Competenţa funcţională a secţiilor tribunalului în ce priveşte cererea de anulare a certificatului de încadrare în grad de handicap a minorului faţă de care s-a luat o măsură de protecţie specială prevăzută de Legea nr. 272/2004 republicată.

Sentinţă civilă 186 din 09.09.2016


Măsurile de protecţie specială sunt cele enumerate expres de art. 59 Legea nr. 272/2004 republicată. Încadrarea minorului în grad de handicap nu constituie o astfel de măsură, ci reprezintă o atribuţie distinctă a Comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. a H.G. nr. 1437/2004 (stabilirea măsurilor de protecţie specială este atribuţia prev. de art. 2 alin. 1 lit. b H.G. nr. 1437/2004).

Norma de competenţă prevăzută de art. 10 alin. 3 H.G. nr. 1437/2004 se referă numai la hotărârile Comisiei prin care se dispune asupra măsurilor de protecţie specială, argument susţinut de topografia textelor de lege (articolul imediat anterior şi cel imediat următor se referă la măsuri de protecţie specială).

Aşadar, Curtea consideră că, în privinţa litigiului de faţă, nu sunt incidente normele de competenţă specială prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, ci cele generale, prevăzute de art. 10 alin. 1 Legea nr. 554/2004, certificatul de încadrare în grad de handicap având valoarea unui act administrativ.

În opinia Curţii, atribuţia eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap a fost dată în competenţa Comisiei pentru protecţia copilului numai pentru a se asigura soluţionarea de către acelaşi organism a tuturor situaţiilor ce vizează pe minor. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv să se facă distincţie între copilul în favoarea căruia s-a luat o măsură de protecţie specială şi copilul care nu beneficiază de o astfel de măsură (ori majorul) în ce priveşte încadrarea în grad de handicap, instanţa de contencios administrativ fiind instanţa de drept comun care are competenţa de soluţionare a unor astfel de acţiuni.

Sentinţa nr. 186 din 09.09.2016 a Curţii de Apel Galaţi, S.cont.adm.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Galați - Secţia I Civilă la data de  29.02.2016 sub nr. 9xx/121/2016, reclamanta T.N., în calitate de reprezentant legal al minorei A.E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1xx/2015 și a certificatului de handicap emis în baza acesteia,  arătând că este nemulțumită  de gradul de handicap acordat de comisie minorei A.E.M.

Pârâta, Comisia  pentru Protecția Copilului G., a formulat întâmpinare  prin care a arătat că  evaluarea minorei a fost făcută  în baza documentelor medicale  în acord cu starea actuală  de sănătate și cu  legislația în vigoare, fapt pentru care a solicitat respingerea contestației  ca nefondată și  menținerea  hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului nr. 1xx/3.02.2016 ca fiind legală și temeinică.

În drept a invocat dispozițiile  art.205 alin. 2  din Codul de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța şi-a verificat din oficiu competența şi a pus în discuția părților excepția de necompetență funcțională. Prin încheierea  din 08.04.2016 Secţia I Civilă din cadrul Tribunalului  şi-a declinat competența în favoarea Secției de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului G.

Astfel învestită (dosarul a primit numărul 9xx/121/2016*), Secția de Contencios administrativ și fiscal a invocat la termenul de judecată din data de 18.08.2016  în condițiile art.131 coroborat cu art.200 alin.2 din Codul de Procedură Civilă  excepția de necompetență funcțională a Secției de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, s-a reţinut că, prin cererea formulată, reclamanta T.N., în calitate de reprezentant legal al  minorei A.E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1xx/2015 și a certificatului de handicap emis în baza acesteia, arătând că este nemulțumită  de gradul de handicap acordat de comisie minorei A.E.M.

Din economia dispozițiilor art.133 din Legea nr. 272/2004,  cât şi ale art.2 şi 10 din H.G. nr. 1437/2004 rezultă că legiuitorul a înțeles  să stabilească  o competență specială  în favoarea tribunalului de la domiciliul minorului, astfel că printr-o lege specială s-a derogat de la competența instanței de contencios administrativ  în privința  contestațiilor  îndreptate împotriva unei decizii de  încadrare a unui minor  în grad de handicap şi cum aceste  norme sunt de strică interpretare, judecata trebuie făcută  potrivit lor, de magistrați specializați în această materie (minori şi familie).

Competența materială este de ordine publică şi ea a fost stabilită de legiuitor pentru rațiuni de administrare a justiției, dar şi de protecție a anumitor categorii sociale.

O astfel de categorie este cea reprezentată de minori pentru care, prin Legea de organizare judecătorească s-a stabilit înfiinţarea de completuri specializate, atât la nivelul curților de apel, cât şi al tribunalelor, şi aceasta până la înființarea unor tribunale în aceste domenii.

În același spirit, prin Legea nr.272/2004 s-au stabilit organisme şi proceduri speciale de protecție a minorilor, inclusiv sub aspect procesual.

Astfel, în subordinea consiliului județean şi respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București funcționează comisia pentru protecția copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuții principale: a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;...", iar potrivit art.133 - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului”.

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că, printr-o lege specială, legiuitorul român a înțeles să stabilească o competență specială în favoarea tribunalului de la domiciliul minorului şi se impune sublinierea că, atunci când această trimitere nu cuprinde precizarea că este instanța de contencios administrativ regula este aceea că actul normativ se referă la tribunalul de drept comun, cu atât mai mult cu cât la nivelul acestuia există complet specializat pentru cauze de minori și familie.

În concluzie, s-a apreciat că printr-o lege specială s-a derogat de la competența instanței de contencios administrativ, că aceste norme sunt de strictă interpretare, iar judecata trebuie făcută potrivit lor, de magistrați specializați în această materie.

Pentru aceste considerente, raportat la obiectul dedus judecății instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Galați, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, dosarul are numărul de înregistrare 9xx/121/2016*.

Curtea a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, cauzele prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului (alin. 1). Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul (alin. 2).

Următoarele articole reglementează procedura de judecare a cererilor privitoare la stabilirea măsurilor de protecţie specială. Ultimele două articole (art. 139 şi art. 140) din cadrul capitolului din lege (capitolul X) se referă la toate cauzele care privesc aplicarea Legii nr. 272/2004, însă nu conţin norme speciale de competenţă.

Potrivit regulii de drept conform căreia excepţiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae intepretationis), normele derogatorii prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 urmează a se considera că se referă numai la cauzele care privesc stabilirea măsurilor de protecţie specială.

Măsurile de protecţie specială sunt cele enumerate expres de art. 59 Legea nr. 272/2004 republicată. Încadrarea minorului în grad de handicap nu constituie o astfel de măsură, ci reprezintă o atribuţie distinctă a Comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. a H.G. nr. 1437/2004 (stabilirea măsurilor de protecţie specială este atribuţia prev. de art. 2 alin. 1 lit. b H.G. nr. 1437/2004).

Norma de competenţă prevăzută de art. 10 alin. 3 H.G. nr. 1437/2004 se referă numai la hotărârile Comisiei prin care se dispune asupra măsurilor de protecţie specială, argument susţinut de topografia textelor de lege (articolul imediat anterior şi cel imediat următor se referă la măsuri de protecţie specială).

Aşadar, Curtea consideră că, în privinţa litigiului de faţă, nu sunt incidente normele de competenţă specială prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, ci cele generale, prevăzute de art. 10 alin. 1 Legea nr. 554/2004, certificatul de încadrare în grad de handicap având valoarea unui act administrativ.

În opinia Curţii, atribuţia eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap a fost dată în competenţa Comisiei pentru protecţia copilului numai pentru a se asigura soluţionarea de către acelaşi organism a tuturor situaţiilor ce vizează pe minor. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv să se facă distincţie între copilul în favoarea căruia s-a luat o măsură de protecţie specială şi copilul care nu beneficiază de o astfel de măsură (ori majorul) în ce priveşte încadrarea în grad de handicap, instanţa de contencios administrativ fiind instanţa de drept comun care are competenţa de soluţionare a unor astfel de acţiuni.

În sensul stabilirii competenţei în favoarea instanţei de contencios administrativ s-a orientat şi jurisprudenţa identificată de Curte (de ex., sent. civ. nr. 4/C/29.01.2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş).

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secţia Contencios administrativ şi fiscal.