Civil- plângere contravenţională

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Macin la data de 08.09.2010 sub nr........, petenta S.C.  ".........." S.A. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 0121404/04.08.2010, întocmit de intimata Garda Financiara - Sectia Tulcea, ca fiind netemeinic si nelegal si sa dispuna exonerarea de plata amenzii contraventionale în cuantum de 8.000 lei, aplicata prin procesul-verbal sus-mentionat, sau sa dispuna înlocuirea amenzii contraventionale în avertisment.

Prin sentinta civila nr. 202  din 17.03.2011 Judecatoria Macin a admis în parte plângerea contraventionala si a dispuse înlocuirea sanctiunii amenzii de 8.000 lei aplicata petentei S.C. ".........." S.A prin procesul verbal de contraventie seria H nr. 0121404 din 04.08.2010, cu "avertisment".

Totodata a dispus înlaturarea masurii complementare a suspendarii activitatii societatii fiind mentinute celelalte dispozitii ale procesului-verbal.

Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010 întocmit de catre comisarii Garzii Financiare - Sectia Tulcea, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 8.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat în data de 02.08.2010 ora 9.30 la punctul de lucru al societatii comerciale, s-a constatat ca nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, respectiv petenta nu si-a îndeplinit obligatia de a dota cu aparat de marcat electronic fiscal punctul de lucru din Macin unde efectua livrari de marfuri catre populatie.

Agentul constatator a stabilit ca aceasta fapta constituie contraventie prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 si a aplicat petentei amenda în cuantum de 8.000 lei. În temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 447,6 lei, suma ce a fost gasita la punctul de lucru din Macin si care rezulta din vânzarea directa catre populatie a anumitor produse fara a emite bonuri fiscale. De asemenea, în temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata s-a dispus suspendarea activitatii societatii pâna la momentul înlaturarii cauzelor care au generat aplicarea sanctiunii, respectiv pâna la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010, instanta de fond a retinut ca acesta a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor art. 16 alin. 1, 6 si 7, art. 17 si art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu, iar contestatoarea prin plângerea sa nu a invocat si alte motive de nelegalitate.

Prima instanta a retinut ca potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003, comisarii Garzii Financiare aveau atributii de control, exercitând un control operativ si inopinat la sediul S.C.  ".........." S.A., iar potrivit art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ, Garda Financiara, în exercitarea atributiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor executate, acte de control pentru stabilirea starii de fapt fiscale, pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor, precum si pentru constatarea împrejurarilor privind savârsirea unor fapte prevazute de legea penala, sesizând, dupa caz, organele de urmarire penala competente.

Sub aspectul temeiniciei, instanta de fond a retinut ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada deplina a situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara.

A retinut prima instanta ca, petenta S.C. ".........." S.A. prin plângerea formulata nu a contestat situatia de fapt constatata de agentul constatator în procesul-verbal atacat si ca aceasta a sustinut ca nu sunt întrunite conditiile raspunderii contraventionale întrucât fapta nu îndeplineste elementul obiectiv al contraventiei, respectiv ca pentru a se putea retine în sarcina societatii contraventia, trebuia ca activitatile desfasurate de aceasta sa aiba caracter permanent si nu întâmplator, asa cum sustine petenta ca s-ar fi întâmplat.

În acest sens, petenta a sustinut ca la punctul de lucru din Macin au fost vândute marfuri catre persoane fizice cu caracter întâmplator, daca se are în vedere numarul tuturor facturilor emise în perioada martie-august 2010.

Instanta a apreciat ca apararile petentei sunt neîntemeiate atâta timp cât în perioada amintita mai sus au fost emise suficiente chitante si facturi pentru a se retine ca au fost livrate marfuri catre persoane fizice doar cu caracter întâmplator, având în vedere si cantitatile care au fost vândute catre diferite persoane fizice.

Analizând aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanta de fond a  constatat ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii contraventionale în ceea ce o priveste pe petenta, intimata retinând în mod corect ca petenta a încalcat prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicata, respectiv "neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4) (...)".

Potrivit art. 5 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, republicata "comercializarea sau utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pe teritoriul României este permisa numai daca pentru respectivele aparate s-a obtinut avizul comisiei prevazute la alin. (1) si în conditiile stipulate în acest aviz".

Având în vedere situatia de fapt retinuta si dispozitiile legale în materie, instanta a retinut ca activitatea desfasurata de petenta nu se încadreaza in niciuna dintre exceptiile prin care operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie nu ar fi obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

În ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, prima instanta, având în vedere toate cele retinute anterior, modul si împrejurarile în care a fost comisa contraventia, în raport si cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, a retinut ca amenda contraventionala aplicata petentei în cuantum de 8.000 lei, chiar daca reprezinta minimul prevazut de lege este mult prea mare, sanctiunea constând în avertisment fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinând seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, precum si de circumstantele personale ale petentei, ceea ce justifica sanctiunea contraventionala principala ce a fost aplicata.

Instanta a considerat ca desi nu se poate retine caracterul întâmplator al activitatii desfasurate de petenta, se poate retine un grad redus de pericol social concret al faptei savârsite, fata de numarul redus de facturi emise de petenta catre populatie în perioada martie-august 2011, dar si fata de faptul ca desi nu a avut aparat de marcat electronic fiscal, societatea a emis chitante si facturi, neîncercând sa se sustraga de la plata taxelor si impozitelor, ce ar fi putut avea impact asupra întregii economii.

Fata de modul în care a actionat petenta,  instanta de  fond a apreciat ca nu se poate retine ca aceasta a încercat sa se sustraga de la plata taxelor sau de la neîndeplinirea unor obligatii ce îi incumbau în calitate de agent economic, ci aceasta a interpretat în mod gresit dispozitiile actelor normative în vigoare, considerând ca desfasura doar activitati cu caracter întâmplator.

Referitor la sanctiunea complimentara a suspendarii activitatii pâna la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal, instanta raportându-se la situatia concreta ce rezulta din înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fapta în sine prezinta un pericol social redus, iar scopul suspendarii activitatii, asa cum este el prevazut de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, este acela de a sanctiona societatea pentru o fapta  cu un grad de pericol social concret crescut, luând în considerare contextul economic actual, cât si faptul ca societatea va tine cont de situatiile în care se impune dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal, acordând în acest mod ultima posibilitate pentru a îsi îndeplini obligatia, a dispus înlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii activitatii petentei, mentinând celelalte dispozitii ale procesului verbal.

Împotriva aceste sentinte civile, în termen legal au formulat recurs petenta  S.C. ".........." S.A. Tulcea si intimata Ministerul Finantelor Publice - Garda Financiara - Sectia Tulcea,  criticând-o ca netemeinica si nelegala.

În motivare, recurenta-intimata  Garda Financiara - Sectia Tulcea, a aratat în esenta ca în mod gresit instanta de fond a reindividualizat sanctiunea aplicata petentei ".........." S.A. în sensul înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment si, de asemenea, în mod gresit s-a dispus înlaturarea  masurii complementare a suspendarii activitatii societatii, masura justificata de imperativul protejarii interesului social si al ordinii de drept, pentru preîntâmpinarea si sanctionarea faptelor care genereaza sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscala.

La rândul sau, recurenta petenta  S.C. ".........." S.A. a criticat hotarârea atacata  aratând, în esenta, faptul ca  procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta motivat de faptul ca nu putea fi sanctionata pentru fapte pretinse a fost savârsita anterior datei controlului respectiv procesul-verbal s-a încheiat la 2.08.2010, iar contraventia s-a retinut a fi savârsita în perioada martie-iunie 2010 ,

Un alt motiv de nelegalitate si  în acelasi timp de netemeinicie invocat de catre recurenta este acela ca în mod eronat a apreciat prima instanta ca desfasoara operatiuni de livrari de bunuri în mod permanent, când în realitate livrarile au avut un caracter întâmplator si în acest sens au depus facturile si avizele de expeditie din perioada controlata.

Examinând  hotarârea atacata sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu , se retin urmatoarele:

În ce priveste recursul formulat de petenta  S.C. ".........." S.A. Tulcea se retine ca este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010, întocmit de catre comisarii Garzii Financiare - Sectia Tulcea, recurenta-petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 8.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat în data de 02.08.2010 ora 9.30 la punctul de lucru al societatii comerciale, s-a constatat ca nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv petenta nu si-a îndeplinit obligatia de a dota cu aparat de marcat electronic fiscal punctul de lucru din Macin, unde efectua livrari de marfuri catre populatie.

Agentul constatator a stabilit ca aceasta fapta constituie contraventie prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 si a aplicat petentei amenda în cuantum de 8.000 lei. În temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 447,6 lei, suma ce a fost gasita la punctul de lucru din Macin si care rezulta din vânzarea directa catre populatie a anumitor produse fara a emite bonuri fiscale. De asemenea, în temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata s-a dispus suspendarea activitatii societatii pâna la momentul înlaturarii cauzelor care au generat aplicarea sanctiunii, respectiv pâna la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal.

Referitor la legalitatea procesului-verbal de contraventie, se constata ca  acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor  art. 16 al. 1 , 6 si 7 ,  17, si 19 al 1  din O.G. nr. 2/2001

Se retine ca potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003, comisarii Garzii Financiare aveau atributii de control, exercitând un control operativ si inopinat la sediul S.C.  ".........." S.A., iar potrivit art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ,  Garda Financiara, în exercitarea atributiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor executate, acte de control pentru stabilirea starii de fapt fiscale, pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor, precum si pentru constatarea împrejurarilor privind savârsirea unor fapte prevazute de legea penala, sesizând, dupa caz, organele de urmarire penala competente.

Nu poate fi primita sustinerea recurentei-petente privind nelegalitatea procesului-verbal de contraventie cu referire la perioada verificata, atâta timp cât aceasta avea obligatia de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal potrivit art. 1  din O.U.G. nr. 28/1999,  obligatie pe care nu a îndeplinit-o.

Relativ la temeinicia procesului-verbal de contraventie, se retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada deplina a situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara.

Recurenta-petenta S.C. ".........." S.A. Tulcea nu a contestat situatia de fapt retinuta de agentul constatator in procesul-verbal atacat. În schimb, aceasta a sustinut ca nu sunt întrunite conditiile raspunderii contraventionale întrucât fapta nu îndeplineste elementul obiectiv al contraventiei, respectiv ca pentru a se putea retine în sarcina societatii contraventia, trebuia ca activitatile desfasurate de aceasta sa aiba caracter permanent si nu întâmplator, asa cum sustine petenta ca s-ar fi întâmplat.

Astfel, recurtenta-petenta a sustinut ca la punctul de lucru din Macin au fost vândute marfuri catre persoane fizice cu caracter întâmplator, daca se are în vedere numarul tuturor facturilor emise în perioada martie-august 2010.

Se retine ca sustinerile recurentei-petente sunt neîntemeiate atâta timp cât în perioada amintita mai sus au fost emise suficiente chitante si facturi pentru a se retine ca au fost livrate marfuri catre persoane fizice doar cu caracter întâmplator, având în vedere si cantitatile care au fost vândute catre diferite persoane fizice.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constata ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii contraventionale în ceea ce o priveste pe recurenta-petenta,  întrucât a încalcat prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicata, respectiv "neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4) (...)".

Conform art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata "comercializarea sau utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pe teritoriul României este permisa numai daca pentru respectivele aparate s-a obtinut avizul comisiei prevazute la alin. (1) si în conditiile stipulate în acest aviz".

Relativ la recursul formulat de catre intimata Garda Finaiciara - Sectia Tulcea se retine ca este întemeiat  numai sub aspectul sanctiunii suspendarii activitatii societatii pe o perioada de 3 luni.

Astfel, în ce priveste sanctiunea principala tribunalul, în acord cu judecatorul fondului, apreciaza ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru restabilirea ordinii de drept încalcata, având în vedere circumstantele savârsirii faptei, dar si cele personale, retinute de instanta de fond.

Referitor însa la sanctiunea complementara a suspendarii activitatii, tribunalul arata ca potrivit art. 14, alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de catre operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnica pâna în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni.

Aceasta dispozitie legala impune agentului constatator obligativitatea aplicarii sanctiunii complementare, indiferent de sanctiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atraga sanctiunea complementara respectiva.

Instanta de fond considera ca intra în competenta sa individualizarea sanctiunii complementare, la fel ca si în cazul sanctiunii principale.

Într-adevar, instanta are posibilitatea sa individualizeze si sanctiunile complementare la fel ca si pe cele principale, însa doar în cazurile în care aceasta individualizare este posibila.

Referitor la individualizarea sanctiunilor, Tribunalul arata ca trebuie sa se faca distinctia între individualizarea legala a sanctiunilor si individualizarea judiciara a acestora.

Individualizarea legala este cea realizata de legiuitor cu ocazia elaborarii legii, legiuitorul fiind cel care stabileste cadrul general al sanctiunilor, natura si limitele generale ale fiecarei sanctiuni, natura si limitele speciale ale sanctiunii pentru fiecare contraventie în parte, etc.

Individualizarea judiciara a sanctiunii este opera instantei de judecata  si consta în stabilirea si aplicarea sanctiunii pentru comiterea contraventiei, prin adaptarea sanctiunii la cazul individual, tinând seama de diversele criterii de individualizare.

În cadrul fiecarei forme de individualizare sanctiunea este individualizata prin activitatea anumitor organe, în anumite limite si cu anumite mijloace, iar sub raportul fortei lor obligatorii, formele de individualizare prezinta o anumita ierarhie, individualizarea legala fiind obligatorie si impunându-se în fata individualizarii judiciare.

În cauza de fata, legiuitorul, cu ocazia individualizarii legale, a stabilit ca sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni este obligatorie în cazurile prevazute de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

Instanta, cu ocazia individualizarii judiciare nu are posibilitatea înlaturarii acestei sanctiuni (considerata ca obligatorie de catre legiuitor), în caz contrar având loc o încalcare a principiului separatiei puterilor în stat, principiu prevazut de art. 1, alin. 4 din Constitutia României.

Aceasta sanctiune complementara (astfel cum este ea reglementata în prezent) ar putea fi înlaturata fie prin interventia legiuitorului, fie prin declararea ca neconstitutionala a dispozitiilor art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr.  28/1999 (atributul exclusiv al Curtii Constitutionale), fie prin aplicarea directa a normelor comunitare sau Conventiei europene a drepturilor omului, atunci când instanta nationala (în speta Judecatoria Tulcea) constata ca dispozitiile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 contravin normelor dreptului comunitar sau Conventiei europene a drepturilor omului.

Instanta de fond însa nu a facut aplicarea vreunei norme comunitare sau a  Conventiei europene a drepturilor omului si nici nu a sesizat Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate, ci a apreciat (desi este doar atributul legiuitorului), ca sanctiunea complementara respectiva este prea grava fata de fapta comisa.

Indiferent ca este sau nu proportionala cu pericolul social al faptei comise, fiind stabilita în mod obligatoriu de catre legiuitor, sanctiunea complementara adusa în discutie nu poate fi înlaturata de catre instanta prin institutia individualizarii sanctiunii, ci doar prin modalitatile aratate anterior.

Astfel fiind, tribunalul constata ca în ceea ce priveste înlaturarea sanctiunii complementare hotarârea atacata este data cu încalcarea legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevazut de art. 304, pct. 9 Cod pr. civila.

Drept urmare, recursul formulat de intimata Garda Financiara - Sectia Tulcea va fi admis, iar hotarârea atacata va fi modificata în parte, în sensul mentinerii (pe lânga sanctiunea avertismentului si a confiscarii sumei de 447,6 lei) si a sanctiunii suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni.

Totodata, va fi respins recursul formulat de S.C. ".........." S.A. Tulcea, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare