Procedura insolvenţei

Potrivit disp. art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006 , hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 15, alin.1 din aceeaşi lege şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Prin Decizia civilă nr. 479/18.09.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 5017/108/2009*/a5, a fost respins recursul declarat de contestatoarea SC B. Com SRL Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 113/19.05.2014 pronunţată de Tribunalul  în dosar nr. 5017/108/2009*/a5.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 113/19.05.2014 pronunţată de Tribunalul  în dosar nr. 5017/108/2009*/a5 s-a respins contestaţia la Hotărârea Adunării Creditorilor debitoarei R.A. DM Arad – în faliment, reprezentată prin lichidator A.G. IPURL,  din data de 27.02.2014, formulată de creditoarea SC B. Com SRL Oradea în contradictoriu cu debitoarea, lichidatorul, creditorii şi administratorul special al debitoarei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că închirierea staţiei de preparare mixturi asfaltice AMMAN a fost pusă în discuţia creditorilor ca făcând parte din planul de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei falite, doar modalitatea de închiriere, preţul şi durata nefiind aprobate de adunarea creditorilor din data de 14.02.2014.

Hotărârea Adunării creditorilor R.A. DM Arad SA din data de 14.02.2014 nu a fost contestată în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 14, alin. 8 din Legea nr. 85/2006, astfel că îşi produce deja efectele.

La şedinţa Adunării Creditorilor din 27.02.2014 a fost propusă modalitatea de închiriere a staţiei de preparare mixturi asfaltice AMMAN şi a altor bunuri, nu închirierea efectivă, astfel cum greşit a reţinut contestatoarea, iar propunerea lichidatorului a fost aprobată de adunarea creditorilor din data de 27.02.2014.

Cu privire la convocare, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 7, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că aceasta se face prin BPI, iar potrivit alin. 8 din acelaşi articol, publicarea actelor de procedură în BPI înlocuieşte, de la data publicării, convocarea individuală a participanţilor la procedură.

Aceste dispoziţii se completează cu disp. art. 13, alin. 2 din legea insolvenţei care impun doar convocarea potrivit legii, nu convocarea individuală la şedinţe a creditorilor, de asemenea, prevederile de convocare fiind completate de disp. art. 14, alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege privind ordinea de zi.

Toate aceste demersuri au fost efectuate, potrivit dovezilor de la dosar, convocarea fiind publicată în BPI nr. 3694/21.02.2014, astfel că judecătorul sindic a respins contestaţia de faţă ca neîntemeiată pentru lipsa convocării creditorului contestator.

 Legea insolvenţei nu prevede aprobarea ordinii de zi cu un cvorum de 30% din totalul creanţelor, ci ca şedinţele să fie considerate statutare prin participarea la şedinţă a 30% din titularii creanţelor.

În cazul particular al şedinţei adunării creditorilor din 27.02.2014 cvorumul de 30% al participanţilor la şedinţă a fost depăşit, înregistrându-se o participare de 42,17%, cererea de amânare a votului AJFP fiind un vot nul şi nu o neparticipare la şedinţă, în plus, art. 14, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 recunoaşte posibilitatea participării la şedinţă prin corespondenţă.

Cu privire la calitatea procesuală şi interesul contestatoarei, judecătorul sindic a constatat că interesul nu este justificat în nici un fel, din moment ce hotărârea efectivă de închiriere a staţiei de preparare mixturi asfaltice AMMAN a fost luată în şedinţa din 14.02.2014, neatacată, iar contractul de închiriere se va semna la o dată ulterioară, de o comisie din care vor face parte creditorii debitoarei falite, în baza regulamentului aprobat la data de 27.02.2014.

Mai mult, potrivit regulamentului de închiriere, judecătorul sindic a remarcat faptul că închirierea se va face doar până la data vânzării bunurilor, cu constituire de garanţii pentru plata chiriei, prin urmare, creditorul contestator nu este vătămat în nici un fel în interesele sale. Dimpotrivă, scopul instituit de art. 2 din Legea nr. 85/2006 este atins fără putinţă de tăgadă, închirierea aducând profit în contul debitoarei, profit de care se vor bucura creditorii săi şi acesta rezultă nu doar din închirierea efectivă ci şi din reducerile de cheltuieli cu contravaloarea salariilor a trei persoane şi cu cheltuielile de conservare, ajungându-se la un total de 6500 euro/lună.

De asemenea, s-a constatat că creditoarea-contestatoare nu a motivat în nici un fel lipsa sa de la şedinţa Adunării creditorilor din 27.02.2014, lipsa de convocare individuală nefiind prevăzută de lege, prin urmare, lipsa sa de la şedinţă nu este motivată, astfel că şi sub acest aspect contestaţia apare ca nefondată şi nelegală.

Având în vedere cele de mai sus, a constatat că nu se identifică nici o cauză de nelegalitate a şedinţei Adunării creditorilor R.A. DM Arad SA din data de 27.02.2014. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC B. Com SRL Marghita solicitând admiterea recursului, modificarea, în întregime, a sentinţei civile nr. 113/2014, ca fiind nelegală şi netemeinică, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din data de 27.02.2014, ca fiind nelegală întrucât hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică,dat fiind că la lucrările din 27.02.2014, au participat doar 2 creditori respectiv:

-SC P.P. SRL - deţinând 15,63% din totalul creanţelor, şi

-SC T.C.O. SRL - deţinând 7,66% din totalul creanţelor.

De asemenea, a parvenit o cerere de amânare a lucrărilor, formulată de creditoarea AJFP Arad (deţinând 18,88% din creanţe), întrucât aceasta nu era în măsură să voteze în privinţa propunerilor de închiriere, deoarece nu au fost comunicate ofertele de închiriere depuse, fără ca din partea acestui creditor să fie prezent vreun reprezentant.

Se impune a se reţine că cel de-al treilea creditor a participat la şedinţă, cererea acestuia fiind calificată ca fiind vot nul, reprezintă o forţare la maxim a prevederilor art. 14-15 din legea 85/2006, sens în care, sub acest aspect, Hotărârea AGC este nelegală.

Cu privire la vătămarea drepturilor creditorilor, în conformitate cu dispoziţiile Sentinţei nr. 1247/25.03.2013, pronunţată în cauză de Tribunalul Arad, faţă de debitoarea R.A. DM Arad s-a deschis procedura falimentului. Pentru a adopta această decizie, judecătorul-sindic a luat act de eşuarea planului de reorganizare în care s-a aflat debitoarea timp de 3 ani de zile. Astfel, de circa 1 an de zile, cauza este amânată pentru unul şi acelaşi motiv - valorificarea bunurilor din averea debitoarei.

Conform prevederilor art. 113-120 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar era însărcinat cu sigilarea şi inventarierea bunurilor debitoarei, pentru ca acestea să fie valorificate prin vânzare, în modalitatea stabilită de creditori, respectiv în baza regulamentului de vânzare adoptat (vânzare în bloc, cu negociere directă etc,). Din întreaga economie a actului normativ rezultă că efectuarea lichidării presupune valorificarea bunurilor debitoarei, pe calea vânzării.

După 1 an de perioadă de observaţie şi 3 ani de reorganizare eşuată, respectiv la 1 an de la trecerea în faliment, lichidatorul judiciar propune încheierea unor noi contracte de închiriere a bunurilor debitoarei, pe alţi 2-3 ani, aspect de nelegalitate absolut, în condiţiile în care, concomitent cu această închiriere a fost abandonată temporar valorificarea activului, prin vânzare. Aceasta presupune prelungirea procedurii neadmis de mult, ceea ce constituie o vătămare a intereselor creditorilor.

În final, deşi corespunde realităţii că nu a făcut dovada lipsei justificate de la lucrările şedinţei, apreciază că, în această cauză, judecătorul sindic trebuie să manifeste un rol activ plenar, deoarece, deşi legea nu îi conferă atribuţii pentru verificarea oportunităţii măsurilor luate, aceste atribuţii subzistă în privinţa legalităţii. Or, fiind deja pronunţată o hotărâre definitivă de trecere în faliment a debitoarei, se impune controlul în privinţa respectării acestei sentinţe, iar prin încheierea unor contracte de închiriere (pentru care, de altfel, lichidatorul judiciar nici nu are atribuţii legale) sunt nesocotite tocmai dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 304/1 C.Pr.Civ., art. 14-15, 113 şi urm. din Legea nr. 85/2006.

Lichidatorul judiciar al debitoarei A.G. IPURL Arad a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând calea de atac a contestatoarei SC B. Com SRL Oradea prin prisma stării de fapt dedusă judecăţii a excepţiilor ce se impun a fi analizate şi luarea în considerare a motivelor invocate, Curtea reţine ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Legea insolvenţei reglementează în art. 14 alin. 7 o singură procedură prin care poate fi desfiinţată de către judecătorul sindic o hotărâre a adunării creditorilor, pentru motive de nelegalitate, stabilind pe de altă parte în mod expres şi limitativ care sunt categoriile de creditori care au abilitatea de a formula o cerere în acest sens.

Astfel, sunt stabilite două grupe de creditori ce implicit pot avea calitate procesuală activă la formularea unei cereri de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv acei creditori care au participat la adunare, fie direct, fie prin corespondenţă, au votat împotriva adoptării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, iar pe de altă parte acei creditori care deşi participă la procedura insolvenţei şi au fost îndreptăţiţi să fie prezenţi şi la adunarea creditorilor, au lipsit motivat de la şedinţa adunării.

În speţă recurenta contestatoare nu se încadrează în concret în nici una din cele două categorii de creditori, întrucât în fapt nu a participat la şedinţa în care s-a adoptat hotărârea din 14.02.2014 şi nici nu a motivat această lipsă a sa, după cum de altfel se şi recunoaşte de către contestatoare în ultimul paragraf al motivelor de  recurs, ceea ce determină ca recurenta contestatoare să nu beneficieze de calitatea procesuală activă de a formula acţiunea în anulare a hotărârii adunării creditorilor.

Această motivaţie se regăseşte şi în considerentele sentinţei atacate şi întrucât curtea nu a identificat motive de casare a hotărârii judecătorului sindic, în condiţiile art. 312 Cod procedură civilă s-a apreciat ca nefondat recursul, fiind respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare