Recurs. Anulare hotărâre consiliu local. Schimbare din funcţie viceprimar

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Recurs. Anulare hotărâre consiliu local. Schimbare din funcţie viceprimar

- art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001

- art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1 şi art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001

În conformitate cu prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală:„ Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”. În speţă, la baza acestui proiect, a stat atât expunerea de motive a primarului înregistrată sub nr. 184/17.01.2014 cât şi raportul compartimentului de resort asupra proiectului de hotărâre de schimbare din funcţie a viceprimarului reclamant, înregistrat sub nr. 185/17.01.2014. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. iar hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcţie, prezenţi la şedinţă fiind toţi consilierii; aşadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat.

Este nejustificată afirmaţia recurentului potrivit căreia prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reprezintă o simplă normă de procedură, care reglementează procedura revocării şi înlocuirii unui viceprimar şi care se completează cu celelalte prevederi legale, cum ar fi art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local al comunei P. care stabileşte că eliberarea din funcţie a viceprimarului se face doar în cazul încălcării de către acesta a Constituţiei României, a celorlalte legi ale ţării sau în cazul prejudicierii intereselor ţării, ale unităţii administrativ – teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă.

Astfel, pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 nu prevede expunerea unor motive, fiind libera opţiune a aleşilor locali, în virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales pe viceprimar, consiliul local, fiind îndrituit şi să îl schimbe pe acesta. Reglementarea anterioară impunea anumite motive pentru schimbarea din funcţie a viceprimarilor, însă actuala reglementare nu mai impune nicio condiţie, lăsând doar votul politic al majorităţii absolute să decidă revocarea din funcţie. Prin urmare, nu se pune problema legalizării de către judecătorul fondului a unui abuz de drept, cum susţine recurentul, instanţa, investită cu analiza unei astfel de cereri de chemare în judecată putând face doar o analiză a legalităţii actului de schimbare din funcţie a viceprimarului, nu şi a oportunităţii sale. Deşi martorii audiaţi în cauză au relatat că reclamantului nu i se pot imputa carenţe în exercitarea funcţiei de viceprimar, pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 nu prevede necesitatea existenţei unor anumite motive, fiind suficientă libera opţiune a aleşilor locali.

Referitor la motivele de anulare a hotărârii de consiliu local, prevăzute de art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1 şi art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, instanţa de recurs le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

Astfel, art. 42 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 vizează limba în care se desfăşoară şedinţele consiliului local, prevedere neîncălcată, iar art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a fost respectat, proiectul de hotărâre de schimbare din funcţie a reclamantului, iniţiat de primar, a avut atât o expunere de motive, cât şi un raport formulat de compartimentul de resort.

Referitor la art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, instanţa de fond a reţinut corect că la invocarea "stării de incompatibilitate în care se află unii dintre consilierii locali", care au votat în considerarea unor promisiuni, nu s-a demonstrat care dintre consilieri se află în presupusa stare de incompatibilitate, martorii făcând trimiteri vagi la zvonuri care au circulat despre acest aspect, dar precizând că ei personal nu au fost vizaţi de respectivele promisiuni. De altfel, este justificată constatarea judecătorului fondului în sensul că dispoziţiile art. 46 alin. (l) din Legea nr.215/2001 de care se prevalează reclamantul stabilesc că "nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local", ipoteză care nu se regăseşte în speţă.

Pe de altă parte, nu se justifică nici invocarea faptului că, ulterior schimbării din funcţie a reclamantului, nu s-a mai organizat şedinţe pentru alegerea unui nou viceprimar la nivelul UAT Comuna P., această împrejurare nefiind în măsură să producă efecte asupra legalităţii ori temeiniciei hotărârii contestate, în condiţiile în care, la verificarea legalităţii acesteia, instanţa de contencios administrativ are în vedere elementele contemporane sau care au precedat emiterii actului administrativ, iar nu cele ulterioare acestui moment.

Decizia nr. 484 din 07.03.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 1891/111/CA/2014*

Prin Sentinţa nr. 1945 din 23.07.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a respins ca neîntemeiată cererea precizată, formulată de reclamantul L. I. A. în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ -  COMUNA P. PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., fiind obligat reclamantul în favoarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a formulat recurs reclamantul L. I. A., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi, reapreciind materialul probator administrat în cauză, să se dispună anularea Hotărârii nr. 4 din 30.01.2014 a Consiliului Local al Comunei P. privind schimbarea din funcţie a viceprimarului şi reintegrarea reclamantului în funcţia de viceprimar, obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu indemnizaţia de viceprimar şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost schimbat din funcţie, actualizate la data plăţii, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant arată că soluţia instanţei de fond este nefondată şi contrară situaţiei de fapt evidenţiate de probaţiunea administrată în cauză, pentru următoarele considerente:

Arată că, pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că "temeiul de drept avut în vedere de iniţiatorul proiectului pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, l-a constituit dispoziţiile art. 57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, modificată şi completată, potrivit cărora schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul total al consilierilor în funcţie. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. şi hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcţie, prezenţi la şedinţă fiind toţi consilierii; aşadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat.

Concluzia asupra căreia se opreşte instanţa de fond, arată recurentul, nu face altceva decât să legalizeze abuzul de drept, permiţând înlocuirea unui viceprimar, fără să existe vreun motiv real, fără ca acestuia să i se poată imputa vreo neîndeplinire a atribuţiilor legale ce-i revin.

Invocarea atât de către Primarul comunei - iniţiatorul proiectului de hotărâre - cât şi de către instanţa de fond a prevederilor art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 nu poate "acoperi" o nelegalitate şi să fundamenteze respingerea contestaţiei.

Prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reprezintă norma de procedură, cea care reglementează procedura revocării şi înlocuirii unui viceprimar, dar aceste norme se completează cu celelalte prevederi legale. Arată că prevederile art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului local al comunei P. stabilesc foarte clar că eliberarea din funcţie a viceprimarului se face doar în cazul încălcării de către acesta a Constituţiei României, celelalte legi ale ţării sau a prejudiciat interesele ţării, ale unităţii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă; or, susţine recurentul, instanţa de fond nici măcar nu aminteşte de această apărare.

Soluţia instanţei de fond este cu atât mai surprinzătoare cu cât se reţine că, nici până în prezent, postul de viceprimar nu este ocupat, astfel că o reintegrare în funcţie nu ar genera nici un fel de probleme juridice.

Pe de altă parte, se arată că la dosarul cauzei se regăsesc avizele negative ale celor două comisii de specialitate, din care au făcut parte şi martorii O. S. şi C. A., avize care relevă netemeinicia măsurii luate.

Mai mult, din depoziţiile celor doi martori audiaţi chiar instanţa de fond reţine că "martorii au relatat că reclamantului nu i se pot imputa carenţe în exercitarea funcţiei de viceprimar, pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului..,".

Analiza acestor concluzii şi probe, arată recurentul, nu poate justifica menţinerea în vigoare a unui act administrativ nelegal în baza unei simple norme de procedură.

Art. 57 din Legea nr. 215/2001 – legea administraţiei publice locale –reglementează procedura ce trebuie a fi urmată pentru revocarea din funcţie a unui viceprimar, dar luarea unei astfel de măsuri pe fond, trebuie argumentată şi fondată pe nişte motive clare de nerespectare de către viceprimar a atribuţiilor stabilite de Legea nr. 215/2001. A admite punctul de vedere al instanţei de fond înseamnă legiferarea abuzului de drept şi "şantajarea" viceprimarului în a-şi îndeplini atribuţiile ce-i revin după cum vrea primarul. Analiza propunerii primarului de revocare din funcţie relevă că este vorba de un abuz de drept clar: propun revocarea viceprimarului pentru că pot asta, fără o motivaţie.

Orice hotărâre a unei autorităţi administrative trebuie să cuprindă motivarea luării acelei hotărâri, motivare care trebuie să vizeze aspecte de fond, şi nu indicarea textelor de lege care reglementează procedura revocării.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 451, art. 465 şi urm. Cod procedură civilă, art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1, art. 46 alin. 1 şi 2, art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă UAT COMUNA P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr.1945/2015 pronunţată la data de 23.07.2015 de Tribunalul Bihor în dos. 1891/111/2014*, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial în recurs.

Arată că instanţa de fond a făcut o justă apreciere a probelor de la dosarul cauzei şi pe cale de consecinţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Cu privire la motivele de anulare a HCL P. nr. 4/30.01.2014 care sunt şi motive de recurs, arată că acestea nu subzistă la o analiză serioasă, în sensul anulării hotărârii de schimbare din funcţie a reclamantului fiind invocate prevederile art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1, art. 46 alin. 1 şi 2 şi art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001.

In ceea ce priveşte art. 42 alin. 2 din Legea 215/2001, arată că acesta a fost introdus din eroare de reprezentantul convenţional al reclamantului deoarece acest text de lege vizează limba în care se desfăşoară şedinţele Consiliului Local; or, din acest punct de vedere cu siguranţa nu a fost nicio încălcare legală.

În ceea ce priveşte art. 44 alin. 1 din Legea 215/2001 arată ca proiectul de hotărâre de schimbare din funcţie a reclamantului din postul de viceprimar iniţiat de către primar a avut atât o expunere de motive cat şi un raport formulat de compartimentul de resort. Din analiza acestor motivări se poate constata că revocarea din funcţie a fost realizată în exercitarea atribuţiilor permise de art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001. Acest text de lege permite forului deliberativ al urbei, şi anume Consiliului Local, să schimbe viceprimarul şi să numească un altul. Pentru o astfel de decizie nu se solicită o justificare deoarece legea nu impune o astfel de necesitate. Consiliul Local, aşa cum 1-a mandatat iniţial pe unul dintre membrii săi sa exercite funcţia de viceprimar poate să considere la un moment dat că în interesul urbei se impune schimbarea viceprimarului cu un alt membru al Consiliului. Legea 215/2001 în art. 44 vorbeşte de raportul comisiei de specialitate care să stea la baza oricărui proiect de hotărâre, în considerarea faptului că majoritatea hotărârilor vizează unele aspecte tehnice de urbanism, de politică bugetară, taxe, impozite etc., care impun un studiu de specialitate astfel încât aleşii să decidă în cunoştinţă de cauză. Or, arată că în speţa de faţă nu se impune un raport tehnic, deşi un raport s-a realizat.

În ceea ce priveşte art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea 215/2001 nu s-a arătat în ce ar consta aceste incompatibilităţi care să genereze nulitatea absolută a hotărârii luate cu o astfel de încălcare. Nu se indică care consilier ce interes patrimonial a avut la luarea acestei decizii. Se indică doar o sintagmă de "promisiuni fără acoperire", însă în respectarea principiului actor incumbit probatio statuat de art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, reclamantul trebuia să şi probeze această incompatibilitate.

În ceea ce priveşte invocarea "stării de incompatibilitate în care se află unii dintre consilierii locali", care au votat în considerarea unor promisiuni ori pentru ca să nu "deranjeze" pe iniţiatorul hotărârii, nu a fost demonstrat care dintre consilieri se află în presupusa stare de incompatibilitate. De altfel, consideră că a fost confundată incompatibilitatea aleşilor locali, prevăzută de art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi modului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu completările şi modificările ulterioare, cu conflictul de interese privind aleşii locali, prevăzut de art.76 din legea respectivă. Potrivit art.77 din Legea nr. 161/2003 "conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare", actualmente art.46, după republicarea din anul 2007 a legii respective, iar art.46 alin.(l) din Legea nr.215/2001 "Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

În ceea ce priveşte art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001, acesta a fost respectat în totalitate la adoptarea hotărârii contestate şi este chiar temeiul pe baza căruia s-a adoptat aceasta hotare de consiliu. Adoptarea hotărârii de schimbare a viceprimarului este apanajul exclusiv al Consiliului Local care nu presupune o justificare explicita. Poate fi chiar şi un vot politic sau o pierdere a încrederii consilierilor locali în mandatul dat viceprimarului. Simplul fapt ca reclamantul nu poate accepta schimbarea sa din funcţie, nu face ca decizia luată de Consiliul Local să fie una punitivă sub forma unei sancţiuni care ar presupune o altă procedură de adoptare.

Temeiul de drept al schimbării din funcţie l-a constituit art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, modificată şi completată, potrivit căreia schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul total al consilierilor în funcţie. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. şi hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcţie, prezenţi la şedinţă fiind toţi consilierii; aşadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat. Pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 nu prevede expunerea unor anumite motive, fiind libera opţiune a aleşilor locali.

Doar în situaţia eliberării din funcţie, ca sancţiune aplicată viceprimarului, în temeiul art.69 din Statutul aleşilor locali – Legea nr. 393/2004, modificată şi completată, text de lege care nu se regăseşte în hotărârea contestată şi care nu este aplicabil în speţă, este necesar a se dovedi că viceprimarul a săvârşit abateri grave şi repetate, a încălcat Constituţia, celelalte legi ale ţării sau a prejudiciat interesele ţării, ale unităţii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor comunei P.

În virtutea principiului simetriei juridice, organul care 1-a ales pe primar, Consiliul Local, este şi îndrituit să îl schimbe. Reglementarea anterioară impunea anumite motive pentru schimbarea din funcţie a viceprimarilor, actuala reglementare nu mai impune nicio condiţie, lăsând doar votul politic al majorităţii absolute să decidă revocarea din funcţie. În art. 78 din Legea 215/2001, până la modificarea acesteia prin Legea 286/2006, era prevăzută cerinţa schimbării din funcţie a viceprimarului doar la propunere motivată, deci condiţionat de existenţa unor motive. Art. 78 a fost abrogat de către art. l pct. 68 din Legea 286/2006 care a adus modificarea prin art. I pct. 54 ca schimbarea viceprimarului să se poate face fără existenţa unor motive. Prin urmare, dacă reglementarea anterioară impunea existenţa unor motive care să atragă schimbarea din funcţie a viceprimarului, actuala reglementare sub imperiul căreia a fost adoptată prezenta hotărâre nu mai impune nici o condiţie, lăsând doar votul politic al majorităţii absolute să decidă revocarea din funcţie. Prin urmare, instanţa, învestită cu analiza acestei cereri de chemare în judecată poate face doar o analiză a legalităţii actului de schimbare din funcţie nu şi a oportunităţii sale.

Mai arată că nu s-a putut trasa concluzia din probatoriul administrat în cauză ca există nişte elemente de incompatibilitate sau conflict de interes cu privire la adoptarea actului administrativ contestat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 249, art. 205 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă, Legea 215/2001 (textele de lege invocate din acestea în cuprinsul întâmpinării), Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ şi celelalte acte normative invocate.

Intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul L. I. A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală:„ Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”. În speţă, la baza acestui proiect, a stat atât expunerea de motive a primarului înregistrată sub nr. 184/17.01.2014 cât şi raportul compartimentului de resort asupra proiectului de hotărâre de schimbare din funcţie a viceprimarului reclamant, înregistrat sub nr. 185/17.01.2014. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. iar hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcţie, prezenţi la şedinţă fiind toţi consilierii; aşadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat.

Este nejustificată afirmaţia recurentului potrivit căreia prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reprezintă o simplă normă de procedură, care reglementează procedura revocării şi înlocuirii unui viceprimar şi care se completează cu celelalte prevederi legale, cum ar fi art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local al comunei P. care stabileşte că eliberarea din funcţie a viceprimarului se face doar în cazul încălcării de către acesta a Constituţiei României, a celorlalte legi ale ţării sau în cazul prejudicierii intereselor ţării, ale unităţii administrativ – teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă.

Astfel, pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 nu prevede expunerea unor motive, fiind libera opţiune a aleşilor locali, în virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales pe viceprimar, consiliul local, fiind îndrituit şi să îl schimbe pe acesta. Reglementarea anterioară impunea anumite motive pentru schimbarea din funcţie a viceprimarilor, însă actuala reglementare nu mai impune nicio condiţie, lăsând doar votul politic al majorităţii absolute să decidă revocarea din funcţie. Prin urmare, nu se pune problema legalizării de către judecătorul fondului a unui abuz de drept, cum susţine recurentul, instanţa, investită cu analiza unei astfel de cereri de chemare în judecată putând face doar o analiză a legalităţii actului de schimbare din funcţie a viceprimarului, nu şi a oportunităţii sale. Deşi martorii audiaţi în cauză au relatat că reclamantului nu i se pot imputa carenţe în exercitarea funcţiei de viceprimar, pentru schimbarea din funcţie a viceprimarului, art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 nu prevede necesitatea existenţei unor anumite motive, fiind suficientă libera opţiune a aleşilor locali.

Referitor la motivele de anulare a hotărârii de consiliu local, prevăzute de art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1 şi art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, instanţa de recurs le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

Astfel, art. 42 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 vizează limba în care se desfăşoară şedinţele consiliului local, prevedere neîncălcată, iar art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a fost respectat, proiectul de hotărâre de schimbare din funcţie a reclamantului, iniţiat de primar, a avut atât o expunere de motive, cât şi un raport formulat de compartimentul de resort.

Referitor la art. 46 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, instanţa de fond a reţinut corect că la invocarea "stării de incompatibilitate în care se află unii dintre consilierii locali", care au votat în considerarea unor promisiuni, nu s-a demonstrat care dintre consilieri se află în presupusa stare de incompatibilitate, martorii făcând trimiteri vagi la zvonuri care au circulat despre acest aspect, dar precizând că ei personal nu au fost vizaţi de respectivele promisiuni. De altfel, este justificată constatarea judecătorului fondului în sensul că dispoziţiile art. 46 alin. (l) din Legea nr.215/2001 de care se prevalează reclamantul stabilesc că "nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local", ipoteză care nu se regăseşte în speţă.

Pe de altă parte, nu se justifică nici invocarea faptului că, ulterior schimbării din funcţie a reclamantului, nu s-a mai organizat şedinţe pentru alegerea unui nou viceprimar la nivelul UAT Comuna P., această împrejurare nefiind în măsură să producă efecte asupra legalităţii ori temeiniciei hotărârii contestate, în condiţiile în care, la verificarea legalităţii acesteia, instanţa de contencios administrativ are în vedere elementele contemporane sau care au precedat emiterii actului administrativ, iar nu cele ulterioare acestui moment.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, Curtea de apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul L. I. A.

Domenii speta

Spete similare