Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Sentinţă civilă 883 din 20.06.2019


Pe rol se află judecarea cauzei faliment privind pe reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – A.J.F.P. IAŞI şi pe pârâţii DM, DP, SAprin curator special PI, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2018 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. -/99/2017/a1, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat în contradictoriu cu pârâții pârâţii SA,  DM și DP cerere de atragere a răspunderii acestora din urmă pentru a suporta pasivul debitoarei  SC V SRL care nu a fost acoperit prin procedura de lichidare în cuantum de 462.730 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că , prin sentința civilă nr. 197/15.02.2018, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC V SRL, iar creditorul AJFP Iași a solicitat înscrierea creanței bugetare împotriva debitorului în cuantum de 462.730 lei, că, potrivit tabelului de creanțe, apare ca și creditor cu o creanță la masa credală în proporție de 100 %, că pârâții, având calitatea de asociați și administratori ai societății, au fost persoanele împuternicite să reprezinte societatea, că în perioada în care societatea a fost administrată de pârâți aceasta a acumulat datorii care se ridică la suma de 462.730 lei și aceștia se fac vinovați de ajungerea societății în incapacitate de plată, că sumele rezultate din activitatea debitoarei ar fi asigurat stingerea pasivului, că, așa cum rezultă din bilanțul depus la data de 31.12.2013, societatea deținea active circulante în sumă de 1.771 lei, venituri cu care administratorii ar fi putut achita parțial datoriile față de creditorul AJFP Iași, că nepredarea actelor contabile și a raportărilor contabile prevăzute de lege lichidatorului judiciar echivalează cu inexistența unei evidențe contabile reale sau a unei evidențe menite să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății și modificările aduse patrimoniului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. a) și d)  din Legea nr. 85/2014.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâții DM și DP nu au depus la dosar întâmpinare.

Pârâtul SA prin curator special a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei arătând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii întrucât, în perioada în care a avut calitatea de administrator , nu au fost desfășurate activități, nu s-au înregistrat venituri și nici nu s-au acumulat debite.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 197/15.02.2018, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei față de debitoarea SC V SRL. Prin sentința civilă nr. 1307/20.09.2018, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.

Referitor la administratorii statutari ai societății, instanța reține , din relațiile furnizate de Registrul Comerțului, că la data deschiderii procedurii de insolvență, figura ca administrator, pârâtul SA din data de 28.05.2014 – filele 49-50.

Referitor la pârâții DM și DP, instanța reține că aceștia s-au retras din calitatea de administratori ai societății la data de 28.05.2014, conform contractului de cesiune  depus la dosar – filele 114-115, modificare înscrisă în Registrul Comerțului la data de 03.06.2014 – filele 48 verso și 49.

În acord cu această situație de fapt, instanța constată că, prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 care prevăd posibilitatea atragerii răspunderii pentru pasivul societății a membrilor organelor de conducere sau supraveghere a societății. De asemenea, conform prevederilor art. 169 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia în care au contribuit la starea de insolvenţă.

Prin urmare, angajarea răspunderii solidare a administratorilor societății este condiționată de împrejurarea că apariţia stării de insolvenţă este contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia în care au contribuit la starea de insolvenţă.

Ori, în prezenta cauză, apariția stării de insolvență este ulterioară perioadei în care pârâții au exercitat mandatul de administratori ai societății, astfel cum rezultă din raportul cauzal depus la dosar – filele 25-26, în condițiile în care situațiile financiare pentru anii 2014 -2017 nu au fost depuse de către administratorul statutar ulterior. Mai  mult, așa cum se menționează în contractul de cesiune, actele contabile deținute de administratorii statutari DM și DP au fost predate noului administrator, respectiv pârâtului SA – fila 115.

În plus, nu se poate reține nici incidența prevederilor art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 în privința pârâților DM și DP în condițiile în care actele contabile întocmite pentru anul 2013 evidențiază stocuri în valoare de 1.771 lei fără disponibilități bănești și un cuantum modic al creanțelor de recuperat de 834 lei, sume insuficiente pentru a acoperi un cuantum total al datoriilor de 38.617 lei , respectiv 462.730 lei – fila 26.

Prin urmare, instanța va reține netemeinicia cererii în contradictoriu cu pârâții DM și DP, motiv pentru care o va respinge ca atare, urmând să analizeze dacă sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii în raport de cel de-al treilea pârât.

Potrivit art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;(…)

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;(…)

In același timp, conform art.169 alin. 2 din Legea 85/2014, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Prin urmare, răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

În aceste condiții, pentru a fi putea angajată răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), precum și condiția specială prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2014 și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

În raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului s-a precizat că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor financiar contabile ale societății debitoare – fila 25 verso, că o contribuție însemnată la apariția stării de insolvență a avut-o comportamentul pasiv al conducerii de a valorifica patrimoniul societății.

In prezenta cauză, s-a solicitat de către  reclamantă aplicarea prevederilor art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2014 ce permite posibilitatea antrenării răspunderii persoanelor care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.

Pentru a fi incident articolul menționat, este necesar a se stabili bunurile societății sau creditele acesteia care ar fi fost folosite de administratori in folosul propriu sau al unei alte persoane.

Reclamanta  a făcut doar afirmații generale cu privire la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau al altei persoanei, fără a produce vreo dovadă in acest sens. Mai mult, reclamanta  nu a arătat in concret in ce mod a folosit pârâtul anumite bunuri ( enumerate expres si identificate ca atare in patrimoniul societăţii) si care ar fi fost interesul personal al acestuia pentru folosirea acestor bunuri.

În plus, in cursul procedurii insolventei, nu au fost identificate nici operațiuni de natură să atragă necesitatea introducerii vreunei acțiuni de anulare transfer patrimonial.

Prin urmare, în raport de cele arătate anterior, nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute la art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

In prezenta cauză, s-a mai solicitat de către  reclamantă aplicarea prevederilor  art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014 ce stabilesc antrenarea răspunderii administratorilor care au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.

 Instanța  reține că, așa cum rezultă din raportul cauzal depus la dosar – fila 25 verso -, administratorul statutar nu s-a prezentat la lichidatorul judiciar pentru predarea documentelor contabile.

În această situație, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 169 alin. 1 lit. d) teza finală din Legea nr. 85/2014, în cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia având caracter relativ.

Autorul faptei va putea să răstoarne prezumția de neținere a contabilității prin predarea către practicianul in insolvență a documentelor contabile. In mod evident, in cauza de față această prezumție nu a fost răsturnată de către pârât, de vreme ce aceste documente solicitate nu au fost predate până în prezent, suspendarea activității societății nefiind de natură a înlătura obligația de întocmire a actelor contabile și financiare. În plus, așa cum rezultă din contractul de cesiune, documentele contabile anterioare anului 2014 au fost predate către pârâtul SA , însă nici aceste documente nu au fost predate lichidatorului judiciar.

În speţă, instanța apreciază că in sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea in conformitate cu legea, in condițiile in care acesta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute in art. 67 alin.1 din Legea 85/2014.

Neținerea contabilităţii in mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea si face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate in condițiile unei contabilităţi ținute corect ce ar permite administratorilor să ia masurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilităţii in conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciul produs, care constă in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăţi si una din faptele enumerate de art.169 din Legea 85/2014. De altfel, pârâtul avea posibilitatea de a răsturna această prezumție, însă nu a făcut-o.

Faptul de a nu pune la dispoziţia lichidatorului actele şi documentele contabile prezumă lipsa acestora, iar culpa foștilor administratori rezidă tocmai în aceea că, în mod voluntar, nu au deţinut un instrument indispensabil conducerii societăţii, ceea ce relevă lipsa de diligenţă în asigurarea funcţionării acesteia. Din această perspectivă, cu referire la întinderea răspunderii pârâtului apare imposibilă determinarea vreunei cauze străine care să fi condus la insolvenţa debitoarei.

Aşa fiind, in sarcina pârâtului SA poate fi reținută  săvârșirea faptei reglementate de art. 169 lit. d) din Legea 85/2014, respectiv neţinerea contabilităţii in conformitate cu dispozițiile legale in materie ce a condus la producerea stării de insolvenţă a debitoarei.

Față de toate considerentele anterior expuse, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantei, stabilind răspunderea personală a pârâtului SA pentru pasivul debitorului falit SC V SRL în sensul că va obliga pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitorului in cuantum de 462.730 lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

În temeiul art. 48 alin.1 și 3 din OUG nr. 80/2013, instanța urmează a obliga pârâtul SA la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând remunerație pentru curatorul special ( conform ordinului de plată nr. 4341/19.03.2019 – fila 99).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte  acțiunea formulată de  reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, str. Anastasie Panu, nr. 26, jud. Iași, in contradictoriu cu pârâtul SA, in calitate de administrator al debitoarei SC V SRL.

Stabileşte răspunderea personală a pârâtului SA pentru pasivul debitorului falit SC V SRL în sensul că obligă pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitorului in cuantum de 462.730 lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Respinge cererea în contradictoriu cu pârâții DM  și DP ca neîntemeiată.

În temeiul art. 48 alin.1 și 3 din OUG nr. 80/2013, obligă pârâtul SA la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând remunerație pentru curatorul special.

Executorie.

Domenii speta