Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3037/2015

Şedinţa publică de la 14 Octombrie 2015

Obiectul cauzei:pretenţii

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de faţă, deliberând:

Constată că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 05.03.2014, sub nr. 6133/280/2014, ulterior precizată, reclamantul (...) a chemat în judecată pe pârâtele (...) , (...) , (...) , (...) ., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligate pârâtele la plata în solidar a sumei de 16.100 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin convenţia nr. (...) , a contractat împreună cu soţia sa, (...) , un credit în sumă de 71.000 lei, garantat ipotecar cu un apartament bun comun, credit ce urma să fie rambursat în rate lunare până la data de 19.01.2028.

Precizează reclamantul că prin sentinţa civilă nr. 8818/23.09.2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, iar prin sentinţa civilă nr. 11835/07.12.2011 s-a dispus şi partajul bunurilor comune.

Astfel, conform sentinţei de partaj în lotul fostei soţii a revenit apartamentul adus garanţie pentru restituirea împrumutului. Întrucât numitei (...)  i-a revenit prin partaj apartamentul, i-a revenit şi obligaţia de restituire a creditului, respectiv ultimele 3-4 rate din cursul lunilor septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011.

Susţine reclamantul că a adus la cunoştinţă băncii acest aspect, iar la data de 01.12.2011, creditul a fost achitat integral.

Cu toate acestea la data de 23.04.2012, dată la care a dorit să contracteze un alt credit bancar în vederea achiziţionării unei noi locuinţe, i s-a refuzat acest împrumut întrucât fusese introdus în mod abuziv în baza de date ca rău-platnic.

Totodată, reclamantul a arătat că întrucât în mod nelegal a fost înscris în baza de date, a acţionat în judecată pe pârâtele din prezenta cauză, formându-se astfel dosarul nr. 6139/109/2012 al Tribunalului Argeş în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 353/11.10.2012, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 26/06.02.2013 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/11.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A mai susţinut reclamantul că, prin această hotărâre s-a admis acţiunea şi s-a dispus ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor înregistrat la pârâta (...) . pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011, întrucât prin acţiunea lor culpabilă a fost nevoit să achite în perioada 16.09.2011-20.02.2014, suma de 18.600 lei.

În drept, au fost invocat disp. art. 1357 – 1359 C.civ, art. 451 alin. 1 C.pr.civ.

La data de 08.07.2014 pârâta (...) . a depus întâmpinare solicitând, în principal, respingerea acţiunii urmare a admiterii lipsei calităţii procesuale pasive a Biroul de Credit, iar, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâta arată că este un terţ desăvârşit faţă de reclamant, atribuţiile acesteia fiind limitate, potrivit dispoziţiilor Deciziei nr.105/2007, doar la preluarea şi stocarea informaţiilor pe care Participanţii le transmit, electronic, în baza de date, introducerea în baza de date făcându-se, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, de către (...) , iar ştergerea informaţiilor negative ale acestuia s-a realizat tot de către aceasta în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Pe fondul cauzei se solicită să se respingă acţiunea întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 C.civ.

La data de 15.07.2014 a depus întâmpinare pârâta (...) solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a invocat excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată.

La data de 16.07.2014 a depus întâmpinare pârâta (...)  solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâta a invocat următoarele trei excepţii: netimbrării acţiunii, lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii în raport cu atribuţiile prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi inadmisibilităţii acţiunii cu referire la obligarea BNR să „adopte măsuri de stabilizare a cursului de schimb franc elveţian/leu în raport şi de gradul de suportabilitate a celor care cumpără această valută pentru restituirea creditelor achiziţionate în franci elveţieni”

Reclamantul, la întâmpinările depuse de pârâte a depus răspuns solicitând respingerea excepţiilor invocate ca neîntemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 9428/08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost respinsă excepţia de netimbrare invocată de pârâta (...)  şi (...) .

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele (...) . şi (...) .

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta (...) .

A fost admisă acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul (...) , în contradictoriu cu pârâtele (...) ,  (...) , (...) şi (...) .

Au fost obligate în solidar pârâtele să plătească reclamantului suma de 16.100 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei începând cu data de 16.09.2011 şi până la achitarea integrală a debitului şi 50.000 lei reprezentând daune morale.

Au fost obligate în solidar pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.135 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

La data de 08.05.2012 pe rolul Tribunalului Argeş a fost înregistrată sub nr. 6319/109/2012 acţiunea reclamantului (...) , în contradictoriu cu pârâtele (...) , (...) , (...)  şi (...) , prin care a solicitat anularea înscrierii sale în baza de date a datornicilor.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin convenţia nr. (...) a solicitat pârâtei (...)  acordarea creditului ipotecar în valoare de 71.000 RON, care a fost rambursat integral la data de 01.12.2011.A mai arătat că, urmare a divorţului s-a mutat din imobilul în discuţie, iar prin sentinţa civilă nr. 11835/07.12.2011, pronunţată asupra partajului părţilor, acest bun a revenit fostei soţii, (...) .

Reclamantul a susţinut că deşi a înştiinţat pe pârâta (...) de această împrejurare, a fost înscris totuşi în evidenţa Biroului de Credit cu o restanţă la plată de 90 de zile, în prezent fiind în imposibilitate de a contracta un nou credit. În plus, pârâta nu a înţeles să reţină suma aferentă creditului din contul reclamantului, îndestulat pe luna octombrie 2011, menţionându-l greşit ca persoană restantă la plată.

În drept, s-au invocat disp. art.1075 Cod civil, Legea nr.677/2001 şi art.51 alin.1 şi 52 alin.4 din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr.353 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Argeş a admis acţiunea şi a dispus ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor, înregistrate la pârâta (...), pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit sentinţei civile nr. 11835/07.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 17621/280/2011, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, reclamantul şi fosta sa soţie, numita (...) , au tranzacţionat asupra bunurilor comune. În lotul acesteia a intrat creditul bancar în sumă de 71.000 RON, contractat de părţi prin convenţia de credit nr. (...) cu pârâta (...)  Acţiunea de partaj a fost introdusă la data de 14.09.2011.

Ulterior acestei date şi până la achitarea integrală a creditului, respectiv până la data de 01.12.2011, reclamantul a purtat o corespondenţă cu pârâta (...) , arătând că acesta nu mai este beneficiar al creditului.

Astfel cum rezultă din raportul de credit al Biroului de Credit, reclamantul a figurat în lunile septembrie, octombrie 2011 cu grad de restanţă 1, respectiv întârziere la plată 30 de zile, în luna noiembrie 2011 cu grad de restanţă 2 (întârziere la plată 60 de zile), iar în luna decembrie 2011 cu grad de restanţă 3 (întârziere la plată de 90 de zile).

Tribunalul a reţinut că în convenţia de credit figurează ca împrumutat debitor şi fosta soţie a reclamantului, deşi numai reclamantul a fost înregistrat în evidenţă ca rău platnic şi deşi acesta încunoştinţase banca pârâtă de împrejurarea că părţile se afla în partaj, iar bunul a rămas în folosinţa exclusivă a fostei soţii.

Mai mult, în luna noiembrie 2011 banca a debitat contul reclamantului şi s-a îndestulat pentru plata ratei lunare, astfel explicându-se faptul că şi în luna octombrie figurează cu acelaşi grad de risc 1, deşi, potrivit evidenţelor, ar fi trebuit să figureze cu grad de risc 2, în cazul unei neplăţi timp de 60 de zile. De altfel, această posibilitate este prevăzută în chiar contractul părţilor, secţiunile 4 şi 7, singura obligaţie a debitorului în această situaţie fiind aceea de a alimenta contul curent cu suma datorată, obligaţie pe care reclamantul din prezenta cauza şi-a îndeplinit-o. Nimic nu împiedică banca să se îndestuleze în continuare astfel, cu atât mai mult cu cât nu s-au făcut dovezi în sensul că reclamantul nu a alimentat propriul cont curent.

Tribunalul a constatat, de asemenea, că la 01.12.2011 creditul a fost achitat în întregime de numita (...) , ca urmare a înţelegerii părţilor, astfel că în mod nelegal reclamantul figurează în această lună cu grad de risc 3.

Este real că până la achitarea în întregime a creditului reclamantul a avut calitatea de codebitor alături de fosta sa soţie, cu atât mai mult cu cât acţiunea de partaj a fost finalizată la 07.12.2011, deci după data achitării integrale, însă această împrejurare nu conduce la ideea că numai reclamantul este cel culpabil de neplata cu rea-credinţă a creditului, cu atât mai mult cu cât părţile se înţeleseseră asupra modalităţii de partajare atât a bunurilor mobile şi imobile cât şi a datoriilor comune. 

Pe de altă parte, potrivit art.8 alin.2 din Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr.105/2007, instituţia financiar-bancară trebuie să notifice în prealabil persoana ce a înregistrat o întârziere mai mare de 30 de zile de la plata creditului, notificare ce va avea loc cu cel puţin 15 zile înainte de data transmiterii la Biroul de Credit. În cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă, deşi, aşa cum s-a mai arătat, reclamantul a trimis pârâtei (...)  notificări cu privire la situaţia sa.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza art.4 alin.4 şi 5 din Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr.105/2007, a admis acţiunea şi a dispus ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor, înregistrate la pârâta (...) ., pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat apel pârâta (...) , susţinând că este nelegală şi netemeinică, având în vedere următoarele:

- Hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere material, deoarece sesizarea instanţei a fost realizată la 9 mai 2012, moment la care dispoziţiile art.2 Cod procedură civilă erau modificate prin Legea nr.71/2011 şi prevedeau în mod expres că cererile neevaluabile în bani sunt în competenţa judecătoriei şi nicidecum a tribunalului.

- La momentul în care a fost depusă cererea modificatoare, prima zi de înfăţişare era depăşită, astfel că nu se impunea admiterea acesteia.

- Sentinţa este neîntemeiată întrucât în mod eronat instanţa de fond nu a avut în vedere calitatea de debitor a reclamantului şi conţinutul convenţiei dintre părţi, mai exact clauza regăsită la art.7.1 lit.b, obligaţia asumată de reclamant împreună cu soţia sa fiind una solidară şi indivizibilă, rămânând aceeaşi chiar şi în împrejurarea în care ar fi intervenit un divorţ între cele două părţi.

- În mod greşit prima instanţă a apreciat că apelanta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.8 alin.2 din Decizia nr.105/2007, întrucât reclamantul a fost înştiinţat telefonic în privinţa restanţelor şi a introducerii în datele biroului de credit.

- Neîntemeiată este şi soluţia instanţei care reţine obligaţia apelantei imediată de ştergere a reclamantului din biroul de credit ca urmare a achitării împrumutului, contrar termenului prevăzut de art.6 alin.2 din Decizia nr.105/2007 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, termen care va expira la data de 18 noiembrie 2015.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acţiunii.

De reţinut că celelalte pârâte nu au formulat apel împotriva sentinţei sentinţa civilă nr.353 din 11 octombrie 2012 pronunţate de Tribunalul Argeş.

Examinând sentinţa apelată sub aspectul motivelor de apel invocate de pârâta (...) , în raport de actele dosarului, Curtea a constat că apelul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate al sentinţei care priveşte necompetenţa instanţei din punct de vedere material este neîntemeiat, întrucât, pe de o parte apelanta-pârâtă nu a pus în discuţie această excepţie în faţa instanţei de fond în conformitate cu art.159 alin.2 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, în mod corect prima instanţă a soluţionat cauza ca fiind instanţă competentă, având în vedere dispoziţiile Legii speciale nr.677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

Susţinerea apelantei în sensul că a fost admisă cererea modificatoare, deşi nu a fost  depusă la prima zi de înfăţişare, este de asemenea neîntemeiată în raport de înscrisurile de la dosar.

Astfel, primul termen de judecată a fost fixat la 10 mai 2012, când reclamantul a precizat că înţelege să se judece pe dreptul comun şi nu pe cale de ordonanţă preşedinţială, iar procedura a fost nelegal îndeplinită cu pârâtele, sens în care s-a acordat termen la 31 mai 2012, pentru lipsă de procedură.

La data de 30 mai 2012, reclamantul a formulat în termenul legal prevăzut de lege, cererea precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a (...).

Criticile aduse de apelantă hotărârii instanţei de fond care vizează netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei sub aspectul admiterii greşite a acţiunii formulate de către reclamant, sunt de asemenea neîntemeiate întrucât prima instanţă a făcut o analiză corespunzătoare a întregului material probator administrat în cauză, reţinând corect situaţia de fapt căreia i s-au aplicat corespunzător dispoziţiile speciale ale Deciziei nr.105 din 15 decembrie 2007 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Rezultă din actele dosarului faptul că apelanta-pârâtă nu a respectat obligaţiile asumate în convenţia de credit şi l-a introdus pe reclamant în biroul de credit ca rău platnic fără respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în Decizia nr.105/2007.

Potrivit dispoziţiilor art.8 alin.2 din această decizie, datele negative se transmit către sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit numai după notificarea prealabilă realizată cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data transmiterii.

Din conţinutul convenţiei de credit rezultă foarte exact că orice solicitare sau notificare se face în scris şi se transmite prin scrisoare recomandată (pct.9).

Potrivit convenţiei de credit nr.(...) , figurează ca „împrumutat” două persoane şi anume (...) şi (...) . La baza acordării acestui credit, cei doi soţi au depus adeverinţe de salariu din care rezultă faptul că aceştia primesc drepturile salariale prin card, având conturi deschise în acest sens, astfel că apelanta-pârâtă nu a probat faptul că a respectat procedura de debitare a acestor conturi, având în vedere Secţiunea 4 „Plăţi” din cadrul convenţiei.

Intimatul-reclamant a dovedit că a încunoştinţat banca prin adresa înregistrată sub nr. (...), formulată în conformitate cu pct.7 lit.h din Secţiunea 7 intitulată „Obligaţiile părţilor”, de faptul că nu mai locuieşte în acel imobil urmare a divorţului şi a acţiunii de partaj, iar creditul urmează a fi achitat şi preluat de fosta sa soţie, înscris de care apelanta nu a ţinut cont.

De asemenea, apelanta nu a ţinut cont nici de condiţiile speciale prevăzute în Secţiunea 8 pct.8.2, prin care se arată că „banca este autorizată prin efectul prezentei convenţii să debiteze orice cont de disponibilităţi sau de depozit al împrumutatului/garantului pentru stingerea sumelor datorate în baza convenţiei”.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că banca nu a respectat procedurile legale cu privire la introducerea intimatului-reclamant în biroul de credit şi că nu trebuia a fi înregistrat cu trei incidente de restanţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că acţiunea formulată de către acesta este întemeiată.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.296 Cod procedură civil, Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 26/2013/06.02.2013 a respins ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei civile nr. 26/2013/06.02.2013 a formulat recurs pârâta (...)  recursul fiind respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă prin Decizia nr. 477/11.02.2014, astfel încât sentinţa civilă nr.353 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş a rămas irevocabilă.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 05.03.2014, sub nr. 6133/280/2014, ulterior precizată, reclamantul (...) a chemat în judecată pe pârâtele (...) , (...) , (...) , (...) ., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligate pârâtele la plata în solidar a sumei de 16.100 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art.248 C.pr.civ., excepţiile invocate de pârâte le constată neîntemeiate şi le  respinge pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare se constată că reclamantul a timbrat corespunzător capătul de cerere privind despăgubirile cu taxă judiciară de timbru de 1.035 lei potrivit dispoziţiilor art.3 din O.U.G. nr.80/2013, conform chitanţei seria (...)  din 05.06.2014(f.53) şi, tot astfel, cu 100 lei, capătul de cerere privind daunele morale potrivit dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr.80/2013(f.54).

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţile procesuale pasive invocată de pârâtele (...) . şi (...)  se constată că acestea au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât pretenţiile reclamantului sunt consecinţa faptului că cele două pârâte au avut aceeaşi calitate, alături de pârâta (...) şi în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 6319/109/2012 pe rolul Tribunalului Argeş, în care reclamantul (...) , a avut aceeaşi calitate şi în acea cauză, care s-a finalizat irevocabil prin sentinţa nr. 353/11.10.2012, asupra căreia nu se va mai reveni întrucât s-au detaliat motivele acţiunii şi ale hotărârii pronunţate în considerentele anterioare ale prezentei sentinţe.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii apare ca neîntemeiată având în vedere motivele invocate în susţinerea acestei excepţii, respectiv că (...)  nu poate fi obligată să „ adopte măsuri de stabilizare a cursului de schimb franc elveţian/leu în raport şi de gradul de suportabilitate a celor care cumpără această valută pentru restituirea creditelor achiziţionate în franci elveţieni”

Or, obiectul acţiunii în prezenta cauză nu este cel precizat anterior pentru ca, eventual, acţiunea să fie inadmisibilă.

În cauză constată aplicabile dispoziţiile răspunderii civile delictuale, reclamantul invocând, în acest sens, dispoziţiile art.1357-1359 din Noul Cod civil.

Instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Vechiului Cod civil(de la 1864) în raport de dispoziţiile art.1381 din Noul Cod civil(Legea nr.287/2009) potrivit cu care,

„(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

(2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

(3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.”

Fiind un conflict de legi în timp, se va aplica deci legea în vigoare la momentul naşterii dreptului şi respectiv îndatoririi de reparare a prejudiciului conform principiului constituţional al neretroactivităţii legilor.

Aşa fiind în cauză sunt aplicabile dispoziţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 din Codul civil de la 1865, întrucât raporturile obligaţionale dintre părţi au început să-şi producă efecte anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil(Legea nr.287/2009) începând cu data de 16.09.2011.

Întrucât reclamantului i s-a refuzat de către bancă obţinerea unui credit în vederea achiziţionării unui spaţiu locativ necesar pentru el şi fiul său minor (...) , ce i-a fost încredinţat spre creştere şi educare prin sentinţa civilă nr.8818/23.09.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 8143/280/2011, la data de 16.09.2011, pe motiv că fusese introdus abuziv în baza de date ca rău platnic, acesta a încheiat contractul de închiriere nr.19/16.09.2011(f.46), pe durata de 1 an, preţul închirierii fiind de 500 lei/lună, închirierea fiind intermediată de (...)

Ulterior, la data de 17.09.2012 şi respectiv 20.09.2013, întrucât situaţia reclamantului nu s-a schimbat, cu privire la  introducerea sa abuzivă în baza de date ca rău platnic, acesta a fost nevoit să încheie alte două contracte de închiriere cu nr.20 şi respectiv nr.41(f.47,48), pe durata de câte 1 an fiecare contract, preţul închirierii fiind, de asemenea de câte 500 lei/lună, cele două contracte de închiriere au fost intermediate de aceeaşi (...) .

Pentru cele trei contracte de închiriere Agenţie de intermediere a încasat de la reclamant suma de 600 lei, respectiv câte 200 lei pentru fiecare contract.

Reclamantul a fost scos din baza de date a rău platnicilor la data de 04.04.2014.

Rezultă că pentru perioada cât reclamantul a fost nevoit să stea cu chirie şi să achite contravaloarea acestei închirieri(31 luni x 500 lei/lună) a suferit un prejudiciu de 15.500 lei la care se adaugă suma de 600 lei reprezentând comisionul de intermediere încasat de Agenţie, totalizând astfel un prejudiciu de 16.100 lei.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Prin urmare pentru a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, trebuie să existe un prejudiciu, produs prin fapta ilicită a pârâtului, iar între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.

Aşadar instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, pârâţii  prin nerespectarea dispoziţiilor legale în materie, aşa cum s-a reţinut de către instanţe prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. 6319/109/2012(la fond, apel, recurs) l-au înscris pe reclamant, în mod nelegal, în baza de date a datornicilor, creindu-i acestuia prejudiciul în cuantum de 16.100 lei. Între fapta pârâţilor si prejudiciu produs există raport de cauzalitate, iar vinovaţi de producerea prejudiciului se fac vinovaţi toţi cei trei pârâţi.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului instanţa a constatat că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat admis în unanimitate de doctrină şi jurisprudenţă,  fiind dedusă din textele art. 998-999 şi art. 1084. În acest din urmă articol se prevedea că daunele-interese datorate creditorului „cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit...”, considerându-se că se aplică deopotrivă răspunderii contractuale şi celei delictuale.

În consecinţă s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit să primească de la pârâte şi actualizarea prejudiciul de 16.100 lei începând cu data naşterii dreptului -16.09.2011 şi până la achitarea integrală a prejudiciului.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamant instanţa a apreciat că suma solicitată de către reclamant cu titlu de compensaţii băneşti pentru daunele morale suferite, respectiv de 50.000 lei este  justificată, în raport cu prejudiciul suferit de reclamant, aceasta fiind echitabilă şi de natură a acoperi consecinţele negative şi implicaţiile acestora pe toate planurile vieţii personale, familiale şi sociale ale acestuia, pentru starea de stres şi de incertitudine resimţită de reclamant ca urmare a faptului că banca l-a  înscris în baza de date.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele (...) ,  (...) şi  (...) .

În motivarea apelului declarat de pârâta (...) , aceasta a arătat că hotărârea dată de instanţa de fond cu privire la modul de soluţionare a excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată referitoare la obligarea pârâtelor la plata daunelor morale a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.7 din OUG nr.80/2013.

Precizează că sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost motivată într-un mod lacunar, şi nu răspunde exigenţelor art.425 C.pr.civ., în condiţiile în care nu sunt prezentate argumentele pentru care s-au înlăturat apărările pârâtelor.

Apreciază că, prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului de natură materială şi morală şi nici a legăturii de cauzalitate dintre presupusa faptă ilicită a pârâtei şi acest prejudiciu.

În motivarea apelului declarat de pârâta (...) ., aceasta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile cu bună credinţă şi potrivit scopului recunoscut de actele normative speciale care reglementează activitatea sa şi nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite, nu există nicio dovadă că reclamantului i s-a refuzat un împrumut, întrucât fusese introdus în mod abuziv în baza de date ca rău platnic, nu s-a făcut dovada existenţei prejudiciului material şi moral.

 În motivarea apelului declarat de pârâta (...) , aceasta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, în condiţiile în care nu deţine nicio calitate în contractul de credit, iar pârâta (...) .  nu se află în subordinea sa, fiind o societate independentă, cu un statut juridic distinct.

La data de 29.04.2015, reclamantul a depus întâmpinare la apelurile formulate de pârâte.

 Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere şi efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispoziţiile art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, în complet de divergenţă, în opinie majporitară, constată că apelurile formulate de pârâtă sunt fondate în limita următoarelor considerente:

În ceea ce priveşte apelul formulat de pârâta (...) , tribunalul constată că este fondat, întrucât potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.312/2004, aceasta instituţie publică independentă  este banca centrală a României, având personalitate juridică, principalele sale atribuţii fiind, în conformitate cu dispoziţiile art.2 alin.2 din acelaşi act normativ elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb, autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare, emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României, stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia şi administrarea rezervelor internaţionale ale României.

Prin art.25 din acelaşi act normativ se detaliază activitatea acestei pârâte referitoare la autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, însă nici din analiza acestor prevederi legale şi nici din a art.228 din OUG nr.99/2002, nu rezultă că aceasta poate interveni în relaţiile contractuale dintre băncile comerciale şi clienţii acestora.

Având în vedere că pârâta (...) .  este o persoană juridică distinctă, cu drepturi şi obligaţii proprii, faţă de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr.353/11.10.2012 pronunţată de Tribunalul Argeş pârâta (...)  nu a fost obligată la întreprinderea vreunui demers pentru ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor şi nu s-a reţinut încălcarea de către aceasta a vreunei obligaţii legale, tribunalul apreciază că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive de către prima instanţă, raportat la obiectul acţiunii introductive, criticile formulate cu privire la acest aspect fiind fondate.

Referitor la susţinerea pârâtei (...) , privind greşita soluţionare a excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată raportat la petitul având ca obiect obligarea pârâtelor la plata daunelor morale, tribunalul reţine că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit art.7 din OUG nr.80/2013 (aplicabile în litigiul de faţă, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată) acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.

Având în vedere că aceste dispoziţii legale sunt de strictă interpretare şi aplicare, cum  din interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că, în cazul celorlalte litigii ce privesc acordarea de daune morale, ce nu fac parte dintre cele menţionate în art.7, se impune, fiind cereri evaluabile în bani, stabilirea taxei de timbru la valoarea pretenţiilor solicitate de reclamant, conform art.3 alin.1 din acelaşi act normativ, tribunalul constată că taxa de timbru datorată de reclamant cu privire la acest capăt de cerere este de 2105 lei.

Cum potrivit art.38 din OUG nr.80/2013 în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu, faţă de împrejurarea că, prin chitanţa seria (...)  nr. (...) reclamantul a făcut dovada achitării sumei de 100 lei (fila 54 din dosarul de fond), aferentă acestui capăt de cerere, tribunalul va obliga reclamantul intimat la plata sumei de 2005 lei, cu titlu de diferenţă de taxă de timbru.

Totodată, în condiţiile în care prin  sentinţa civilă nr. 353/11.10.2012 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a dispus ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor, bază de date gestionată de pârâta (...) ., faţă de împrejurarea că, deşi exista un titlu executoriu în acest sens, aceasta nu a făcut dovada întreprinderii unor demersuri, în vederea obţinerii acordului pârâtei (...)  pentru remedierea deficienţelor constatate şi ştergerii acestora, conform art.4 alin.3 şi 4 din Decizia nr.105/2007, nu pot fi primite susţinerile acesteia potrivit cărora nu a existat o faptă ilicită a acesteia, determinată de  menţinerea reclamantului în baza de date a datornicilor.

Critica pârâtei (...)  privind modalitatea deficitară în care instanţa de fond şi-a motivat soluţia pronunţată nu poate fi primită, în condiţiile în care, prin hotărârea dată, s-a realizat o prezentare coerentă şi efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susţină rezultatul deliberării, dar şi concordanţa argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parte.

Totodată, prima instanţă şi-a îndeplinit obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor,  cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt, impusă prin  art.6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Gheorghe contra României şi Albina contra României).

Astfel, din analiza considerentelor hotărârii atacate, tribunalul constată că s-au indicat motivele de drept pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia, iar acesta a fost aplicat situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte criticile apelantelor pârâte (...) . şi (...) , privind lipsa dovedirii prejudiciilor de natură morală şi materială şi a legăturii de cauzalitate dintre faptele ilicite şi aceste prejudicii, având în vedere că acestea au un caracter comun, tribunalul urmează a le analiza împreună, într-un mod unitar.

Potrivit art.998 C.civ.,  „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.

Dispoziţiile art.998-999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instituind obligaţia de reparare a prejudiciului de către persoana care l-a cauzat prin fapta sa ilicită.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile existenţei prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi prezenţa vinovăţiei.

Din analiza probelor administrate în prezenta cauză în faţa instanţei de fond şi de apel, tribunalul constată că reclamantul nu a făcut dovada existenţei prejudiciului de natură morală care i s-ar fi produs ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtelor (...) . şi (...) , neînţelegând să administreze nicio probă în acest sens din care să rezulte că ar fi fost vătămat prin modul în care acestea au acţionat, susţinerile acestora în acest sens fiind întemeiate.

Totodată, în ceea ce priveşte prejudiciul de natură materială, deşi reclamantul a dovedit că a procedat la închirierea apartamentului (...)  situat în (...) , în perioadele 16.09.2011-17.09.2013 şi 20.02.2013-20.02.2014, acesta nu a probat existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtelor şi prejudiciul produs şi nici plata comisionului în cuantum de 600 lei către agenţia imobiliară (...) , nefiind depusă nicio factură fiscală cu privire la achitarea acestei sume de bani.

Astfel, reclamantul nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a intenţionat achiziţionarea unui imobil, simplele sale afirmaţii în acest sens nefiind suficiente, şi nici că i-ar fi fost respinsă cererea de acordare a unui credit de către o instituţie bancară, pe motiv că figurează în baza de date a datornicilor.

Mai mult, contractul de închiriere nr. (...) a fost încheiat anterior menţionării sale în baza de date ca având datorii restante (aceasta realizându-se la data de 19.09.2011) şi a fost determinată de separaţia în fapt de soţia sa, care a introdus cerere de divorţ la data de (...) , ce a format obiectul dosarului nr. 8143/280/2011 al Judecătoriei Piteşti, fiind soluţionat prin sentinţa civilă nr.8818/23.09.2011 al aceleiaşi instanţe.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 11835/07.12.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti s-a dispus partajul bunurilor comune ale foştilor soţi, luându-se act şi consfinţindu-se tranzacţia lor, potrivit căreia apartamentul cu privire la care părţile au contractat creditul să fie atribuit fostei soţii a reclamantului.

Raportat la aceste împrejurări, reclamantul nu a probat că necesitatea închirierii în continuare a imobilului a fost determinată de imposibilitatea în care s-a aflat de a obţine un credit, din cauza faptelor ilicite ale pârâtelor.

Pe de altă parte, tribunalul reţine că, astfel cum rezultă din Situaţia eliberării de rapoarte de credit depusă de pârâta (...) . deşi reclamantul s-a adresat, ulterior ştergerii sale din baza de date, către două instituţii bancare în vederea obţinerii unui credit ipotecar, acestuia i-a fost respinsă cererea de creditare, împrejurare faţă de care există posibilitatea ca şi celelalte cereri (de fapt, există două cereri de acordare a unui credit ipotecar, depuse la datele de 09.02.2012 şi  15.01.2014, celelalte fiind pentru credite de consum), formulate anterior, să fi fost respinse pentru alte considerente decât cel al menţionării sale în baza de date a datornicilor.

Afirmaţiile pârâtelor potrivit cărora reclamantul a beneficiat de compensarea lunară a chiriei conform HG nr. 561/2006 nu sunt dovedite, în condiţiile în care acesta, prin răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriul administrat, a arătat că nu îndeplinea cerinţele impuse de acest act normativ, iar contrar celor susţinute de acestea, prin chitanţa din data de 08.08.2014 şi adeverinţa nr.198/11.08.2014, reclamantul a probat  că a locuit efectiv, împreună cu copilul său, în imobilul închiriat şi că a plătit chiria stipulată drept preţ al folosinţei imobilului.

Obligaţia de a înregistra contractul de închiriere la Administraţia Financiară, potrivit art.41 şi 61 din Codul Fiscal, incumbă proprietarului imobilului, iar nu locatarului, astfel încât, în condiţiile în care se invocă angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, iar, reclamantul, prin înscrisurile depuse a dovedit că a locuit în imobilul închiriat, acestea nu pot invoca inopozabilitatea acestuia.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru fapta proprie, în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.2 Cod pr.civilă, va admite apelurile declarate de către pârâtele (...) , (...), (...) şi  (...)  împotriva sentinţei civile nr. 9428/08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 6133/280/2014, va schimba în parte această sentinţă în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...)  şi va respinge acţiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva celorlalte pârâte , (...) şi (...)  şi (...) , ca neîntemeiată .

În temeiul art.38 din OUG nr.80/2013 privind taxele de timbru, va obliga reclamantul intimat la plata sumei de 2005 lei, cu titlu de diferenţă de taxă de timbru, aferentă capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.

Va menţine în rest sentinţa.

Potrivit art.451 şi art.453 C.pr.civ., va obliga intimatul reclamant la plata sumei de 2427 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantele (...) şi (...) , câte 1213,5 lei fiecăreia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În complet de divergenţă, în opinie majoritară:

Admite apelurile formulat de apelantele –pârâte (...) ,  (...), (...)  şi  (...) , împotriva sentinţei civile nr. 9428/08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 6133/280/2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant (...) (...) .

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei (...)  şi respinge acţiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva celorlalte pârâte , (...) şi (...)  şi (...) , ca neîntemeiată .

În temeiul art.38 din OUG nr.80/2013 privind taxele de timbru , obligă reclamantul intimat la plata sumei de 2005 lei, cu titlu de diferenţă de taxă de timbru , aferentă capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.

Prezenta hotărâre constituie titlu executoriu cu privire la plata acestei sume de bani .

Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 2427 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantele (...) şi (...) , câte 1213,5 lei fiecăreia.

Menţine în rest sentinţa în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.10.2015.

Opinie separată a judecătorului (…)

Apreciez că în cauză singurul motiv de apel care nu putea fi admis este cel privind obligarea pârâtelor (...) şi (...)  să plătească reclamantului suma de 16.100 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei începând cu data de 16.09.2011 şi până la achitarea integrală a debitului fiind în totalitate de acord cu admiterea celorlalte motive de apel pentru considerentele expuse în opinie minoritară.

Din probatoriul administrat rezultă fără tăgadă că reclamantul a reuşit să facă dovada că a închiriat apartamentului nr.19 situat în (...) , având încheiate trei contracte de închiriere pentru acest apartament.

Astfel a încheiat contractul de închiriere cu (...) pentru o perioada de un an, contractul de închiriere cu nr. (...) pentru o perioada de un an şi cinci luni şi contractul de închiriere cu nr. (...) pentru o perioada de un an. Chiria pentru fiecare lună a fost în sumă de 500 lei pentru fiecare contract iar perioada de închiriere a apartamentului a fost de 31 luni, chiria aferentă acestora fiind în sumă de 15.500 lei.

La această sumă urmează a fi adăugată suma de 600 lei ce reprezintă comisionul pentru toate contractele.

În total prejudiciul suferit este reprezentat de suma de 16.100 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 353/11.10.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a dispus ştergerea datelor reclamantului din baza de date a datornicilor înregistrate la pârâta (...)  pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011.

Sentinţa a fost menţinută în totalitate în căile de atac.

Aşadar apartamentul a fost închiriat în primul rând pentru a satisface nevoile locative ale reclamantului şi fiului acestuia iar ulterior ca urmare a imposibilităţii de a contracta un împrumut bancar ca urmare a înscrierii sale în baza de date, reclamantul dovedind că prin cererea formulată de acordare a creditului i s-a respins o astfel de cerere tocmai din acest motiv, aspect ce rezultă din considerentele hotărârilor pronunţate în litigiul anterior precum şi din înscrisurile depuse în cauză.

Este evident că în situaţia reclamantului orice cerere de acordare a unui împrumut în vederea achiziţionării unui apartament, pe toată perioada în care s-a aflat înscris în baza de date, reclamantul aflându-se în această bază de date până la data de 20.02.2014, era sortit eşecului astfel că o astfel de cerere nu ar fi avut decât un caracter formal fără a avea vreo şansă de aprobare.

Faţă de aceste împrejurări, consider că reclamantul a probat că necesitatea închirierii în continuare a imobilului a fost determinată de imposibilitatea în care s-a aflat de a obţine un credit, din cauza faptelor ilicite ale pârâtelor (...) şi (...)  fiind făcută dovada legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de reclamant.

Domenii speta

Spete similare