Procedura insolvenţei – deschidere procedură simplificată. Desemnarea provizorie a lichidatorului judiciar propus de creditoare. Prevalenţa solicitării creditorilor în caz de concurs cu cererea debitorului.

Potrivit art. 45 alin. 1 lit. d)  din Legea nr. 85/2014 „În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar, va avea prevalenţă cererea creditorului”.

În textul mai sus citat legiuitorul nu face nicio distincţie legată de desemnarea lichidatorului/administratorului judiciar în funcţie de cererea care se soluţionează – în toate cazurile se soluţionează cererea debitorului, cererile creditorilor fiind calificate drept declaraţii de creanţă în cazul admiterii; doar în cazul respingerii cererii debitorului urmează a fi analizate cererile creditorilor.

Specificarea legiuitorului din cuprinsul art. 45 alin. 1 lit. d) referitoare la prevalenţa solicitării creditorilor în caz de concurs cu cererea debitorului are în vedere tocmai cazul în care cererea debitorului este admisă, însă la aceasta au fost conexate sau ataşate cererile creditorilor care, ca urmare a admiterii, devin declaraţii de creanţă.

Art. 73 şi 45 alin. 1 lit. d) coroborate

cu art. 57 alin. 1 din Legea nr. 85/2014

Art. 66 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 85/2014

Pin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10.02.2017 sub nr. …/118/2017, debitoarea SC [...] SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în forma simplificată, motivat de împrejurarea că societatea se află în stare de insolvenţă, înregistrând datorii în sumă de 9.130.922,55 lei conform evidenţelor contabile, fără a avea fonduri în vederea achitării acestora. Totodată, debitoarea a solicitat numirea în calitate de lichidator judiciar a [...] IPURL.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 66 – 69 şi art. 71 din Legea nr. 85/2014.

În susţinere au fost depuse actele prevăzute de art. 67 alin. 1 din Legea 85/2014.

Prin cererile depuse în cadrul dosarului înregistrat sub nr. …/118/2017 la termenul de judecată din data de 20.02.2017, creditoarele SC [...] SA şi [...] SUCURSALA ROMÂNIA au solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC [...] SRL, susţinând că sunt titularele unor creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum de 3.215.555,69 lei, 362.006,70 Euro şi, respectiv de 329.489,09 Euro. Creditoarele au solicitat numirea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvenţă [...] SPRL.

Prin Încheierea nr.119/20.02.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr…./118/2017, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC [...] SRL şi s-au calificat drept declaraţii de creanţă cererile creditoarelor SC [...] SA şi [...] SUCURSALA ROMÂNIA de deschidere a procedurii insolvenţei formulate împotriva debitoarei SC [...] SRL.

În temeiul art. 38 alin. 2 lit. e, coroborat cu art. 71 şi art. 145 alin. 1 lit. A (a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC [...] SRL, fiind desemnat provizoriu, la cererea creditoarelor [...] SUCURSALA CONSTANŢA şi [...] SA, fostă [...] (ROMÂNIA) SA, în calitate de lichidator judiciar,  practicianul în insolvenţă [...] SPRL

Instanţa de fond a pronunţat această hotărâre, reţinând următoarele:

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitoarea se află în stare de insolvenţă, în sensul art. 29 din lege, înregistrând debite scadente către terţi, superioare valorii prag de 40.000 lei prevăzută de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care s-a conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 85/2014 de a formula prezenta cerere în vederea declanşării procedurii insolvenţei.

Instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 38 alin. 2 lit. e, art. 66 ?i art. 67 din Legea nr. 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel că a admis cererea debitoarei.

În baza disp. art. 66 alin. 6, 7 din Legea nr. 85/2014 a calificat drept declaraţii de creanţă cererile creditorilor SC [...] SA şi [...] - SUCURSALA ROMÂNIA de deschidere a procedurii insolvenţei formulate împotriva debitoarei SC [...] SRL.

În temeiul art. 73 şi 45 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 57 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a desemnat provizoriu, la cererea SC [...] SA şi [...] SUCURSALA ROMÂNIA, în calitate de lichidator judiciar pe practicianul în insolvenţă [...] SPRL cu atribuţiile prevăzute de art. 64 din lege.

În desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu judecătorul sindic a avut în vedere disp. art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 („În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/ lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului. Dacă creditorii solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia”) care stabileşte prevalenţa cererii creditorului atunci când atât debitorul, cât şi creditorii au solicitat desemnarea unui administrator/ lichidator judiciar.

Apelanta-debitoare SC [...] SRL a depus apel împotriva Încheierii nr. 119/20.02.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr…./118/2017, motivând cererea în sensul că apelul formulat se referă exclusiv la dispoziţia instanţei privind desemnarea practicianului în insolvenţă solicitat de către cei doi creditori.

Astfel, deşi instanţa a analizat şi admis ca întemeiată cererea debitoarei privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, calificând cererile similare formulate de către cei doi creditori drept declaraţii de creanţă, la desemnarea practicianului în insolvenţă a dat eficienţă propunerii formulate de către creditori, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În opinia apelantei-debitoare, soluţia instanţei se fundamentează pe o aplicare greşită a normelor legale incidente.

Problema juridică care impune o dezlegare din partea instanţei priveşte desemnarea  administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu în cazul coexistenţei cererilor creditorilor şi a debitorului de deschidere a procedurii, soluţie ce îşi găseşte expres reglementare în dispoziţiile art. 66 alin. (1), (6), (7) şi (10) din Legea nr. 85/2014.

Susţine apelanta-debitoare că, potrivit dispoziţiilor legale citate, în cazul coexistenţei cererilor debitorului şi, respectiv, ale creditorilor, de deschidere a procedurii, pot fi identificate două ipoteze posibile pentru care sunt reglementate următoarele soluţii:

1. ipoteza 1 – art. 66 alin. (6):

La data înregistrării cererii de deschidere a procedurii formulată de către debitor existau deja înregistrate alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori, situaţie în care judecătorul soluţionează cu prioritate cererea debitorului în procedură necontencioasă şi dispune, prin aceeaşi încheiere, conexarea cererilor creditorilor.

În ceea ce priveşte statutul cererilor conexate aparţinând creditorilor, precizează apelanta-debitoare că acelaşi text de lege dispune că, în cazul deschiderii procedurii (n.r, prin admiterea cererii debitorului), cererile creditorilor devin declaraţii de creanţă, iar în cazul respingerii cererii debitorului, cererile creditorilor se soluţionează potrivit art. 72 şi urm. din lege, ceea ce înseamnă că numai în această ultimă situaţie acestea îşi conservă statutul de cerere de deschidere a procedurii.

2. ipoteza 2 – art. 66 alin. (7):

După înregistrarea cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de către creditori, situaţie în care acestea se vor înregistra direct la dosarul ce are ca obiect cererea formulată de debitor, iar judecătorul va proceda la soluţionarea în procedură necontencioasă a cererii debitorului.

Dacă cererea debitorului se admite, cererile creditorilor se vor califica drept declaraţii de creanţă, iar dacă cererea debitorului se respinge, cererile creditorilor îşi păstrează statutul de cereri de deschidere a procedurii şi se soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele din lege.

Din cele redate anterior se desprind următoarele concluzii cu relevanţă în cauză:

- Soluţionarea cererii debitorului este prioritară în raport cu cererile creditorilor şi se efectuează în procedură necontencioasă;

- Acest principiu al priorităţii soluţionării cererii debitorului impune conexarea, după caz, înregistrarea directă la dosarul ce are ca obiect cererea formulată de debitor, a cererilor de deschidere a procedurii formulate de creditori;

- Statutul cererilor creditorilor este incert până la momentul soluţionării cererii debitorului, fiind condiţionat de soluţia ce va fi dată asupra cererii debitorului. Astfel, dacă cererea debitorului se admite, cererile creditorilor îşi pierd calificarea de cereri de deschidere a procedurii şi devin, în virtutea legii, declaraţii de creanţă; în sens invers, dacă cererea debitorului se respinge, cererile creditorilor îşi păstrează calificarea iniţială, aceea de cereri de deschidere a procedurii, şi se soluţionează în procedura contencioasă prevăzută de art. 72 şi urm. din lege.

Susţine apelanta-debitoare că această ultimă concluzie este deosebit de importantă fiindcă, în economia Legii nr. 85/2014, numai titularul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei este îndreptăţit să solicite numirea unui administrator/lichidator judiciar provizoriu, iar nu şi titularul unei declaraţii de creanţă.

A mai precizat apelanta-debitoare următoarele:

Declaraţia de creanţă este mijlocul procedural prin care o persoană care pretinde că deţine o creanţă împotriva debitorului intervine într-o procedură de insolven?ă pendinte cu scopul de a i se recunoaşte creanţa şi a dobândi dreptul de a participa la procedură. Prin declaraţia de creanţă, în mod obiectiv, creditorul nu poate solicita desemnarea unui practician în insolvenţă fiindcă, prin natura sa, declaraţia de creanţă presupune doar exhibarea creanţei şi a titlurilor pe care se întemeiază şi este ulterioară deschiderii procedurii, fiind un act de intervenţie într-o procedură de insolvenţă aflată pe rolul instanţei, însă, prin recunoaşterea creanţei în urma verificării efectuate de către administratorul/lichidatorul judiciar, titularul declaraţiei de creanţă devine creditor îndreptăţit să participe la procedură (art. 5 pct. 19, Legea nr. 85/2014), având posibilitatea să-şi exercite votul cu privire la confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu numit prin hotărârea de deschidere a procedurii sau, după caz, să desemneze un administrator judiciar/lichidator, în prima şedinţă a adunării creditorilor, potrivit art. 57 alin. (2) şi art. 63 din lege.

Prin comparaţie, cererea de deschidere a procedurii este actul de învestire a instanţei cu aplicarea procedurii de insolvenţă împotriva unui debitor. În cazul creditorului, cererea încorporează şi elementele specifice ale declaraţiei de creanţă, dovadă că art. 102 alin. (2) prevede expres neutilitatea formulării separate a unei cereri de admitere a creanţei, şi cum aplicarea procedurii de insolvenţă este de neconceput fără numirea unui practician în insolvenţă, solicitarea numirii unui practician în insolvenţă este firească în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

 Prin urmare, dat fiind caracterele şi efectele juridice diferite ale celor două tipuri de cerere - declaraţia de creanţă fiind subînţeleasă (conţinută) în cadrul cererii de insolvenţă formulată de către creditor, nu şi invers - rezultă că cererea de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar provizoriu este ataşată exclusiv cererii de deschidere a procedurii, iar nu şi declaraţiei de creanţă.

În opinia apelantului-debitor, soluţia nu poate fi alta nici în cazurile reglementate de art. 66 alin. (6) - (7) din lege fiindcă deschiderea procedurii prin admiterea cererii debitorului operează de jure o convertire a cererilor de deschidere a procedurii formulate de creditori în declaraţii de creanţă. Ori, fiind doar titularii unor declaraţii de creanţă, pentru motivele arătate anterior, creditorii nu au dreptul de a solicita numirea unui administrator/lichidator judiciar provizoriu, ci doar dreptul de a-şi exprima votul în prima şedinţă a adunării creditorilor cu privire la practicianul desemnat sau care urmează să fie desemnat în procedură, în măsura în care li se va recunoaşte creanţa.

Concluzionând, susţine apelanta-debitoare următoarele: calificarea prin lege ca declaraţii de creanţă a cererii creditorilor nu permite judecătorului sindic să desemneze practicianul în insolvenţă cerut de creditori, nefiind legal învestit;declaraţiile de creanţă sunt cereri de înscriere la masa pasivă, pe când desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu se poate dispune numai într-o cerere de deschidere a procedurii, condiţie pe care cererea creditorilor nu o îndeplineşte întrucât cererea formulată de debitor pentru deschiderea procedurii a fost admisă. (În acest sens, Curtea de Apel Iaşi, Decizia civilă nr. 72/18.02.2015.)

Precizează apelanta-debitoare că, pe de altă parte, îmbrăţişându-se opinia judecătorului sindic cu privire la desemnarea necondiţionată a practicianului propus de creditor, s-ar deschide uşor calea exercitării abuzive a acestui drept, orice persoană având posibilitatea să intervină într-o cerere de aplicare a procedurii formulată de către debitor, pretinzând că deţine o creanţă asupra acestuia, şi să impună un practician în insolvenţă, fără să existe la acest moment vreo posibilitate de control/contestare a creanţei pretinse sau a însăşi calităţii acestei persoane de creditor datorită procedurii necontencioase în care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii formulată de debitor.

Prin comparaţie, în cazul cererii de deschidere a procedurii formulate de către creditor, procedura este reglementată de art. 72 şi urm. din lege, fiind una contencioasă în care debitorul are posibilitatea să conteste starea de insolvenţă, implicit caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de către creditor.

De aceea, dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a patra, nu pot fi incidente decât în cazul în care se trece la judecarea cererilor de deschidere a procedurii de insolvenţă înregistrate de creditori ca urmare a respingerii cererii debitorului ,fiindcă numai acest caz oferă garanţii cu privire la judecarea în echitate a solicitării creditorului privind desemnarea unui administrator/lichidator judiciar provizoriu, verificările şi, eventual, contestaţiile debitorului cu privire la calitatea titularului cererii de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei fiind trecute deja prin filtrul judecăţii.

Prin urmare, în sensul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza a patra din Legea nr. 185/2014, cererea creditorului privind desemnarea unui administrator/lichidator judiciar provizoriu are prevalenţă numai în situaţia în care nu ar fi calificată ca declaraţie de creanţă, întrucât soluţia constă în respingerea cererii debitorului, considerente pentru care i solicităm să constataţi netemeinicia încheierii atacate şi să dispuneţi schimbarea în parte a acesteia în sensul numirii în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvenţă propus de către debitor.

La data de 11 iulie 2017 intimata [...] SPRL administrator judiciar al debitorului [...] SRL a depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta-debitoare SC [...] SRL, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

Apelul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a dispus desemnarea provizorie  în cauză a lichidatorului judiciar  propus de către creditoare, în temeiul art. 73 şi 45 alin. 1 lit. d) coroborat cu art. 57 alin. 1 din legea 85/2014.

Potrivit art. 45 alin. 1 lit. d)  din Legea nr. 85/2014 „În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului”.

Art. 66 alin. 6 şi 7 din legea insolvenţei stabileşte că:

(6) La înregistrarea cererii, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu privire la existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori. În cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea debitorului în procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere judecătorul dispunând conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii procedurii devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge cererea debitorului, se soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele.

(7) Dacă, ulterior înregistrării cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de către creditori, acestea se vor înregistra direct la cererea formulată de debitor. În acest scop, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, la data înregistrării cererilor şi va înregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea formulată de debitor. În această situaţie, se va proceda la soluţionarea în procedură necontencioasă a cererii debitorului. În cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor califica drept declaraţii de creanţă, iar în cazul respingerii sale, se vor soluţiona cererile creditorilor, potrivit art. 72 şi următoarele.

Textele mai sus citate reglementează modalitatea de soluţionare a mai multor cereri de deschidere a procedurii insolvenţei formulate faţă de o singură societate ,de  către debitor şi de către unul sau mai mulţi creditori, anterior cererii formulate de către debitor sau ulterior acestei cereri.

Legiuitorul a apreciat că, în cazul în care cererile creditorilor sunt anterioare cererii debitorului, cererile creditorilor se conexează la cererea debitorului care se soluţionează în procedura necontencioasă şi, dacă se admite, cererile creditorilor devin declaraţii de creanţă.

Dacă cererile creditorilor sunt ulterioare cererii debitorului, acestea se înregistrează la cererea debitorului care, la fel ca în primul caz, se soluţionează în procedura necontencioasă şi, dacă se admite, cererile creditorilor devin declaraţii de creanţă.

În textul mai sus citat (art. 45 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014), legiuitorul nu face nicio distincţie legată de desemnarea lichidatorului/administratorului judiciar în funcţie de cererea care se soluţionează – în toate cazurile se soluţionează cererea debitorului, cererile creditorilor fiind calificate drept declaraţii de creanţă în cazul admiterii; doar în cazul respingerii cererii debitorului urmează a fi analizate cererile creditorilor.

Textul nu lasă loc de interpretare, respectiv, indiferent de momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către creditori, înainte sau după formularea cererii debitorului, şi indiferent dacă cererea debitorului este admisă sau respinsă, dacă ambii au solicitat numirea unui  administrator/lichidator judiciar, se dă prevalenţă cererii creditorului (dacă sunt mai mulţi creditori  cu propuneri diferite, judecătorul sindic va desemna motivat pe unul dintre aceştia).

Interpretarea apelantei potrivit cu care, întrucât se soluţionează cererea debitorului trebuie numit administratorul/lichidatorul judiciar propus de acesta şi doar în cazul în care se respinge cererea debitorului şi urmează a se soluţiona cererile creditorilor se numeşte administratorul/lichidatorul judiciar propus de aceştia nu are justificare în lege. Mai mult chiar, în cazul respingerii cererii debitorului este de la sine înţeles că solicitarea acestuia referitoare la administratorul/lichidatorul judiciar nu poate fi luată în considerare, singurele cereri rămase de soluţionat fiind cele ale creditorilor.

În această situaţie, rezultă că specificarea legiuitorului din cuprinsul art. 45 alin. 1 lit. d) referitoare la prevalenţa solicitării creditorilor în caz de concurs cu cererea debitorului  are în vedere tocmai cazul în care cererea debitorului este admisă însă la aceasta au fost conexate sau ataşate cererile creditorilor care, ca urmare a admiterii, devin declaraţii de creanţă.

Nici argumentele potrivit cu care creditorii îşi impun administratorul/lichidatorul judiciar deşi cererea lor nu a fost analizată, aceasta urmând procedura specifică pentru declaraţiile de creanţă, nu poate fi primită, întrucât numirea lichidatorului/administratorului judiciar este una provizorie, desemnarea sa definitivă fiind făcută de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor.

Domenii speta

Spete similare