Încadrare juridică. Introducere în ţară de droguri de mare risc. Deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept

Comentariu: În situația în care introducerea în ţară a cantităţii de droguri de mare risc a constituit o infracţiune mijloc, întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, trecerea peste frontieră a drogurilor fiind făcută exclusiv pentru consumul propriu, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ce absoarbe în conţinutul său fapta de introducere în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Decizia penală nr. 166/24.02.2016

Prin sentinţa penală pronunțată, Tribunalul Vaslui, în baza art. 377 alin. 4 raportat la art. 386 Cod procedură penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunile de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 şi deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reținut următoarele:

Infracţiunea de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 a fost prevăzută şi incriminată distinct de către legiuitor drept formă alternativă a traficului de droguri caracterizată prin desfăşurarea unor activităţi de introducere pe teritoriul României a unor substanţe definite de art. 1 alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ, alături de scoaterea din ţară, importul sau exportul acestora. Astfel, constituie infracţiune distinctă şi este sancţionată în forma de bază cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi în forma calificată de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi activitatea de import, export, introducere sau scoatere din/în ţară a unor droguri de risc sau de mare risc, elementele constitutive ale laturii obiective fiind îndeplinite în momentul consumării acţiunilor indicate.

Legiuitorul a înţeles să sancţioneze cu pedepse mai ridicate între 3-10 ani, respectiv între 7-15 ani, faptele de trafic de droguri care implică un element de extraneitate referitor la originea sau destinaţia acestor substanţe interzise, spre deosebire de traficul intern de droguri prevăzut de art. 2 din Legea 143/2000.

De asemenea, infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 presupune obligatoriu posesia unor substanţe interzise menţionate de actul normativ în tabelele nr. II şi III exercitată doar asupra cantităţilor necesare consumului propriu, fără a implica vreo activitate distinctă de comercializare, oferire, punere în vânzare, livrare sau transport ale acestora.

În speţă, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti s-a stabilit cu certitudine că inculpatul este consumator de droguri de mare risc, fiind găsite urme recente ale consumului de cocaină ca urmare a recoltării de probe biologice şi a analizării acestora în cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vaslui, Laboratorul de toxicologie medico-legală. De asemenea, inculpatul a recunoscut că a achiziţionat cantitatea de amfetamină din Republica Moldova şi intenţiona să tranziteze teritoriul României pentru a reveni în Italia unde locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în mod obişnuit.

Prin urmare, nu sunt date sau indicii temeinice că inculpatul ar fi efectuat acte distincte de trafic de droguri de mare risc prin introducerea lor pe teritoriul României care să exceadă simplei deţineri de substanţe interzise pentru uzul propriu.

În aceste condiţii, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000, deoarece legiuitorul a înţeles să facă o distincţie de tratament sancţionator faţă de pericolul social concret pe care îl prezintă traficanţii de droguri care introduc sau scot din ţară cantităţi semnificative de droguri în mod organizat şi consumatorii de droguri care deţin asupra lor cantităţi limitate pentru consumul propriu.

Deşi strict formal a avut loc o activitate de introducere în ţară de droguri de mare risc prin acţiunea inculpatului, totuşi aceasta este absorbită de latura materială a infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept care presupune în mod necesar posesia unor asemenea substanţe de către consumator şi transportul lor în ţară sau în afara acesteia.

În funcţie de cantitatea de droguri de mare risc găsite asupra inculpatului, locul în care acestea erau păstrate (la vedere, în portofelul cu acte sau în husa aparatului foto), atitudinea inculpatului şi colaborarea sa cu organele judiciare, instanţa de fond a constatat că a fost probată destinaţia şi intenţia cu care erau deţinute substanţele interzise, respectiv pentru consumul propriu fără drept şi nicidecum pentru comercializare, distribuire, oferire către alte persoane aflate pe teritoriul României.

Instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept în forma şi modalitatea indicate în actul de sesizare al instanţei şi recunoscută pe deplin de către inculpat prin declaraţiile date în faţa organelor judiciare.

Astfel, au fost îndeplinite elementele constitutive ale laturii materiale constând în acţiunea de deţinere de droguri de mare risc (amfetamină), rezultatul acţiunii a produs o vătămare gravă a relaţiilor sociale ocrotite de legea penală cu privire la sănătatea publică şi protecţia vieţii persoanelor, iar între fapta inculpatului şi atingerea adusa acestor relaţii există o legătură certă de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept a fost comisă cu intenţie directă de către inculpat care a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea acestuia prin simpla lor posesie pentru a-şi asigura cantitatea necesară consumului pe parcursul deplasării pe teritoriul României, precum şi în Italia.

Prin apelul promovat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui a invocat nelegala schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunile de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000.

S-a susţinut că motivarea primei instanţe în sensul impunerii ca o condiţie suplimentară pentru reţinerea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, ca scopul introducerii să fie acela al comercializării şi distribuirii este contrară textului infracţiunii prev. de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000.

Legea română pedepseşte atât introducerea, cât şi deţinerea de droguri în două articole distincte, comiterea acestora prin aceeaşi act determinând reţinerea concursului de infracţiuni prev. de art. 38 alin. 2 Cod penal. Infracţiunea de introducere în ţară nu este întotdeauna concomitentă introducerii în ţară de către consumator, acesta putând ulterior intrării pe teritoriul României fie să procure droguri în vederea consumului propriu, fie să asigure transmiterea în afara ţării a unei cantităţi de droguri în vederea consumului propriu.

Având în vedere că în ce priveşte introducerea în ţară de droguri de risc pentru consum propriu sau în alte scopuri, legea nu face diferenţe raportat la scopul introducerii de droguri în ţară, însuşi actul material al introducerii fiind incriminat, parchetul a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată.

Analizând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a constatat ca nefondată critica invocată de parchet sub aspectul evaluării juridice a activităţii imputate inculpatului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 .

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzute de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 şi de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. 2 Cod penal, reţinându-se în fapt, că a cumpărat droguri de mare risc pe care apoi le-a introdus în România din Republica Moldova, fără drept şi a deţinut astfel de substanţe cu scopul de a le consuma, în ziua de 11.02.2015.

În procesul de evaluare juridică a activităţii infracţionale a inculpatului, prima instanţă a apreciat just că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul internaţional de droguri şi deci cantitatea de substanţă interzisă găsită asupra inculpatului, în momentul trecerii frontierei trebuia să fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziţii.

Pe baza elementelor evidenţiate de probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a reţinut corect că deţinerea drogurilor s-a realizat în vederea consumului propriu, situaţie în care infracţiunea prev. de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 este absorbită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 care incriminează deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept.

Cum, în speţă, introducerea în ţară a cantităţii de droguri de mare risc a constituit o infracţiune mijloc, întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, trecerea peste frontieră a drogurilor fiind făcută exclusiv pentru consumul propriu, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 ce absoarbe în conţinutul său fapta de introducere în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000, interpretare ce este în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.

Pentru considerentele expuse, instanţa de control judiciar a constatat că, în mod corect, prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunile de introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000.

Domenii speta

Spete similare