Drept procesual civil. Perimarea cererii. Conditiile in care intervine aceasta.

Drept procesual civil.

Perimarea cererii. Conditiile in care intervine aceasta.

Perimarea constituie, in conditiile art. 416 alin. (1) Noul C.pr.civ.,  sancţiunea aplicabilă în cazul lăsării în nelucrare a pricinii din motive imputabile părţii şi în situatia  în care această lăsare în nelucrare reprezintă, de fapt, opţiunea părţii de a nu insista în judecata cererii. Nu poate interveni perimarea in conditiile in care partea a făcut toate demersurile care îi erau la dispoziţie pentru identificarea moştenitorilor partii adverse decedate  şi a formulat cerere de redeschidere a judecăţii, deci, şi-a manifestat permanent pe toată durata suspendării judecatii voinţa de a continua judecata procesului.

( Decizia civila nr. 365 R/ 12.04.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a 4-a civila)

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17.06.2013 sub nr. 6445/94/2013 contestatorul HCC, în contradictoriu cu intimatul DCP, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare silită întreprinse împotriva sa în dosarul de executare nr. 367/2013; suspendarea executării silite, în temeiul art. 718 alin. 4 pct. Noul Cod de procedură civilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul prezentei cauze; obligarea intimatului la achitarea, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, a cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia judecării prezentei contestaţii.

 Prin sentinţa civilă nr. 6622/13.11.2013 instanţa de fond a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a formulat apel contestatorul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.02.2014, sub nr. 6445/94/2013.

 In şedinţa din 09.12.2014 tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 11 A din 12 ianuarie 2016, Tribunalul Ilfov Secţia Civilă a constatat intervenită perimarea cererii de apel formulată de apelantul HCC împotriva sentinţei civile nr. 6622 din 13.11.2013 pronunţată de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimatul DCP.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 09.12.2015, când cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 412 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă constatând că a intervenit decesul intimatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 al. 1 Cod procedură civilă care prevăd că: „Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformatare sau de retractare se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni“, iar potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură civilă, „Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate”.

Constatând că de la data încheierii de suspendare cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanţa, în baza art. 416 şi urm. Cod procedură civilă, a constatat perimată judecarea cererii de apel.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat, in termen legal, prezentul recurs HCC, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi retrimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Ilfov.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut următoarele critici:

 Pe parcursul soluţionării cererii de apel, la data de 19.08.2014, a intervenit decesul intimatului. În aceste circumstanţe, recurentul a solicitat suspendarea judecăţii prezentei cauze până la introducerea în cauză a moştenitorilor Intimatului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din data de 09.12.2014, Tribunalul Ilfov, în baza art. 412 alin.1 pct. 1 din Codul de procedură în vigoare, a admis cererea Contestatorului şi a dispus suspendarea judecării prezentei cauze.

Ulterior suspendării judecăţii prezentului dosar, recurentul a întreprins toate demersurile pe care le aveala dispoziţie pentru a afla cine sunt moştenitorii Intimatului în vederea introducerii lor în cauză.

În acest sens, s-a adresat următoarelor organe şi autorităţi:

•Consiliului General al Mun. Bucureşti - Direcţia de evidenţă a persoanelor. Prin Adresa nr.  /28.05.2015, m-am adresat acestei instituţii pentru a obţine dovada decesului Intimatului, răspunsul la această solicitare fiindu-mi transmis prin Adresa nr. 15395/11.06.2015 (Anexa nr. 1).

•Camerei Notarilor Publici Bucureşti. Prin Adresa nr. C  /16.06.2015, am solicitat acestei autorităţi informaţii referitoare la procedura succesorală de pe urma intimatului. Prin adresa nr. C  /17.06.2015 (Anexa nr. 2) a fost informat asupra faptului că "procedura succesorală de pe urma defunctului PDC (...) a fost înregistrată în evidenţele succesorale ale Camerei Notarilor Publici Bucureşti, eliberându-se certificat pentru dezbaterea succesiunii Societăţii Profesionale Notariale M.

•Societăţii Profesionale Notariale M. Urmare a solicitărilor, prin Adresa nr. /03.08.2015 (Anexa nr. 3), a fost informat că procedura succesorală de pe urma Intimatului face obiectul dosarului succesoral nr.  /2014, dosar ce a fost suspendat prin Încheierea din data de 02.03.2015

În acelaşi timp, considerând că în urma demersurilor efectuate de contestator vor putea fi identificaţi moştenitorii intimatului şi pentru a nu prelungi judecata cauzei, a depus o cerere de redeschidere a judecăţii prezentului dosar, Tribunalul Ilfov stabilind termen de soluţionare la data de 22.09.2015.

La acest termen de judecată, Tribunalul Ilfov a respins cererea de redeschidere a judecăţii şi a menţinut suspendarea judecăţii din prezenta cauză.

La data de 02.12.2015, contestatorului i-a fost comunicată citaţia pentru termenul din 12.01.2016, termen de a fost stabilit de Tribunalul Ilfov pentru a se discuta asupra perimării cererii de apel.

În data de 03.12.2015, recurentul s-a adresat din nou Societăţii Profesionale Notariale M pentru a afla stadiul dosarului succesoral nr.  /2014. Prin răspunsul transmis prin e-mail la data de 08.12.2015, a fost informat că " dosarul succesoral este în continuare suspendat" (Anexa nr. 4).

Având în vedere aceste informaţii, a depus la dosarul cauzei note scrise prin intermediul cărora a învederat instanţei de apel demersurile efectuate de Contestator şi a demonstrat faptul că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se constata intervenirea cererii de apel.

 În prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (8) din Codul de procedură civilă, hotărâre a atacată fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale:

1. În prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru intervenirea perimării cererii de apel. Prezenta cauză nu a rămas în nelucrare din culpa Contestatorului.

Conform art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii. timp de 6 luni. "

Din dispoziţiile de mai sus rezultă că pentru a interveni perimarea cererii de apel, se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

•Investirea instanţei cu o cerere de chemare în judecată! contestaţie! apel/recurs sau orice altă cerere de reformare sau refractare;

•Cererea să rămână în nelucrare timp de 6 luni.

•Lăsarea cererii în nelucrare trebuie să se datoreze culpei părţii care a formulat cererea.

Astfel, în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, după cum se explică în doctrina şi jurisprudenţa în materie, pentru a interveni perimarea unei cereri, trebuie să se constate că lăsarea în nelucrare a cauzei este cauzată de dezinteresul părţii care a demarat procesul respectiv. Per a contrario, dacă părţii nu i se poate imputa vreo vină, dacă nu a avut posibilitatea, în condiţiile prevăzute de lege, să săvârşească actele de procedură ori demersurile necesare, perimarea nu operează.

În acest sens, după cum a demonstrat mai sus, Contestatorul a avut o atitudine activă, efectuând toate demersurile pe care le-a avut la dispoziţie pentru a afla moştenitorii Intimatului şi a-i introduce în cauză. Motivul care a determinat menţinerea suspendării judecăţii cauzei este reprezentat de suspendarea dosarului succesoral al Intimatului şi absenţa stabilirii moştenitorilor acestuia, aspecte ce nu pot fi imputate Contestatorului, fiind independente de voinţa ori posibilităţile sale legale.

Mai mult, chiar normele procedurale specifică, la art. 416 alin. (3) din Codul de procedură civilă faptul că:

"Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţă competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Ţinând cont de toate aspectele prezentate mai sus, este evident că motivele care au împiedicat instanţa de apel să fixeze termen de judecată în prezenta cauză nu sunt imputabile Contestatorului, acestuia nerevenindu-i nici o culpă pentru suspendarea dosarului succesoral aferent succesiunii rămase de pe urma Intimatului.

Mai mult chiar jurisprudenţa conturată în materie a stabilit că:

,,(...) Nu se poate perima o cerere sau o cale de atac atunci când s-a suspendat judecata din cauza unei împiedicări care nu au încetat sau de la încetarea căreia nu a trecut termenul prevăzut de lege.

2. În prezenta cauză a operat suspendarea cursului perimării cererii de apel.

Conform art. 418 alin. (3) din Codul de procedură civilă:

„Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.”

Având în vedere că, în prezenta cauză:

- suspendarea judecăţii a fost impusă de decesul Intimatului şi necesitatea introducerii în cauză a moştenitorilor acestuia;

- moştenitorii Intimatului nu au putut fi introduşi în cauză deoarece nici până în prezent nu au fost stabiliţi în cadrul procedurii succesorale, după cum susţine Societatea Profesională Notarială "Mentor";

- lipsa stabilirii moştenitorilor Intimatului este cauzată de suspendarea dosarului succesoral al Intimatului, aspect care nu poate fi imputat Contestatorului, care nu ia parte la dezbaterea succesorală a moştenirii Intimatului;

reiese fără putere de tăgadă faptul că imposibilitatea stăruirii în judecata din prezentul dosar este cauzată de elemente independente de voinţa ori posibilităţile legale ale Contestatorului, astfel încât sancţionarea acestuia prin constatarea intervenirii perimării cererii sale de apel este o măsură profund injustă şi nelegală.

SE invoca si o decizie de speta a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- decizia nr. 4052/ 2011.

3. Nerespectarea de către instanţă a rolului activ şi a aflării adevărului în vederea stabilirea cadrului procesual continuării judecăţii.

Conform normelor procedural civile, judecătorul trebuie să manifeste un rol activ în cadrul judecăţii, după cum se stabileşte la art. 22 din Codul de procedură civilă:

 După cum se poate observa din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în cuprinsul notelor scrise formulate de Contestator pe perioada suspendării judecăţii cauzei, a descris demersurile efectuate în vederea introducerii moştenitorilor în cauză, anexând toate adresele şi răspunsurile primite de la organele şi instituţiile pe care le-am contactat.

Având în vedere că informaţiile obţinute de Contestator nu au fost suficiente pentru redeschiderea judecăţii şi ţinând cont că, după cum se menţionează şi în cuprinsul adreselor primite de la Camera Notarilor Publici şi de la Societatea Profesională Notarială "Mentor", accesul Contestatorului la informaţiile legate de procedura succesorală a Intimatului este limitat, instanţa avea la dispoziţie posibilitatea de a solicita informaţii suplimentare care să permită, eventual, redeschiderea judecăţii prezentei cauze.

În acest sens, facem trimitere la jurisprudenţa în materie, prin care se statuează obligaţia instanţei de judecată de a solicita informaţii suplimentare în situaţia în care legea limitează accesul părţilor la anumite informaţii, în vederea aflării adevărului şi a continuării procesului.

Astfel, într-o cauză, instanţa de recurs a admis cererea de recurs şi a anulat hotărâre a atacată dat fiind faptul că s-a considerat că era necesar ca demersurile de introducere în cauză a moştenitorilor să fi fost sprijinite chiar de către instanţa de judecată în vederea verificării calităţii de moştenitori a succesorilor, chiar dacă succesiunea după una din persoanele decedate nu a fost finalizată. Neprocedând în acest sens, instanţa nu a dat dovadă de rol activ în vederea clarificării respectivei chestiuni, operaţiune necesară pentru stabilirea cadrului procesual continuării judecăţii.

Soluţionând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09.12.2014 (f. 72 dosar T. Ilfov), urmare a decesului intimatului DCP, s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza art. 412 alin. 1 pct. 1 NCPC.

Ulterior, la data de 04.06.2015, apelantul CCH a formulat cerere de redeschidere a judecăţii (f. 80 dosar T. Ilfov), arătând că a efectuat multiple demersuri pentru aflarea moştenitorilor defunctului-intimat.

Această cerere a fost luată în discuţie de către instanţă la data de 22.09.2015 (încheiere fila 115) şi a fost pronunţată soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol, motivat de aceea că subzistă motivele care au dus la suspendarea cauzei.

În final, la data de 12.01.2016, prin decizia nr. 11A, recurată la acest moment, Tribunalul Ilfov a constatat intervenită perimarea cererii de apel în temeiul art. 416 şi urm. NCPC.

Curtea apreciază că soluţia recurată este nelegală şi se impune a fi desfiinţată, pentru următoarele considerente:

Perimarea constituie sancţiunea aplicabilă în cazul lăsării în nelucrare a pricinii din motive imputabile părţii şi în condiţiile în care această lăsare în nelucrare reprezintă, de fapt, opţiunea părţii de a nu insista în judecata cererii. In acest sens art. 416 alin. (1) Noul C.pr.civ. prevede ca "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni. "

În cauză, este adevărat că judecata a fost suspendată la data de 09.12.2014 şi că până la data de 12.01.2016 când s-a pronunţat perimarea judecăţii apelului, pricina a rămas în nelucrare, însă, această lăsare în nelucrare nu s-a produs din motive imputabile apelantului şi nici nu poate fi stabilită atitudinea procesuală de dezinteres a apelantului în soluţionarea cauzei.

Astfel, apelantul a demonstrat in fata tribunalului demersurile sale repetate pentru identificarea moştenitorilor defunctului-intimat prin adrese efectuale către Camera Notarilor Publici Bucureşti, Societatea Profesională Notarială M. şi Registrul Naţional Notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale, în urma acestor demersuri apelantul obţinând relaţii în sensul că s-a deschis dosar succesoral de pe urma defunctului şi acesta a fost suspendat la data de 02.03.2015 şi, totodată, există o declaraţie de acceptare a succesiunii autentificată sub nr.  /2015 prin care fiica defunctului, AP, acceptă succesiunea de pe urma defunctului său tată.

În aceste condiţii, Curtea constată că apelantul a făcut toate demersurile care îi erau la dispoziţie pentru identificarea moştenitorilor defunctului-intimat şi a formulat, totodată, astfel cum s-a arătat mai sus, cerere de redeschidere a judecăţii, deci, şi-a manifestat permanent pe toată durata suspendării judecatii voinţa de a continua judecata procesului şi de a surmonta impedimentul ivit urmare a decesului intimatului.

Or, în această situaţie, se constată că rămânerea în nelucrare nu a fost cauzată de motive imputabile apelantului, situaţia în care nu este incidentă dispoziţia art. 416 alin. 1 NCPC, solutia tribunalului fiind pronuntata cu aplicarea gresita a acestui text legal, motiv de recurs prevazut de art. 488 pct. 5 Noul C.pr.civ..

Este adevărat că apelantul nu a abordat în cauză cea mai oportună apărare procesuală, întrucât nu a uzat de dispoziţia legală care-i permitea, conform art. 412 pct. 1 CPC, să ceară termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor (la termenul din 09.12.2014 apelantul a solicitat suspendarea judecăţii, iar nu acordarea unui termen, după cum şi la termenul din 22.09.2015, prin notele scrise depuse la fila 106 dosar, a susţinut că se impune menţinerea măsurii de suspendare), după cum nici nu a procedat la a cere introducerea în cauză a succesibilului acceptant AP, însă, dincolo de aceste aspecte, este neîndoielnic că voinţa apelantului şi demersurile sale au fost în sensul continuării judecăţii şi surmontării impedimentului ivit.

Rămânea mai departe ca, în virtutea rolului activ pe care instanţa trebuie să îl exercite, tribunalul să califice corect poziţia procesuală a apelantului , care nu era una de dezinteres fata de solutionarea cauzei, dupa cum nici motivele de ramanere in nelucrare a cauzei nu i-au fost imputabile.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 şi urm. CPC, Curtea va admite recursul şi va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Ilfov pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare