Determinarea modului de aplicare a pedepsei in ipoteza în care instanţa este investită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii defini

Comentariu: Incidenţa în cauză a Deciziei nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – în recurs în interesul legii referitoare la determinarea modului de aplicare a pedepsei ce urmează a fi executată în ipoteza în care instanţa este învestită, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a două infracţiuni intenţionate săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior, iar cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicarea exclusivă a dispozițiilor art. 85 Cod penal din 1969, cu consecinţa anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, fiind greşită dispoziţia de revocare a suspendării conform art. 22 din Legea nr. 187/2012.

Decizia penala nr. 111/10.02.2016

Prin hotărârea pronunțată, Judecătoria Bârlad în baza art. 114 alin. 2 lit. b, art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. b cu referire la art. 125 alin. 1 și 2 Cod penal, a luat faţă de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate A. (faptă din data de 07.11.2011)

- furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate B (faptă din data de 05/06.12.2011),

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate C (faptă din data de 05.04.2013), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, privind concursul real de infracţiuni.

În baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a stabilit faţă de inculpat pedeapsa de

 2 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal pentru o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi interzicere ca pedeapsă accesorie exercitarea a drepturilor prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal împotriva persoanelor vătămate D şi E (faptă din data de 23.03.2015).

În temeiul art. 15 şi art. 22 alin. 2, 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 Cod penal anterior - raportat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal împotriva persoanelor vătămate D şi E (faptă din data de 23.03.2015) a revocat beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346 din 07.08.2013 a Judecătoriei Bârlad - rămasă definitivă la data de 20.08.2013 - (termen de încercare 2 ani.), pe care a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv pe perioada de 5 luni.

A stabilit măsura educativă cea mai grea a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal:

 - a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal pentru o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi interzicere ca pedeapsă accesorie exercitarea a drepturilor prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, pe care o majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata din durata măsurii educative, respectiv o majorează cu 8 luni .

A dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal pentru o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi interzicere ca pedeapsă accesorie exercitarea a drepturilor prev. de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Prin apelul promovat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Bârlad, parchetul a invocat următoarele critici:

- în mod greşit prima instanţă a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346 din 7.08.2013 pronunţată de Judecătoria Bârlad.

Inculpatul a comis infracţiunile de tâlhărie calificată împotriva persoanei vătămate A, furt calificat împotriva persoanei vătămate B şi tâlhărie împotriva persoanei vătămate C la datele de 7.11.2011, 5/6.12.2011 şi 5.04.2013, înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii de 5 luni (Sentinţa penală nr. 346/7.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 20.08.2013) situaţie în care, conform prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 Cod penal din 1969 ar fi trebuit să intervină anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei fiind exclusă aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012.

Având în vedere Decizia nr. 42 din 13 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce statuează asupra situaţiei în care instanţa este investită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşire de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată a executării, prima instanţă trebuia să dispună anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 346/2013 a Judecătoriei Bârlad şi să procedeze la înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii respectiv 5 luni, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, ulterior urmând a fi făcută aplicarea prevederilor art. 129 alin. 1 Cod penal şi art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal.

În mod greşit prima instanţă a stabilit faţă de inculpatul durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal.

Din cuprinsul sentinţei penale apelate rezultă că instanţa a dispus ca pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal pe o durată de 2 ani, dar şi la o durată de 4 ani (paragraful 5, 6 din sentinţa penală apelată).

Pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de blândă în raport de activitatea infracţională desfăşurată în concret de acesta ce a fost îndreptată îndeosebi împotriva unor victime vulnerabile, fie minore, fie în vârstă înaintată, aflate într-o reală imposibilitate de a opune rezistenţă, prin întrebuinţarea de violenţe fizice şi psihice şi a adus atingere unor valori sociale multiple, într-un interval de timp relativ mare 2011 – 2015, continuând să comită alte fapte, deşi anterior a suferit o condamnare şi adoptând o atitudine procesuală de recunoaştere parţială şi nuanţată a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Criticile formulate de inculpat au vizat tratamentul sancţionator aplicat, solicitând reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, precum şi individualizarea corectă a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi sub aspectul duratei acesteia.

Analizând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Procedând la rezolvarea situaţiei juridice a inculpatului, cu privire la faptele săvârşite de inculpat în perioada minoratului, prima instanţă a reţinut că noul Cod penal este mai favorabil întrucât modifică substanţial regimul sancţionator aplicat minorilor, renunţând complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative şi în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 74 Cod penal a apreciat că se impune luarea faţă de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracţiunilor de tâlhărie calificată, furt calificat şi tâlhărie comise în timpul minoratului, respectiv la data de 7.11.2011, 5/6.12.2011 şi 5.04.2013.

Cu privire la fapta de tâlhărie săvârşită de inculpat, în perioada majoratului, respectiv la data de 23.03.2015 a stabilit o pedeapsă în cuantum de 2 (doi) ani închisoare şi reţinând că această faptă a fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 346 din 7.08.2013 pronunţată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă la data de 20.08.2013, a făcut aplicarea prevederilor art. 15 şi 22 alin. 2, 4 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, procedând la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346/7.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, înlocuirea acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centrul educativ pe o perioadă de 5 luni şi stabilirea măsurii educative celei mai grele a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

Ulterior, în temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pe care a majorat-o cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative, respectiv cu 8 luni închisoare.

Prin apelul promovat parchetul a criticat modul de rezolvare a situaţiei juridice a inculpatului şi a invocat incidenţa în cauză a Deciziei nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – în recurs în interesul legii referitoare la determinarea modului de aplicare a pedepsei ce urmează a fi executată în ipoteza în care instanţa este investită, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a două infracţiuni intenţionate săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior, iar, cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, susţinând că prima instanţă trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal din 1969, cu consecinţa anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, fiind greşită dispoziţia de revocare a suspendării conform art. 22 din Legea nr. 187/2012.

Critica formulată este fondată.

Prin Sentinţa penală nr. 346/2013 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 99 Cod penal din 1969 şi art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală din 1968, cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal din 1969.

Infracţiunile din perioada minoratului au fost comise de inculpat la data de 7.11.2011, 05/06.12.2011 şi 05.04.2013, anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei – Sentinţa penală nr. 346/7.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 20.08.2013, iar, infracţiunea de tâlhărie din perioada majoratului a fost săvârşită de inculpat la data de 23.03.2015, ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale menţionate, astfel că, în speţă, modul de aplicare a pedepsei ce urmează a fi executată este cel statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 42/2008, fiind aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 Cod penal din 1969 privind anularea suspendării condiţionată a executării pedepsei anterioare.

Prin raportare la pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea de condamnare anterioară şi devenită executabilă prin anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării, sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 ce prevăd că „pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii”.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. 1 Cod penal ce stabilesc tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, Curtea a constatat că se impune luarea unei singure măsuri educative pentru toate faptele comise de inculpatul în perioada minorităţii în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.

În procesul de alegere a măsurii educative, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 114 alin. 2 lit. b Cod penal, în raport de criteriile instituite prin art. 74 Cod penal – gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite dedus din modalităţile de săvârşire prin care a fost adusă atingere unor valori sociale importante – integritatea corporală, sănătatea şi patrimoniul persoanei corelat cu condiţiile concrete de săvârşire a faptelor – în timpul nopţii, prin escaladare, împreună cu alte persoane, prin volare de domiciliu, asupra unor persoane minore sau în vârstă, scopul urmărit, urmările produse, multitudinea de fapte comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, datele privitoare la persoana inculpatului rezultate din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Vaslui ce atestă că inculpatul recurge cu uşurinţă la comiterea unor fapte penale, când se confruntă cu nevoi financiare, sustragerea de bunuri, inclusiv cu acte de violenţă împotriva persoanei, devenind pentru acesta, în lipsa oricărei educaţii şi supravegheri din partea părinţilor un mod de viaţă şi persistenţa în conduita ilicită, Curtea a apreciat că se impune un tratament sancţionator mai sever prin aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă mai mare decât cea stabilită de prima instanţă, respectiv de 3 ani, ce va fi în măsură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiunii, dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

În ce priveşte modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea comisă în timpul majoratului, Curtea, având în vedere că pedeapsa trebuie să fie în acelaşi timp atât o măsură de constrângere, cât şi un mijloc de reeducare a inculpatului a apreciat, punând în balanţă datele privitoare la faptă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, condiţiile concrete de săvârşire dar elementele privind persoana inculpatului, că pedeapsa aplicată de prima instanţă corespunde cerinţelor vizând individualizarea pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, dar şi scopului pedepsei. Gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracţională prin întrebuinţarea de violenţe fizice pentru a-şi asigura scăparea – urmarea produsă, atitudinea procesuală adoptată de recunoaştere parţială şi perseverenţa infracţională manifestată, constituie elemente ce conduc la concluzia că nu se justifică modificarea pedepsei sau a regimului de executare, prima instanţă realizând o adecvare corespunzătoare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, în regim de detenţie, singura permisă de lege, conform art. 129 alin. 5 Cod penal.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile inculpatului în sensul unei individualizări greşite a pedepsei şi a modalităţii de executare.

În acelaşi timp, Curtea a precizat că aspectele invocate de parchet privind periculozitatea faptelor şi a persoanei inculpatului au fost avute în vedere în procesul de alegere a măsurii educative ca sancţiune a pluralităţii de infracţiuni comise în perioada minorităţii, prin majorarea duratei acestei măsuri educative rezultând un tratament sancţionator mai sever pentru inculpat, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal incidente în cauză pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea săvârşită de inculpat după împlinirea vârstei de 18 ani, urmând a fi majorată cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative, respectiv cu 1 (un) an, total pedeapsă principală de executat – 3 (trei) ani închisoare.

Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul modului de individualizare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, criticat de parchet şi de inculpat prin apelurile de faţă, Curtea a reţinut ca fondate criticile formulate.

Prima instanţă a aplicat inculpatului atât pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal, pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, cât şi interzicerea aceloraşi drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 4 ani, condiţii în care instanţa de apel a constatat ca se impune înlăturarea dispoziţiei primei instanţe de aplicare a aceleiași pedepse complementare pe durată de 4 ani.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 punctul 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 379 din 22 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Bârlad, ce a fost desfiinţată, în parte, în latura penală.

Ulterior rejudecării cauzei, s-a înlăturat dispoziţia privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346 din 7.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la data de 20.08.2013, precum şi cea privind stabilirea faţă de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 85 Cod penal din 1969 s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 346 din 7.08.2013 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la data de 20.08.2013, pe care a înlocuit-o, în baza art. 21 din Legea nr. 187/2012 cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 luni.

În baza art. 129 alin. 1 Cod penal raportat la art. 114 alin. 2 lit. b şi art. 125 alin. 1 şi 2 Cod penal s-a luat faţă de inculpat, măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate A (faptă din data de 07.11.2011);

- furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate B (faptă din data de 05/06.12.2011);

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămate C (faptă din data de 05.04.2013);

- mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 99 Cod penal din 1969 şi art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală din 1969, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal s-a menţinut aplicarea faţă de inculpat a pedepsei principale de 2 ani închisoare ce a fost majorată cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative, respectiv cu 1 (un) an, total pedeapsă de executat 3 (trei) ani închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n şi o Cod penal pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a înlăturat menţiunea privind aplicarea aceleiaşi pedepse complementare pe o durată de 4 ani.

Domenii speta

Spete similare