Infractiuni

Dosar nr. 10054/280/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 2542/2011

Şedinţa publică de la 29 Noiembrie 2011

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE: A.P.

Grefier: I.D.

Pe rol pronunţarea în cauza penală privind pe inculpat D.V.A., inculpat P.I.F. 

parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi pe parte civilă C.G., parte vătămată C.I.,

parte vătămată G.I., parte civilă Spitalul Judetean Arges, având ca obiect infr. prev de art.

182 alin. 2, art. 189 alin. 2, art. 180 alin. 2 C.P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează ca

dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publica din data de 15.11.2011, iar

susţinerile părţilor prezente şi ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in

încheierea de şedinţă din acea data care face parte integranta din prezenta sentinţa,

instanţa dispunând amânarea pronunţării la data de 22.11.2011 şi apoi la data de astăzi, la

care deliberează si hotărăşte următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2166/P/2011 emis la data de 20.05.2011 de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului D.V.A., pentru infracţiunile prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, art.189 alin. 2

Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a şi 37 lit. a Cod penal, de art. 182 alin.2 Cod penal cu aplic.

art. 37 lit. a Cod penal, respectiv de art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, toate

cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, şi a inculpatului P.I.F.,  pentru infracţiunile prev. de art.

182 alin. 2 Cod penal, art. 189 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele descrise în rechizitoriu constau, în esenţă, în următoarele:

-la data de 26/27.03.2011, ambii inculpaţi, pe fondul băuturilor alcoolice, i-au

aplicat numeroase lovituri, timp de circa o oră şi jumătate, părţii vătămate

C.G., în locuinţa inculpatului P.I.F., provocându-i părţii vătămate leziuni care

necesită circa 55 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie;

totodată, în aceleaşi împrejurări, inculpaţii l-au lipsit de libertate pe partea

vătămată menţionată, pe care l-au încuiat în acea locuinţa, inclusiv în baie,

leziunile cauzate acestuia agravându-se foarte mult din cauza faptului că a

fost împiedicat să părăsească locuinţa şi nu a putut beneficia de ajutor

medical calificat mult timp;

-la data de 04.08.2009, inculpatul D.V.A., împreună cu făptuitorul I.G.A, în

prezent decedat, l-au lovit timp de circa 40 de minute pe partea vătămată

C.I., într-un imobil părăsit din spatele Schitului Trivale în care locuiau partea

vătămată şi făptuitorul I., continuând să-l lovească şi după ce l-au târât afară

din casă, după care l-au tăiat cu o lamă în partea superioară a corpului, astfel

încât i-au produs părţii vătămate leziuni şi plăgi tăiate care au necesitat circa

30 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie;

-la data de 23.05.2009, inculpatul D.V.A., împreună cu făptuitorul B.C.D., l-

au lovit cu pumnii, respectiv cu picioarele pe partea vătămată G.I. pe stradă,

în cartierul Trivale, după ce partea vătămată le-a atras atenţia că nu

procedează corect lovind cu pietre şi cu picioarele un câine vagabond,

producându-i părţii vătămate leziuni traumatice care au necesitat circa 1-2

zile de îngrijiri medicale.

In faza de urmărire penală au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă:

declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor S.T., D.F., D.V., I.C., D.V., D.V.,

C.G., L.I., C.F., C.F., D.T., D.T.C., R.I.; procese verbale de depistare; procese verbale de

cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; rapoarte de expertiză medico-legală privind

pe părţile vătămate; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul

P.I.F.; proces verbal de examinare corporală a părţii vătămate C.G.; procese verbale de

investigaţii în teren, declaraţiile de învinuiţi/inculpaţi; fişe de cazier judiciar, alte înscrisuri.

In cursul urmăririi penale, inculpatul D.V.A. a negat săvârşirea faptelor. Inculpatul

P.I.F. a recunoscut în esenţă săvârşirea faptelor, încercând să minimalizeze contribuţia sa,

în raport de cea a inculpatului D.

Faţă de doi inculpaţi s-a luat măsura preventiva a reţinerii pentru 24 de ore, iar prin

încheierile nr. 6015/280/2011 si nr. 6162/280/2011 ale Judecătoriei Pitesti pronunţate la

data de 29.03.2011 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioadă de 29 de

zile, începând cu 29.03.2011, până la 26.04.2011 inclusiv, în temeiul dispozitiilor art. 148

lit. f si art. 1491 C.pr.pen.

Prin încheierea nr. 7956/280/2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti la data de

21.04.2011, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi, de la

data de 27.04.2011 la data de 26.05.2011 inclusiv.

După primirea dosarului, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia stării de arest a

inculpaţilor conform art. 300 ind. 1 şi, respectiv, art. 300 ind. 2 C.pr.pen., menţinând

măsura arestării preventive prin încheierile din 23.05.2011, 21.06.2011, 19.07.2011 şi,

respectiv,  25.10.2011. 

In cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpaţii; părţile vătămate C.G. şi

G.I.; martorii S.T., D.F., I.C. D.V., C.F., C.F.,  C.A., P.D.C., B.C.D..

Martorul D.V., în calitate de tată al inculpatului D. şi-a exercitat dreptul de a nu da

declaraţie. Martora L.I. nu a putut fi audiată în faţa instanţei, întrucât nu a putut prezenta

la niciun termen act de legitimare sau de identificare. Martorul C.G. nu a putut fi audiat,

fiind decedat.

In cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat şi o completare la raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică privitoare la inculpatul P.I.F..

In faţa instanţei, inculpatul D.V.A. a arătat în esenţă că l-a lovit pe partea vătămată

C.G., împreună cu inculpatul P.I.F., însă nu a fost vorba şi de lipsire de libertate în mod

ilegal a părţii vătămate, care avea posibilitatea de a pleca oricând, dar care nu a făcut acest

lucru din cauza bătăii şi a stării de ebrietate.

Inculpatul P.I.F. a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată C.G., arătând că

acesta nu a fost lipsit de libertate. Ambii inculpaţi au invocat în esenţă provocarea lor de

către partea vătămată, arătând că acesta era în stare de ebrietate şi a aruncat cu cana în

televizor.

Spitalul Judeţean Argeş şi C.G. s-au constituit parti civile în cauză.

În şedinţa publică din data de 15.11.2011, s-au pus în discuţie următoarele: fondul

cauzei cu privire la infracţiunile sesizate prin rechizitoriu a fi savarsite de ambii inculpaţi

fata de partea civila C.G., respectiv cu privire la latura civila legată de aceste infracţiuni,

legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv a fiecăruia dintre inculpaţi, respectiv

disjungerea cauzei sub aspectul infractiunilor sesizate a fi savarsite de inculpatul D.V. fata

de partile vătămate G.I. si C.I., inclusiv sub aspectul laturii civile aferente acestor

infracţiuni, si judecarea acestor din urmă infracţiuni in cadrul unui dosar separat.

În aceeaşi şedinţă, s-au mai pus în discuţie cererea având ca obiect reţinerea

circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b C.pen., formulată de apărătorul

inculpatului P.I.F., respectiv tardivitatea acţiunii civile formulate de Spitalul Judeţean

Argeş, invocată de apărătorul inculpatului D.V.A..

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării

judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara de 27.03.2011, partea vătămată C.G. s-a întâlnit pe stradă cu inculpaţii P.I.F.

şi D.V.A., care l-au invitat în locuinţa primului, pentru a vedea un meci la televizor şi

pentru a consuma băuturi alcoolice.

Partea vătămată a acceptat invitaţia şi toţi trei s-au dus la locuinţa inculpatului P.,

situată în Piteşti.

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al discuţiilor contradictorii dintre ei,

inculpaţii au început să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii şi cu picioarele peste tot

corpul, în mod repetat, inclusiv după ce acesta a căzut la podea.

Partea vătămată nu a putut părăsi locuinţa respectivă, pentru că uşa era încuiată, iar

cheia se afla la inculpatul P. La un moment dat partea vătămată a încercat să facă zgomot,

aruncând cu o cană în ecranul televizorului, dar acesta din urmă nu s-a spart.

În esenţă, loviturile inculpaţilor asupra părţii vătămate au durat până spre miezul

nopţii, partea vătămată fiind lovită timp de circa o oră şi jumătate, cu pauze în care a fost

dus la baie pentru a se spăla. La un moment dat, inculpaţii l-au lăsat întins pe partea

vătămată şi pe podeaua băii, întrucât nu se mai putea ţine pe picioare, încuind uşa

încăperii pe dinafară. Apoi partea vătămată a fost readus în încăpere şi întins pe jos, lângă

pat, în timp ce inculpaţii s-au culcat.

Dimineaţa, în jurul orelor 08,00, la locuinţa inculpatului P. a venit martorul D.F.,

care îl ajuta pe inculpat în gospodărie şi care l-a văzut pe partea vătămată întins pe jos în

dormitor, între pat şi perete. De faţă cu acesta, inculpaţii nu au permis părţii vătămate să

plece, iar ulterior au plecat din locuinţă cu martorul menţionat, pentru a cumpăra ţigări în

cartier, partea vătămată rămânând înăuntru, iar inculpatul Pană încuind cu cheia uşa

apartamentului la plecare.

Inculpaţii s-au reîntors în apartament însoţiţi de martorul S.T., care, văzând starea

părţii vătămate, a insistat să fie chemată ambulanţa. Între timp, văzând că a fost chemată

ambulanţa, inculpatul D. a părăsit apartamentul, întorcându-se la domiciliul tatălui său din

com. Rociu, sat Şerbăneşti, jud. Argeş, unde a ajuns în aceeaşi zi în jurul orelor 22,00.

Instanţa mai reţine că, în esenţă, motivul pentru care inculpaţii nu au dat voie părţii

vătămate să plece şi pentru care nu au chemat ambulanţa, până la venirea martorului S.T.,

a constat în dorinţa de a ascunde leziunile traumatice care ii fuseseră produse părţii

vătămate şi, totodată, în speranţa că odată cu trecerea timpului leziunile acesteia se vor

mai atenua, inculpatul D. temându-se de eventualele consecinţe penale ale faptei, pe

fondul antecedentelor sale penale, iar inculpatul P. acceptând acest lucru.

Partea vătămată C.G. a suferit în urma loviturilor multiple leziuni traumatice de

foarte mare gravitate (traumatism toraco-sternal bilateral cu fracturi costale hemitorace cu

deplasare, emfizem subcutanat extins cervico-latero-toracic, insuficienţă respiratorie

secundară, fractură de stern, traumatism cranio-facial acut deschis, contuzie orbitală

medie, contuzie şold, contuzie piramidă nazală, epilepsie, fractură mandibulară ram

vertical, fractură de perete posterior sinus maxilar, fractură de masiv zigomatic, fractură

orbită, etc.), care au necesitat circa 55 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în

primejdie viaţa. Chiar şi la examinarea efectuată după circa o lună şi jumătate, la data de

16.05.2011, a fost constatată existenţa unor fracturi costale multiple, sechele pleurale,

consolidare vicioasă a fracturii malarului drept.

Situaţia de fapt rezultă din procesul-verbale de sesizare şi din procesul-verbal de

cercetare la faţa locului cu planşe fotografice, în care se arată în esenţă starea

apartamentului inculpatului P., faptul că la uşa de la baie, pe partea exterioară dinspre hol,

s-a găsit introdusă cheia în yală, că ecranul televizorului era zgâriat şi s-au găsit în

apropiere şi cioburi de la o cană, că practic în aproape tot apartamentul s-au găsit urme de

substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge, inclusiv pe hol (pe perete, pe gresie şi pe un

frigider), aproape de uşa de intrare în apartament, pe  tocul uşii de intrare în bucătărie, pe

masa din bucătărie, pe faianţa din aceeaşi încăpere ( în interiorul căreia s-a găsit şi o găleată

cu apă în care era un prosop murdar de sânge),  pe gresia din faţa uşii de la baie, pe gresia

din baie, pe clanţa uşii de la baie, pe obiectele sanitare din baie, pe uşa de acces în

dormitor, pe podeaua şi peretele dormitorului, etc. (f. 24-53 d.u.p.), coroborate cu 

declaraţiile părţii vătămate, conform căreia, în esenţă, la data respectivă, după o discuţie

contradictorie cu inculpaţii pe fondul băuturilor alcoolice consumate de toate părţile, a

fost lovit de nenumărate ori de ambii inculpaţi cu pumnii şi cu picioarele în toate zonele

corpului, nu a fost lăsat să plece din apartament, care era încuiat, după miezul nopţii a fost

încuiat în baie, dimineaţa a fost încuiat în apartament odată cu plecarea inculpaţilor şi a

martorului D.F.,  iar la întoarcerea inculpaţilor martorul S.T., care îi însoţea pe aceştia, a

insistat să fie chemată ambulanţa (f. 74-77 d.u.p., f. 42-43 dos. inst.).

De altfel, aceste aspecte se coroborează cu cele menţionate în procesul-verbal de

examinare corporală a părţii vătămate din data de 28.03.2011, cu planşe fotografice, în

care sunt descrise detaliat leziunile părţii vătămate, fotografiile părţii vătămate ilustrând

leziuni traumatice în aproape toate zonele corpului (f. 90 d.u.p.).

Din declaraţiile martorului S.T. rezultă că în dimineata de 27.03.2011 s-a întâlnit cu

inculpatul P.I.F.  în cartierul Trivale, mergând acasă la acesta pentru a-l ajuta să-l pună în

pat pe partea vătămată, martorul văzând că apartamentul inculpatului a fost descuiat cu

cheia de P.I.F. şi, dată intrat înăuntru, observând urmele de sânge pe pereţi şi pe podea.

Conform martorului, inculpatul P. nu i-a spus ce s-a întâmplat, dar în dormitor martorul l-

a văzut pe partea vătămată întins pe jos lângă pat, având pe corp urme de violenţă, cu

capul deformat şi umflat, vânăt la faţă, cu ochii atât de umflaţi încât nu îi putea deschide

bine, desfigurat, astfel încât martorul a insistat să fie chemată ambulanţa, inculpatul P.

acceptând în final să facă acest lucru (f. 115-116 d.u.p.). Instanţa nu poate reţine

susţinerile diferite ale aceluiaşi martor din cursul judecăţii, în sensul că uşa apartamentului

inculpatului P. era descuiată, deoarece acestea sunt infirmate de restul probelor şi sunt

diferite faţă de propriile declaraţii anterioare, pe care martorul a arătat că le menţine şi că

nu au fost influenţate de nimeni (f. 219 dos. inst.).

Din declaraţiile martorului D.F.  rezultă în esenţă că în dimineata de 27.03.2011, pe

la orele 07,45,-08,00, s-a dus la locuinţa inculpatului P., acesta i-a deschis la interfon şi i-a

descuiat pe dinăuntru şi uşa apartamentului, martorul văzând urme de sânge în hol, în

bucătărie, în zona uşii de la baie. Martorul s-a dus în dormitor şi a văzut pe partea

vătămată pe jos, între pat şi perete, plin de sânge, neputând să se ridice şi vorbind cu mare

greutate, având pe cap prosoape ude. Martorul l-a văzut şi pe inculpatul D. stând pe pat,

iar la solicitarea părţii vătămate de a fi lăsat să plece acasă, inculpaţii i-au răspuns că va

rămâne în casă până i se vor mai dezumfla ochii şi începe să vadă, după care martorul şi

inculpaţii au plecat până la complexul din cartier, uşa apartamentului fiind încuiată pe

dinafară cu cheia (f. 117-118 d.u.p.). Martorul a confirmat şi în faţa instanţei că partea

vătămată voia să plece din locuinţă, iar inculpaţii i-au spus că mai stea până îşi revine cu

ochii. Întrucât martorul a arătat că îşi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale,

instanţa nu poate reţine susţinerile sale, în sensul că nu ştie dacă la plecarea din locuinţă

inculpaţii au încuiat sau nu uşa pe dinafară, că nu a văzut dacă partea vătămată era sau nu

lovit, etc. (f. 91-92 dos. inst.), întrucât aceste susţineri diferă de cele anterioare ale

martorului şi nu sunt credibile, în raport de susţinerile detaliate ale aceluiaşi martor, pe

aceste aspecte, din cadrul declaraţiei anterioare.

Instanţa mai reţine declaraţia martorului D.V., tatăl inculpatului D., conform căruia

acesta din urmă a plecat de acasă din com. Rociu, sat Şerbăneşti, jud. Argeş, la data de

18.03.2011 şi nu s-a mai întors decât la data de 27.03.2011, pe la orele 22,00 (f. 119-120

d.u.p., f. 90 dos. inst.).

Cu privire la declaraţiile martorului I.C., instanţa constată că nu sunt relevante sub

aspectul stabilirii situaţiei de fapt în noaptea de 26/27.03.2011, martorul arătând că a fost

ajutat de cei doi inculpaţi la mutarea unei mobile la data de 25.03.2011, ajutor pentru care

le-a dat acestora bani şi băutură, după care nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu aceştia (f. 123

d.u.p., f. 93 dos. inst.).

Instanţa reţine declaraţiile inculpatului P.I.F. din cursul urmăririi penale, care în

esenţă a descris împrejurările în care partea vătămată a fost lovită de el şi de inculpatul D.,

minimalizând propria contribuţie la lovirea acestuia, declarând că inculpatul D. l-a lovit pe

partea vătămată în repetate rânduri pe partea vătămată, l-a încuiat în baie. Totodată,

inculpatul Pană a declarat că dimineaţa, la plecarea din apartament împreună cu martorul

S.T., partea vătămată a rămas în casă, iar el a încuiat uşa de la intrare cu cheia pe dinafară,

arătând că a făcut acest lucru „de frică să nu intre cineva în apartament” (f. 130-135

d.u.p.).

Cât priveşte pe inculpatul D., instanţa constată că în declaraţia iniţială din cursul

urmăririi penale acesta a negat nu numai săvârşirea faptelor, ci şi prezenţa sa în

apartamentul inculpatului Pană în seara de 26.03.2011 şi în noaptea imediat următoare,

inculpatul arătând că a ajuns în acea locuinţă abia în dimineaţa de 27.03.2011 (f. 159-160

d.u.p.).

Dincolo de faptul că este infirmată de declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului

pană, ale martorilor D.V., S.T. şi D.S., această declaraţie nu a fost menţinută nici de însuşi

inculpatul D., care a relatat, în cadrul declaraţiilor ulterioare, că partea vătămată a fost lovit

de amândoi, dar în principal de inculpatul P., acesta din urmă fiind cel care l-a încuiat în

locuinţă (f. 303-305 d.u.p).

Instanţa constată că în cursul cercetării judecătoreşti ambii inculpaţi au recunoscut în

esenţă faptul că l-au lovit pe partea vătămată, fiecare minimalizând propria contribuţie în

raport de a celuilalt inculpat şi negând însă că l-ar fi lipsit de libertate 8f. 38-39, f. 40-41

dos. inst.).

Instanţa nu poate reţine aceste susţineri, după cum nu poate reţine pe cele

referitoare la modul în care a început incidentul, modul în care a ajuns partea vătămată în

baie, lăsarea uşii apartamentului descuiată sau încuiată, dar cu cheia în uşă pe dinăuntru,

influenţarea declaraţiilor inculpatului D. în cursul urmăririi penale prin ameninţarea cu

bătaia de către poliţişti, etc., deoarece declaraţiile inculpaţilor se contrazic pe aceste

aspecte, după cum nu se coroborează nici cu declaraţiile părţii vătămate ori cu cele ale

martorilor audiaţi, declaraţiile lor fiind diferite şi faţă de cele date în cursul urmăririi

penale.

Instanţa mai reţine, în cadrul probatoriului, actele medicale referitoare la starea părţii

vătămate, care a fost internat în Spitalul Judeţean Argeş- Secţia Chirurgie în perioadele

27.03.2011-18.04.2011 şi 20.04.2011-29.04.2011 (f. 57-64 d.u.p.), precum şi rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 135/AF/28.03.2011 şi nr. 201/A7/17.05.2011, din care

rezultă în esenţă multiplele leziuni traumatice ale părţii vătămate în toate zonele corpului,

faptul că acestea au necesitat circa 55 de zile de îngrijiri medicale şi că i-au pus viaţa în

primejdie (f. 67, 70-71 d.u.p.), actele medicale analizate coroborându-se şi cu aspectele

menţionate în procesul-verbal de examinare corporală a părţii vătămate de către organele

de poliţie imediat după sesizarea acestora (f. 78, 80-90 d.u.p.).

Totodată, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.

A1/3975/13.05.2011 întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti pentru inculpatul P.

rezultă în esenţă că acesta consumă abuziv alcool, are „tulburare organică de personalitate

pe fond toxic etilic, epilepsie idiomatică”, dar are discernământul păstrat în raport cu fapta

pentru care este cercetat (f. 1010-112 d.u.p.). Din completarea efectuată pe parcursul

judecăţii la acest raport de expertiză rezultă că pentru acest inculpat nu sunt necesare

măsuri medicale de siguranţă (f. 73 dos. inst.).

În fine, instanţa constată că nu se impune analiza declaraţiilor martorilor D.V.,

C.F., C.F., B.C.D., audiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti, deoarece proba testimonială

cu aceşti martori a fost administrată în raport de celelalte infracţiuni menţionate în

rechizitoriu, sesizate a fi săvârşite de inculpatul D.V. faţă de părţile vătămate G.I. şi C.I.

care nu fac obiectul prezentei analize şi pentru care s-a pus în discuţie disjungerea cauzei.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că fapta inculpaţilor D.V.A. şi

P.I.F., care, la data de 26/27.03.2011, pe fondul băuturilor alcoolice, i-au aplicat timp de

peste o oră numeroase lovituri părţii vătămate C.G., în locuinţa inculpatului P.I.F. din

mun. Piteşti, provocându-i părţii vătămate leziuni traumatice în toate zonele corpului, care

necesită circa 55 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2

C. pen.

Totodată, fapta aceloraşi inculpaţi care, în contextul în care l-au lovit în mod repetat,

l-au lipsit de libertate pe partea vătămată menţionată pe parcursul întregii nopţi şi a

dimineţii următoare, prin faptul că l-au încuiat în acea locuinţa, inclusiv în baie, lipsindu-l

de posibilitatea de a se deplasa şi de a acţiona în conformitate cu propria voinţă,

expunându-l unor suferinţe şi punându-l în situaţia ca leziunile cauzate prin lovire să se

agraveze foarte mult, astfel încât să-i pună în primejdie viaţa, întruneşte elementele

constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 C.

pen.

Instanţa nu poate reţine susţinerile apărătorului inculpatului P.I.F., la care a achiesat

şi apărătorul inculpatului D.V.A., în sensul că cei doi inculpaţi ar fi fost provocaţi de către

partea vătămată. Nici starea de ebrietate a părţii vătămate, nici aruncarea de către acesta cu

o cană în ecranul televizorului (nu pot conduce la reţinerea stării de provocare prev. de

art. 73 lit. b C.pen., în raport de împrejurările în care au fost săvârşite ambele infracţiuni:

acte de lovire exercitate în mod repetat, în diferite zone din apartament, la diferite

intervale de timp, în total pe parcursul a peste o oră, cu pauze în care partea vătămată era

dus la baie şi spălat, cu limitarea libertăţii de deplasare şi de acţiune conform propriei

voinţe a părţii vătămate pe parcursul unei nopţi şi a dimineţii următoare. În plus, referitor

la starea de ebrietate, instanţa constată că şi inculpaţii erau într-o asemenea stare.

Totodată, incidentul  referitor la lovirea televizorului cu cana de către partea vătămată nici

nu a fost dovedit ca având loc anterior exercitării de către inculpaţi a acţiunilor de lovire

faţă de aceasta, iar declaraţiile inculpaţilor sunt contradictorii cu privire la modul în care a

început incidentul dintre părţi şi cu privire la motivul concret pentru care au început să-l

lovească pe partea vătămată.

Instanţa n-ar putea reţine nici apărarea inculpaţilor în sensul că partea vătămată ar fi

posibilitatea de a pleca, că uşa locuinţei ar fi fost descuiată, că partea vătămată nu ar fi

cerut să plece, etc. În acest sens, susţinerea părţii vătămate, în sensul că singura dată când

şi-a exprimat dorinţa de a pleca a fost înainte de a fi lovit, pe la orele 16,45-17,00, nu

poate fi reţinută, întrucât diferă de celelalte declaraţii ale părţii vătămate, de cele ale 

inculpaţilor şi ale martorului D.F., reţinute ca fiind reale de către instanţă, prin prisma

întregului material probator.

Nu pot fi reţinute nici apărările inculpatului D.V.A., în esenţă în sensul că faptele nu

există sau că nu ar fi fost săvârşite de inculpat. În acest sens, argumentele expuse cu ocazia

prezentării acestor apărări nu sunt reale (de ex., nu s-a demonstrat că partea vătămată a

fost încuiată în baie, nu s-a dovedit că partea vătămată a fost bătută în acea locuinţă) ori,

după caz, nu sunt pertinente, neavând niciun fel de relevanţă în cauză (de ex., locuinţa nu

era a inculpatului D., ci a celuilalt inculpat, deci D. nu putea fi cel care să închisă uşa

locuinţei). În acest sens, se reţine că nu are niciun fel de relevanţă faptul că locuinţa

respectivă aparţine doar inculpatului P. ori că uşa locuinţei a fost încuiată efectiv doar de

acesta cu cheia care îi aparţinea, din moment ce ambii inculpaţi au acţionat împreună în

momentele în care l-au bătut şi lipsit de libertate în mod ilegal pe  partea vătămată

La individualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat, instanţa are în vedere toate

criteriile prev. de art. 72 C.pen.:

-dispoziţiile generale ale Codului penal;

-limitele de pedeapsă fixate în partea specială;

- gradul de pericol social al faptelor, apreciat în concret ca fiind foarte ridicat,

faţă de împrejurările concrete ale săvârşirii lor, în special faţă de faptul că partea

vătămată a suferit leziuni în toate zonele corpului, care au necesitat 55 de zile

de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, de faptul că loviturile au

fost aplicate părţii vătămate pe durată mare de timp, cu pumnii şi picioarele, de

inculpaţi împreună, că partea vătămată a fost lipsită de libertate pe durata unei

nopţi şi a dimineţii, în condiţiile în care privarea sa de libertate a avut ca scop

tocmai ascunderea faţă de autorităţi a leziunilor traumatice produse prin lovire

părţii vătămate, după cum a avut ca efect imposibilitatea ca partea vătămată să

beneficieze de îngrijiri medicale la timp, etc.;

-persoana fiecărui inculpat, sens în care se reţine următoarele: - inculpatul P.I.F.

are circa 37 de ani, nu este căsătorit, locuieşte în Piteşti în apartamentul în care

s-au săvârşit infracţiunile, nu este cunoscut cu antecedente penale; este

caracterizat de martorul P.D.C. ca fiind un „băiat foarte bun”, care consumă

băuturi alcoolice, dar nu frecvent (f. 94 dos. inst.), însă în raportul de expertiza

medico-legală psihiatrică s-a concluzionat faptul că acesta are tulburare

organică de personalitate pe fond toxic etilic, consumă abuziv alcool, fiind de

mai multe ori internat în unităţi medicale psihiatrice cu sevraj etanolic, că

manifestă atitudine socială negativă şi că are tendinţa de a acumula si descarcă

în mod exhibiţionist o tensiune agresivă, fiind neinteresat de modul cum

acţiunile lui îi afectează pe ceilalţi, iar potrivit declaraţiei inculpatului, el a fost

avertizat în repetate rânduri de către medici să nu consume alcool, dar din

cauza anturajului el consumă astfel de băuturi, deşi ştie că are reacţii

necontrolate în acele momente;  - inculpatul inculpatul D. are circa 22 de ani,

nu este căsătorit, are domiciliul în com. Rociu, sat Şerbăneşti, jud. Argeş, dar

plecase de acasă de circa o săptămână la data faptelor, şi este cunoscut cu

antecedente penale: a săvârşit anterior infracţiuni contra patrimoniului, dar şi

contra libertăţii, a integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei (3 infracţiuni de

furt calificat, de violare de domiciliu, respectiv de tâlhărie), pentru care a fost

condamnat definitiv, beneficiind de clemenţă în ceea ce priveşte executarea

pedepselor cu închisoarea ce i-au fost aplicate, în sensul că s-a dispus

suspendarea condiţionată a executării si, respectiv, suspendarea executării sub

supraveghere a pedepselor (f. 150 d.u.p.);

-săvârşirea infracţiunilor de către inculpatul D.V.A. în stare de recidivă

postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C:pen., în raport de faptul că data

săvârşirii, 26/27.03.2011, este ulterioară datei rămânerii definitive a sentinţei

penale nr. 1027/30.05.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia penală

nr. 267/18.12.2008 a Tribunalului Argeş, faptele din prezenta cauză fiind

săvârşite chiar în cursul termenului de încercare al suspendării sub

supraveghere al pedepsei aplicate prin acea sentinţă (f. 150 d.u.p.); totodată

însă, deşi inculpatul a mai fost anterior condamnat şi la pedeapsa rezultantă de

10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (pe un

termen de încercare de maxim 2 doi, care era împlinit la 26/27.03.2011), prin

sentinţa penală nr. 502/22.02.2005 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin

neapelare, nu se poate reţine şi starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37

lit. b C:pen., în raport de dispoziţiile art. 38 C.pen;

-săvârşirea celor două infracţiuni de către fiecare dintre inculpaţi în stare de

concurs real prev. de art. 33 lit. a C.pen., în condiţiile în care îfiecare infracţiune

a fost săvârşită anterior condamnării definitive pentru cealaltă;

- inexistenţa circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b C.pen.,

care nu poate fi reţinută pentru niciun inculpat, pentru motivele anterior

expuse;

- aplicabilitatea dispoziţiilor art. 74 lit. a C.pen. pentru inculpatul P.I.F.  în

raport de lipsa antecedentelor sale penale şi de caracterizarea martorului

P.D.C., aspecte în raport de care se impune atenuarea răspunderii penale a

acestui inculpat;

-inexistenţa altor circumstanţe atenuante ale răspunderii penale a inculpatului

P.I.F., precum şi inexistenţa oricăror circumstanţe atenuante ale răspunderii

penale a inculpatului D.V.A., pentru următoarele motive: niciunul din cei doi

inculpaţi nu au avut o atitudine sinceră cu privire la săvârşirea infracţiunilor, au

negat săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pe care au

săvârşit-o pentru a ascunde săvârşirea celeilalte infracţiuni, şi, chiar dacă au

recunoscut în esenţă faptul că ambii că l-au lovit pe partea vătămată, fiecare a

încercat să-şi minimalizeze propria contribuţie; inculpaţii nu au manifestat

stăruinţă în repararea prejudiciului produs părţii vătămate; inculpatul D.V.A.

are antecedente penale, fiind recidivist, deci nu a avut o bună conduită

anterioară săvârşirii faptelor din prezenta cauză.

În raport de aspectele reţinute cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la

circumstanţa atenuantă a provocării, respectiv de criteriile anterior expuse, instanţa va

respinge ca nefondată cererea privind reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev.

de art. 73 lit. b C.pen., formulată de apărătorul inculpatului P.I.F..

 În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., va condamna pe

inculpatul D.V.A. la 4 ani închisoare.

 În baza art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., va condamna pe acelaşi

inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., constatând că faptele sunt concurente, va

contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

închisoare.

Astfel cum s-a arătat şi anterior, instanţa constată că cele două infracţiuni sus-

menţionate au fost săvârşite de inculpat în termenul de încercare al suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.

1027/30.05.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 267/18.12.2008 a

Tribunalului Argeş, aspect care, potrivit art. 83 C.pen., atrage revocarea beneficiului

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceste motive, în baza art. 83 Cod penal, instanţa va dispune revocarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentinţa penală nr. 1027/30.05.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia penală nr.

267/18.12.2008 a Tribunalului Argeş, cu efectul executării acestei pedepse alături de

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunile din prezenta cauză,

urmând ca inculpatul D.V.A. să execute în total pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, în

condiţiile art. 57 C.pen.

 În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., apreciind că

limitarea acestor drepturi este justificată de faptul că inculpatul s-a dovedit nedemn, prin

conduita lui ilegală, să ocupe şi să fie ales în funcţii publice sau implicând exerciţiul

autorităţii de  stat.

Totodată însă, instanţa constată că interzicerea de drept, automată, a dreptului de a

alege al inculpatului, deci de a-şi exprima liber opinia ca cetăţean român, ar constitui o

ingerinţă nejustificată în exercitarea dreptului prev. de art.3 din Primul  Protocol Adiţional 

la Convenţia European a Drepturilor Omului, în considerarea art. 11 şi 20 din Constituţia

României, iar interzicerea automată şi absolută a dreptului său de a ocupa o altă funcţie

sau de a  exercita o  profesie ori  de a  desfăşura o  activitate  nu s-ar justifica, în  condiţiile

în care inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea infracţiunii de nicio astfel de  activitate,

funcţie sau profesie.

 În baza art. 88 C.pen. şi art. 357 C.pr.pen., instanţa va deduce din pedeapsa totală

aplicată inculpatului durata reţinerii preventive şi a arestării preventive, de la data de

29.03.2011 la zi (f. 165 d.u.p).

 În baza art. 350 C.pr.pen. corob. cu art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., instanţa va

menţine măsura arestării preventive a inculpatului D.V.A., deoarece probele analizate

dovedesc nu numai pericolul social concret ridicat al infracţiunilor săvârşite, dar şi

periculozitatea deosebită a acestui inculpat, conduita sa anterioară caracterizată de

săvârşirea unor fapte penale dovedind că există pericolul săvârşirii unor infracţiuni

similare dacă ar fi liber, oriunde s-ar afla, acesta risc depăşind o simplă posibilitate

teoretică în cazul în care ar fi pus în stare de libertate. În aceste condiţii şi, mai ales, dat

fiind faptul că pentru săvârşirea infracţiunilor anterioare inculpatul a beneficiat deja de

clemenţă, aspect care nu l-a împiedicat să comită cele două infracţiuni faţă de partea

vătămată C.G. chiar în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei anterioare,

instanţa constată că lăsarea inculpatului în libertate, chiar cu obligarea lui de a nu părăsi

ţara sau localitatea de domiciliu, nu reprezintă o măsură preventivă aptă să înlăture sau să

limiteze pericolul concret pentru ordinea publică.

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a şi 76 lit. d C.pen., instanţa va

condamna pe inculpatul P.I.F. la 1 an şi 8 luni închisoare.

 În baza art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a şi 76 lit. b C.pen., va

condamna pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.

 În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., constând că faptele sunt concurente, va

contopi pedepsele aplicate, inculpatul P.I.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de

6 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C.pen.

 În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului P.

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., pentru aceleaşi

considerente deja expuse în cazul inculpatului D.

 În baza art. 88 C.pen. şi art. 357 C.pr.pen., instanţa va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reţinerii preventive şi a arestării preventive, de la data de

28.03.2011 la zi (f. 22 d.u.p.).

În baza art. 350 C.pr.pen. corob. cu art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., instanţa va

menţine măsura arestării preventive şi faţă de  inculpatul P.I.F., deoarece, chiar dacă

acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, infracţiunile săvârşite faţă de partea

vătămată C.G. s-au dovedit, prin prisma probelor analizate, a fi caracterizate de un grad

mare de pericol social concret, iar conduita inculpatului este caracterizată în general de

agresivitate pe fondul consumului de băuturi alcoolice, astfel că în astfel de împrejurări

prezintă riscul concret al săvârşirii unor fapte similare. Totodată, ambele infracţiuni au

fost săvârşite chiar în locuinţa inculpatului P., pe fondul consumului de băuturi alcoolice,

iar relativ la conduita anterioară a inculpatului există date certe că acesta consumă abuziv

alcool, contrar recomandărilor medicilor, astfel încât doar privarea de libertate ar înlătura

riscul săvârşirii unor infracţiuni similare. O altă măsură preventivă neprivativă de libertate

nu ar înlătura riscul menţionat, în raport de faptul că astfel de fapte penale pot fi săvârşite

de către inculpat chiar în propria locuinţă, inclusiv faţă de persoane care îl vizitează, fapt

care n-ar putea fi prevenit sau supravegheat prin lăsarea sa în libertate cu obligarea de a nu

părăsi localitatea de domiciliu sau ţara.

Cu privire la latura civilă, instanţa constată următoarele:

In cursul urmăririi penale, partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă în cauză,

arătând că va preciza ulterior cuantumul sumei pe care o solicită ca despăgubiri civile. În

faţa instanţei, anterior citirii actului de sesizare, a solicitat despăgubiri în cuantum total de

14.500 lei, arătând că suma include şi daune morale, precizând totodată că 4.500 lei

reprezintă cheltuieli de spitalizare, preţul hainelor deteriorate, contravaloarea ceasului si a

unui telefon distruse, iar 10.000 lei este sumă solicitată pentru că nu a mai putut şi nu mai

poate munci şi în continuare, respectiv pentru o nouă operaţie (f. 46 dos. inst.). Ulterior

acestui moment, a precizat că majorează cuantumul daunelor, solicitând suma de 10.000

lei daune morale (f. 150 dos. inst.).

În raport de opoziţia inculpaţilor faţă de cererea de majorare a pretenţiilor după

citirea actului de sesizare, exprimată la primul termen la care s-au putut pune concluzii sub

acest aspect, instanţa, în şedinţa publică din 04.10.2011, a constatat tardivitatea cererii de

majorare a pretenţiilor părţii civile peste cuantumul total iniţial precizat, apreciind că

cererea completatoare referitoare la suma de 10.000 lei daune morale nu poate a fi avută

în vedere decât ca o precizare, în cadrul cererii iniţial formulate.

Prin urmare, instanţa constată că în cauză, potrivit celor menţionate, partea civilă a

solicitat 10.000 lei daune morale, precum şi daune materiale până la concurenţa totală a

sumei de 14.500 lei.

Analizând acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G., instanţa constată este

parte întemeiată, întrucât părţii civile i-a fost produs prin faptele inculpaţilor un prejudiciu

moral, constând în suferinţele fizice, dar şi psihice, inerente atât leziunilor traumatice care

i-au fost provocate, cât şi stării de privare de îngrijiri medicale şi de privare de libertate, în

raport de urmările concrete ale faptelor şi de împrejurările săvârşirii acestora.

Pentru cuantificarea prejudiciului moral produs părţii civile nu există criterii legale,

iar instanţa are în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, astfel cum au fost

expuse odată cu stabilirea situaţiei de fapt, respectiv faptul că a fost nevoie de 55 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice ale părţii civile, leziunile produse

acesteia s-au localizat pe tot corpul şi i-au pus în primejdie viaţa, starea gravă a părţii civile

fiind descrisă şi de martora C.A., sora sa, a cărei declaraţie pe aceste aspecte (f. 253 dos.

inst.) se coroborează cu probele analizate de instanţă şi pe latură penală. În plus, instanţa

are în vedere şi faptul că, dincolo de loviturile primite, partea civilă a fost privată de

libertate pe parcursul nopţii şi al dimineţii, neputând primi la timp îngrijirile medicale

adecvate în raport de starea sa.

Totodată însă, instanţa constată că, în ceea ce priveşte daunele materiale, singura

sumă dovedită este cea menţionată de martora C.A., respectiv 500 lei reprezentând costul

total al medicamentelor şi produselor medicale necesare părţii civile pe durata spitalizării.

Totodată, deşi partea civilă a arătat că nu a mai putut lucra din cauza leziunilor, iar

anterior muncea obţinând 600-700 lei (f. 42-43 dos. inst.), martora a declarat că înainte de

săvârşirea faptelor fratele său nu lucra, fiind pensionar.  În fine, cu privire la celelalte

daune materiale indicate de partea vătămată, reprezentând contravaloarea obiectelor de

îmbrăcăminte şi a obiectelor distruse, respectiv costul unei viitoare operaţii, instanţa

constată că nu există probe din care să rezulte contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte

respective ori, după caz, din care să rezulte că păţii vătămate i-ar fi fost distruse ceasul şi

telefonul mobil, respectiv că ar trebui să suporte o nouă intervenţie chirurgicală din cauza

leziunilor cauzate de inculpaţi.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa constată că cererea părţii civile este dovedită

doar în ceea ce priveşte suma de 10.000 lei solicitată ca daune morale de partea civilă,

precum şi suma de 500 lei menţionată de martora menţionată ca daune materiale, în total

10.500 lei.

Instanţa mai reţine că înaintea citirii actului de sesizare Spitalul Judeţean Argeş s-a

constituit parte civilă cu suma de 3256,48 lei, ca urmare a primei internări a părţii vătămate

C.G.  în Secţia Chirurgie, sumă majorată după citirea actului de sesizare la cuantumul de

4898,73 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente ambelor perioade de internare în

secţia menţionată (f. 35, 155 dos. inst.).

Cererea apărătorului inculpatului D. formulată în cadrul concluziilor pe fond, în

sensul respingerii acţiunii civile a acestei părţi civile ca tardivă, nu este întemeiată, pentru

următoarele motive:

Cererea iniţială privind suma de 3256,48 lei a fost formulată de partea civilă Spitalul

Judeţean Argeş anterior citirii actului de sesizare, deci cu respectarea termenului prev. de

art. 15 C.pr.pen., astfel încât nu este tardivă.

Cererea vizând suma totală de 4898.73 lei a fost formulată la 06.09.2011, după

citirea actului de sesizare, iar în şedinţa publică din aceeaşi dată, după depunerea cererii la

dosar, s-a amânat cauza pentru a da posibilitatea apărătorului nou ales al inculpatului D.

de a studia dosarul şi de a pregăti apărarea. La termenul următor, 04.10.2011, au fost

prezenţi inculpatul menţionat, asistat de apărător ales, dar aceştia nu s-au opus cererii

părţii civile Spitalul Judeţean Argeş având ca obiect majorarea daunelor materiale, obiecţia

lor vizând doar cererea părţii civile  C.G. de  majorare a pretenţiilor civile.

Astfel fiind, instanţa va analiza cererea părţii civile Spitalul Judeţean Argeş astfel

cum a fost modificată, deşi momentul procesual al solicitării pretenţiilor suplimentare

prev. de art. 15 alin. 2 C.pr.pen. a fost depăşit, reţinând că această încălcare a dispoziţiilor

art. 15 C.pr.pen. atrage nulitatea dacă s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât

prin anularea actului, iar invocarea acestei vătămări putea fi efectuată doar la termenul

imediat următor la care părţile au putut pune concluzii (04.10.2011).

În consecinţă, reţine că această încălcare a dispoziţiilor legale nu este sancţionată cu

nulitatea absolută, neîncadrându-se între cauzele prevăzute de art. 197 alin. 2 C.pr.pen., ci

cu nulitatea relativă, care însă nu a fost invocată de către inculpat conform art. 197 alin. 4

C.pr.pen.

Pe fondul cererii, instanţa constată că Spitalului Judeţean Argeş i-a fost produs un

prejudiciu total de 4898,73 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii

vătămate C.G. în perioadele 27.03.2011-18.04.2011 si 20.04.2011-29.04.2011 în Sectia

Chirurgie.

Nu poate fi reţinută susţinerea apărătorului inculpatului D., în sensul să suma nu

este dovedită, deoarece aspectele menţionate de partea civilă în cererea de despăgubiri se

coroborează cu actele medicale referitoare la internările părţii vătămate şi la îngrijirile

medicale acordate (f.  58-64 d.u.p.)

În fine, instanţa mai reţine că în cauză prejudiciu total suferit de fiecare din părţile

civile C.G. şi Spitalul Judeţean Argeş a fost produs prin infracţiunile săvârşite de inculpaţi,

astfel încât sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 şi art.

1003 C.civil (în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor ilicite, deci a naşterii raporturilor

juridice civile).

Pentru toate aceste motive, în baza art. 14 şi art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art.

998-999 Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă

C.G.  şi va obliga pe inculpaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 10.500 lei, cu

titlu de despăgubiri civile, din care 10.000 lei daune morale şi 500 lei daune materiale.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 Cod civil şi art. 313 din

Legea nr. 95/2006, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judetean

Argeş şi va obliga pe inculpaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 4898,73 lei,

cu titlu de despăgubiri civile -cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin. 1 şi alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe inculpatul D.V.A. la plata

sumei de 1.125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 125 lei reprezentând

onorariul avocatului din oficiu L.L. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. 1 şi alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe inculpatul P.A.F. la plata

sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. 2 şi 4 C.pr.pen., va obliga pe fiecare dintre inculpaţi la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.G., reprezentând onorariu avocat

potrivit chitanţelor depuse la dosar (f. 152, 299 dos. inst.).

Cu privire la disjungerea cauzei sub aspectul infractiunilor sesizate a fi savarsite de

inculpatul D.V. fata de partile vătămate G.I si C.I., inclusiv sub aspectul laturii civile

aferente acestor infracţiuni, si la judecarea acestor din urmă infracţiuni in cadrul unui

dosar separat, astfel cum s-a pus în discuţie la data de 15.11.2011, instanţa reţine

următoarele:

Cercetarea judecătorească este finalizată doar în ceea ce priveşte infracţiunile

sesizate a fi săvârşite de cei doi inculpaţi faţă de partea vătămată C.G., pentru restul

faptelor, pentru care doar inculpatul D. a fost trimis în judecată, nefiind administrate toate

probele încuviinţate.

În aceste condiţii, este în interesul unei bune judecăţi disjungerea cauzei, astfel

încât judecata infracţiunilor sesizate a fi săvârşite de inculpatul D., fără participarea

inculpatului P., să se facă separat, inclusiv cu privire la latura civilă aferentă.

Pentru aceste motive, în baza art. 38 C.pr.pen., instanţa va disjunge cauza sub

aspectul infracţiunilor prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.,

respectiv de art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a C.pen., sesizate a fi săvârşite de inculpatul D.V.A. faţă de părţile vătămate G.I. ,

respectiv C.I., inclusiv sub aspectul acţiunilor civile formulate de părţile civile Spitalul

Judeţean Argeş şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, şi va dispune judecarea lor în

cadrul unui dosar separat, cu respectarea principiului continuităţii, cu citarea tuturor

părţilor şi a martorilor încuviinţaţi neaudiaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată cererea privind reţinerea circumstanţei atenuante a

provocării prev. de art. 73 lit. b C.pen., formulată de apărătorul inculpatului P.I.F.

 În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., condamnă pe

inculpatul D.V.A. în prezent deţinut înstare de arest preventiv în Penitenciarul Colibaşi, la

4 (patru) ani închisoare.

 În baza art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., condamnă pe

inculpatul D.V.A. la 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., constată că faptele sunt concurente şi

contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare.

 În baza art. 83 Cod penal, dispune revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1027/30.05.2008 a

Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 267/18.12.2008 a Tribunalului Argeş,

şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, stabilită

pentru infracţiunile din prezenta cauză, urmând ca inculpatul D.V.A. să execute în total

pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C.pen.

 În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen.

 În baza art. 88 C.pen. şi art. 357 C.pr.pen., deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reţinerii preventive şi a arestării preventive, de la data de 29.03.2011 la

zi.

 În baza art. 350 C.pr.pen. corob. cu art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., menţine

măsura arestării preventive a inculpatului D.V.A..

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a şi 76 lit. d C.pen., condamnă pe

inculpatul P.I.F.  în prezent deţinut în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibaşi, la

1 (unu) an şi 8 (opt) luni închisoare.

 În baza art. 189 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a şi 76 lit. b C.pen., condamnă

pe inculpatul P.I.F.  la 6 (şase) ani închisoare.

 În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., constată că faptele sunt concurente şi

contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul P.I.F.  urmând să execute pedeapsa cea mai grea,

de 6 (şase) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C.pen.

 În baza art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen.

 În baza art. 88 C.pen. şi art. 357 C.pr.pen., deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reţinerii preventive şi a arestării preventive, de la data de 28.03.2011 la

zi.

În baza art. 350 C.pr.pen. corob. cu art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., menţine

măsura arestării preventive a inculpatului P.I.F.

 În baza art. 14 şi art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 Cod civil, admite în

parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G. şi obligă pe inculpaţi în solidar la plata

către partea civilă a sumei de 10.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 10.000 lei

daune morale şi 500 lei daune materiale.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 Cod civil şi art. 313 din

Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL

JUDETEAN ARGEŞ şi obligă pe inculpaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei

de 4898,73 lei, cu titlu de despăgubiri civile -cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin. 1 şi alin. 2 C.pr.pen., obligă pe inculpatul D.V.A. la plata

sumei de 1.125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 125 lei reprezentând

onorariul avocatului din oficiu L.L. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. 1 şi alin. 2 C.pr.pen., obligă pe inculpatul P.A.F.  la plata

sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. 2 şi 4 C.pr.pen., obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata

sumei de  200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.G..

În baza art. 38 C.pr.pen., disjunge cauza sub aspectul infracţiunilor prev. de art.

180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., respectiv de art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplic.

art. 37 lit. a C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., sesizate a fi săvârşite de inculpatul

D.V.A. faţă de părţile vătămate G.I., respectiv C.I. , inclusiv sub aspectul acţiunilor civile

formulate de părţile civile Spitalul Judeţean Argeş şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti,

şi dispune judecarea lor în cadrul unui dosar separat, cu termen la data de 10.01.2012 cu

respectarea principiului continuităţii, cu citarea tuturor părţilor şi a martorilor încuviinţaţi

neaudiaţi.

Cu recurs în 10 zile.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 noiembrie 2011.

Preşedinte,

A.P.

Grefier,

I.D.

Red. AP/Tehn. MN, AP

20 decembrie 2011/ 4 ex.

1

Domenii speta

Spete similare