi mai mult decât atât, nu se poate întocmi un program de plăţi cuprins în Plan.

Nici măcar erata nu a fost afişată (nu există la dosarul cauzei nici un proces verbal de afişare al eratei) şi chiar de ar fi fost, acest lucru nu era suficient deoarece depunerea respectivei erate nu modifică însăşi tabelul afişat deja care însă cuprinde erori esenţiale, iar condiţia prealabilă curgerii termenului pentru depunerea Planului de reorganizare, (a afişării Tabelului definitiv), cu siguranţă nu este un capriciu al legiuitorului ci o prevedere imperativă.

Instanţa de fond nu a analizat această cerere ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Nicăieri în cuprinsul sentinţei atacate nu se regăsesc aceste susţineri şi de asemenea nu se regăsesc motivele pentru care aceste susţineri sunt respinse.

Dimpotrivă, judecătorul fondului nu a trecut la judecarea efectivă a fondului cauzei, motivat de faptul că "în sistemul Legii 85/2006, nu există vreo dispoziţie care să permită judecătorului sindic modificarea cursului termenelor legale, astfel încât va respinge cererea ca nefondată."

Principiului contradictorialităţii obligă instanţa să supună discuţiei părţilor toate cererile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, potrivit art. 14 alin. 5 din Cod procedură civilă

CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa sau să respingă motivat, dacă e cazul, pe cele apreciate nepertinente. (Hot. Albina c/a României, 2005, par. 30, 31 ş.a).

Motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate sau asupra criticilor formulate. O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. l pct.5 Cod de procedură civilă (ICCJ, Decizia nr. 2517/2014).

Decizia Î.C.C.J. nr. 1664/2014: „faptul că prima instanţă nu a realizat o minimă examinare a motivelor pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea cererii nu răspunde exigenţelor impuse de art. 261 alin. 1) pct. 5 Cod procedură civilă şi art. 6 par. 1 din Convenţia C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.”

Nemotivarea hotărârii pronunţate este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Potrivit art. 224 Noul Cod de procedură civilă "Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

În al doilea rând, administratorul judiciar nu a întocmit rapoartele de evaluare a bunurilor aflate în patrimoniul său şi care ar fi susceptibile de a acoperi pasivul prin valorificarea acestora.

Pe de altă parte potrivit prevederilor art.95, alin.5, lit. d), lipsa acestor rapoarte de evaluare a bunurilor o pune în imposibilitatea de a realiza şi prevedea în planul de reorganizare comparaţia cu falimentul, element obligatoriu a se prevedea în cadrul planului de reorganizare.

Toate aceste aspecte sunt de natură să împiedice în concret propunerea unui Plan de reorganizare, având în vedere prevederile art. 2 şi 3 din legea specială potrivit cărora legea recunoaşte acest drept de a participa la această procedură colectivă, tuturor creditorilor care participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de lege.

Pe aspectul modalităţilor prevăzute de lege, a apreciat că este absolut în avantajul creditorilor însă şi în avantajul său ca modalitatea aleasă să fie aceea a reorganizării judiciare realizată prin depunerea şi punerea în aplicare a unui Plan de reorganizare şi care are cele mai mari şanse de acoperire integrală a creanţelor deţinute de către toate categoriile de creditori şi nu doar de către cei garantaţi.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.I.T.R. - FILIALA B. a solicitat respingerea apelului formulat de către S.C.O. C. I. S.R.L. ca neîntemeiat.

În apărare, a arătat că a depus la dosarul cauzei Tabelul definitiv al creanţelor S.C.O. C. I. S.R.L. nr. xxxx/13.10.2015, la termenul de judecată din data de 14.10.2015, dată la care a fost înmânat şi reprezentantei administratorului special al debitoarei. La aceeaşi dată, 14.10.2015, acest Tabel a fost afişat la uşa instanţei.

Acest Tabel a fost publicat şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 17622/19.10.2015 (în probaţiune), şi comunicat debitoarei prin Adresa nr. 2352/19.10.2015.

Având în vedere că au existat anumite erori materiale în acest Tabel, respectiv: s-a omis menţionarea specificaţiei "creanţă înscrisă provizorie", raportat la soluţia Tribunalului B. din Sentinţa comercială nr. 3967/F /2014 din data de 24.04.2014 pronunţată în dosarul xxxx/111/2013/a2 prin care s-a dispus: "înscrierea provizorie a creditorului A. J. F. P. B. în tabelul preliminar de creanţe al debitorului S.C. O. C. I. S.R.L." grupa 4 se referă la grupa creanţelor chirografare prevăzute de art.123 pct.7din Legea 85/2006 şi nu la grupa creanţelor bugetare, deşi în mod eronat s-a menţionat textul art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006.

A arătat că a întocmit şi depus la dosarul cauzei Erata nr. 2583/16.11.2015. în cadrul acesteia a precizat că menţiunea "creanţă înscrisă provizorie" va fi valabilă pentru creanţa A.J.F.P B. înscrisă atât în grupa creanţelor garantate (art.121 din Legea 85/2006), cât şi în grupa creanţelor bugetare (art.l23 pct.4 din Legea 85/2006).

De asemenea, a menţionat faptul că grupa 4 se referă la grupa creanţelor chirografare prevăzute de art.123 pct.7 din Legea 85/2006, şi nu la grupa creanţelor bugetare.

La data de 18.11.2015 debitoarea prin administrator special S. I. a formulat o cerere de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare (depusă în probaţiune), prin care a solicitat prorogarea termenului de depunere a Planului de reorganizare al debitoarei S.C. O. C. I. S.R.L., invocând printre altele şi erorile materiale menţionate mai sus.

La termenul din data de 25.11.2015 în cadrul Raportului de activitate depus la acel termen nr. xxxx/24.11.2015 s-a arătat că termenul pentru depunerea Planului de reorganizare conform dispoziţiilor art. 94 alin.1 din Legea 85/2006 a expirat la data de 16.11.2015, motiv pentru care, raportat la intenţia de reorganizare a debitoarei exprimată prin cererea de deschidere a procedurii, precum şi la faptul că până la data de 16.11.2015 nu a fost depus niciun plan de reorganizare nici de către debitoare şi nici de către celelalte persoane îndreptăţite conform art. 94 din Legea 8/2006, a arătat că se impune deschiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C.O. C. I. S.R.L. în temeiul art. 107 alin.1 lit. B sau A, c.) din Legea 85/2006.

Raportat la cererea de prelungire a termenului de depunere a Planului de reorganizare depusă de către debitoare la dosarul cauzei la data de 18.11.2015, s-a pronunţat în sală la acel termen susţinând că nu există temei legal pentru admiterea unei astfel de cereri.

La termenul din data de 25.11.2015 judecătorul sindic a rămas în pronunţare atât cu privire la cererea de prelungire formulată de către debitoare, cât şi cu privire la cererea de faliment formulată.

La data de 10.12.2015 prin Sentinţa apelată judecătorul sindic a respins cererea de prelungire a termenului de depunere a planului formulată de către debitoare şi a dispus deschiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C.O. C. I. S.R.L. în temeiul art. 107 lit. B) din Legea 85/2006.

Prin Sentinţa apelată judecătorul sindic a analizat cererea de prorogare a termenului de depunere a Planului de reorganizare, motivând pe larg faptul că o astfel de cerere nu poate fi admisă, legea nedând posibilitatea judecătorului sindic de a proceda la majorarea termenului prevăzut la art. 94 alin. 1 din Legea 85/2006.

În cadrul aceleiaşi motivări judecătorul sindic s-a pronunţat şi cu privire la considerentele cererii arătând că: "concluzia nu poate fi modificată prin raportare la considerentele expuse de către debitor în susţinerea cererii sale întrucât examinarea lor presupune ca şi condiţie prealabilă acordarea posibilităţii instanţei de judecată să intervină în modificarea cursului termenului amintit."

Instanţa de fond în mod corect a mai reţinut în motivare şi faptul că cererea a fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile, cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare fiind formulată la data de 18.11.2016, deşi termenul de 30 de zile pentru depunerea planului de reorganizare era de 30 de zile, calculate începând cu data de 14.10.2015, a expirat la data de 16.11.2016.

Astfel nu se poate reţine că procesul s-a soluţionat fără ca prima instanţă să fi judecat fondul.

În ceea ce priveşte inexistenţa afişării la uşa instanţei a unui Tabel definitiv, a arătat că Tabelului definitiv al creanţelor xxxx/13.10.2015 a fost afişat la uşa instanţei la data de 14.10.2015, astfel cum recunoaşte şi apelanta şi astfel cum în mod corect a constatat şi prima instanţă prin sentinţa apelată, coroborat cu actele de la dosarul cauzei.

Astfel termenul de depunere a planului de reorganizare a început să curgă de la data afişării Tabelului definitiv, respectiv de la data de 14.10.2015.

Erorile materiale din Tabelul definitiv de creanţe nr. xxxx/13.10.2015 afişat la uşa instanţei la data de 14.10.2015, astfel cum au fost îndreptate prin Erata nr. 2583/16.11.2015, nu atrag nevaliditatea acestuia, astfel cum sugerează apelanta în mod netemeinic.

De astfel conform dispoziţiilor art. 175 din Codul de Procedură Civilă alin. 1 Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. Or apelanta nu face dovada niciunei vătămări suferite prin erorile materiale, îndreptate prin Erata anterior menţionată şi nici nu indică temeiul legal al nevalidităţii Tabelului.

Mai mult, aceste erori nu reprezintă erori esenţiale şi nici nu sunt de natură să afecteze termenul de depunere a planului de reorganizare, curgerea lui.

În aceste condiţii se impune a se constata că în speţă există un Tabel şi anume Tabelul definitiv al creanţelor O. C. I. S.R.L nr. xxxx/13.10.2015 afişat în mod corect şi legal la uşa instanţei la data de 14.10.2015.

În mod contrar celor susţinute de către apelantă cererea de prelungire a fost pusă în discuţia părţilor, aşa cum a arătat, pronunţându-se la termenul din data de 25.11.2015 cu privire la aceasta.

În drept, a invocat prevederile art. 94 alin. 1, art. 107 din Legea 85/2006, art. 175 şi art. 205 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare B. T. SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei apelate.

În apărare, a arătat că prin sentinţa apelată, judecătorul sindic a reţinut faptul că în data de 14J02815, a afişat tabelul definitiv de creanţe al debitoarei SC O. C. I. SRL Astfel, în conformitate cu dispoziţiile prevederilor art.94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, termenul de depunere al planului de reorganizare fiind de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.

Ulterior afişării şi publicării în B.P.I. a tabelului definitiv al creanţelor debitoarei, ca urmare a erorii materiale strecurate la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, administratorul judiciar a revenit printr-o erată cu precizările necesare.

 Astfel prin erata formulată se precizează faptul că în ceea ce priveşte creanţa Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice se va menţiona caracterul creanţei, acela de „creanţă înscrisă provizoriu” atât în ceea ce priveşte înscrierea creanţei la categoria de creanţe garantate cât şi cu privire la înscrierea creanţei la categoria de creanţe bugetare.

Totodată, se precizează faptul că în grupa 4 sunt înscrise creanţele chirografare în temeiul art. 23 alin. 7 şi nu creanţele bugetare.

Cât priveşte susţinerile apelantei potrivit cărora termenul de depunere a planului de reorganizare nu ar fi început sa curgă în lipsa unui tabel definitiv rectificat, a considerat că acestea sunt nefondate. Prevederile art.94 alin.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt foarte clare, termenul de depunere a planului de reorganizare fiind de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.

Totodată, apelanta nu a înţeles să conteste măsura administratorului judiciar de înscriere a creanţelor.

De asemenea, raportat la susţinerile apelantei potrivit cărora judecătorul nu a trecut la judecarea efectivă a fondului cauzei, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate şi nefondate.

A precizat, că instanţa de fond foarte corect a motivat faptul că în conformitate cu dispoziţiile art.62 alin.2 Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei o cerere de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare este nefondată. Raportat la dispoziţiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit căreia, se prevede în mod expres ipoteza în care este posibilă prelungirea termenelor, a apreciat că o astfel de cerere este neîntemeiată şi nefondată.

Astfel, în lipsa depunerii planului de reorganizare în termenul legal de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor în conformitate cu dispoziţiile art.94 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, a apreciat că se impune intrarea debitoarei în procedura falimentului în temeiul art.107 lit. b) din Legea nr.85/2006.

Aşa cum a precizat, termenul de depunere al planului de reorganizare este unul imperativ şi începe să curgă de la data afişării tabelului definitiv, respectiv de la data de 14.10.2015, acesta împlinindu-se la data de 16.11.2015, termen la care debitoarea nu a depus un plan de reorganizare, astfel fiind decăzut din dreptul de a mai depune plan de reorganizare.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat admiterea apelului.

A arătat că prin susţinerile reprezentantei lichidatorului judiciar C.I.T.R. Filiala B., se recunosc erorile cuprinse în Tabelul definitiv al creanţelor şi totodată se recunoaşte faptul că nu există un Tabel definitiv afişat şi implicit nu există un termen care să înceapă să curgă.

În fapt, prin cererea formulată la data de 16 noiembrie 2015, a solicitat în principal să se constatate că nu există un Tabel definitiv afişat la uşa instanţei, ceea ce atrage neînceperea curgerii termenului de inadmisibilitate a cererii de intrare în faliment pentru motivele invocate de C.I.T.R. Filiala B., respectiv nedepunerea de către una din persoanele îndreptăţite a unui plan de reorganizare, în termenul prevăzut de lege.

De la bun început trebuie arătat că la data de 14.10.2015, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei un Tabel Definitiv de Creanţe, care însă nu era valid, cuprinzând o serie de erori.

Momentul la care a observat aceste erori era tocmai momentul analizei Tabelului definitiv în vederea întocmirii şi propunerii unui Plan de reorganizare.

A atras atenţia administratorului judiciar asupra erorilor cuprinse în Tabelul definitiv solicitându-i să facă cuvenitele rectificări ale erorilor materiale, conform atribuţiilor.

Acesta, la data de 16 noiembrie 2015 a depus la dosarul cauzei o erată prin care face vorbire despre erorile materiale cuprinse în tabelul definitiv afişat deja la uşa instanţei însă acesta nu depune tabelul rectificat în vederea afişării.

Or, în lipsa unui tabel definitiv, afişat la uşa instanţei, nu are cum să înceapă să curgă termenul prevăzut de art. 94 şi mai mult decât atât, nu se poate întocmi un program de plăţi cuprins în Plan.

O altă eroare esenţială se referă la omisiunea menţionării la înscrierea în Tabelul definitiv al creanţei deţinute de creditoarea A. J. F. P. B. ca fiind o creanţă admisă provizoriu.

Aşadar, în prezenta cauză nu există un Tabel definitiv afişat şi cu atât mai puţin un termen care să fi început să curgă şi de la care să fie obligată în 30 de zile.

O altă piedică de neînlăturat este faptul că administratorul judiciar C.I.T.R. Filiala B. nu a întocmit rapoartele de evaluare a bunurilor aflate în patrimoniu şi care ar fi susceptibile de a acoperi pasivul prin valorificarea acestora. Potrivit prevederilor art.95, alin. 5, lit. d), lipsa acestor rapoarte de evaluare a bunurilor a creat imposibilitatea de a realiza şi prevedea în planul de reorganizare comparaţia cu falimentul, element obligatoriu a se prevedea în cadrul planului de reorganizare.

Toate aceste aspecte sunt de natură să împiedice în concret propunerea unui Plan de reorganizare, având în vedere prevederile art. 2 şi 3 din legea specială.

În concret, cererea de trecere la faliment făcută cu rea-credinţă, cu intenţia de a produce o pagubă, fiind un abuz de drept. Art. 15 din NOUL COD CIVIL: "nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe". Art. 12, alin. 1) NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ: drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, potrivit scopurilor în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate.

Or, C.I.T.R. Filiala B. îşi invocă propria culpă în cererea de trecere la faliment şi anume faptul de a nu fi depus un Plan de reorganizare în termenul de 30 de zile deşi ea este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile arătate.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanţa a reţinut că apelul este nefondat.

Un prim motiv de apel vizează necercetarea fondului de către judecătorul-sindic, determinat de împrejurarea că, prin sentinţa apelată, acesta nu s-a pronunţat asupra cererii debitorului de a se constata că nu există un tabel definitiv afişat la uşa instanţei, ceea ce atrage, în opinia debitoarei, neînceperea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare şi inadmisibilitatea cererii de intrare în faliment.

Raportat la acest motiv de apel, Curtea a reţinut că, prin cererea formulată de către debitoarea S.C. O. C. I. S.R.L. prin administratorul special la data de 18.11.2015, aceasta a solicitat prorogarea termenului de depunere a planului de reorganizare, invocând în susţinerea cererii mai multe motive, respectiv: 1. necesitatea soluţionării în prealabil a acţiunii în anularea contractelor încheiate de debitoare vizând bunuri imobile, ce face obiectul dosarului nr. xxxx/111/2013/a9; 2. faptul că, urmare a dispoziţiilor Ordonanţei de dispunere a controlului judiciar din 23.09.2015 emisă de DIICOT, numitul S. O. are interdicţia de exercitare a funcţiei de administrator, fiind desemnată în această calitate numita S. I., care nu este în măsură să propună o strategie de reorganizare a debitoarei, mandatul său de administrator special fiind conjunctural şi limitat; 3. neîntocmirea de către administratorul judiciar a rapoartelor de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei; 4. tabelul definitiv al creanţelor întocmit de administratorul judiciar cuprinde o serie de erori.

Raportat la petitul cererii cu care societatea debitoare a sesizat judecătorul-sindic, nu se poate reţine că acesta nu ar fi soluţionat fondul acesteia, în condiţiile în care, fiind sesizat cu o cerere de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare, acesta a respins ca nefondată cererea.

Ceea ce se reproşează judecătorului-sindic este faptul că acesta nu a analizat în cuprinsul considerentelor susţinerile debitoarei referitoare la lipsa unui tabel definitiv rectificat de creanţe, ceea ce ar face să nu curgă termenul de 30 zile pentru depunerea unui plan de reorganizare. În acest sens, instanţa de apel a reţinut, în primul rând, că acest motiv nu a fost invocat ca atare în cuprinsul cererii iniţial formulate, în care debitoarea a arătat doar faptul că tabelul definitiv afişat la uşa instanţei cuprinde anumite erori şi lipsuri. Doar prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunţare debitoarea face referire la lipsa unui tabel definitiv rectificat. Or, instanţa este obligată să se pronunţe doar asupra motivelor care susţin cererile formulate care au fost comunicate părţilor adverse şi asupra cărora acestea au avut posibilitatea de a se pronunţa. Doar astfel pot fi respectate principiile dreptului la apărare al părţilor şi al contradictorialităţii, care constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil. Motivele şi cererile formulate prin concluziile scrise, în termenul de pronunţare, care nu au fost comunicate părţilor adverse şi, deci, nu au putut face obiectul discuţiilor contradictorii, nu satisfac aceste exigenţe, instanţa neputându-se pronunţa asupra lor.

Chiar şi dacă s-ar putea pretinde că invocarea unor lipsuri şi omisiuni din cuprinsul tabelului definitiv de creanţe ar echivala cu inexistenţa unui tabel definitiv rectificat, nu se poate aprecia că judecătorul-sindic nu s-ar fi pronunţat asupra fondului cauzei.

În fapt, prin sentinţa apelată, judecătorul-sindic a respins ca nefondată cererea de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare, reţinând că Legea 85/2006 nu prevede această posibilitate. Din această perspectivă, s-a reţinut în considerentele sentinţei că examinarea temeiniciei cererii debitoarei, raportat la motivele expuse de aceasta în susţinerea cererii de prorogare a termenului de depunere a planului este inutilă, câtă vreme legea exclude posibilitatea instanţei de a modifica cursul termenului amintit.

Pentru ca instanţa de apel să se poată pronunţa asupra primului motiv invocat în susţinerea apelului – respectiv omisiunea judecătorului-sindic de a răspunde motivelor care au stat la baza respingerii cererii – se impune ca, mai întâi, Curtea să verifice în ce măsură este corectă opinia judecătorului-sindic în sensul că legea nu îi conferă dreptul de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.

Iar din acest punct de vedere, s-a reţinut că, potrivit art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2006, planul de reorganizare poate fi depus de debitor, cu aprobarea adunării generale a asociaţilor, în termen de 30 zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării în termenul prevăzut de lege, a intenţiei de reorganizare. Potrivit alin. 2, la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. 1.

Raportat la aceste dispoziţii exprese, corect a apreciat judecătorul-sindic că legea nu îi permite să majoreze termenul de depunere a planului de reorganizare, ci doar să îl scurteze. În situaţiile în care este permisă majorarea termenelor stipulate de lege, legea insolvenţei a prevăzut expres aceasta (a se vedea în acest sens prevederile art. 62 alin. 2). Prin urmare, câtă vreme art. 94 alin. 1 lit. a) impune un termen imperativ în care trebuie depus planul de reorganizare, iar art. 94 alin. 2 prevede doar posibilitatea scurtării acestui termen, în mod corect a apreciat judecătorul-sindic că cererea debitoarei de prelungire a termenului nu poate fi primită.

În acest context, analizarea motivelor care justifică cererea debitoarei apare ca fiind superfluă. Chiar dacă s-ar proceda la o analiză pe fond a motivelor invocate, acestea nu pot fi primite. Faptul că tabelul definitiv cuprinde anumite omisiuni sau lipsuri nu determină suspendarea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare, în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens. Legea prevede că, de la afişarea tabelul definitiv curge termenul pentru depunerea planului de reorganizare, indiferent că tabelul este apreciat ca fiind nelegal întocmit. Împotriva acestuia partea interesată poate formula contestaţie în condiţiile art. 75 din Legea 85/2016, însă nici exercitarea unei asemenea contestaţii nu suspendă curgerea termenul de 30 zile în care trebuie depus planul de reorganizare. Aşadar, indiferent de erorile sau lipsurile imputate tabelului definitiv de creanţe, afişarea acestuia la uşa instanţei marchează momentul de început al curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, termen care nu poate fi prelungit de către judecătorul-sindic. Mai mult, erorile ce vizează tabelul definitiv nu sunt vicii de substanţă ori erori esenţiale, care să afecteze termenul de depunere a planului de reorganizare, după cum rezultă din cuprinsul eratei depuse de administratorul judiciar. Practic, nu se modifică creditorii înscrişi în tabel sau cuantumul creanţelor acestora, ci doar menţionarea creanţei creditorului A.J.F.P. B. ca fiind înscrisă provizoriu şi faptul că grupa 4 se referă la creanţele chirografare, iar nu bugetare cum greşit s-a trecut. Iar aceste aspecte erau cunoscute de către societatea debitoare, aceasta fiind cea care a şi învederat administratorului judiciar erorile strecurate în tabelul definitiv şi i-a solicitat să facă rectificările cuvenite. Or, în aceste condiţii, este evident că debitoarea avea posibilitatea de a depune planul de reorganizare în termenul prevăzut de lege, culpa pentru nerespectarea termenului legal aparţinându-i acesteia.

De asemenea, nici lipsa rapoartelor de evaluare a bunurilor debitoarei nu poate fi invocată drept motiv pentru nedepunerea în termen a planului de reorganizare, câtă vreme nu există nici o dispoziţie în legea insolvenţei care să lege termenul de depunere a planului de întocmirea rapoartelor de evaluare. De altfel, lipsa rapoartelor de evaluare este infirmată de concluziile raportului nr. xxxx/12.10.2015 întocmit de administratorul judiciar, din cuprinsul căruia rezultă că raportul de evaluare privind activul proprietatea debitoarei a fost întocmit de evaluatorul selectat S.C. E. S.R.L., iar în şedinţa adunării generale a creditorilor din data de 29.07.2015 a fost prezentat acest raport, iar creditorii au aprobat strategia de valorificare a activului. Prin urmare, existenţa unui raport de evaluare la data de 29.07.2015 permitea debitoarei depunerea planului de reorganizare în termen de 30 zile de la data afişării tabelului definitiv – 14.10.2015.

Raportat la aceste considerente, în lipsa depunerii unui plan de reorganizare în termenul imperativ stabilit de art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenţei, se impunea începerea procedurii falimentului în baza art. 107 alin. 1 lit. b) din aceeaşi lege, hotărârea judecătorului-sindic fiind legală şi temeinică. În consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost respins apelul ca nefondat şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa apelată.

Domenii speta

Spete similare