Anulare proces verbal de contravenţie

Decizie 764/2014 din 26.03.2014


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 764/2014

Şedinţa publică de la 26 Martie 2014

Obiectul cauzei:anulare proces verbal de contravenţie

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 06.08.2012 sub nr.15838/280/2012, petentul (...) a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu intimatul (...) , să dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria (...).

În motivarea plângerii se arată că, în timp ce petentul conducea auto marca Audi A8 cu nr. de înmatriculare (...) în localitatea Drăganu, a fost oprit pentru un control de către un echipaj de poliţie care i-a comunicat că a depăşit viteza legală prin localitatea având 108 km/h. petentul precizează că nu a depăşit viteza legală. Solicită prezentarea probelor în temeiul cărora a fost întocmit procesul verbal de contravenţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile legale în vigoare.

La data de 06.02.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că procesul verbal contestat a fost întocmit pentru săvârşirea contravenţiei prevaz. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 şi sancţionată de art.102 alin.2 lit.e din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 03.08.2012, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7, Piteşti – Rm.Vâlcea, pe raza localităţii Drăganu, auto marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) cu o viteză de 108 km/h, depăşind cu 58 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum, fiind sancţionat cu amendă şi i s-a reţinut permisul de conducere auto în vederea suspendării art.111 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002.

În drept, au fost invocate disp. art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.180/2002, art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, art.109 alin.2 şi 3, art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, art.19 alin.3 din OG nr.2/2001.

Prin sent. civ. nr. 5237/06.06.2013 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dos. nr. 15838/280/2012 s-a respins plângerea contravenţională formulată.

Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca verificând legalitatea procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu. Pe de altă parte, petentul nu a invocat motive de nelegalitate care să atragă sancţiunea nulităţii actului.

Cele 5 fotografii radar, aflate la fila 23, precum şi înregistrarea video depusă la dosar de intimată, atestă fără nici un dubiu că viteza de deplasare a autoturismului condus de petent la data constatării contravenţiei a fost de 107 km/h, ulterior petentul reducând viteza la 106, 105 şi 104 km/h.

Este real faptul că, în procesul verbal de contravenţie, s-a înscris viteza de 108 km/h, iar viteza maximă cu care a rulat petentul a fost de 107 km/h. Acest aspect însă nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenţie întrucât art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 este aplicabil situaţiei de fapt stabilită mai sus, iar amenda în cuantum de 630 lei se încadrează în limitele legale.

Din cuprinsul planşelor foto şi din înregistrarea video rezultă că, în punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent, se aflau construcţii şi deci autoturismul rula în localitate.

De asemenea, buletinul de verificare metrologică nr. (...) emis de către Institutul Naţional de Metrologie Bucureşti infirmă susţinerile petentului, referitoare la faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea a fost înregistrată în mod eronat.

Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, rezultă că cinemometrul de control rutier tip PYTHON II, montat pe autoturismul marca Dacia Logan nr. (...) aparţinând intimatului, cinemometru cu care a fost determinată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, a fost verificat metrologic la data de 29.08.2011 de către Institutul Naţional de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea unei viteze eronate este exclusă.

Astfel cum reiese din atestatul operatorului radar depus la dosar de intimat, rezultă că agentul constatator are calitatea de operator calificat.

Împotriva sentinţei  civile nr. 5237/06.06.2013 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dos. nr. 15838/280/2012 a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea primei instanţe sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează :

1.  A aratat acesta ca nu a rulat cu viteza inregistrata in interiorul localitatii ci in afara acesteia imprejurare ce schimba incadrarea juridica a faptei contraventionale. Este incorecta retinerea instantei de fond potrivit careia s-ar putea stabili amplasamentul aparatului radar din fotografiile depuse la dosar, precum si a inregistrarii video.

2.  Pe de alta parte, nu s-a verificat daca agentul constatator este unul si acelasi cu persoana care a constatat contraventia pentru ca este fizic imposibil ca una si aceeasi persoana sa se afle in doua locuri diferite.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă şi a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

1.  In privinta locului savirsirii contraventiei, Tribunalul retine ca aceasta a avut loc pe raza localitatii Draganu, DN7, km 132.

 Menţiunea din procesul-verbal contestat cu privire la locul amplasării aparatului radar, respectiv Draganu, DN7, km 132, se coroborează cu cea din registrul cu evidenţa constatărilor privind depăşirea vitezei legale din data de 03.08.2012 (fila 23 dos. fond). Potrivit acestui registru, aparatul radar a fost amplasat pe DN7, km 132, în localitatea Draganu.

Deci autovehiculul condus de petent se afla pe raza unei localităţi la momentul în care a fost înregistrat de aparatul radar, localitate ce a fost menţionată şi în procesul-verbal contestat, ca loc al săvârşirii contravenţiei.

Proba contrara revenea petentului recurent pentru ca in aceasta situatie persoana învinuită de săvârşirea faptei nu era pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal ci putea solicita emiterea de relatii de catre  CNADNR, pentru a se dovedi ca punctul de pe DN7, km 132 se afla in afara localitatii.

2.  Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.

Instanţa nu poate reţine critica petentului recurent în sensul că agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind şi operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta, denumite în mod generic agenţi constatatori.

Din această dispoziţie reiese că agentul constatator nu este, astfel cum sugerează petentul recurent, persoana care percepe fapta contravenţională prin propriile simţuri, ci persoana care constată contravenţia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având înţelesul de stabilire şi descriere a faptei contravenţionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula că agentul constatator decide şi asupra sancţiunii, însă, nu condiţionează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simţuri.

O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta şi persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinţă imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situaţii în care nu a fost de faţă la săvârşirea faptei contravenţionale. Dacă ne referim numai la circulaţia pe drumurile publice, această concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal şi a sancţionării conducătorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere că, în regulă generală, agentul de poliţie nu este de faţă la momentul producerii accidentului şi deci, nu constată (percepe) prin propriile simţuri faptele contravenţionale.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar împărtăşi opinia petentului, instanţa constată că, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei. Când însă fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit dispoziţiilor art. 181, alin. 1, poliţistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei.

Din interpretarea gramaticală şi coroborată a celor două texte reiese că, în situaţia în care fapta contravenţională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de poliţistul rutier, deci o persoană care are competenţa de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În cauză, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfăşoare activităţi cu sistemul de supraveghere a traficului şi măsurare a vitezei (atestat, fila 21), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de poliţie folosit la oprire, după ce i s-a comunicat prin staţie viteza înregistrată, fiind respectate, deci, dispoziţiile legale amintite mai sus.

Pentru toate acestea Tribunalul apreciază că recursul aşa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecinţă, în baza art.312 alin.1 şi art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecinţa menţinerii în vigoare a hotărârii primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge recursul declarat de petentul (...) împotriva sentintei civile nr. 5237/06 06 2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 15838/280/2012 intimat fiind (...) , având ca obiect „anulare proces verbal de contravenţie”, ca nefondat. Irevocabilă.Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Martie 2014.