Apel. Tardivitate. Noul Cod de procedura civilă. Comunicare sentinţă la sediul procesual ales.

Domeniu: Drept procesual civil

Apel. Tardivitate. Noul Cod de procedura civilă. Comunicare sentinţă la sediul procesual ales.

 În aceste condiţii, deşi se pretinde indicarea unui sediu procesual ales în cuprinsul întâmpinării, la care nu s-a făcut comunicarea, în lipsa unei dovezi privind depunerea acestui înscris la dosar şi a indicării unui sediul procesual, susţinerea nu poate fi primită.

 Art. 468 coroborat cu art. 184 C.proc.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 120 din 22.01.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 13.06.2014 sub nr., reclamanţii P.S.I. şi P.M.C. au chemat în judecată pe pârâta V.R. SA solicitând constatarea caracterului abuziv şi, prin urmare, nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 5.1 lit. a, art. 5.1 lit. c, art. 5.1 lit. e din Contractul de credit nr. 0160532/11.08.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumelor nedatorate încasate în temeiul clauzelor nule,  obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele plătite, nedatorate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că părţile au încheiat contractul de credit nr. 0160532/11.08.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 129.000 euro în vederea achiziţionării unei locuinţe, ce urma a fi restituit în rate lunare care vor cuprinde creditul şi costul acestuia.

Conform graficului de rambursare la momentul acordării creditului rata lunara a fost de 1,336.68 euro, in care era inclusa suma de 327.66 euro- comision de risc si 232.02 comision de rezerva.

Reclamanţii precizează faptul că, la data de 18.12.2013, a avut loc o negociere cu S.C. V. R. S.A.- A. B. M., la solicitarea acestora, iar prin procesul-verbal încheiat cu ocazia negocierii, Banca a făcut o oferta de costuri care nu au fost in concordanta cu solicitările reclamanţilor.

Ceea ce propus Banca a fost eliminarea comisionului de risc începând cu 01.01.2014, dobânda Euribor 3M+6,8% p.a.

Banca nu a acceptat restituirea comisioanelor abuzive, achitate de la momentul încheierii convenţiei, si mai mult conform noului grafic de rambursare a creditului reclamanţii au constatat ca dobânda era mult mai mare decât la momentul iniţial al încheierii convenţiei, ceea ce i-a făcut sa înţeleagă ca acele comisioane pe care le-ar elimina se regăsesc in dobânda mult mai mare.

Clauzele contractuale din cuprinsul convenţiei de credit contestate îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate abuzive, drept pentru care trebuie sa se constate nulitate lor absoluta si înlăturarea lor din cuprinsul convenţiei.

Comisionul de risc nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata, care pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienţilor, aduce atingere si mediului concurenţial al băncii.

Clauzelor contractuale le lipseşte caracterul negociat, iar disimularea sporului de dobânda sub denumirea de comision - echivalează cu un dol.

Comisionul de risc, de administrare garanţii de rezerva minima obligatorie, reprezintă o dobânda mascata, disimulata sub denumirea de comision.

Comisionul de risc nu reprezintă un cost actual al creditului, banca ii încasează lunar si nu ii returnează consumatorului bun-platnic după unul sau mai mulţi ani de derulare a contractului fără incidente de plata. Banca îşi asigura o serie de mecanisme de protecţie im potriva riscului de neplata, ceea ce demonstrează odată in plus ca acest comision de risc este abuziv.

Comisionul de rezerva minima reprezintă o dobânda mascata, pentru satisfacerea unor obligaţii pe care legea le-a pus exclusiv in sarcina băncii si nu reprezintă un preţ pentru serviciile prestate de banca, deoarece clientul nu primeşte nimic in schimb.

În drept: dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Legii 296/2004, art. 970 şi următoarele Cod Civil.

Prin sentinţa civilă nr. 11829 din data de 03.11.2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civila formându-se astfel dosarul cu nr..

Prin sentinţa civilă nr. 2387/08.05.2015 cererea a fost admisă în parte, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în Convenţia de credit nr. 0160532/11.08.2008 la art. 5.1 lit. a din Condiţiile Speciale-comisionul de risc, art. 5.1 lit. c din Condiţiile Speciale-comisionul de administrare garanţii, art. 5.1 lit. e din Condiţiile Speciale-comisionul de rezervă minimă obligatorie, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor şi a fost obligată pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor achitate în baza clauzelor anulate, de la data încheierii contractului până la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente sumelor restituite în baza clauzelor declarate nule, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei.

A reţinut Tribunalul că între părţi s-a încheiat convenţia de credit nr. 1060532/11.08.2008, dispoziţiile Legii nr. 193/2000 fiind incidente raportului juridic stabilit între părţi.

Statuând asupra aplicării dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 în cazul convenţiei de credit încheiate între părţi, instanţa constată indiscutabil că acest act juridic are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de exprimare al voinţei părţilor, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamanţii, ci au fost preformulate de către bancă. Instanţa nu poate considera că actul juridic încheiat între părţi este un contract negociat, din moment ce în cazul acestuia părţile discută şi negociază toate clauzele sale, fără ca din exteriorul voinţei lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziţie contractuală. Aflat pe poziţie diametral opusă, contractul de adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parţial numai de către una dintre părţile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.

Clauza prevăzută la art. 5 lit. a din Condiţiile Speciale ale convenţiei de credit vizează Comisionul de risc, şi se apreciază că riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum şi obţinerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Având în vedere inclusiv dispoziţiile art. 3.5 din Condiţiile Generale, instanţa constată că terminologia folosită – comision de risc, nu este descrisă în cuprinsul condiţiilor generale ale contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamantul să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motivaţia perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condiţiilor speciale, nici în cel al condiţiilor generale ale convenţiei de credit.

În privinţa condiţiei dezechilibrului semnificativ, instanţa constată că achitarea unui comision, lunar şi care are o valoare deloc neglijabilă în raport de costurile creditului (circa ¼ din valoarea creditului) creează un dezechilibru semnificativ. Astfel, pe întreaga perioadă de derulare a creditului, comisionul de risc se ridică la suma de 76.056,21 euro raportat la suma totală de rambursat în valoare de 356.612,44 euro ( grafic rambursare f. 71 dosar judecătorie).

Clauzele în discuţie nu respectă exigenţele bunei credinţe deoarece inserarea comisionului de risc a vătămat interesele legitime, patrimoniale ale reclamantei prin majorarea considerabilă a ratei lunare.

Clauza prevăzută la pct.5 lit.c din Contract - Condiţii speciale - Comision administrare garanţii - are următorul conţinut: „RON 694,53 (contravaloarea a EUR 200) din care echivalentul în RON al sumei de 125 euro datorat şi plătit la data de 11.08.2008 şi al sumei de 75 euro datorat şi plătit la data semnării prezentei convenţii de credit.”

În cuprinsul clauzei prevăzute la art. 5 lit.c din Condiţii Speciale nu se face nici o referire la serviciul prestat de bancă în schimbul respectivului comision, aspecte de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor .

În aceste condiţii, instanţa apreciază că dispoziţiile clauzei prev. pct.5 lit.c din Condiţii Speciale- comision de administrare garanţii- au un caracter abuziv, fiind descrise de o manieră ambiguă, ce lasă o largă marjă de apreciere pârâtei, în ceea ce priveşte obligaţia asumată de bancă, fapt ce contrazice echilibru contractual .

Clauza prevăzută la pct.5 lit.e din Contract- Condiţii speciale (Comision de rezervă minimă obligatorie), motivaţia acestui comision (expusă la pct.3.12 Condiţii Generale ) rezultă că a fost instituit pentru executarea de către banca ca obligaţiei sale de a constitui o rezervă minimă obligatorie în monedă naţională şi în valută la BNR.

Obligaţia oricărei societăţi ce desfăşoară activităţi bancare, pe teritoriul României, de a constitui o rezervă minimă este instituită de Regulamentul BNR nr.6/2002, care prevede de altfel că pentru sumele depuse cu titlul de rezervă minimă obligatoriu, instituţiile de credit primesc şi dobândă (art.15 din Regulament).

În acest context, instanţa constată că acest comision nu reprezintă preţ pentru serviciile prestate de pârâtă în temeiul convenţiei deoarece reclamanţii nu privesc în contrapartidă nici un serviciu ci reprezintă, în realitate, o dobândă mascată, care se adaugă la dobânda stabilită pentru credit pentru satisfacerea propriilor obligaţii instituite de către legiuitor în sarcina exclusivă a băncii. De asemenea, se constată faptul că banca îşi rezervă dreptul de a modifica acest comision dacă obligaţia sa legală creşte sau se diminuează.

Clauza prevăzută la art. 5 lit.b din Condiţii Speciale- Comision de rambursare în avans, nu determină un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor întrucât banca, la momentul acordării creditului, şi-a previzionat, evaluat, beneficiile şi costurile acestui contract raportat la întreaga perioadă contractată, iar urmare a achitării anticipate a creditului, banca pierde o parte din acele beneficii iar clientul se bucură în aceeaşi măsură de un avantaj prin neplata dobânzii şi costurilor accesorii pe întreaga perioadă contractată.

În acest context perceperea unui comision de rambursare anticipată la o valoare ce nu depăşeşte 2% din capital ( în cazul rambursării în primii 5 ani) sau 1% (în cazul rambursării ulterior primilor 5 ani), nu apare ca fiind de natură a crea un dezechilibru între drepturile părţilor, în condiţiile în care rambursarea anticipată a creditului, prevăzută ca o dispoziţie în favoarea clientului este echilibrată prin plata acestui comision ce are ca scop compensarea pierderii beneficiilor preconizate de bancă.

Ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a, c, e, cin Condiţiile Speciale ale contractului şi potrivit disp. art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanţa apreciază că respectivele clauze sunt nule absolut, clauze care, în temeiul art. 6 din Legea nr.193/2000 nu mai produc efecte asupra consumatorilor, contractul de credit putând continua şi în absenţa clauzelor  considerate abuzive.

In ceea ce priveşte petitul referitor la rambursarea către reclamanţi a sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule principiul restituito in integrum impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate să fie restituit.

Împotriva acestei soluţii au formulat la data de 20.10.2015 cale de atac pârâta solicitând modificarea în partea a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată în integralitea căi de atac şi pe cale de consecinţă admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând calea de atac raportat la excepţia tardivităţii invocată din oficiu de către instanţă, se reţine:

Sentinţa atacată cu apel a fost comunicată la data de 03.09.2015 la sediul din P.-N. T. nr. 42, Bucureşti, sector 2 (fila 39 ds. Tribunal), fiind recepţionată de funcţionarul însărcinat de cu primirea corespondenţei conform art. 155 coroborat cu art. 162 Ncpc. Calea de atac a fost depusă la oficiul poştal la data de 20.10.2015 (fila 12 verso dosar apel).

Cât priveşte apărarea apelantei privind necomunicarea hotărârii la sediul procesual ales indicat în întâmpinare se reţine faptul că în dosar nu a fost depus un astfel de act de procedură.

Concluzia este trasă observându-se atât sistemul informatic, unde un astfel de act nu apare înregistrat, dar şi analizând rezoluţiile aflate la dosarul Judecătoriei (fila 1 şi 31 dosar) unde nu apare o dispoziţie de comunicare a întâmpinării, ci, după comunicare acţiunii, s-a stabilit direct termen de judecată.

Într-adevăr în sentinţa judecătoriei apare menţionat un astfel de act (fila 42), iar Tribunalul a încercat să lămurească acest aspect la cererea părţii adverse, solicitând chiar apelantei depunerea întâmpinării (fila 12, 13 dosar Tribunal), solicitare neonorată de către parte. Pentru termenul din data de 17.04.2015, apelanta fiind citată la sediul la care i-a fost comunicată sentinţa (fila 19 dosar Tribunal), s-a prezentat pentru această parte avocatul care a luat act de dispoziţiile instanţei, nefăcând nici o menţiune, nedepunând nici un înscris cu privire la acest aspect (fila 23 verso).

În aceste condiţii, deşi se pretinde indicarea unui sediu procesual ales în cuprinsul întâmpinării, la care nu s-a făcut comunicarea, în lipsa unei dovezi privind depunerea acestui înscris la dosar şi a indicării unui sediul procesual, susţinerea nu poate fi primită.

În speţă, termenul de apel s-a împlinit la data de 05.10.2015, conform art. 468 coroborat cu art. 184 Ncpc, depunerea la data de 20.10.2015 fiind făcută în afara termenului de apel, motiv pentru care, raportat la considerentele anterioare, a respins apelul formulat de apelanta – pârâtă, ca tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare