Măsuri preventive alternative. Săvârşirea unor infracţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani pentru a interveni pe lângă organele de cercetare penală şi judecători pentru obţinerea unor soluţii favorabile.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod procedură penală;

2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1 lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;

3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală menţionate mai sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.

Conform art.218 alin.(2) Cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Deşi infracţiunea de trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul [...] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de viol sau lipsire de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de libertate a inculpatului să se facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării inculpatului (cauza CEDO  Jiga contra României).

Art.202 şi art.223 Cod procedură penală

Art.227 alin.(1), (2) Cod procedură penală

I. Date privind sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi

La data de 11.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] şi măsura arestării preventive faţă de inculpatul [...] pe o durată de câte 30 de zile.

În motivarea propunerii formulate s-a arătat că s-a dispus începerea urmării penale şi ulterior prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi a primit sume de bani de la martorul [...], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorului [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012.

Prin ordonanţa nr.l93/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012.

 S-a mai arătat că ambii inculpaţi se află în situaţiile prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art.223 alin.2 din C.proc.pen., iar comiterea faptelor rezultă din următoarele probe: declaraţiile martorilor; înscrisuri, înregistrări în mediul ambiental şi procese verbale de redare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică,alte procese verbale, în temeiul dispoziţiilor art.224 C.proc.pen., art.223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen. raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 din C.proc.pen. şi în temeiul dispoziţiilor art.219 C.proc.pen., art. 223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen. raportat la art. 202 alin.l şi 3 din C.proc.pen. solicită luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv, faţă de inculpatul [...], pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art. 10 din Legea nr.l87/2012 şi respectiv luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv, faţă de inculpata [...],  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. şi şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012, deoarece din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost acuzaţi şi se află în situaţiile prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art. 223 alin.2 C.proc.pen., din probele administrate până în acest moment rezultând suspiciunea rezonabilă că aceştia au săvârşit infracţiuni de corupţie, au încercat să influenţeze martorii şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a mediului din care inculpaţii provin şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

In ceea ce priveşte cazul prevăzut de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. se reţine că, la data de 24.12.2014, inculpatul [...] 1-a influenţat pe martorul [...], convingându-1 pe acesta să nu colaboreze cu Direcţia Naţională Anticorupţie pentru aflarea adevărului cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa; astfel cum rezultă din cuprinsul discuţiei purtate între inculpat şi martor, cel dintâi i-a comunicat secundului că organele de urmărire penală nu pot să obţină probe cu privire la infracţiunea respectivă fără colaborarea sa; de asemenea, inculpatul i-a spus martorului că o eventuală declaraţie dată în cauză ar putea atrage consecinţe negative şi asupra soţiei sale; tot în cadrul întâlnirii din data de 24.12.2013, inculpatul [...] a stabilit cu martorul ca acesta să dea declaraţii în ancheta aflată în desfăşurare în prezenta cauză, dar acestea să fie necorespunzătoare adevărului, respectiv că inculpatul nu a pretins şi nu a primit de la martor decât onorariul şi că a fost forţat să dea declaraţii care să îl incrimineze deoarece fusese forţat de către reprezentanţii DNA; totodată, în schimbul acestei atitudini, inculpatul s-a obligat să achite martorului, lunar, o sumă de bani până la momentul eliberării sale din penitenciar.

La rândul ei, inculpata [...] a exercitat ameninţări care îl vizau pe martorul [...], după ce a aflat că acesta sesizase organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor potenţiale de corupţie de către ea, scopul acestor ameninţări fiind acela de a-l determina pe martor să renunţe la acest demers, inculpata urmărind lipsirea de eficienţă a denunţului care a stat la baza constituirii dosarului nr.37/P/2014.

In ceea ce priveşte starea de pericol pentru ordinea publică, s-a arătat în primul rând natura gravă a infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina inculpaţilor, constatată in abstracto de către legiuitor.

S-a mai arătat că trebuie să se reţină că cei doi inculpaţi au afirmat că au influenţă asupra unei mari părţi a secţiei penale a Curţii de Apel Constanţa, respectiv asupra magistraţilor [...], [...], [...] şi [...], toţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

În schimbul influenţei pe care au pretins că o aveau asupra judecătorilor, cei doi inculpaţi au pretins sume mari de bani, urmărind obţinerea unor foloase materiale importante; relevantă sub acest aspect este discuţia dintre inculpatul [...] şi membrii familiei [...], în cadrul căreia cel dintâi a afirmat că pentru suma de 3000 euro el prestează activităţi licite, specifice calităţii de avocat, pentru traficarea influenţei asupra judecătorilor fiind necesare sume mai mari.

O asemenea stare de fapt nu poate avea decât consecinţe negative asupra normalei funcţionări a Curţii de Apel Constanţa, asupra imaginii judecătorilor respectivi care se identifică cu imaginea justiţiei penale constănţene dar mai ales asupra încrederii publicului larg în mecanismele corectei înfăptuiri a actului de justiţie.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, împrejurarea că inculpaţii puteau influenţa decizia judecătorilor Curţii de Apel Constanţa era de notorietate în rândul justiţiabililor; de altfel, pentru a întări convingerea clienţilor cu privire la posibilitatea lor de a interveni asupra magistraţilor, inculpaţii au relatat discuţii despre care au afirmat că au fost purtate cu judecătorii respectivi; deosebit de sugestivă este folosirea de către inculpatul [...] a expresiei ai mei cu privire la judecătorii Curţii de Apel Constanţa.

În aceste condiţii, opinia justiţiabililor nu putea fi în alt sens decât că inculpaţii aveau posibilitatea reală a influenţa actul de justiţie, că judecătorii Curţii de Apel Constanţa puteau fi corupţi şi că soluţiile date de aceştia în dosare nu se bazau pe probe ci pe intervenţiile unor avocaţi.

S-a mai arătat că prin Decizia nr.2/2014 a Curţii Constituţionale a României s-a statuat că fenomenul corupţiei este considerat a fi una dintre cele mai grave ameninţări cu privire la instituţiile statului de drept, democraţie, drepturile omului, echitatea şi justiţia socială, cu efecte negative asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice şi asupra funcţionării economiei de piaţă.

De altfel, statul român s-a obligat printr-o serie de tratate internaţionale să ia măsuri pentru combaterea fenomenului corupţiei, cum ar fi Convenţia penală cu privire la corupţie, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002.

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, apreciem că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.l lit. c din CEDO că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.

În raport cu prevederile art.5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinită şi această condiţie necesară privării preventive de libertate a inculpaţilor [...] şi [...].

S-a mai arătat că se solicită ca privarea de libertate a inculpatei [...] să se facă la domiciliul acesteia, această solicitare întemeiindu-se în primul rând pe împrejurarea că în sarcina inculpatei [...] a fost reţinută o singură infracţiune de corupţie faţă de trei câte i se impută inculpatului [...]., precum şi pe faptul că din înscrisurile medicale depuse la dosar inculpata [...] suferă de mai multe afecţiuni medicale serioase care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie administrat zilnic; de asemenea, inculpata [...] este mama unui copil de doi ani iar soţul său suferă de o boală cu potenţial letal, astfel încât sarcina creşterii minorului îi revine în totalitate.

În consecinţă, s-a apreciat că încarcerarea inculpatei ar fi de natură să producă acesteia suferinţe nejustificate şi deci să ridice probleme în ceea ce priveşte respectarea dreptului garantat de art.3 din Convenţia CEDO.

2. Competenţa de soluţionare a cauzei

Potrivit art.224 alin.2 cod procedură penală, propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, împreună cu dosarul cauzei „se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea”.

Potrivit art.219 alin.1 cod procedură penală „judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului”.

În ceea ce priveşte competenţa materială după calitatea persoanei (având în vedere calitatea de avocat a inculpatului [...] în cadrul Baroului Constanţa şi calitatea de avocat a inculpatului [...] în cadrul Baroului Bucureşti la data comiterii presupuselor fapte), Curtea constată că sunt incidente prev. art.281 pct.1 lit.b) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct.1 judecă în primă instanţă: … b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi”.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că sunt incidente prev. art.30 alin.1 lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea”, cu menţiunea că prin ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale s-a reţinut că presupusele infracţiuni au fost săvârşite în Mun. Constanţa.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenţei (competenţa materială după calitatea persoanei şi competenţa teritorială), Curtea constată că competenţa de soluţionare a prezentei cauzei revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, raportat la calitatea de avocat a inculpaţilor [...] şi [...], la faptul că inculpatul [...] este reţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Constanţa, la faptul că presupusele infracţiuni au fost comise în Mun. Constanţa şi la faptul că propunerea a fost făcută de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa.

3. Date privind procedura în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi

Termenul de judecată a fost fixat pentru data de 11.06.2014, înainte de expirarea duratei reţinerii inculpatului [...], fiind respectate astfel prev. art.225 alin.2 teza I cod procedură penală.

Soluţionarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] şi măsura arestării preventive faţă de inculpatul [...] pe o durată de câte 30 de zile s-a făcut în prezenţa ambilor inculpaţi, care au fost asistaţi de către avocaţi aleşi, şi cu participarea procurorului, fiind respectate prev. art.220 alin.2,3 cod procedură penală şi art.225 alin.4,5,6 cod procedură penală.

La termenul fixat din data de 11.06.2014 inculpaţii [...] şi [...] au precizat precizat personal că nu doresc să dea declaraţie, uzând de dreptul la tăcere.

Inculpatul [...], prin avocat, a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere constând în acte de stare de civilă în copie (certificat de căsătorie şi certificat de naştere a fiicei sale) şi acte medicale în copie privind afecţiunile de sănătate şi tratamentele părinţilor săi.

La acelaşi termen au avut loc dezbaterile, inculpaţilor [...] şi [...] acordându-li-se ultimul cuvânt.

4.  Dispoziţii legale aplicabile

Dispoziţiile legale aplicabile sunt următoarele:

Art.202 alin.4 cod procedură penală prevede categoriile măsurilor preventive care pot fi dispuse în cursul procesului penal: „Măsurile preventive sunt:  …. d) arestul la domiciliu; e) arestarea preventivă”.

Scopul şi condiţiile generale de aplicare a măsurilor preventive sunt reglemenate de prev. art. 202 alin. (1) cod procedură penală: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 cod procedură penală “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt prevăzute de art.223 alin.1,2 cod procedură penală.

Astfe, conform art. 223 alin. (1) cod procedură penală „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

 Condiţiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu sunt prevăzute de art.218 alin.(1), (2) cod procedură penală:

„(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).

(2) Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

5. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpata [...]

5.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit o infracţiune

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus:

- efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de suspecta [...], fiica lui …, născută la data de … în mun.Bucureşti, domiciliată în …, avocat în cadrul Baroului …, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa;

- extinderea urmăririi penale faţă de suspecta [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.187/2012.

Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art.218 alin.1 rap. la art.223 alin.1 cod procedură penală privind luarea măsurii arestului la domiciliu.

5.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...], [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale:

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea inculpatei [...] în sensul că suma primită de 20.000 de euro ar fi constituit doar onorariul său de avocat, din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie 2013 cu martorii [...], [...] Ion şi [...] reieşind indicii temeinice în sensul că a pretins această sumă şi pentru ca o parte să fie dată pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru membrii familiei [...] care aveau calitatea de inculpaţi în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatei [...] în sensul că din acea discuţie înregistrată reiese că ar fi afirmat că nu o cunoaşte pe judecătoarea [...] sau pe vreun alt judecător, atâta timp cât din aspectele menţionate mai sus reiese că a făcut afirmaţii referitoare la faptul că traficarea influenţei pe lângă judecătoarea [...] se face prin intermediul inculpatului [...] sau a avocatului [...].

Este adevărat că martorii [...], [...], [...] au calitatea de inculpaţi în dosarul nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatei [...] şi a inculpatului [...] privind săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de trafic de influenţă pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt judecaţi, însă nu înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date nu sunt reale, atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care reiese din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie 2013 cu martorii [...], [...] Ion şi [...], pe fondul şi al convingerii acestora că inculpata [...] nu a făcut ce a promis prin pretinderea şi primirea sumei de 20.000 euro.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că în practica judiciară şi în literatura juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea mai reţine că actul pentru care inculpata [...] a promis intervenţia intra în atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are  importanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de persoana interesată.

5.1.2.  Cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art.207 alin.l C.pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că inculpata [...] a săvârşit această infracţiune de şantaj, constând în aceea că în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului [...] dar şi cu privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că atât în literatura juridică cât şi în practica judiciară s-a stabilit că  pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca inculpatul să urmărească dobândirea folosului în mod injust, cerinţa legii fiind îndeplinită chiar dacă folosul este just, dar inculpatul a urmărit să-l dobândească în mod injust, iar din mijloacele de probă expuse mai sus reiese că inculpata [...] a dorit să obţină în mod injust modificarea plângerii penale formulată de către [...] împotriva ei iar ameninţările transmise părţii vătămate [...] au fost de natură să îi provoace o stare de temere având în vedere calitatea de avocat a inculpatei [...].

5.2  Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestului la domiciliu

Pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu trebuie să existe şi unul din cazurile prev. de art.218 cod procedură penală cu referire la art.223 alin.1,2 cod procedură penală.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că potrivit art.218 alin.(1), (2) cod procedură penală:

„ (1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).

 Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] s-a solicitat să se constate existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală.

Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că se poate reţine cu privire la inculpata [...] doar existenţa cazului prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală, nu şi a cazului prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală, pentru următoarele:

5.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală, se constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 5.1.1. şi 5.1.2., din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata [...] a comis infracţiunile de trafic de influenţă şi de şantaj pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, ambele infracţiuni fiind menţionate în enumerarea infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală pentru care se poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia obiectivă a acestui caz.

În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că raportat la:

- gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie şi de şantaj, cu legătură directă cu actul de justiţie),

- la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul sumei solicitate – 20.000 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru această sumă de bani se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au caliatea de inculpaţi, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj că poate obţine o soluţie de condamnare în regim de detenţie a părţii vătămate [...] care îi formulase o plângere penală),

- la calitatea de avocat a inculpatei (calitate de natură a spori convingerea martorilor că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),

- privarea de libertate a inculpatei [...] (privare de libertatea urmând a se face la domiciliul acesteia) este necesară în acest moment procesual pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai are în vedere în ceea ce o priveşte pe inculpata [...] că prin infracţiunile care i-au fost reţinute s-a creat o percepţie a justiţiabililor a existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi influenţat prin oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care se vor pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică negativă asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra actului de justiţie.

Măsura arestării la domiciliu este justificată şi din perspectiva exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Instanţa europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru prelungirea detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.

 Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.

5.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu se poate reţine acest caz în ceea ce o priveşte pe inculpata [...].

În acest sens, se constată că din actele şi lucrările dosarului nu se reiese că inculpata [...] a încercat să-l inflenţeze pe inculpatul [...], vreunul dintre martorii audiaţi în cauză, iar în cauză nu a fost desemnat vreun expert pentru a se putea reţine că ar fi încercat să-l influenţeze; nu reiese nici că a încercat să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau că ar fi încercat să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament.

Prin referatul procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpata [...], s-a apreciat că ambii inculpaţi au încercat să influenţeze martorii.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a martorului trebuie să fie de actualitate (aspecte care reiese din folosirea timpului prezent a verbului „încearcă”), iar în prezenta cauză ameninţările adresate de inculpata [...] martorului [...] prin intermediul rudelor acestuia pentru ca [...] să revină asupra plângerii penale pe care o formulase împotriva ei la DNA pentru comiterea infracţiunea de trafic de influenţă nu sunt de actualitatea, ameninţările fiind formulate în urmă cu câteva luni, în momentul în care inculpata a fost audiată la DNA cu privire la plângerea penală formulată de către martorul [...], iar de atunci nu a mai existat nici o încercare de influenţare a martorului [...].

5.3. Necesitatea şi suficienţa luării măsurii arestului la domiciliu pentru realizarea scopului măsurii preventive

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.218 alin.1 cod procedură penală luarea măsurii arestului la domiciliu trebuie să fie necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:

- asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată,

- prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Raportat la aspectele expuse la punctele 5.1. şi 5.2., judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că măsura arestului la domiciliu este necesară şi suficientă pentru realizarea scopurilor prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală.

În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care este cercetată inculpata [...], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de 10.06.2014, iar raportat la aspectele expuse la punctul 5.2.1., pentru buna desfăşurare a procesului penal în acest moment procesual este necesară privarea de libertate la domiciu a inculpatei, prevenindu-se astfel şi săvârşirea unei alte infracţiuni asemănătoare, având în vedere calitatea de avocat a inculpatei.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Raportat la starea de sănătate a inculpatei [...] (care suferă de diferite afecţiuni medicale care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie administrate zilnic, la faptul că soţul ei suferă de o boală incurabilă cu potenţial letal şi că are un copil minor, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, raportat şi la faptul că se va impune inculpatei şi respectarea obligaţiilor prev. de art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal.

Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea inculpatei [...] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202 alin.4 lit.b) cod procedură penală, raportat la stadiul cercetării penale şi la momentul recent al punerii în mişcare a acţiunii penale.

Faţă de susţinerea inculpatei [...] în sensul că este nevoită să se deplaseze la din trei unităţi medicale din Bucureşti pentru efectuarea tratamentului medical (…), judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu se impune să se dispună prin prezenta încheiere acordarea permisiunii inculpatei pentru părăsirea imobilului pentru a se deplasa la una dintre unităţile medicale precizate, având în vedere că din interpretarea prev. art.221 alin.6 cod procedură penală reiese că această permisiune se acordă de judecătorul de drepturi şi libertăţi printr-o încheiere ulterioară în urma formulării unei cereri de către inculpată pentru acordarea permisiunii de a părăsi imobilul în condiţiile stabilirii unui program cert al efectuării acestui tratament medical.

În prezent, inculpata [...] nu a fost în măsură să precizeze datele exacte când trebuie făcut tratamentul medical şi la care dintre cele trei unităţi sanitare, astfel că sunt aplicabile prev. art.221 alin.7 cod procedură penală: „În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza”.

6. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului [...]

6.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit o infracţiune

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin rezoluţia nr.193/P/2013 din data de 24.12.2013 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 alin.l C.pen., constând în aceea că, la data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la făptuitorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 03.02.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului [...], din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 alin.l C.pen. în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro, lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului.

Prin ordonanţa nr.37/P/2014 din data de 26.05.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. 193/P/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Constanţa.

Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi a primit sume de bani de la martorul [...], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorului [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr. l87/2012.

Prin ordonanţa de reţinere din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus reţinerea inculpatului [...] pe o durată de 24 ore, începând din data de 10.06.2014, ora 18:10, până la data de 11.06.2014, ora 18:10.

Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art.223 alin.1 cod procedură penală.

6.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă la data de 06.11.2013

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că la data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul [...] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul [...] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale. 

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că la data de 24.12.2013 era avocatul martorului [...] şi în consecinţă discuţia dintre el şi martorul [...] nu poate fi folosită ca mijloc de probă potrivit art.91 alin.6 cod procedură penală 1969 (în vigoare la data interceptării aceleri discuţii în mediu ambiental), dispoziţii care îşi au corespondent în prev. art.139 alin.4 teza I cod procedură penală în vigoare începând cu data de 01.02.2014, atâta timp cât din acea discuţie nu reies date date că avocatul [...] săvârşea o infracţiune sau pregătea săvârşirea unei infracţiuni ci reieşeau date cu privire la comiterea unei infracţiuni anterior acelei discuţii.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că delegaţia de avocat a inculpatului [...] [...] i-a încetat la data de 15.11.2013 când s-a pronunţat decizia penală nr. 994/P/15.11.2013 de către Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr.31563/212/2011.

Prin urmare, atâta timp cât nu există la dosar în acest moment vreo dovadă că discuţia din data de 24.12.2013 cu martorul [...] a avut-o în calitate de avocat a acestuia, se constată că acea discuţie nu mai este protejată de relaţia avocat-client.

Nu sunt întemeiate nici apărările invocate de către avocaţii inculpatului [...] cu privire la înregistrarea declaraţiei date de către martorul [...] la data de 23.01.2014 în sensul că procurorul de caz ar fi exercitat ameninţări asupra martorului [...] sau că i-ar fi făcut promisiuni în sensul că “poate să-l ferească de belele”, susţinându-se că sunt incidente prev. art.102 alin. 2 cod procedură penală: “Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din cuprinsul acestei discuţii nu reiese că procurorul de caz ar fi adresat vreo ameninţare martorului [...] cu privire la îngreunarea condiţiilor de detenţie, iar afirmaţia procurorului: “Asta e! Ţi-am zis! De ajutat n-am cum să te ajut … Pot în schimb să te feresc de belele … Dacă simţi că careva vrea să-ţi facă vreo cheie … să-ţi facă rău degeaba fără motiv, anunţă-mă!”  a fost făcută la afirmaţia anterioară a martorului [...]: “Deci vedeţi… De unde să ştiu ce vorbesc … că aude ăla ce probleme am eu…” şi prin urmare nu reprezintă o promisiune de favorizare martorului ci o asigurare a protecţiei martorului că declaraţiile pe care le va da cu privire la faptele inculpatului [...] nu vor avea consecinţe negative faţă de el din partea altor deţinuţi, nefiind astfel incidente prev. art.102 alin.1, 2 cod procedură penală.

6.1.2. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă în luna iunie 2011

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul [...] suma de 6.500 euro, lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor [...] şi [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, [...], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale. 

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea inculpatului [...] cu privire la nulitatea înregistrării efectuate de către martorul [...].

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată din conţinutul discuţiei dintre martorul [...] şi inculpatul [...] reiese indicii că această discuţie are loc la data precizată de martorul [...], respectiv în luna mai sau iunie 2013, având în vedere că în discuţia respectivă se face referire la faptul că inculpata [...] nu i-a dat banii înapoi şi raportat la momentul în care au apărut neînţelegeri între inculpata [...] şi membrii familiei [...] care o suspectau că ar fi făcut o înţelegere cu procurorul [...] în favoarea inculpatului [...]. 

În consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.139 alin.3 cod procedură penală: „Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege”, înregistrarea efectuată de către martorul [...] constituind o înregistrare a unei comunicări pe care le-a purtat cu avocatul [...] în luna mai sau iunie 2013, deci înainte de a se dispune începerea urmării penale la data de 24.12.2013 faţă de suspectul [...], neputându-se astfel reţine că această discuţie a fost iniţiată de către organele de cercetare penală sau că a bebeficiat de sprijinul logistic a organelor statului şi nefiind incidente astfel prev. art.101 alin.3 cod procedură penală: “Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe”.

Nu sunt incidente nici hotărârea CEDO din 08.04.2003 în cauza M.M. c. Olandei sau  hotărârea CEDO din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei, atâta timp cât martorul [...] nu a primit din partea autorităţilor echipamentul tehnic sau instrucţiunile de folosire.

 Nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului [...], în sensul că sunt aplicabile prev. art.139 alin.4 cod procedură penală în sensul că raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectuil supravegherii tehnice.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte persoane constituie mijloace de probă potrivit art.139 alin.3 cod procedură penală, pentru acestea nefiind necesară o autorizare de către un judecător de drepturi şi libertăţi, autorizare care se dispune doar la cererea procurorului, potrivit art.140 alin.1 cod procedură penală, şi nici nu se poate dispune de procuror în condiţiile art.141 cod procedură penală atâta timp cât procurorul nu a fost sesizat cu privire la comiterea de către o persoană a unei fapte penale.

Prin urmare, prev. art.139 alin.4 cod procedură penală au incidenţă doar în cazul în care se dispune supravegherea tehnică de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în condiţiile art.139 alin.1 cod procedură penală sau de către procuror în condiţiile art.141 cod procedură penală, nu şi în cazul înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte persoane.

Faţă de aspectele expuse mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului [...], în sensul că sunt aplicabile prev. art.102 alin.2 cod procedură penală, neputându-se reţine că înregistrarea discuţiei dintre martorul [...] şi [...]  făcută de către martorul [...] Ion, anterior sesizării organelor de cercetare penală cu privire la săvârşirea unei fapte penale, ar fi nulă, această convorbire constituin mijloc de probă în condiţiile art.139 alin.3 cod procedură penală.

Sunt aplicabile şi pentru inculpatul [...] argumentele expuse la punctul 5.1.1. în sensul că este adevărat că martorii [...], [...], [...] au calitatea de inculpaţi în dosarul nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatului [...] privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de influenţă pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt judecaţi, însă nu înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date nu sunt reale, atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care reiese din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc în luna mai sau iunie 2013 cu martorii [...] şi [...] Ion din care reiese că inculpatul [...] a confirmat că a primit suma de 6.500 euro pentru a interveni la completul de apel format din judecătorii [...] şi [...] din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru a da o hotărâre favorabilă pentru partorul [...] care avea calitatea de inculpat în acel dosar, după care a restituit suma de 6.500 euro deoarece completul de apel a majorat pedeapsa aplicată lui [...] de la 5 ani şi l6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.

Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că a confirmat afirmaţia făcută de martorul [...] cu privire la primirea, şi ulterior restituirea sumei de 6.500 euro doar pentru a scăpa de scandalul pe care îl făceau aceşti martori când veneau la cabinetul său avocaţial; în acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că experienţa profesională a inculpatului [...] l-ar fi determinat să nege în mod ferm aceste afirmaţii dacă într-adevăr ar fi fost false sau dacă suma de 6.500 de euro primită ar fi constituit onorariul său de avocat. 

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai constată că în practica judiciară şi în literatura juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea mai reţine că actul pentru care inculpatul [...] a promis intervenţia intra în atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de persoana interesată.

6.1.3. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă în luna mai 2013

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că inculpatul [...] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi a primit sume de bani de la martorul [...], lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorului [...] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că sunt incidente şi aici aspectele expuse mai sus cu privire la netemeinicia apărărilor inculpatului cu privire la nulitatea înregistrării efectuate de către martorul [...], cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de influenţă şi la motivaţia martorilor [...] şi [...] de a da declaraţii cu privire la comiterea de către inculpatul [...] a infracţiunii de trafic de influenţă.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului în sensul că judecătoarea [...] nu mai făcea parte din completul de apel în luna mai 2013, din verificarea sistemului ECRIS reieşind că la termenul de judecată din data de 28.05.2013 completul de apel în dosarul penal nr. 936/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa fiind format din judecătorii [...] şi [...], aspect care alături de celelate aspecte prezentate de martorii [...] şi [...] conduce la concluzia că există indicii temeinice că această discuţie a avut loc în luna mai 2013.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] cu privire la faptul că nu este posibil să fie cercetat pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de influenţă în condiţiile în care nu s-au formulat plângeri, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţinând din actele dosarului de urmărire penală că:

- procurorul s-a sesizat din oficiu la data de 24.12.2013 cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.1. în urma informaţiilor strânse de investigatorul sub acoperire,

- în urma declaraţiilor date de către martorii [...], [...] şi [...] în cursul lunii mai 2014 şi prin punerea la dispoziţia procurorului a înregistrărilor particulare făcute de către martorul [...] a discuţiei avute cu inculpatul [...] în luna mai 2013, prin ordonanţa procurorului nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2. iar prin ordonanţa procurorului nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA - ST Constanţa s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspectul [...], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2.,

- pentru exercitarea acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.291 alin.1 cod penal nefiind necesară existenţa unei plângeri penale, acţiunea penală putând fi exercitată din oficiu de către procuror pentru această infracţiune potrivit art.305 cod procedură penală.

De asemenea, pentru infracţiunea menţionată la punctul 6.1.1., judecătorul de cdreptui şi libertăţi constată că din procesul verbal de redare a înregistrării discuţiei purtate între inculpatul [...] şi martorul [...] la data de 24.12.2013 interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii nr.193/P/2013 din 24.12.2013 (confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti) reiese că inculpatul [...] l-a influenţat pe martorul [...] în sensul de a nu colabora cu D.N.A., dându-i indicaţii martorului [...] ca în situaţia în care va fi audiat  să dea declaraţii într-un anumit fel, existând date că pentru aceasta inculpatul [...] plăteşte lunar o sumă de bani familiei aflată în libertate a martorului [...], astfel că în aceste condiţii martorul [...] nu avea interes să dea declaraţii împotriva inculpatului [...].

6.2  Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestării preventive

Pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe şi unul din cazurile prev. de art.223 alin.1,2 cod procedură penală.

Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestării preventive faţă de inculpatul [...] s-a solicitat să se constate existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală.

Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că se impune reţinerea cu privire la inculpatul [...] a existenţei cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, pentru următoarele:

6.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală, se constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 6.1.1. şi 6.1.2., din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul [...] a comis infracţiunile de trafic de influenţă pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, această infracţiune fiind menţionată în enumerarea infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală pentru care se poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia obiectivă a acestui caz.

În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că raportat la:

- gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie, cu legătură directă cu actul de justiţie),

- la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul sumelor solicitate – 15.000 euro, 6.500 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru această sumă de bani se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au caliatea de inculpaţi),

- la calitatea de avocat a inculpatului (calitate de natură a spori convingerea martorilor că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),

- privarea de libertate a inculpatului [...] fiind necesară în acest moment procesual pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sunt incidente şi în cazul inculpatului [...] aspectele expuse mai sus la punctul 5.2.1. cu privire la inculpata [...], Judecătorul de drepturi şi libertăţi având în vedere că prin infracţiunile care i-au fost reţinute inculpatului [...] s-a creat o percepţie a justiţiabililor a existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi influenţat prin oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care se vor pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică negativă asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra actului de justiţie.

Măsura arestării (preventive sau la domiciliu) este justificată şi din perspectiva exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Instanţa europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru prelungirea detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.

Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.

6.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că se impune reţinerea acestui caz în ceea ce îl priveşte pe inculpatul [...]: „inculpatul încearcă să influenţeze … un martor …”.

În acest sens, faţă de aspectele expuse la punctul 6.1.1., se constată că din procesul verbal de redare a înregistrării discuţiei purtate între inculpatul [...] şi martorul [...] la data de 24.12.2013 interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii nr.193/P/2013 din 24.12.2013 (confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti) reiese că inculpatul [...] l-a influenţat pe martorul [...] în sensul de a nu colabora cu D.N.A., dându-i indicaţii martorului [...] ca în situaţia în care va fi audiat să dea declaraţii într-un anumit fel: „Da, da …, Nu i-am dat, nu mi-a cerut. Onorariul i-am dat şi …”, existând date că pentru aceasta inculpatul [...] plăteşte lunar o sumă de bani familiei aflată în libertate a martorului [...].

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că aceste demersuri de influenţare a martorului [...] au fost eficiente, având în vedere că din procesul verbal de redare a înregistrării având ca obiect audierea martorului [...] de către procurorul [...] la data de 23.01.2014 (interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii nr.193/P/2013 din 24.12.2013)  reiese că martorul [...] nu a relatat aspecte importante cu privire la activitatea infracţională a inculpatului [...], menţionând că ar putea spune mai multe lucruri despre inculpatul [...] dar nu poate decât în condiţii de siguranţă.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a martorului [...] de către inculpatul [...] este de actualitate, până în prezent martorul [...] nedând alte declaraţii, impunându-se în consecinţă reţinerea cazului prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală faţă de inculpatul [...].

6.3. Necesitatea luării măsurii arestării preventive pentru realizarea scopului măsurii preventive; analiza unor măsuri preventive alternative

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.202 alin.1 cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:

- asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,

- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată,

- prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Prin urmare, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod procedură penală;

2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1 lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;

3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală menţionate mai sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că cele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ, nefiind suficient să fie îndeplinite doar primele două condiţii şi cea de a treia condiţie să nu fie îndeplinită.

Raportat la aspectele expuse la punctele 6.1. şi 6.2., judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că sunt îndeplinite primele două condiţii în ceea ce-l priveşte pe inculpatul [...], însă apreciază că asigurarea scopului măsurii preventive (respectiv buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală – raportat la faptul că s-a reţinut cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală, prevenirea săvârşirii unei noi infracţiuni – raportat la natura infracţiunilor reţinute şi la calitatea de avocat a inculpatului [...]) se poate realiza şi prin luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d) cod procedură penală, raportat şi la faptul că se va impune inculpatului [...] şi respectarea obligaţiilor prev. de art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal, neimpunându-se luarea măsurii arestării preventive.

Prin urmare, se constată că este întemeiată cererea inculpatului [...] de luare a unei alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d) cod procedură penală.

În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul [...], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de 10.06.2014.

Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea inculpatului [...] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202 alin.4 lit.b) cod procedură penală, raportat la existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, stadiul cercetării penale şi la momentul recent al punerii în mişcare a acţiunii penale.

Sunt aplicabile, în consecinţă, dispoziţiile art.227 alin.(1), (2) cod procedură penală:

„(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reţinut.

(2) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune aplicarea uneia dintre măsuriel preventive prevăzute la art.202 alin.(4) lit.b)-d).”

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că măsura arestului la domiciliu prev. de art.218 alin.1 cod procedură penală face trimitere la cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1,2 cod procedură penală, acestea fiind analizate mai sus la punctele 6.2.1. şi 6.2.2.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.

Raportat la aceste criterii, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din data de 11.06.2014 (f.41-80 d.u.p.) inculpatul [...] este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 2 ani şi are părinţii bolnavi, tatăl său (în vârstă de 72 de ani) aflându-se într-o stare de sănătate precară, suferind un infarct cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale (f.43-44 dosar instanţă).

În acelaşi sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că deşi infracţiunea de trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul [...] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de viol sau lipsire de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de libertate a inculpatului să se facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra României).

În ceea ce priveşte practica judiciară a instanţelor cu privire la natura măsurii preventive luate faţă de inculpaţi (având calitatea de avocaţi) cercetaţi pentru comiterea unor infracţiuni de trafic de influenţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că există hotărâri prin care s-a dispus luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării preventive pentru inculpaţi (avocaţi) care şi-au trafic influenţa pentru sume comparabile cu cele pretinse şi primite de inculpatul [...] (în jurul sumei de 10 euro), dispunându-se arestarea preventivă a unor inculpaţi (avocaţi) care au pretins sau primit sume într-un cuantum mult mai ridicat.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 23.10.2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus casarea încheierii de şedinţă din data de 17.10.2012  pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 7774/2/2012 şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului [...] (avocat în cadrul Baroului Constanţa, cercetat pentru comiterea a 4 infracţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani cuprinse între 2.500 euro şi 5.000 euro pentru a interveni pe lângă organe de cercetare penală şi judecător pentru obţinerea unor soluţii facvorabile) şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu menţiunea că la acea dată nu era reglementată măsura preventivă a arestului la domiciliu, măsură preventivă introdusă prin codul de procedură penală în vigoare de la data de 01.02.2014.

De asemenea, prin hotărârea din 22.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a desfiinţat încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul M.V., avocat şi fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi arbitru în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, cercetat pentru comiterea unei infarcţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea de la un martor denunţător a suma de 1.000.000 euro, din care a primit 200.000 euro la 18 martie 2014 pentru obţinerea unei soluţii favorabile într-un dosar al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României; cu privire la această ultimă hotărâre, se impune menţiunea că inculpatul … s-a aflat aprox. 30 de zile în stare de arest preventiv (diferenţa faţă de prezenta cauză fiind şi cuantumul mult mai mare a sumei pretinse şi primite), interval după care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că scopul măsurilor preventive prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală se poate realiza şi prin măsura preventivă a arestului la domiciliu.

 Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 219 alin.7 cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata [...].

În baza art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală şi art. 223 alin.2 cod procedură penală, se va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpata [...] pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014 inclusiv.

În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, se va respinge ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa de arestare preventivă a inculpatului [...].

În baza art.227 alin.2 cod procedură penală cu referire la art.202 alin.(4) lit.d) cod procedură penală, art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală şi art. 223 alin.1 lit.b), alin.2 cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va dispune luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul [...] pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014 inclusiv.

În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, va dispune punerea în libertate a inculpatului [...] de sub puterea ordonanţei de reţinere nr. 193/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa la data de 10 iunie 2014, dacă nu este reţinut sau arestat preventiv în altă cauză.

În baza art. 221 alin. (1) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va impune:

- inculpatului [...] obligaţia de a nu părăsi imobilul din Mun. Constanţa,  …,

- inculpatei [...] obligaţia de a nu părăsi imobilul din …,

fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza. 

În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul [...] va avea  următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu inculpata [...], cu martorii [...], [...], [...], precum şi cu membrii familiilor acestora.

În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpata [...]  va avea  următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu inculpatul [...], cu persoana vătămată [...],  cu martorii [...], [...], precum şi cu membrii familiilor acestora.

În baza art.125 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de drepturi şi libertăţi va desemna organ de supraveghere privind respectarea măsurii arestării la domiciliu şi a obligaţiilor impuse:

-Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Constanţa pentru inculpatul [...],

-Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J.  Ilfov pentru inculpata [...],

raportat la localităţile unde cei doi inculpaţi vor locui.

În baza art. 221alin. (4) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va atrage atenţia inculpaţilor [...] şi [...]  că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare