Obligarea la plata unei sume

Prin acţiunea înregistrată în data de 13.01.2016 pe rolul Judecătoriei M sub nr. 101/260/2016, reclamanta Inspectoratul de Stat in Construcţii-I.S.C. a chemat în judecată pârâta Comuna B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6487 lei reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, respectiv Legea nr. 50/1990 şi Legea nr. 10/1995, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de investitor, a emis autorizaţia de construire nr. 2/27/07.2009 pentru executarea lucrărilor de construcţii pentru investiţia de extindere şi amenajare sediu Primăria B, jud. B. În cuprinsul acestei autorizaţii este inserată, conform Legii nr. 50/1991, obligaţia titularului autorizaţiei de a anunţa data începerii lucrărilor autorizate, prin trimiterea înştiinţării conform formularului anexat autorizaţiei la inspectoratul în construcţii teritorial, împreună cu dovada achitării cotei legale de 0,1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

În temeiul art. 267 alin. 14 lit. b) din Legea nr. 571/2003, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale. În acest scop, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală a lucrărilor.

Pârâta, în calitate de investitor avea obligaţia de a achita, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 50/1990, o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor, reprezentând cheltuieli pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar potrivit alin. 2, pentru întârzierea la plata acestor sume se plătesc penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere, fără să depăşească suma datorată. Totodată, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, cota stabilită la alin. 1 se aplică diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

De asemenea, potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi lucrărilor prevăzută la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele proprietate. Potrivit alin. 2, întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

Reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a executat obligaţiile de plată pe care le avea în temeiul dispoziţiilor legale arătate mai sus, astfel că a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6487 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Codul Fiscal şi Codul de procedură fiscală.

În susţinerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii. Pârâta a arătat că la data de 27.07.2009 a fost emisă autorizaţia de construire nr. 2 pentru „extindere şi amenajare sediu primărie comuna B.”, iar conform devizului general privind cheltuielile necesare investiţiei, valoare acesteia a fost estimată la suma de 525384 lei. În vederea stingerii obligaţiei de a plăti cota de 0,1%, respectiv a sumei de 525 lei, la data de 03.08.2009, UAT B a achitat cu O.P. nr. 265 suma de 613 lei, în plus cu 88 lei.

Ordinul de începere a lucrărilor nr. 2315 a fost emis la data de 10.08.2009. Ulterior, la data de 02.04.2010, UAT B. a achitat cu O.P. nr. 105 suma de 808 lei reprezentând o parte din valoarea cotei de 0,7%.

Lucrarea a fost recepţionată la data de 14.05.2010 când s-a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 1188 în care s-a menţionat valoarea finală a investiţiei de 405448,4 lei fără TVA, investiţia realizându-se cu o economie de 119935,6 lei.

Datorită bugetului limitat, UAT B. a avut fonduri insuficiente să achite constructorului contravaloarea integrală a lucrărilor efectuate şi reclamantei diferenţa din cota de 0,7%. Prin notificarea nr. 45240/23.12.2010, reclamanta a somat pârâta să achite suma de 2838,13 lei, fără să ia în calcul plata deja făcută. La data de 30.12.2015, UAT B. a plătit suma solicitată fără să scadă plata deja făcută de 808 lei, astfel că a achitat în plus suma de 896 lei reprezentând 88 lei cota de 0,1% conform Legii nr. 50/1991 şi 808 lei cota de 0,7% conform Legii nr. 10/1995.

Pârâta a mai arătat că reclamanta poate solicita doar penalităţi pentru perioada 04.05.2010-30.12.2015, restul obligaţiilor pârâtei fiind achitate.

În drept, au fost invocate prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 10/1995.

Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că pârâta a achitat în parte debitul solicitat, rămânând de plătit suma de 1822,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente cotei de 0,7% datorată conform art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta Inspectoratul de Stat in Construcţii-I.S.C. a solicitat obligarea pârâtei Comuna B. la plata sumei de 1822,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere la cota de 0,7% în valoare de 20130 lei.

Potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi lucrărilor prevăzută la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele proprietate. Potrivit alin. 2, întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

Instanţa reţine că valoarea declarată la terminarea lucrărilor a fost de 405448,40 lei, cota de 0,7% calculată în temeiul art. 40 din Legea nr. 10/1995 fiind de 2838,13 lei. Această sumă a fost achitată de pârâtă cu O.P. nr. 717/30.12.2015. Având în vedere că pârâta a achitat suma de 808 lei cu O.P. nr. 105/02.04.2010, rezultă că pârâta mai avea de achitat o diferenţă de 2030 lei reprezentând cota de 0,7% calculată conform art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Având în vedere că pârâta nu a achitat cota de 0,7%, reclamanta a calculat pentru suma de 2030 lei penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15%/zi pentru perioada 14.05.2010-23.12.2015, respectiv între data recepţiei la terminarea lucrărilor şi notificarea pârâtei, rezultând un debit în valoare de 6196,57 lei. Deoarece potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 50/1990, penalităţile de 0,15% pe zi de întârziere nu vor putea depăşi suma datorată rezultă că penalităţile datorate de pârâtă reclamantei sunt în cuantum de 2030 lei.

Totodată, instanţa reţine că pârâta a achitat o sumă de bani mai mare la cota de 0,1% faţă de valoarea declarată la terminarea lucrărilor, respectiv cu 207,14 lei mai mult decât datora în realitate, astfel încât din cuantumul penalităţilor urmează a fi scăzută suma de 204,14 lei.

Instanţa, reţinând că reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, va admite acţiunea formulată de reclamanta Inspectoratul de Stat în Construcţii-I.S.C. în contradictoriu cu pârâta comuna B. prin primar, şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1822,86 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Domenii speta

Spete similare