Pensie de întreținere. Modul de calcul în cazul prezumției privind salariul minim pe economie, aflat în plată

Jurisprudenţa a statuat că, în cazul în care debitorul obligaţiei de întreţinere nu este angajat în  muncă şi astfel nu realizează venituri dovedite, întreţinerea se acordă în raport de cuantumul venitului minim pe economia naţională care este luat în calcul ca reper pentru stabilirea pensiei de întreţinere, prezumându-se că debitorul este apt de muncă, altfel nu se explică cum îşi asigură el existenţa.

Prin urmare, reclamantul fiind apt de a munci, pensia de întreţinere se calculează raportat la salariul minim pe economia naţională, prevăzut pentru perioada de timp analizată, anterioară pronunţării sentinţei atacate, luat ca reper pentru stabilirea pensiei de întreţinere, conform art.527 Cod civil, care prevede că, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama şi de posibilităţile de realizare a veniturilor. Reclamantul fiind prezumat apt de a munci se prezumă că are posibilitatea de a realiza venitul minim pe economie.

Prin sentinţa civilă nr.912/27.04.2016 pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr.112/336/2016 a fost admisă cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul Z. G., în contradictoriu cu pârâta D. A., şi, în consecinţă s-a dispus reducerea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului Z. G. V., născut la data de 15.07.2012, prin Sentinţa Civilă nr. 1051/25.06.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus pronunţată în dosarul nr. 530/336/2015, de la suma de 250 lei lunar la aceea de 130 lei/lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 01.02.2016 şi până la majoratul acestuia sau noi dispoziţiuni.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărâ astfel prima instanţă a reţinut în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 1051/2015 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 530/336/2015 reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului Z. G. V., născut la data de 15.07.2012, în cuantum de 250 lei/lună, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestuia sau noi dispoziţiuni.

În materia obligaţiilor legale de întreţinere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, art. 531 alin. 1 C. Civ. prevăzând că, în situaţia în care se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

De asemenea, potrivit art. 524 C.civ. “are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale”. Prin urmare, starea de nevoie a celui care pretinde întreţinere este o condiţie a dreptului la întreţinere.

Cuantumul întreţinerii este stabilit în funcţie de criteriile generale prevăzute de art. 529 alin.1 din C.civ., respectiv, nevoia celui care cere  pensia de întreţinere şi mijloacele celui care urmează să o plătească. Atunci când întreţinerea este datorată de părinţi, legea, prin art. 529 alin.2 din C.civ. stabileşte următoarele plafoane maximale din venitul lunar net al celui obligat: până la 1/4  pentru un copil, până la 1/3 pentru doi copii, până la 1/2 pentru trei sau mai mulţi copii.

Reclamantului i s-a născut la data de 13 ianuarie 2016 încă un copil, potrivit certificatului de naştere aflat la dosar la fila 4.

Apoi, potrivit adresei ITM nr. 3302/17.03.2016, f. 16-17, reclamantul nu este angajat cu contract individual de muncă.

Prin HG 1019/2014 a fost majorat venitul minim lunar pe economie garantat , începând cu 01.07.2015 la suma de 1050 lei brut (777 lei net).

Instanţa s-a raportat la aceste valori ale venitului minim garantat, avut în vedere la şi la majorarea anterioară a pensiei de întreţinere, fiind prezumat că pârâtul poate realiza aceste venituri garantate de stat şi ţinând cont de nevoile de creştere şi educare ale celor doi minori.

Împotriva sentinţei civile  nr.912/27.04.2016 a Judecătoriei Vişeu de Sus, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1 Cod procedură civilă a formulat apel apelanta-pârâta D. A. solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate.

Prin motivele de apel, apelanta-pârâtă a arătat că, în opinia sa, hotărârea atacată este criticabilă pentru că nu au fost administrate suficiente probe testimoniale sau înscrisuri iar instanţa nu ar fi dovedit rol activ în a-i solicita reclamantului dovada tuturor veniturilor realizate, ci a luat ca bază de calcul venitul minim pe economie.

Apelanta critică sentinţa afirmând că prima instanţă s-a raportat la suma de 1050 lei şi nu la cea de 1250 lei reprezentând salariul minim şi că a avut în vedere salariul minim net şi nu cel brut.

Apelanta arată că pârâtul lucrează în construcţii şi câştigă cel puţin 200 lei pe zi şi de asemenea a solicitat venituri de la APIA pentru terenul şi animalele deţinute.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, aceasta fiind temeinică şi legală şi judecarea cauzei şi în lipsă.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, în esenţă, că este căsătorit cu Z. M.-E. şi are încă un copil, Z. D.-D., născut la 13.01.2016.

Intimatul arată că afirmaţiile apelantei despre veniturile pe care intimatul le-ar obţine în construcţii sau din agricultură nu corespund realităţii. Intimatul arată că nu este încadrat în muncă, nu deţine firme, lucrează în gospodăria părinţilor săi.

Analizând sentinţa atacată tribunalul a reţinut că potrivit art. 476 alin.1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

În conformitate cu prevederile art. 477 alin.1 Cod procedură civilă instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de parte din hotărâre care a fost atacată.

Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. Conform art.479 alin.1 Cod procedură civilă instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Apelanta-pârâtă a fost prezentă în faţa primei instanţe în şedinţa publică din 13.04.2016, în încheierea de şedinţă consemnându-se doar că aceasta nu este de acord cu micşorarea pensiei de întreţinere, precizând că reclamantul plăteşte foarte greu pensia de întreţinere-fila 24 din  dosarul primei instanţe.

Reclamantul a dovedit cu certificatul de naştere seria NY nr.804099 aflat la fila 4 în dosarul de fond că mai are un copil, Z. D.-D., născut la data de 13.01.2016, aflat în întreţinerea acestuia.

Prima instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 22 Cod procedură civilă şi  exercitându-şi rolul activ a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş informaţii despre veniturile reclamantului din dosarul primei instanţe, acesta comunicând faptul că intimatul nu figurează în evidenţe cu contract individual de muncă.

De asemenea, la solicitarea primei instanţe, primăria comunei B. a efectuat ancheta psiho-socială privind creşterea şi îngrijirea minorului Z. G.-V.

Apelanta nu a indicat în condiţiile art. 470 Cod procedură civilă probele propuse în susţinerea apelului şi nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, criticile vizând neluarea în calcul a unor venituri din construcţii şi respectiv din agricultură rămânând astfel la stadiul de simple susţineri.

În ceea ce priveşte raportarea primei instanţe la un cuantum al venitului minim de 1050 lei lunar, aceasta a avut loc în baza dispoziţiilor art. 1 alin.2 din H.G. nr.1091/2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară care prevedeau inclusiv la momentul pronunţării sentinţei, 27.04.2016, un cuantum al salariului minim pe economie de 1050 lei.

Este întemeiată critica vizând raportarea primei instanţe la salariul minim net de 777 lei, deoarece reclamantul nu a dovedit că achită contribuţiile la stat pe care un salariat ce este remunerat cu salariul minim de 1050 lei le are de plătit.

Jurisprudenţa a statuat că, în cazul în care debitorul obligaţiei de întreţinere nu este angajat în  muncă şi astfel nu realizează venituri dovedite, întreţinerea se acordă în raport de cuantumul venitului minim pe economia naţională care este luat în calcul ca reper pentru stabilirea pensiei de întreţinere, prezumându-se că debitorul este apt de muncă, altfel nu se explică cum îşi asigură el existenţa.

Prin urmare, reclamantul fiind apt de a munci, pensia de întreţinere se calculează raportat la salariul minim pe economia naţională, prevăzut pentru perioada de timp analizată, anterioară pronunţării sentinţei atacate, luat ca reper pentru stabilirea pensiei de întreţinere, conform art.527 Cod civil, care prevede că, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama şi de posibilităţile de realizare a veniturilor. Reclamantul fiind prezumat apt de a munci se prezumă că are posibilitatea de a realiza venitul minim pe economie.

Conform art.529 Cod civil, când întreţinerea este datorată de părinţi, ea se stabileşte până la o treime din venitul său lunar pentru doi copii.

Reclamantul are doi copii minori în întreţinere, prin urmare, conform art. 529 Cod civil reducerea pensiei de întreţinere va opera de la 250 lei lunar la 175 lei lunar şi nu la 130 lei lunar cum a calculat prima instanţă.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin.2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.912/27.04.2016 pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr.112/336/2016 pe care a schimbat-o în parte în sensul reducerii pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului Z. G. V., născut la data de 15.07.2012, de la suma de 250 lei lunar la suma de 175 lei lunar şi nu la aceea de 130 lei lunar

Domenii speta

Spete similare