Plata unei sume

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 08.05.2015 sub nr. 1957/260/2015, reclamanta CNCF „CFR” S.A. B prin Sucursala Regională CF G a chemat în judecată pârâtul BEJ B J solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să acesta să fie obligat la plata sumei de 893,63 lei reprezentând despăgubiri civile.

De asemenea, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul titlului executoriu sentinţa civilă nr. 1256/20.07.2007 pronunţată de Tribunalul G în dosarul nr. 4381/121/2007, a formulat în anul 2010 o cerere de executare silită împotriva debitorului A N, înregistrată pe rolul BEJ B J sub nr. 3/2011.

În perioada anilor 2011-2014 a formulat cereri pentru continuarea executării silite solicitând totodată executorului judecătoresc comunicarea actelor de executare efectuate din care să rezulte stadiul executării silite. Abia în anul 2014 BEJ B J a comunicat reclamantei faptul că debitorul figurează cu o locuinţă în suprafaţă de 31 mp menţionând că, în situaţia în care debitorul este căsătorit, imobilul este bun comun şi nu poate fi urmărit decât în condiţiile unei acţiuni oblice de împărţire bunuri comune.

Reclamanta a mai arătat că a revenit cu adresa nr. 711/2241/23.05.2014 şi a solicitat lămurirea situaţiei imobilului, însă ulterior BEJ B J nu i-a mai comunicat niciun răspuns şi nici nu există dovada că ar mai fi efectuat acte de executare.

Reclamanta a arătat că pârâtul i-a creat un prejudiciu prin abandonarea executării silite cu care a fost investit în mod legal astfel încât se impune obligarea acestuia la plata sumei ce face obiectul cererii de executare silită.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi art. 1357 din codul civil.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 67,55 lei.

Pârâtul BEJ B J a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul cauzei a arătat că solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâtul a arătat că reclamanta nu poate să-şi satisfacă o creanţă prescrisă printr-o acţiune îndreptată împotriva executorului judecătoresc, precizând totodată că a depus diligenţele necesare pentru identificarea bunurilor şi veniturilor urmăribile.

Pârâtul a depus la dosar procesul-verbal nr. 3 din 07.02.2014 întocmit în dosarul de executare nr. 3/2011.

Prin încheierea din 17.12.2015 instanţa a încuviinţat atât pentru reclamantă cât şi pentru pârât proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de pârâtul BEJ B J instanţa reţine că, potrivit art. 43 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, biroul executorului judecătoresc şi societatea civilă profesională nu sunt persoane juridice. Cu toate acestea, potrivit art. 56 alin. 2 din noul cod de procedură civilă, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Totodată, potrivit art. 40 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, executorii judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor birouri, individual sau prin asociere în baza unui contract de societate civilă.

Instanţa reţine că, capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

Prin urmare, având în vedere considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 56 alin. 2 din noul cod de procedură civilă coroborat cu art. 40 şi 43 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, instanţa apreciază că pârâtul BEJ B J are capacitate procesuală de folosinţă, astfel că urmează să respingă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ B J instanţa reţine că, potrivit art. 36 cod procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul judiciar dedus judecăţii.

Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

Având în vedere că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în pretenţii pe dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 coroborat cu art. 1357 din codul civil instanţa reţine că, în cauza de faţă, există identitate persoana chemată în judecată şi cel care este subiectul pasiv în raportul dedus judecăţii, respectiv BEJ B J, motiv pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ B J În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare(fila 39 dosar), instanţa reţine că în realitate aceasta reprezintă o apărare de fond, pârâtul solicitând respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că reclamanta în calitate de creditor a solicitat executarea silită pentru o creanţă care era prescrisă. În aceste condiţii, instanţa urmează a analiza această apărare a pârâtului odată cu fondul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, potrivit art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

În situaţia în care reclamanta, deşi a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite în dosarul nr. 3/2011, a constatat că acesta refuză să îndeplinească acte de executare în dosarul de executare silită nr. 3/2011 avea deschisă calea formulării unei contestaţii la executare în temeiul art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă prin care să solicite îndeplinirea actelor de executare de către executorul judecătoresc, însă nu a uzat de această procedură. Prin urmare, nu poate solicita obligarea executorului judecătoresc la plata prejudiciului ca urmare a neexecutării debitului ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 3/2011 aflat pe rolul BEJ BJ, în condiţiile în care nu a uzat de toate mijloacele legale pentru continuarea executării silite, respectiv, în speţa de faţă, contestaţia la executare prevăzută de art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă.

Instanţa nu va reţine apărarea pârâtului referitoare la faptul că debitul pentru care reclamanta a solicitat executarea silită era prescris având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că titlul executoriu sentinţa civilă nr. 1256 a fost pronunţată de Tribunalul G în data de 20.07.2007(fila 12, 13 dosar), iar cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc în data de 31.05.2010(fila 11 verso dosar), respectiv înainte de împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CNCF „CFR” S.A. B prin Sucursala Regională împotriva pârâtului BEJ B J ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, în temeiul art. 452 cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Având în vedere că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, instanţa va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare