Procedura insolvenței. Apel. Confirmarea planului de reorganizare. Neîndeplinirea condițiilor impuse la art. 139 din Legea nr. 85/2014.

Procedura insolvenței. Apel. Confirmarea planului de reorganizare. Neîndeplinirea condițiilor impuse la art. 139 din Legea nr. 85/2014.

Secția a II-a civilă  - Decizia nr. 93/05  februarie 2016

Prin Decizia nr. 93/2016 a fost admis apelul declarat de creditoarea BT SA - Sucursala S., împotriva Sentinţei nr. 683/C/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ………. al Tribunalului …….. şi, în consecinţă, a fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins cererea CII  M.S.Ş., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC A. SRL, de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei şi au fost înlăturate restul măsurilor dispuse.

Pentru a decide astfel, judecătorul sindic a reținut că:

Prin Sentinţa nr. 683/C/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……... al Tribunalului ……., în baza art. 139 lit. B coroborat cu art. 132 şi urm. din Legea nr.85/2014, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC A. SRL, întocmit în procedura insolvenţei deschisă faţă de această debitoare prin sentinţa nr. 1168/13.11.2014.

În baza art.141 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr.85/2014, s-a dispus ca activitatea debitorului să fie condusă de administratorul special sub supravegherea administratorului judiciar, în conformitate cu planul confirmat, debitorul fiind obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute de plan.

În baza art.140 alin.6 din Legea nr. 85/2014 a fost obligat debitorul să achite remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 57 alin. 2, art. 61 din Legea nr.85/2014.

S-a pus în vedere administratorului judiciar să îndeplinească obligaţiile stabilite în baza art.144 din Legea insolvenţei nr.85/2014 şi să se prezinte, la termenele stabilite de instanţă, rapoarte asupra situaţiei financiare a averii debitorului şi a cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, care vor fi notificate creditorilor în vederea consultării acestora.

S-a stabilit termen pentru prezentarea raportului trimestrial cu privire la plăţile făcute  creditorilor, în raport de scadenţele stabilite prin plan, la 02.11.2015, în şedinţă publică.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că:

La data de 09.03.2015, administratorului special al debitoarei SC A. SRL a depus planul de reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Administratorul judiciar CII M.S.Ş., în exercitarea atribuţiilor  prevăzute de lege, a întocmit, a comunicat şi a publicat în BPI nr…/22.05.2015 un anunţ privind planul de reorganizare şi a convocat adunarea creditorilor în data de 15.06.2015, în vederea votării planului.

La dosarul cauzei s-a depus Procesul verbal privind votarea Planului de reorganizare al debitoarei  SC A.  SRL din 15.06.2015 şi erata la acest proces verbal, conţinând  îndreptare eroare de redactare.

S-a menţionat în acestea că din categoriile de creditori, şi-au exprimat poziţia cu privire la planul de reorganizare 3 categorii, astfel: 2 pentru, 1 împotriva planului.

Se consemnează faptul că 40,4% din masa credală cu drept de vot sunt pentru planul de reorganizare, iar 35,7% sunt împotrivă. De altfel, aceste procente sunt reliefate pe foaia de calcul ataşată procesului verbal al adunării creditorilor.

Creditoarea  B.T. a solicitat să fie înscrisă poziţia acesteia cu privire la votul categoriei de creanţe chirografare - alţii, considerat ca vot împotriva planului, conform art.138 alin. (3) şi (4), având în vedere că nu şi-a exprimat poziţia nici un creditor din aceasta categorie. În aceste condiţii, consideră că ar exista o egalitate de voturi - 2 pentru şi 2 împotrivă - iar în accepţiunea acestuia, planul nu ar fi trecut.

S-a arătat de administratorul judiciar că, având în vedere faptul că toţi creditorii înscrişi în tabel "sub condiţie" nu au drept de vot, rezultă că masa credală totală care poate exprima votul cu privire la planul de reorganizare este de 1.513.209.24 lei. Din totalul masei credale care poate vota cu privire la planul de reorganizare şi-au exprimat votul 11 creditori, care cumulează o masa credală de 1.339.183 lei, reprezentând 88.50 % din voturile posibil de exprimat. Voturile pe categorii se prezintă astfel: creditori garantaţi - vot negativ (67,5%); creditori salariaţi - vot pozitiv( 100%); creditori chirografari indispensabili - vot pozitiv (100%); creditori chirografari - alţii: nu votează.

S-a arătat că din analiza  planului  rezultă că acesta respectă prevederile art. 133 din Legea nr. 85/2014.

Procesul verbal privind votarea planului de reorganizare nu a fost contestat de către nici unul dintre creditori, conform dispoziţiilor art.48 alin. 8 din Legea nr.85/2014.

Prin urmare, potrivit  dispoziţiilor art.139  lit.B  din Legea nr.85/2014, planul este confirmat în cazul în care sunt trei categorii, iar planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

Constatând că planul denotă şanse obiective de reorganizare, confirmate de administratorul  judiciar al debitoarei, şi că planul  propus de debitoare cuprinde măsurile adecvate pentru punerea în aplicare, în temeiul  dispoziţiilor art. 139  lit. B coroborat cu art. 132 şi urm. din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare, făcând menţiunea că activitatea debitoarei va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea B.T. SA, în calitate de creditor garantat şi preşedinte al comitetului creditorilor, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa neconfirmării planului de reorganizare al debitoarei SC A. SRL, ca urmare a faptului că judecătorul sindic nu a cercetat suficient îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.193 din Legea nr.85/2014 privind confirmarea planului, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a Legii nr.85/2014, prin interpretarea eronată de către judecătorul sindic a acestor dispoziţii legale.

Prin primul motiv de apel, creditoarea a arătat că unul dintre motivele pentru care a acordat votul negativ este faptul că Planul de reorganizare propus de debitoare nu respectă cerinţa expresă prevăzută de art.133 alin. 4 lit. d din Legea nr.85/2014, în sensul că nu prevede ce despăgubiri urmează a fi acordate creditorilor în comparaţie cu valoarea estimată ce ar putea fi primită de către aceştia în caz de faliment.

A precizat că în cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC A. SRL nu s-a efectuat o evaluare a activelor acesteia, aşadar nefiind posibilă efectuarea simulării de faliment, la care face trimitere imperativă legea, şi cu toate acestea planul prevede reducerea creanţelor chirografare, reducere care este absolut arbitrară, fiind lipsită cu desăvârşire de o justificare cel puţin rezonabilă pentru o asemenea măsură. Raportat la lipsa unei evaluări întocmită în procedură, nu rezultă ce valori ale patrimoniului debitoarei s-au luat în considerare pentru a se stabili cât primeşte fiecare categorie de creanţe.

Având în vedere şi dispoziţiile legale incidente, neexistând raport de evaluare, nu există simularea falimentului în planul de reorganizare, făcându-se aprecieri în mod discreţionar de către autorul planului, fără a exista valori reale, care să stea la baza simulării.

A arătat că la pct. 3.3. din Plan autorul acestuia face afirmaţii fără fundament legal, în sensul că ,,în situaţia falimentului valoarea de lichidare obţinută în urma valorificării activului nu va putea fi distribuită integral creditorilor înscrişi în tabelul creanţelor”, fără a se face o evaluare conform art. 61.

A susţinut că este falsă afirmaţia privind avantajul reorganizării judiciare pentru creditorii garantaţi, în sensul că ,,în ipoteza falimentului, acoperirea creanţelor din categoria garantaţilor este doar parţială, gradul de acoperire fiind redus” şi că ,,acest risc este generat în special de lipsa de atractivitate pentru bunurile imobile şi mobile existente în patrimoniul societăţii”, pct. 3.4.1 din Plan.

Astfel, pentru a se putea stabili exact procentul pe care creditorii l-ar lua în caz de faliment (pentru stabilirea valorii de lichidare), trebuia făcută o evaluare la data depunerii planului, de către un evaluator autorizat şi agreat de creditori, membru ANEVAR, nu în mod discreţionar de către autorul planului.

Din declaraţia de creanţă a băncii şi din titlul executoriu, ipoteca reală imobiliară asupra imobilului casă şi teren în suprafaţă de 944 mp, situat în ……………, imobil identificat în CF ………, nr. top ……., proprietatea SC A. SRL, a fost evaluat de către SC E. SRL prin evaluator P.R.C., expert ANEVAR, conform raportului de evaluare nr. …/17.06.2014, la o valoare de piaţă de 741.242 lei.

Prin cel de-al doilea motiv de apel, creditoarea a susţinut că nu se poate stabili existenţa tratamentului corect şi echitabil prevăzut de art. 139 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, mai ales în privinţa creanţelor chirografare reduse integral, reducere de altfel complet arbitrară, dat fiind faptul că nu se ştie cât ar fi primit aceşti creditori în caz de faliment şi dată fiind lipsa simulării acestuia.

A arătat că, nefiind respectată una dintre condiţiile fundamentale în vederea confirmării planului de către judecătorul sindic, cum s-a consemnat şi în obiecţiunile făcute de către creditor la procesul verbal avut în vedere, planul propus de către administratorul special în colaborare cu administratorul judiciar nu poate fi decât unul nelegal.

A motivat că şi dacă s-ar aprecia că acele valori indicate de autorul planului sunt corecte, tot nu se respectă tratamentul corect şi echitabil, care există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: niciuna din categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe, cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. 3 nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului; planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

În cazul planului propus de către administratorul special al debitoarei, o categorie de rang inferior, adică cea a creditorilor indispensabili, primeşte mai mult decât ar lua în caz de faliment, fiind încălcate astfel prevederile legale. Autorul planului trebuia să treacă achitarea în integralitate a creanţelor indispensabili pentru ca această categorie să voteze planul.

Ca atare, consideră că nu este îndeplinită condiţia de tratament echitabil prevăzută de art. 139 alin. 2 lit. c, respectiv categoria creanţelor garantate, defavorizată, respinge planul, iar creditorii chirografari indispensabili primesc în reorganizare mai mult (100%) faţă de ipoteza falimentului (28%).

De asemenea, consideră că planul nu este viabil şi nu poate fi confirmat pentru că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.139 din Legea nr.85/2014 şi consideră că acea categorie a creditorilor indispensabili a fost creată artificial în mod vădit pentru ca debitoarea să-şi uşureze votul pentru ,,trecerea planului”. Precizează că în categoria creditorilor indispensabili apare o persoană fizică T.I., a cărui calitate de creditor indispensabil nu este justificată prin actele existente la dosarul cauzei şi fără ca administratorul judiciar să cerceteze legalitatea înscrierii acestuia în categoria indispensabililor, Legea nr. 85/2014 definind în mod clar ,,creditorii indispensabili”.

Apoi, analizând votul fiecărui creditor prezent ori care şi-a transmis votul prin punct de vedere scris, creditoarea – apelantă a arătat că, potrivit procesului verbal al adunării creditorilor debitoarei din data de 15.06.2015 privind votarea planului de reorganizare al debitoarei, administratorul judiciar a consemnat: Vot negativ 67,5% - creditori garantaţi; Vot pozitiv 100% - creditori salariaţi; Vot pozitiv 100% - creditori chirografari indispensabili; Nu votează - creditori chirografari. Deşi sunt 4 categorii de creanţă, concluzia administratorului judiciar este că planul a fost aprobat cu 2 categorii pentru şi o categorie împotrivă.

Or, debitoarea are patru categoria de creditori care au votat, respectiv garantaţi, salariaţi, indispensabili şi chirografari, şi au votat pentru reorganizare două categorii (indispensabili şi salariaţi), o categorie a votat împotrivă (garantaţii), iar categoria chirografarilor nu au votat deloc – nu şi-au prezentat votul nici pentru nici împotrivă, sens în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 138 alin. 4 din lege: dacă nu s-a prezentat nici un vot din partea acestei categorii nu este îndeplinită condiţia ,,dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută”.

A susţinut că numărul categoriilor de creanţe care trebuie luat în calcul la vot este cel prevăzut în planul de reorganizare, iar nu cel care exprimă efectiv votul, pentru că lipsa de la vot nu echivalează cu inexistenţa categoriei, un argument fiind cel al formulării de la art.139 alin.1 lit. A, care face referire la categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, iar nu la cele prezente.

A arătat creditoarea că a rezultat o consemnare greşită a adevăratei voinţe a Adunării creditorilor debitoarei, întrucât consemnările tind să facă aplicarea art.139 alin.1 lit.B, cu toate că în realitate sunt aplicabile prevederile art.139 alin. 1 lit. C, iar pentru a decide dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile de confirmare trebuie să se stabilească dacă categoria creditorilor indispensabili este defavorizată sau nu.

A motivat că în planul de reorganizare supus aprobării adunării creditorilor se menţionează: 1. Creditorii garantaţi, achitarea în integralitate la nivelul creanţelor înscrise în tabelul definitiv; Creditorii bugetari, achitarea în integralitate; 2. Creditorii salariaţi: achitarea în integralitate; 3.Creditorii chirografari – indispensabili - art. 134 alin. 1: achitarea în integralitate; 4. Creditorii chirografari, celelalte: nu beneficiază de distribuiri în cadrul planului de reorganizare.

Consideră creditoarea că, categoria creditorilor indispensabili nu este defavorizată pentru că reeşalonarea datoriilor s-a făcut cu acordul expres al creditorilor din această categorie, acord exprimat prin votul pozitiv cu privire la planul de reorganizare, iar creanţele sunt achitate în proporţie de 100% prin plan.

Prin urmare, apelanta a solicitat să nu fie confirmat planul de reorganizare, arătând că judecătorul sindic s-a limitat la cercetarea fondului doar prin prisma celor menţionate de către administratorul judiciar, fără verificarea veridicităţii acestora.

A susţinut că se poate observa, din tabelul definitiv, din planul de reorganizare şi din anexa la procesul verbal al adunării creditorilor din data de 15.06.2015, faptul că: - creditorii garantaţi au un procent de 44,65%; - creditorii salariaţi au un procent de 0,21%; - creditorii chirografari indispensabili au un procent de 24,76%; - creditorii chirografari - alţii au un procent de 0,62%; - restul procentului de 29,75% fiind alţi creditori sub condiţie.

Raportat la cele consemnate în procesul verbal al adunării creditorilor din data de 15.06.2015, solicită a se observa că procentul total al celor care au votat pentru reorganizarea societăţii este de 24,79% şi nu de cel puţin 30% din totalul valorii masei credale, pentru a îndeplini condiţia de trecere a planului.

A susţinut şi că nici susţinerea administratorului judiciar, şi motivarea sentinţei de către instanţă cu privire la faptul că B.T. SA nu a contestat procesul verbal al adunării creditorilor conform art.48 alin. 8 din Legea nr.85/2014, nu are relevanţă, întrucât creditorul Banca nu a înţeles să conteste procesul verbal, acesta putând fi contestat pentru nelegalitate. Creditorul B.T. a înţeles să solicite şi să susţină neconfirmarea planului de reorganizare, pentru motivele arătate.

Prin întâmpinare, C.I.I. M.S.Ş., în calitate de administrator judiciar al debitoarei, a solicitat respingerea apelului, motivând în esenţă că apelanta a invocat în concluziile scrise alte motive decât cele ce a cerut a fi menţionate în procesul verbal al adunării din 15.06.2015, că nu s-a respectat termenul în care se putea depune cererea de anulare a hotărârii adunării creditorilor, iar pe fond că planul prezintă avantajele şi situaţia comparativă pentru cazul intrării în faliment şi al reorganizării, planul având la bază situaţia financiară a debitoarei la 31.12.2014, întocmită în urma evaluării imobilizărilor de natura construcţiilor de către un evaluator autorizat, că în faliment se poate ajunge la obţinerea unui preţ situat de cele mai multe ori între 40 – 60 % din valoarea de piaţă şi că activitatea debitoarei nu poate genera suficiente venituri pentru acoperirea tuturor creanţelor chirografare. A mai arătat că persoana fizică amintită de apelantă a acordat debitoarei un credit fără dobândă şi, dacă situaţia ar impune-o, speră ca debitoarea să poată primi un eventual credit de la aceeaşi persoană tot fără dobândă, iar creanţele creditorilor indispensabili sunt defavorizate.

Curtea, analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 1168/cc/2014 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……... al Tribunalului ……. a fost admisă cererea debitoarei SC A. SRL şi, în temeiul art. 71 alin. 1 raportat la art.66 din Legea nr.85/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva acesteia, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu C.I.I. M.S.Ş.

După intrarea debitoarei falite în procedura insolvenţei şi întocmirea tabelului definitiv de creanţe, administratorul special al debitoarei SC A. SRL a întocmit şi propus planul de reorganizare a activităţii debitoarei, plan ce a fost supus votului creditorilor în şedinţa adunării creditorilor din data de 15 iunie 2015.

Planul propus de administratorul special, a fost votat favorabil de 2 categorii de creanţe (cele salariale şi cele ale creditorilor indispensabili), în timp ce categoria creanţelor garantate a dat un vot negativ, iar creditorii chirografari – alţii nu au exprimat niciun vot.

Ulterior şedinţei adunării creditorilor, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus şi votat de creditorii debitoarei, în modalitatea mai sus arătată.

Pentru a se putea dispune confirmarea unui plan de reorganizare este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse la art. 139 din Legea nr. 85/2014.

În speţă, aceste cerinţe nu au fost îndeplinite cumulativ, în mod eronat dispunându-se, prin sentinţa apelată, confirmarea planului de reorganizare.

Referitor la conţinutul planului de reorganizare, se constată că la pct. 3.3. din acesta este prezentată o simulare a distribuirilor ce s-ar face în favoarea creditorilor în cazul falimentului, comparativ cu valorile ce se vor distribui în caz de reorganizare, însă, fără să se fi evaluat activele în procedură, ceea ce ar fi impus desemnarea unui evaluator, a cărui numire şi remuneraţie ar fi trebuit supuse aprobării comitetului creditorilor, în cazul în care acestea urmau a se plăti din averea debitoarei.

Or, potrivit art. 133 alin. 4 lit. d din Legea nr. 85/2014, planul trebuie să menţioneze ,,ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61”.

Prin urmare, chiar dacă ar putea fi justificată afirmaţia din plan, conform căreia, în situaţia falimentului, ,,valoarea de lichidare obţinută în urma valorificării activului nu va putea fi distribuită integral creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţele, valoarea acestor distribuiri urmând a fi influenţată de cheltuielile de procedură în procent de aproximativ 10 %”, în lipsa evaluării, nu rezultă modul de stabilire a sumelor prezentate în simulare.

Cum este absolut necesar ca valoarea estimată ce urmează a se primi în reorganizare, comparativ cu distribuţiile din faliment, să fie calculată în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61, prima critică a apelantei apare ca fondată.

O altă menţiune obligatorie a planului de reorganizare se referă la tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate (art.133 alin. 4 lit. b din lege), putându-se propune, însă, chiar să nu se acorde despăgubiri către această categorie de creditori, cu condiţia ca din raportul de evaluare să rezulte că în caz de faliment aceste categorii nu ar putea primi despăgubiri. Or, un astfel de raport, necesar simulării comparative a distribuirilor în cazul reorganizării faţă de faliment, în speţă nu a existat, evaluările făcute în perioada anterioară neputându-l substitui.

Apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului; d) planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

În art. 138 alin. 3 din lege se prevede că se constituie în categorii distincte următoarele creanţe, care votează separat: a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă; b) creanţele salariale; c) creanţele bugetare; d) creanţele creditorilor indispensabili; e) celelalte creanţe chirografare.

În speţă, condiţia prevăzută de art. 139 alin. 2 lit. c nu este îndeplinită, întrucât  categoria creanţelor garantate, defavorizată, a respins planul, iar creditorii chirografari indispensabili primesc în reorganizare mai mult (100%) faţă de ipoteza falimentului (28%).

În ceea ce priveşte categoria creditorilor indispensabili, aceştia sunt definiţi de art. 5 pct. 23 din Legea nr. 85/2014 ca fiind acei creditorii chirografari care furnizează servicii, materii prime, materiale sau utilităţi fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi de niciun alt furnizor care oferă servicii, materii prime, materiale sau utilităţi de acelaşi fel, în aceleaşi condiţii financiare.

Debitorul trebuie să depună lista conţinând creditorii consideraţi indispensabili împreună cu celelalte documente prevăzute de art.67 alin. 1 din lege, listă ce se anexează, menţionându-se şi creanţele acestora, la Raportul asupra cauzelor întocmit de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, potrivit art.97. Nedepunerea acestei liste conduce la decăderea debitorului din dreptul de a propune, în vederea votării planului de reorganizare, categoria creditorilor indispensabili (art.134 alin. 2 din lege)

Administratorul judiciar poate să confirme, în tot sau în parte, această listă ori o poate infirma, măsura trebuind cuprinsă într-un raport de activitate, care poate fi contestat potrivit legii.

Or, apelanta a înţeles să critice componenţa categoriei creditorilor indispensabili doar în faza confirmării planului, neprecizând dacă a uzat de contestarea acesteia pe cale separată ori dacă nu a fost urmată procedura de propunere şi confirmare.

Cât priveşte votarea planului de reorganizare, din cele patru categorii de creanţe, menţionate în planul de reorganizare (garantate, salariale,  chirografare - indispensabili şi chirografare), au votat pentru reorganizare două categorii (chirografare - indispensabili şi salariale), o categorie a votat împotrivă (garantaţii), iar categoria chirografarilor nu au votat, potrivit procesului verbal al adunării creditorilor debitoarei din data de 15.06.2015.

Neexprimarea vreun vot asupra planului de reorganizare nu echivalează cu un vot pozitiv, ci dimpotrivă, astfel cum rezultă din prevederile art.138 alin.4 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora ,,un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie”.

Sunt astfel aplicabile dispoziţiile art. 139 alin.1 lit. c, în care se prevede că în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

Pe lângă procentul de peste 30% din totalul valoric al masei credale, care au acceptat planul de reorganizare, nu se poate reţine că votul pozitiv cu privire la planul de reorganizare exprimat de categoria creditorilor indispensabili şi prevederea plăţii integrale a creanţelor ar echivala cu acordul acestora asupra reeşalonării datoriilor, ceea ce ar face ca respectiva categorie să nu fie defavorizată, pentru aceasta fiind necesară exprimarea expresă, neechivocă, a acordului cu privire la eşalonare, care să nu rezulte dintr-un fapt conex.

Cu toate acestea, în lipsa îndeplinirii tuturor cerinţelor de legalitate, la care s-a făcut mai sus referire, planul de reorganizare propus de administratorul special şi votat de creditori, nu putea fi confirmat.

În consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a admis apelul creditoarei, declarat în cauză, şi schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare şi a înlăturării restului măsurilor dispuse.

Domenii speta

Spete similare