Minori

Prin acţiunea înregistrată în data de 07.07.2015 sub nr. 2751/260/2015,  reclamantul LDG a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta L R, să i se permită să aibă legături personale cu minora LŞ născută la 03.04.2013 după următorul program: primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, cu luarea minorei la domiciliul său de vineri de la ora 16 până duminică la ora 18, în luna aprilie o săptămână cu luarea minorei la domiciliul său, în luna decembrie o săptămână de Crăciun în anii pari şi o săptămână de Anul Nou în anii impari, cu luarea la domiciliul său, pe perioada verii o lună, respectiv în luna august cu luarea minorei la domiciliul său, precum şi să i se permită să participe la serbările şi evenimentele şcolare şi extraşcolare ale minorei precum şi la ziua de naştere a acesteia..

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin convenţia încheiată în procedura divorţului nr. 6937/01.07.2013 la BNP SL a stabilit cu pârâta un program de vizită în ceea ce priveşte modalitatea de a avea legături cu minora LŞ

De la încheierea acestei convenţii situaţia de fapt s-a schimbat, iar în prezent îi este tot mai greu să aibă legături cu minora. Pârâta lucrează în prezent în B, iar minora locuieşte împreună cu bunicii materni care nu îi permit să ia legătura cu fiica sa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 401 şi următoarele din Codul civil.

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei M, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Pârâta a arătat că minora are vârsta de doi ani şi jumătate şi a sta la această vârstă departe de cei care o cresc şi o îngrijesc aşa cum solicită reclamantul este mult prea mult pentru aceasta deoarece minora nu a stat niciodată singură în preajma reclamantului şi nu a fost despărţită o perioadă atât de lungă de persoanele care o îngrijesc.

Pârâta a mai arătat că reclamantul nu a fost niciodată împiedicat să ia legătura cu minora şi să-şi petreacă timpul în preajma acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 401 din Codul civil.

 La termenul din 11.02.2016, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu anchetă socială.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Potrivit art. 401 alin. 1 cod civil, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin. 2, în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.

De asemenea, potrivit art. 496 alin. 5 teza I din Codul civil, părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia.

Pe lângă a fi un drept al copilului, relaţiile personale reprezintă şi un drept al părintelui care nu locuieşte cu copilul.

Din căsătoria părţilor a rezultat minora LŞ, născută la 03.04.2013, astfel cum rezultă din certificatul de naştere(fila 8 dosar).

Situaţia de fapt învederată de către reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

Astfel, martorul BGV, audiat în prezenta cauză, a declarat că înainte de luna ianuarie 2016 nu a văzut-o pe minoră să vină la locuinţa reclamantului, însă începând cu luna ianuarie 2016 a observat că reclamantul venea periodic cu minora la el acasă o dată pe lună. Martorul a mai arătat că a constatat personal că, atunci când minora venea acasă la reclamant, acesta era afectuos cu minora.

Martorul LDC, audiat în prezenta cauză, a declarat că reclamantul are o relaţie foarte bună cu fiica sa şi îl vedea foarte fericit atunci când urma să se întâlnească cu aceasta, însă aceste întâlniri se desfăşurau destul de rar, nicidecum atât cât şi-ar fi dorit reclamantul. Întâlnirile reclamantului cu minora aveau loc doar atunci când pârâta sau bunicii materni îi permiteau acest lucru şi numai în prezenţa pârâtei sau a unuia dintre bunicii materni.

Martorul CG, audiat în prezenta cauză, a declarat că după divorţul dintre reclamant şi pârâtă, reclamantul a venit la locuinţa sa de foarte multe ori să o viziteze pe minoră, însă până anul acesta nu a luat-o pe minoră la locuinţa lui deoarece aceasta era prea mică. Martorul a mai arătat că, de regulă, reclamantul o vizita pe minoră atunci când pârâta venea acasă de la serviciu.

Din ancheta socială efectuată la locuinţa reclamantului instanţa reţine că acesta locuieşte în casa părinţilor săi, compusă din cinci camere bine mobilate şi îngrijite corespunzător.

Instanţa nu va reţine argumentul pârâtei referitor la faptul că minora nu a stat niciodată singură în preajma reclamantului şi nu a fost despărţită o perioadă atât de lungă de persoanele care o îngrijesc deoarece reclamantul, în calitate de tată al minorei are dreptul de a avea legături personale cu aceasta la locuinţa lui, iar faptul că acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent nu constituie un argument pentru a i se respinge astfel de legături cu minora pentru viitor.

Pentru aceste considerente arătate mai sus, în temeiul art. 401 alin. 1 şi art. 496 alin. 5 cod civil, instanţa va admite acţiunea şi va dispune ca reclamantul să aibă legături personale cu minora LŞ prin luarea acesteia la locuinţa sa în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, începând cu ziua de vineri ora 16 şi până duminică la ora 16, precum şi prin luarea minorei la locuinţa reclamantului o săptămână în luna aprilie, în luna decembrie o săptămână de Crăciun în anii pari şi o săptămână de Anul Nou în anii impari, iar pe perioada lunii august în fiecare an.

De asemenea, stabileşte ca reclamantul să poată participa la serbările şi evenimentele şcolare şi extraşcolare ale minorei LŞ precum şi de ziua de naştere a acesteia.

În temeiul art. 453 cod procedură civilă, instanţa va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare