Pretenții

Sentinţă civilă 234 din 11.04.2012


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 13.12.2011 sub număr dosar 1023/174/2011, reclamantul …. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul …. solicitând ca după administrarea probelor să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1810 lei, reprezentând contravaloarea sumei acordate acestuia în cursul anului 2011, pentru a intermedia reclamantului un contract de prestări servicii în străinătate. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii civile formulate, reclamantul a arătat că în cursul lunii iunie 2011 a convenit cu pârâtul să-i intermedieze încheierea unui contract în Germania, prin care urma să presteze activitate la cules legume-fructe, în schimbul plăţii unei sume de bani. Reclamantul dorea să plece în străinătate împreună cu fraţii săi, şi bazându-se pe faptul că pârâtul este de bună credinţă, i-a plătit în mai multe rânduri suma totală de 1821 lei, prin intermediul serviciului de transfer bancar Western Union. Deşi reclamantul a achitat suma de bani convenită, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile convenite.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele C.civ., art. 274 C.pr.civ.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 155,80 lei (chitanţa nr. 200140/21.12.2011 – f.13) şi timbru judiciar în valoare de 3 lei.

În dovedirea acţiunii civile formulate, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri, martori.

Ataşat cererii, în conformitate cu prev. art. 112 C.pr.civ., reclamantul a depus la dosar chitanţa 155/13.12.2011 în sumă de 100 lei – reprezentând onorariu avocat, formulare Western Union privind expedierea sumelor de bani pretinse de reclamant pârâtului (f.7-9).

Pârâtul, citat cu menţiunea personal la interogator, nu a depus la dosar întâmpinare, şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi exprima poziţia cu privire la pretenţiile formulate prin prezenta acţiune civilă de către reclamant.

La termenul de judecată din data de 08.02.2012, instanţa a încuviinţat pentru reclamant, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, şi, apreciind această probă, raportat la dispoziţiile art. 1191 şi 1197 C.civ. din 1864 coroborat cu art. 225 C.pr.civ., că există un început de dovadă, a încuviinţat proba cu martorii …..

Martorul …. a fost audiat la termenul de judecată din data de 08.02.2012 (f.18), iar martorii …. la termenul de judecată din data de 29.02.2012 (f.34,35).

În virtutea rolului activ al instanţei, prev. de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., s-au solicitat Băncii Transilvania şi B.R.D. – Groupe Societe Generale relaţii cu privire la ridicarea sumelor de bani expediate de către reclamant pârâtului, prin serviciul Western Union.

B.R.D. – Groupe Societe Generale a comunicat răspuns, în sensul celor de la filele 29, 46, 53, iar Banca Transilvania a comunicat răspuns, în sensul celor de la filele 39, 52.

De asemenea, s-au comunicat relaţii de către Secţia 3 Poliţie Rurală Agnita (adresa 60362/19.03.2012 – f.48), faţă de faptul că reclamantul a învederat că a formulat plângere penală împotriva pârâtului – dispunându-se efectuarea de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 C.pen.

Analizând actele şi lucrările  dosarului, instanţa constată următoarele:

În cursul lunii iunie 2011, între reclamantul … şi pârâtul … (ambele persoane fizice), a intervenit o convenţie, în sensul că, în schimbul unei sume de bani (150 euro/persoană), pârâtul urma să intermedieze găsirea unui loc de muncă în Germania, pentru reclamant şi doi fraţi ai lui, până la data de 02.09.2011. Întrucât reclamantul cunoştea faptul că pârâtul a mai intermediat astfel de servicii, considerându-l ca fiind de bună credinţă, i-a expediat pârâtului, prin serviciul Western Union – agent B.R.D. – Groupe Societe Generale, suma de 637 lei – la data de 09.09.2011 (f.7) şi 150 euro – la data de 06.09.2011 (f.8), respectiv suma de 436 lei – la data de 23.09.2011 prin serviciul Western Union – agent Banca Transilvania (f.9).

Potrivit relaţiilor comunicate de către B.R.D. – Groupe Societe Generale (filele 29, 46, 53) şi Banca Transilvania (filele 39, 52), sumele expediate de către reclamant au fost ridicate de către pârât din loc. Sighişoara, jud. Mureş.

Întrucât pârâtul nu şi-a executat obligaţia asumată până la data stabilită iniţial, părţile s-au înţeles să prelungească acest termen până la data de 12.09.2011, apoi până la data de 20.09.2011. Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată nici până în prezent.

Ulterior datei de 20.09.2011, reclamantul a încercat încheierea unei înţelegeri cu pârâtul, în sensul ca acesta din urmă să-i restituie sumele de bani plătite de reclamant, şi pentru care pârâtul nu şi-a executat obligaţia conform convenţiei, însă după aproximativ o lună şi jumătate, pârâtul nu a mai putut fi contactat de către reclamant, fiind de negăsit, iar încercările reclamantului de înţelegere cu pârâtul pe cale amiabilă au rămas fără rezultat.

Această stare de fapt rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, propuşi de către reclamant: …. (f.18) audiat la termenul de judecată din data de 08.02.2012 (f.18), şi martorii …. audiaţi la termenul de judecată din data de 29.02.2012 (f.34,35).

Reclamantul a învederat instanţei că a formulat plângere penală împotriva pârâtului, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, înregistrată la Secţia 3 Poliţie Rurală Agnita la data de 08.02.2012 sub nr. dosar 18053/P/2012, sens în care a depus la dosar xerocopia plângerii (f.24). La solicitarea instanţei, organele de poliţie au comunicat la dosar faptul că pârâtul s-a prezentat la poliţie, unde a recunoscut faptul că a primit de la reclamant sumele de bani menţionate, pentru intermedierea încheierii contractelor de muncă în Germania. Pârâtul a mai arătat că nu cunoaşte datele de identificare ale angajatorului german (singurele persoane cu care ţinea legătura fiind administratorii firmei angajatoare – una de origine turcă – Sally, şi una pe numai Remus), iar sumele de bani primite (de la reclamant şi de la alte persoane) le-a trimis angajatorului german prin transfer bancar – fără a pune însă la dispoziţia organelor de poliţie acte doveditoare, motivând că le-a pierdut.

Pârâtul a fost citat iniţial la adresa indicată de reclamant, respectiv în loc. Sighişoara, str. Izvorului, nr. 14, jud. Mureş, cu menţiunea personal la interogator. Întrucât procedura de citare s-a îndeplinit cu pârâtul prin afişare la domiciliu, ulterior, a fost citat şi prin afişare la uşa instanţei, şi la numerele administrative 14 (astfel cum a indicat reclamantul) şi nr. 20, pe str. Izvorului, din Sighişoara, jud. Mureş. Conform adresei înaintate la dosar de S.P.C.L.E.P. Sighişoara, pârâtul domiciliază în prezent la numărul administrativ 20, şi astfel cum se observă din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare (emise pentru toate cele trei adrese – respectiv str. Izvorului nr. 12, 14 şi 20 - f.43,44,45) pentru termenul de judecată din data de 21.03.2012, pârâtul le-a primit personal, semnându-le de primire, astfel că instanţa apreciază că procedura de citare a pârâtului a fost legal îndeplinită de la primul termen de judecată acordat în cauză.

Pârâtul ….. nu a înţeles să formuleze întâmpinare, şi nici nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi exprima poziţia cu privire la cererea reclamantului, sau pentru a formula apărări.

Potrivit dispoziţiilor art. 969 C.civ. din 1864 aplicabile în cauză (raportat la data încheierii înţelegerii dintre părţi - contract nenumit), convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 942 C.civ. din 1864, contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic.

Se reţine de către instanţă că factorul esenţial al contractului este acordul de voinţă al părţilor, în principiu, încheierea oricărui contract fiind liberă. În prezenta speţă, se pune în discuţie un contract sinalagmatic, consensual, încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla lor manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului.

Părţile nu au înţeles să însoţească manifestarea de voinţă cu un înscris în care să o consemneze, pentru a-şi asigura un mijloc de probă privind încheierea şi conţinutul acestuia. Însă raportat la prev. art. 1191 coroborat cu art. 1197 C.civ. din 1864, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către reclamant (f.7-9) din care rezultă expedierea sumelor de bani pretinse, precum şi relaţiile comunicate de către B.R.D. – Groupe Societe Generale (f. 29, 46, 53) şi Banca Transilvania (f. 39, 52) – apreciate de către instanţă ca reprezentând început de dovadă în contra pârâtului, se constată că încheierea contractului afirmat de către reclamant este dovedită.

De asemenea, potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi, a relaţiilor comunicate de către Secţia 3 Poliţie Rurală Agnita, şi totodată, raportat la poziţia de pasivitate a pârâtului care a fost citat cu menţiunea personal la interogator, instanţa dând eficienţă prev. art. 225 C.pr.civ., se constată că într-adevăr, pârâtul nu a înţeles să îşi execute obligaţia asumată.

Caracteristica esenţială a contractului sinalagmatic o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin părţilor. Reclamantul a înţeles să îşi execute propria obligaţie (sumele de bani expediate de acesta fiind ridicate de către pârât), însă pârâtul nu şi-a executat obligaţia la executarea căreia s-a obligat, nefiind invocată de către acesta imposibilitatea fortuită de a-şi executa obligaţia ce-i revenea.

Prin urmare, sancţiunea neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic este rezoluţiunea contractului, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Instanţa are în vedere atât prev. art. 1020 C.civ. din 1864 (condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său), cât şi faptul că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel că desfiinţarea contractului se impune.

Din probele dosarului rezultă că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia până la data de 20.09.2011 (astfel cum părţile s-au înţeles), neexecutarea fiindu-i imputabilă, iar culpa pârâtului este prezumată, potrivit art. 1082 C.civ. din 1864. Deşi simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligaţia nu îl pune pe pârât în întârziere, manifestarea de voinţă din partea reclamantului, poate fi făcută în acest sens, prin însăşi prezenta cerere de chemare în judecată.

Faţă de toate aceste aspecte de fapt şi de drept, instanţa apreciază acţiunea civilă formulată de reclamant ca fiind întemeiată, sens în care o va admite şi va dispune obligarea pârâtului să restituie reclamantului suma de 1073 lei (637 lei + 436 lei), precum şi suma de 150 euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii – reprezentând prestaţia executată de către reclamant.

Instanţa are în vedere faptul că acestea sunt sumele de bani cu privire la care s-au înţeles părţile, încasate de către pârât, cheltuielile pentru efectuarea plăţii (respectiv comisioanele de expediere) fiind în sarcina reclamantului – conform dispoziţiilor art. 1105 C.civ. din 1864.

Aflându-se în culpă procesuală, faţă de soluţia de admitere a acţiunii civile formulate de reclamant ce urmează a se pronunţa, în conformitate cu prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi admisă cererea reclamantului, şi va fi obligat pârâtul să plătească acestuia suma de 258,80 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând: 155,80 lei – taxa judiciară de timbru – chitanţa nr. 200140/21.12.2011 – f.12;  3 lei – timbrul judiciar, 100 lei – onorariu avocat, chitanţa 155/13.12.2011 – f.6.