Contestaţie act administrativ fiscal

DOSAR nr. ….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA a II-a  contencios administrativ şi fiscal

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  08.10.2015

SENTINŢA CIVILĂ nr. …..

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: *****

GREFIER: *****

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal formulate de reclamanta ….. în contradictoriu cu pârâta …...

 Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24.09.2015, concluziile fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată,  însă Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul dispoziţiilor art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de …. sub nr. ….. reclamanta ….. în contradictoriu cu pârâta ….. a solicitat anularea în tot a deciziei de impunere nr. …. pentru perioada …., a deciziei de impunere nr. …. pentru perioada …., a deciziei de impunere nr. …. pentru perioada …. şi a deciziei nr. …., emise de către pârâtă.

În motivarea acţiunii, s-a arătat de către reclamantă că prin deciziile contestate pârâta a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a unor sume de bani pe care a înţeles să le conteste nefiind legal şi temeinic calculate, astfel că, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a formulat contestaţie prealabilă in contencios administrativ, înregistrată sub nr. …. şi soluţionată prin dispoziţia nr. ….., prin care care a dispus respingerea contestaţiei cu privire la toate cele patru decizii de impunere în discuţie ca neîntemeiată.

Consideră reclamanta că în mod greşit pârâta i-a respins contestaţia deoarece între aceasta-în calitate de concesionar şi Ministerul Sănătăţii-în calitate de concedent, a fost încheiat contractul de concesiune nr. ….., cu privire la Pavilionul …. (exceptând camera compresoare situată la subsol), culoarul de acces în Pavilionul …., poarta şi ghereta poartă cu intrare din str. …., împreună cu terenul aferent acestor clădiri, situate în incinta …., la adresa din …. având numărul de identificare …. atribuit de Ministerul ….. Urmare a desfăşurării contractului mai sus amintit, reclamanta a primit deciziile contestate.

În ceea ce priveşte decizia de impunere nr. …. pentru perioada …. şi decizia de impunere nr. …. pentru perioada ….., decizii emise prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii reevaluate, reclamanta a menţionat că suma ce îi este impusă spre plată prin acestea este greşită conf. art. 11 din Ordinul nr. …., evaluarea făcută în baza legii vechi, care impunea luarea în considerare, la stabilirea valorii clădirilor, a valorii de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale, nu mai era aplicabilă la 1 ianuarie …., deci nu era aplicabilă nici perioadelor din deciziile de impunere contestate, adică …., ….. Un alt motiv pentru care calculul nu este corect este acela ca acesta este raportat la întreaga suprafaţă a clădirii, astfel cum este aceasta descrisă la …., corpul de clădire (corpul ….) ce face obiectul contractului de concesiune incheiat cu Ministerul …. nefiind intabulat separat, neexistând o dezmembrare a acestui imobil.

În ceea ce priveşte decizia de impunere …. pentru perioada ….., emisă prin aplicarea cotei de impozitare de 10% asupra valorii de inventar a clădirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţa, reclamnata a învederat că este netemeinica şi nelegală deoarece cota de impozitare de 10%, instituită de art. 253 alin. 6 din Codul fiscal, este o cota de impozitare tip sancţiune, care nu-i putea fi aplicata câtă vreme obligaţia ce trebuia îndeplinită aparţine proprietarului clădirii, adică Ministerul …..

În ceea ce priveşte decizia nr. …. referitoare la obligaţiile  de  plata  accesorii  aferente obligaţiilor fiscale,  şi  aceasta decizie este netemeinică şi nelegală, stabilind majorări de întârziere şi penalităţi la plata unor obligaţii fiscale stabilite prin decizii nelegale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 11 din Ordinul nr. …., art. 253 alin. 6 din Codul fiscal.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice alte probe se vor dovedi utile soluţionării cauzei.

Au fost anexate cererii următoarele: decizia de impunere nr. …. decizia de impunere nr. …., decizia de impunere nr. …., decizia nr. …., contestaţia prealabilă nr. ….,  dispoziţia nr. ….; raport de expertiza intocmit de expert tehnic judiciar ….-….; adresa nr. …., răspunsul la adresa nr. …. şi documentaţia aferenta acestuia, contractul de concesiune din ….; jurisprudenţă- Sentinţa nr. …. a Tribunalului …, rămasa irevocabilă prin Decizia nr. …. a Curţii de Apel …..

Legal citată, pârâta …. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia encompetenţei materiale, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat de către pârâtă că la emiterea deciziilor de impunere contestate pentru perioada ……, taxa pe clădiri a fost stabilită prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei; pentru perioada ….. taxa pe clădiri a fost stabilită prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei; pentru perioada ….., taxa pe clădiri a fost stabilită prin aplicarea cotei de impozitare de 10% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei; iar pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenele de plată scadente prevăzute de lege, organul fiscal a calculat obligaţii fiscale accesorii prin decizia nr. …., în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 249 alin 3 din din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedura civila, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

A fost ataşată dosarului documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

La termenul din data de …. a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta, în calitate de concesionar, a încheiat cu Ministerul …., în calitate de concedent, contractul de concesiune nr. …., cu privire la Pavilionul …. (exceptând camera compresoare situată la subsol), culoarul de acces în Pavilionul …, poarta şi ghereta poartă cu intrare din str. …., împreună cu terenul aferent acestor clădiri, situate în incinta …, la adresa din …., având numărul de identificare …. atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, filele …..

Potrivit disp. art. 249 alin 3 din din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare „ pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri „.

În executarea acestei prevederi legale, pârâta a emis decizia de impunere nr. …., fila …., potrivit căreia a stabilit taxa pe clădiri prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei pentru perioada …., decizia de impunere nr. …., fila …., potrivit căreia a stabilit taxa pe clădiri prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei pentru perioada …. şi decizia de impunere nr. …., fila …., potrivit căreia a stabilit taxa pe clădiri prin aplicarea cotei de impozitare de 10% asupra valorii de inventar a clădirii de …. lei pentru perioada …..

Pârâta a emis şi decizia nr. …. pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenele de plată scadente prevăzute de lege, organul fiscal calculând obligaţii fiscale accesorii, filele …..

La stabilirea cotei de impozitare, pârâta a avut în vedere dispoziţiile art. 253 alin 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pe cele ale punctului 54 alin. 1 Titlul IX din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,  care stabilesc că persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii … ani anteriori anului fiscal de referinţă datorează impozit pe clădiri care se calculează pe baza cotei stabilite între 5% şi 10%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare, prin prima reevaluare înţelegându-se reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal …...

S-a avut în vedere că textul de lege, în forma prezentată, a fost modificat prin O.G. nr. 30/2011, începand cu data de …., până la această dată cota fiind stabilita între 1,5% şi 10%.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor pct. 54, alin. 1 şi ale pct. 55, lit. a) şi lit. b) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: „54 - (1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă se calculează pe baza cotei stabilite între 5% şi 10%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se înţelege reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal 2002. 55 Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele: a)în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clădirii; b)în cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, dacă în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul verbal încheiat în urma şedinţei Consiliului de Administraţie s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării şi aceasta a fost înregistrată în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate şi clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administraţie.”

Pârâta a apreciat că în speţa de faţă devin aplicabile şi dispoziţiile punctului 17 dat în aplicarea art. 249 prin Normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(1) Contribuabili, în cazul impozitului pe clădiri, sunt proprietarii acestora, indiferent de clădire şi de locul unde sunt situate în România. Contribuabilii datorează impozitul  pe clădiri şi în situaţia în care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul sau concesionarul datorează chirie ori redevenţă în baza unui contract de închiriere, locaţiune sau concesiune, după caz. (2) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, se datorează taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz. în condiţii similare impozitului pe clădiri. Dacă o persoană juridică -concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare sau de folosinţă - încheie ulterior contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă pentru aceeaşi clădire cu alte persoane, taxa pe clădiri va fi datorată de utilizatorul final. (3) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în acest act nu sunt înscrise valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridice care a hotărât concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii, precum şi data înregistrării în contabilitate a clădirii respective, iar în cazul efectuării unor reevaluări, data ultimei reevaluări, la act se anexează, în mod obligatoriu, un certificat emis de către proprietari, prin care se confirmă realitatea menţiunilor respective.”

Reclamanta a susţinut, pe de o parte, că cota de impozitare de 10%, instituita de art. 253 alin. 6 din Codul fiscal este o cotă de impozitare tip sancţiune, care nu-i putea fi aplicată câtă vreme obligaţia ce trebuia îndeplinită nu-i aparţine, ci proprietarului clădirii, adică Ministerul …. şi, pe de altă parte, că evaluarea făcuta în baza legii vechi, care impunea luarea în considerare, la stabilirea valorii clădirilor, a valorii de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale, nu mai era aplicabilă la 1 ianuarie …., deci nu era aplicabilă nici perioadelor din deciziile de impunere contestate, adică …. şi …. deoarece valoarea declarată de către Institutul pentru …., pentru perioada …. nu este în conformitate cu art. 11 din Ordinul nr. 3471/25.11.2008.

Cu privire la aceste susţineri, tribunalul le apreciază ca fiind neîntemeiate deoarece, pe de o parte, potrivit disp. art. …. din contractul de concesiune nr. ….., reclamanta, în calitate de concesionar, şi-a asumat respectarea reglementărilor aplicabile, înclusiv în materie fiscală, şi, pe de altă parte că dispoziţiile punctului 22 din H.G. nr. 44/2004 erau, pe deplin aplicabile şi la data de 1 ianuarie 2008, întrucât legiuitorul nu a procedat la abrogarea acestora.

Prin urmare, reclamanta, în calitatea sa de concesionar avea şi dreptul dar şi obligaţia de a solicita şi obţine de la proprietar informaţiile referitoare la valoarea de inventar a clădirii, data înregistrării în contabilitate a valorii acesteia, data ultimei reevaluări, informaţii referitoare la suprafaţa închiriată, aşa cum impun dispoziţiile punctului 17 alin 3 din H.G. nr. 44/2004, şi de a le comunica organului fiscal în vederea stabilirii taxei, împrejuraea că reclamanta a procedat la întocmirea unui raport de expertiză extrajudiciară, filele …., nefiind utilă cauzei, câtă vreme valorile ce rezultă din cuprinsul acestuia nu sunt evidenţiate în contabilitatea proprietarului.

În consecinţă, în mod legal pârâta a emis deciziile de impunere nr. ….., şi a respins contestaţia formulată împotriva acestora.

În ceea ce priveşte obligaţiile de plată accesorii stabilite prin decizia de impunere nr. …., tribunalul constată că pârâta, reţinând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale ce îi reveneau în calitate de concesionar al spaţiului din incinta ……, în termenul prevăzut de lege, a procedat la stabilirea retroactivă a obligaţiilor fiscale, prin deciziile de impunere nr. ….., având în veder şi dispoziţiile art. 90 şi art. 91 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora obligaţiile fiscale se stabilesc sub rezerva verificării ulterioare,  iar dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că în mos legal pârâta a emis atât deciziile de impunere cât şi pe cea de respingere a contestaţiei, motiv pentru care, în temeiul art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulate de reclamanta ….. în contradictoriu cu pârâta …….ca neîntemeiată

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08.10.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

********  ********

Red. DS

22.02.2016/4 ex.

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare