Pretenţii contractuale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 74/2014

Şedinţa publică de la 15 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:pretenţii CONTRACTUALE

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, la data de 27.04.2012 a fost depusă cerere de chemare în judecată de către reclamantul (...) , în contradictoriu cu pârâţii (...) şi (...) , prin care s-a solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâţilor să îi plătească în solidar sumele de bani reprezentate de 11.150 Euro (plătibili în lei la cursul BNR din ziua plăţii) şi 25.500 lei cu titlul de împrumut nerestituit la scadenţă; obligarea pârâţilor să îi plătească în solidar o sumă de bani egală cu dobânda legală în materie civilă aplicată sumelor de 11.150 Euro şi 25.500 lei pentru perioada scursă între data introducerii acţiunii şi până în momentul achitării debitului; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că: suma (11.150 Euro şi 25.5001ei) ce formează obiectul litigiului declanşat prin intermediul cererii de chemare în judecată o pretinde în temeiul răspunderii civile contractuale, şi reprezintă suma pe care le-a împrumutat-o pârâţilor debitori în data de 29.05.2008 şi a cărei restituire judiciară o solicită; a împrumutat pârâţilor debitori în data de 29.05.2008 suma de 11.150 Euro şi 25.500 lei; a convenit şi pârâţii debitori s-au obligat să îi restituie suma împrumutată până la data de 09.05.2009; toate elementele anterior expuse sunt consemnate în înscrisul sub semnătură privată intitulat Contract de împrumut, întocmit în data de 29.05.2008, în două exemplare, semnate de pârâţii debitori precum şi de petente; actul a fost întocmit în prezenţa a doi martori, (...)  şi (...) , care de asemenea l-au şi semnat; deşi obligaţia de restituire a împrumutului a devenit scadentă pârâţii debitori nu i-au restituit nimic din suma împrumutată; a promovat prezenta acţiune rugând să se ofere protecţie juridică dreptului său de a-i fi restituită suma împrumutată; potrivit dispoziţiilor art. 969 alin. 1 Codul civil anterior „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”; aceasta presupune că drepturile şi obligaţiile născute dintr-un contract se impun părţilor acestuia întocmai ca şi legea; dispoziţiile art. 1576, 1578 din Codul civil anterior consacră dreptul împrumutătorului de a pretinde restituirea bunului  împrumutat şi consacră în mod corelativ obligaţia împrumutatului de restituire a bunului împrumutat; are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani, obligaţie asumată printr-un înscris însuşit prin semnătură de debitor; în contractul încheiat se menţionează predarea de către el a sumei de bani cu titlu de împrumut precum şi obligaţia pârâţilor-debitori de a îi restitui această sumă până la data de 9.05.2009; creanţa  este lichidă deoarece este determinată prin actul de creanţă 11.150 Euro şi 25.500 lei; creanţa a devenit exigibilă prin ajungerea la scadenţă, în data de 9.05.2009; potrivit dispoziţiilor art. 1088 din Codul civil anterior, cuantumul prejudiciului produs prin neexecutarea la timp a obligaţiei de plată se raportează la dobânda legală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, 1080, 1088 din Cod civil  anterior.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 5-7), iar la termenul de judecată din data de 19.09.2012, raportat la nerecunoaşterea semnăturilor din convenţie de către pârâţi, s-a dispus administrarea probei cu expertiză grafoscopică.

S-a admis şi proba cu înscrisuri pentru părţi.

La data de 19.03.2013 s-a depus raportul de expertiză, iar la termenul de judecată din data de 03.04.2013, neexistând obiecţiuni la acesta, s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 3211 din data de 03.04.2013 pronunţată de Judecatoria Pitesti s-a admis  cererea formulată de reclamantul (...) , în contradictoriu cu pârâţii (...) şi (...) .

Au fost obligaţi  pârâţii la plata echivalentului în lei al sumei de 11.150 euro, reprezentând contravaloare împrumut, către reclamant.

Au fost obligaţi  pârâţii la plata sumei de 25.500 lei, reprezentând contravaloare împrumut, către reclamant.

Au fost obligaţi  pârâţii la plata dobânzii legale în materie civilă (neprofesionişti), aplicabilă la debitele de mai sus, începând cu data de 27.04.2012 şi până la plata efectivă.

Au fost obligaţi  pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.546,4 lei, către reclamanţi.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că, din înscrisurile depuse de către reclamant, aflate în dosar la filele 5, 6, se reţine că între părţi au existat relaţii contractuale, respectiv a fost încheiat un contract de împrumut (de consumaţie), în urma căruia au rezultat drepturi şi obligaţii pentru părţi, printre care: dreptul reclamantului de a primi sumele împrumutate şi obligaţia pârâţilor de a achita sumele la data scadentă.

Împrumutul de consumaţie este un contract prin care o persoană (împrumutător), transmite în proprietatea unei alte persoane (împrumutat), o câtime de lucruri cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui, la scadenţă, o cantitate egală de lucruri, de acelaşi fel.

În dovedirea contractului a fost prezentat de către reclamant înscrisul intitulat „CONTRACT DE IMPRUMUT”, din data de 29.05.2008 (filele 5, 6).

Din acest înscris rezultă că reclamantul a dat, sub formă de împrumut, pârâţilor suma de 11.150 euro şi suma de 25.500 lei, fiind fixat ca termen scadent data de 09.05.2009.

S-a reţinut şi că în contract se menţionează sumele împrumutate, iar pârâţii l-au semnat fără obiecţii; sumele sunt precizate în cifre, iar la sfârşitul actului este menţionată formula „Bun si aprobat, unsprezece mii o suta cincizeci EURO, douazecisicinci de mii cinci sute de RON,”.

În privinţa înscrisului de mai sus pârâţii au negat că l-ar fi semnat, susţinere care a fost infirmată de expertiza grafoscopică (criminalistică) efectuată de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov (filele 44-48).

Astfel, această instituţie prin expertizare a stabilit: „contractul de împrumut în litigiu încheiat între pârâţii (...) şi (...)  şi (...)  a fost semnat de către pârâţi în dreptul menţiunilor referitoare la numele acestora.” (fila 10 din raport).

Mai mult decât atât, expertul a reţinut în analiza efectuată că pârâţii au încercat să-şi deghizeze semnăturile (prin modificarea lor) în scriptele emise în faţa instanţei.

Aceste scrieri analizate de către laborator, au fost fotografiate şi fac parte din raportul de expertiză.

Astfel, nu se poate reţine în nici un mod apărarea pârâţilor cum că nu ar fi semnat înscrisul pe care reclamantul îşi bazează pretenţiile, instanţa constatând în privinţa lor şi existenţa unei evidente rea-credinţe.

În acelaşi timp, se observă dispoziţiile art. 1180 din C. civ. (raportat la data încheierii convenţiei), respectiv: „Art. 1180. Actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi să iscălească. Nu sunt supuşi la această regulă comercianţii, industrialii, plugarii, vierii, slugile şi oamenii care muncesc cu ziua.”.

Astfel, în baza dispoziţiilor de mai sus se constată că înscrisul depus de reclamant în dovedirea convenţiei este o dovadă deplină a contractului, având în vedere existenţa formulei „bun şi aprobat” şi menţionarea în litere a sumelor.

Pentru aceste considerente s-a reţinut că reclamantul a reuşit a face dovada pretenţiei privind împrumutul, prin probele administrate, urmând ca instanţa, în baza dispoziţiilor legale citate, cât şi a celor ale art. 969, 970, 1576, 1584, 1585 din C. civ., să oblige pe pârâţii la plata, către petent, a echivalentului în lei al sumei de 11.150 euro, reprezentând contravaloare împrumut şi a sumei de 25.500 lei, cu acelaşi titlu.

În privinţa dobânzilor solicitate, se va admite cererea raportat la dispoziţiile art. 1088, 1586 din C.civ., respectiv: „Art. 1088. La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”; „Art. 1586. Dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească şi dobânzi, de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.”.

Având în vedere raporturile contractuale civile dintre părţi rezultă că, dobânzile (daunele-interese) curg de la data formulării cererii de chemare în judecată; nu există o răspundere civilă delictuală sau una comercială.

Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor legale citate, cât şi cele ale O.G. 13/2011, pârâţii au fost obligaţi  şi la plata dobânzii legale în materie civilă (neprofesionişti), aplicabilă la debitele de mai sus, începând cu data de 27.04.2012 şi până la plata efectivă.

În baza disp. art. 274 din C.proc.civ., pârâţii căzuţi în pretenţii au fost  obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.546,4 lei.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs  (...) şi (...)  recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş la data de  22.05.2012 sub nr. 8825/280/2012 .

 In motivarea recursului se arata ca prima  încălcare gravă  a legii a fost respingerea cererii recurenţilor a  angaja apărare calificată în cauză  cerere formulată la primul  termen de judecată, în mod repetat şi motivată de faptul că nu a primit citaţie, nelocuind la adresa  la care au fost citaţi  încă din anul 2011,  când le-a fost vândut  la licitaţie imobilul  de la adresa la care au fost citaţi .

În mod greşit au fost  amendaţi  pe  nedrept ,astfel că de teamă nu au mai avut curajul să  se prezinte în instanţă sau să formuleze cereri şi apărări  neştiind la ce sancţiuni pe  mai pot expune .

Ca urmare a celor expuse mai sus , nu au putut  propune  probe complete şi utile  cauzei , nu au luat  cunoştinţă şi nu au putut contestata  raportul de expertiză  care conţinea concluzii eronate cu privire la contractul  de împrumut , principala probă administrată în cauză,  pe baza căreia a şi fost admisă acţiunea şi nu au putut  valorifica toate mijloacele de apărare pe care legea le-ar fi permis şi garantat .

Proba cu scripte de comparaţie  a fost impusă  în mod nelegal  şi nici nu a înţeles semnificaţia şi consecinţele unei astfel de proceduri ,deşi ar fi avut şi alte mijloace de apărare de care nu au putut uza din cauza lipsei de cunoştinţe juridice.

Cu privire la fondul cauzei  precizează că pe baza  unui înscris contestat a concluziilor eronate ale unui raport de expertiză şi ca urmare a interpretării eronate  date de judecătorul cauzei, starea de fapt nu a fost stabilită în mod corect , fiind contra adevărului, iar soluţia este nelegală şi netemeinică.

În realitate au împrumutat de la reclamant alte sume de bani  în numele societăţii sale (...) cu mai multe  luni înainte de data pretinsului contract  de împrumut prezentat  în instanţă , suma din care i-a restituit reclamantului mai mult de jumătate, suma restituită fiind reţinută de către acesta ca dobânzi , deşi împrumutul nu fusese acordat cu dobândă.

Pentru aceste  sume au fost întocmite mai multe  contracte de împrumut, trei sau patru, sume  majorate periodic în contul  dobânzilor ,acesta fiind motivul pentru care înscrisul prezentat în instanţă nu a fost recunoscut , nefiind cel real şi iniţial dar şi întrucât conţine  dobânzi deghizate  incluse în sumele menţionate ca împrumut.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate,văzând şi disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele şi lucrările dosarului,tribunalul  constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept : 

Critica de nelegalitate a sentinţei de fond  prin care se invocă încălcarea dreptului  la un proces echitabil  şi lipsirea dreptului de apărare al pârâţilor  este nefondată. 

Prima critică ce susţine acest prim motiv de recurs de nelegalitate care se referă la împrejurarea potrivit căreia  judecătorul  ar fi respins cererea de amânare formulată de  pârâţi pentru angajare de avocat, în mod greşit susţinută şi de faptul că, procedura de citare nu ar fi fost legală deoarece s-ar fi vândut imobilul la licitaţie, şi astfel nu ar fi avut la cunoştinţă  de dosar  este nefondată .

Tribunalul reţine că, termenul, de judecată a fost stabilit la data de 19.09.2012, iar acţiunea a fost introdusă la 24.,04.2012  , iar termenul de 5 luni era mai mult decât suficient pentru ca aceştia să-şi angajeze avocat , iar prin prezenţa fizică a acestora la proces procedura de citare  nu se mai poate considera ca fiind viciată  , iar pe de altă parte deşi instanţa le-a pus în vedere pârâţilor să indice o adresă de citare unde să fie citaţi ,  aceştia nu au indicat o altă adresă  de citare si mai mult chiar adresa din acţiune pe care a indicat-o reclamantul  a fost indicată  ca adresă de domiciliu şi de comunicare a actelor de procedură  şi prin motivele de recurs .

Totodată, potrivit disp. art. 156 alin. 2 C.pr.civ.  instanţa poate dispune  amânarea cauzei pentru  ca partea să-şi angajeze avocat , pentru motive temeinice  ori la termenul de judecată din 19.09.2012 se observă că pârâţii  nu au invocat nici un motiv temeinic pentru aminarea cauzei in scopul angajarii unui avocat, iar pe de altă parte  la termenul de judecată din 19.09.2012  instanţa de judecată a încuviinţat  pârâţilor chiar proba cu înscrisuri  pe care aceştia au solicitat-o cu posibilitatea legală pentru administrare probei cu înscrisurila un termen de judecata ulterior, prin urmare nu se poate reţine  vreo vătămare a pârâţilor ce decurge dintr-o eventuală  neîndeplinire a procedurii de citare ce nu s-a dovedit a exista în realitate  şi din respingerea cererii de amânare pentru angajarea unui avocat.

În ceea ce priveşte  legalitatea şi temeinica aplicării sancţiunii amenzii judiciare în sumă de 400 de lei ,tribunalul arată că împotriva aplicării amenzii judiciare  calea de atac este cererea de reexaminare conform art. 108 ind.5 C.pr.civ. şi  astfel  recurenţii nu pot  formula critici pe acest aspect în  recurs  o astfel de solicitare fiind inadmisibilă .

În ceea ce priveşte proba cu expertiză  întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize  Criminalistice Brasov  tribunalul arată că acest raport de expertiză s-a depus pentru termenul de judecată din 20.03.2012 şi astfel că  pentru termenul de judecată din 03.04.2013 pârâţii erau în termen  să formuleze obiecţiunii, ori aceştia  deşi aveau termen în cunoştinţă  nu s-au prezentat nici la instanţa de judecată şi nici nu au formulat obiecţiuni în scris , astfel că  în raport de disp.art. 212 C.pr.civ.  potrivit căruia  expertiza contrarie  se poate formula motivat  la primul termen după depunerea lucrării , pârâţii sunt decăzuţi din dreptul de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză direct în calea de atac a recursului şi nici nu se poate considera că acestora din această perspectivă le-a fost încălcat dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea administrării procedurii  scriptelor de comparaţie  tribunalul reţine că  instanţa de fond în urma susţinerii exprese a pârâţilor în sensul că semnătura de pe  contractul de împrumut nu le aparţine  a considerat necesară administrarea probei cu  expertiză grafoscopică  , iar în raport de disp.art. 177 şi urm. C.pr.civ. a procedat la  parcurgerea  procedurii verificării de scripte  şi la luarea de semnăturii celor doi pârâţi în faţa instanţei de judecată, iar semnarea de către pârâţi reprezintă un act personal al acestora şi prin urmare răspunsul acestora la interogatoriu  cât şi luarea de scripte de comparaţie nu justifica  prezenţa unui avocat  tocmai faţă de caracterul personal al acestor  acte.

Critica de netemeinicie a sentinţei de fond este nefondată deoarece în raport de probatoriul administrat în faţa instanţei de fond în mod corect s-a dispus obligarea pârâţilor la restituirea sumei de  11.150  euro şi la plata sumei de  25.500 lei  reprezentând contravaloare împrumut , precum  şi la plata dobânzii legale în materie civilă începând cu data de 27.04.2012  şi până  la plata efectivă a debitului .

În ceea ce priveşte administrarea probei testimoniale ,tribunalul reţine că la termenul  de judecată  din data de 19.09.2012  pârâţii au solicitat doar proba cu înscrisuri , probă pe care instanţa de fond a administrat-o , iar în conformitate cu disp.art.  129 alin.5 ind. 1 C.pr.civ. părţile nu pot invoca în căile de atac  omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe  pe care  ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii .

Oricum, proba testimonială nu era utilă soluţionării cauzei , întrucât  potrivit raportului de  expertiză grafoscopică s-a  stabilit că semnăturile de pe contractul de împrumut aparţin pârâţilor, iar instanţa în  mod corect a reţinut că acest contract de împrumut este semnat de către părţi şi produce efecte juridice faţă de aceştia.

Recurentii au invocat in recurs ca motiv de nulitate al contractului de imprumut ca acesta ar contine dobinzi camataresti, insa o astfel de solicitare apare ca fiind inadmisibila prin raportare la prevederile art. 316 rap. la art. 294 C pr civ, fiind o cerere noua in recurs. Este nefondata  şi exceptia  de nulitate al contractului de împrumut, in masura in care acest motiv de nulitate s-ar califica juridic ca si exceptie de nulitate absoluta, deoarece această susţinere nu a fost dovedită potrivit  contractului de împrumut  instanţa de fond a obligat la debitul principal ce rezultă din  acest contract menţionat ca şi sumă împrumutată  şi a obligat la plata dobânzii legale  în condiţiile legii .

 Conform prevederilor art. 1180 cod civil actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi să iscălească. Nu sunt supuşi la această regulă comercianţii, industrialii, plugarii, vierii, slugile şi oamenii care muncesc cu ziua.”.

S-a mai invocat de către recurenţi şi nelegalitatea sentinţei de fond deoarece contractul  de împrumut ce conţine  obligaţia de plată a unei sume de bani  trebuie să poarte  şi menţiunea bun şi  aprobat , iar această semnătură olografă  să fie scrisă de către împrumutat, însă  tribunalul observă că  lipsa unei astfel de menţiuni  olografe scrise de către împrumutat  determină o nulitate relativă  ce poate fi invocată doar de către debitor  şi prin intimpinare,  ori în speţă o astfel de nulitate nu s-a invocat în faţa instanţei de fond  şi cum nu este vorba despre o nulitate absolută  pentru că nu ocroteşte un interes public , partea este decăzută  din dreptul de a o invoca direct în calea de atac a recursului .

Înscrisul invocat de  către reclamant este un înscris sub semnătură privată ce constată creanţa împrumutată , iar acest înscris nu are nevoie de dată certă  pentru că data certă este necesară  doar  pentru opozabilitate faţă de terţi  , ori  pârâţii sunt părţi semnatare ale convenţiei, iar contractul  semnat de către aceşti produce efecte  între părţile semnatare şi le este  opozabil.

 Astfel in mod corect s-a retinut ca  reclamantul a reuşit a face dovada pretenţiei privind împrumutul, prin probele administrate, urmând ca instanţa, în baza dispoziţiilor legale citate, cât şi a celor ale art. 969, 970, 1576, 1584, 1585 din C. civ., să oblige pe pârâţii la plata, către petent, a echivalentului în lei al sumei de 11.150 euro, reprezentând contravaloare împrumut şi a sumei de 25.500 lei, cu acelaşi titlu.

 In temeiul art. 312 Cpr civ se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul  formulat de pârâtii (...) şi (...) , împotriva  sentinţei civile nr.3211 din data de 03.04.2013 pronunţată de Judecatoria Pitesti în dosarul nr.8825/280/2012, intimat-reclamant fiind  (...) , având ca obiect „pretenţii contractuale”. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.01.2014

Domenii speta

Spete similare