Contraventii, Legea 50/1991, cazurile de nulitate absoluta prevazute la art. 16,17 din og 2/2001, titularul contractului de antrepriza

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR. …

SENTINŢA CIVILĂ NR. …/2014

Şedinţa publică din 22 decembrie 2014

Preşedinte : …

Grefier : …

S-a luat în pronunţare plângerea contravenţională formulată de petenta A. SRL împotriva intimatei Oraşul Ineu prin primar, pentru anulare proces-verbal de contravenţie.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care, se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut la termenul din 15 decembrie 2014, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea hotărîrii, pentru termenul de azi.

I NS T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 15 septembrie 2014, legal timbrată, petenta societatea A. S.R.L., cu sediul în …, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. …, CUI …, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat G.R., cu sediul profesional în … a solicitat în contradictoriu cu intimatul Oraşul Ineu prin Primarul Oraşului Ineu cu sediul în Ineu, strada Republicii, nr.5, judeţul Arad, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.2/28.08.2014 prin care i-a fost aplicată amenda în sumă de 8.000 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

În fapt, petenta arătă că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat, a fost sancţionată la plata unei amenzi în sumă de 8.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Pentru aplicarea acestei sancţiuni, agentul constatator a reţinut că la şantierul „extindere conductă gaz natural Mocrea” a efectuat lucrări în asfalt fără executarea subtraversării încălcând astfel prevederile Autorizaţiei de construire nr.11/05.03.2014.

Învederează petenta că, art.26 alin.1 lit.b din Legea 50/1991 se referă la executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art.3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b, c, e şi g, precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art.7 alin.15 de către investitor şi executant.

Totodată, arată că la art.3 lit.c din Legea nr.50/1991 are în vedere următoarele lucrări : lucrările de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri de reţele de utilităţi, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţire funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum de reabilitare şi retehnologizare a celor existente.

Mai arată că, autorizaţia de construire nr.11/05.03.2014 s-a eliberat pentru executarea lucrărilor de construire pentru extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu şi realizarea unui branşament pentru alimentarea cu gaze naturale a spitalului de psihiatrie Mocrea, fiind evident astfel că, lucrările pentru care i s-a eliberat autorizaţia de construire, se încadrează în sfera lucrărilor descrise la art.3 lit.c din Legea nr.50/1991.

Prin urmare, consideră că, în condiţiile în care sancţiunea s-a aplicat în temeiul art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, iar acest text de lege prevede în mod expres o excepţie cu privire la lucrările prevăzute la art.3 lit.c, iar lucrările pentru care s-a emis autorizaţia de construire sunt lucrările prevăzute la art.3 lit.c, prin urmare, agentul constatator, în mod eronat a încadrat lucrarea la cele de la art.26 alin.1 lit.b şi în mod eronat a aplicat sancţiunea în baza acestui text de lege.

Susţine de asemenea că, agentul constatator, în mod cu totul eronat a considerat că s-au încălcat prevederile autorizaţiei de construire nr.11/05.03.2014, arătând că lucrările executate se încadrează în prevederile tehnice ale autorizaţiei de construire şi solicită ca agentul constatator să indice, în mod concret, ce reglementare  din autorizaţia de construire a fost încălcată.

În continuare, arată că deşi firma A. SRL are calitatea de antreprenor în executarea lucrărilor prevăzute în Autorizaţia de Construire nr.11/05.03.2014, lucrările în legătură cu care s-a constatat încălcarea autorizaţiei de construire şi s-a emis procesul-verbal de sancţionare a contravenţiilor, nu au fost executarea de societatea petentă ci de o altă firmă de construcţii care are calitatea de subantreprenor.

Susţine că, în condiţiile în care răspunderea contravenţională este o răspundere personală, iar în cazul în care destinatarul normei legale înţelege să nu se conformeze obligaţiei edictate de aceasta, sancţiunea prevăzută i se va aplica acestuia, în cazul petentei, sancţiunea, pentru eventuala încălcare a autorizaţiei de construire, trebuia să se aplice acelei firmei care, în mod concret a executat lucrările şi care, în calitate de subantreprenor întocmai ca firma A. în calitatea de antreprenor, era obligată să execute lucrările la care s-a angajat, conform prevederilor autorizaţiei de construire.

În final, arată că persoana care a semnat procesul-verbal de contravenţie din partea firmei A., C.La., deşi este angajată a firmei petente, nu are calitatea de reprezentant al societăţii în sensul prevăzut de OG nr.2/2001. Acesta a şi fost motivul pentru care, procesul-verbal de contravenţie a fost semnat fără obiecţiuni adică fără să se facă referire la cele arătate mai sus, în prezenta plângere.

Prin urmare, petenta solicită admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat.

În drept, plângerea s-a întemeiat pe disp.art.1, art.16, art.31 din OG nr.2/2001, art.3, art.26 din Legea nr.50/1991.

În probaţiune, petenta a depus la dosar: procesul-verbal de contravenţie nr.2 /28.08.2014 f.5-6, copie autorizaţie de construire nr.11/05.03.2014 emisă de Primăria oraşului Ineu f.7-8, copie notă de inventar f.9, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru f.10, împuternicire avocaţială f.11, copie proces-verbal de predare amplasament nr.411/07.07.2014 f.40-41 şi a solicitat audierea martorilor petentei C.G.-L. şi P. C.-G.

 Intimata, prin întâmpinarea depusă la filele 18-20 dosar, a solicitat respingerea plângerii formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.2/28.08.2014, ca fiind neîntemeiată, iar pe fond păstrarea procesului-verbal ca temeinic şi legal de petentă.

Astfel, arată că procesul verbal de constatare a contravenţiei este temeinic şi legal având în vedere că autorizaţia de construire nr.11/05.03.2014 are ca obiect „extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu şi realizarea unui branşament pentru alimentarea cu gaze naturale a spitalului de psihiatrie Mocrea, judeţul Arad”.

Conform Proiectului pentru Autorizarea lucrării de Construcţii, respectiv P.A.C., pagina 2, petenta avea obligaţia să realizeze un anumit număr de subtraversări din punctual de cuplare şi până în punctul unde se va realiza branşamentul, respective 11 subtraversări, 2 de drumuri judeţene DJ 792, DJ 792D, 7 drumuri secundare pentru accesul utilajelor agricole, 2 de canale pentru ape pluviale.

Aceste obligaţii au raţiunea de a preveni deteriorarea infrastructurii existente, lucrarea fiind autorizată cu aceste obligaţii tehnice în sarcina executantului, obligaţii pe care acesta le-a cunoscut şi le-a asumat.

Cu privire la încadrarea în norma legală şi aplicarea sancţiunii, arată că s-au avut în vedere prevederile Legii nr.50/1991 rep., respectiv prevederile art.26 alin.1 lit.b din lege, şi anume „executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prev. la art.3, cu excepţia celor prevăzute la lit.b,c, e şi g, precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prev. la art.7 alin.15 de către investitor şi executant”.

La art.3 lit.c, se prevede că „lucrările de construire, reconstruire, , modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri de reţele de utilităţi, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţire funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum de reabilitare şi retehnologizare a celor existente”.

Intimata solicită a se observa, raportat la  obiectul autorizaţiei de construire nr.11/05.03.2014, anume „extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu, şi realizarea unui branşament pentru alimentarea cu gaze naturale a spitalului de psihiatrie Mocrea, judeţul Arad” ,excede lucrările expres şi limitativ prevăzute la art.3 alin.1 lit.c, din Legea nr.50/1991 rep., lucrarea nefiind un simplu branşament sau racord de utilităţi şi nici o lucrare pentru noi capacităţi de transport sau distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, obiectul autorizaţiei fiind în principal „extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu”.

Potrivit art.5, pct.2 din Legea nr.325 din 14 iulie 2006, privind serviciul public de alimentare cu energie termică, agentul termic este definit ca fiind „fluidul utilizat pentru acumularea, transferul termic şi pentru transmiterea energiei termice”, rezultând astfel, în mod evident, faptul că, din punct de vedere legal, energia termică, respectiv agentul termic, prin care se realizează acumularea, transferul şi transportul energiei termice, nu poate fi asimilată sau confundată cu gazul natural sau cu energia electrică, acestea fiind reglementate de către Legea nr.123/2012.

Potrivit art.3, pct.22 din Legea nr.123/10.07.2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale „distribuţie de energie electrică” este definită ca fiind „transportul energiei electrice prin reţele de distribuţie de înaltă tensiune, medie tensiune şi joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 110kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienţi, fără a include furnizarea”, de asemenea, legea m,ai sus amintită reglementează şi defineşte în mod distinct, la art.100 pct.11 biogazul, ca fiind „amestec de gaze de origine biogenă produs prin procese de fermentaţie, gazeificare sau piroliză a unor substanţe organice”, la pct.12, biometanul, ca fiind „biogaz adus la parametrii de calitate pentru a putea fi utilizat în reţelele de transport şi distribuţie în amestec cu gazele naturale”, la pct.33, conducător de transport, în sensul Legii nr.123/2012, fiind „ansamblu format din conducte, inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, care funcţionează în principal în regim de înaltă tensiune, prin care se asigură transportul gazelor naturale între punctele de preluare din conductele de alimentare din amonte, din conductele de interconectare, punctele de preluare din import sau din terminalele GNL, până la punctele de predare la operatorii de distribuţie, la clienţii finali sau în conductele de interconectare”.

Prin urmare, din economia reglementării prin Legea nr.123/2012 şi prin Legea nr.325/2006, rezultă că legiuitorul a făcut o distincţie evidentă între transportul şi distribuţia energiei electrice şi/sau termice şi cea a gazelor naturale, or în speţă, aplicarea prev.art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 rep., s-a făcut în mod corect, transportul gazelor naturale nefăcând obiectul art.3 lit.c din Legea nr.50/1991 rep., aşa cum în mod greşit susţine petenta.

Lucrările care nu au fost executate potrivit autorizaţiei de construire nr.11/05.03.2014 şi PAC au fost executate de către petentă, fapt confirmat şi de către reprezentata acesteia C.L., care a semnat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.2/28.08.2014 fără obiecţiuni.

În probaţiune, intimata a depus copia autorizaţiei de construire nr.11/05.03.2014, f.21-22,copie foaie de capăt emis de SC Gaz Vest SA f.23 şi copie memoriu tehnic f.24-26 dosar.

Examinând legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, din coroborarea probelor de la dosar, instanţa reţine în fapt următoarele:

Plângerea contravenţională a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001, la data de 12.09.2014 (fila 9), procesul-verbal de contravenţie fiind întocmit la data 28.08.2014 (filele 5-6).

În fapt, prin procesul-verbal seria AR URB nr. 0000005 încheiat la data de 28.08.2014, la Primăria Oraşului Ineu, intimata a aplicat petentei SC A. SRL sancţiunea contravenţională principală constând în amendă în cuantum de 8000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută și sancționată de art.26 alin.1 lit.b din Legea nr. 50/1991, rep.

În procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că, petenta a procedat la executarea lucrărilor fără respectarea prevederilor P.A.C. şi a autorizaţiei de construire nr. 11/2014, respectiv efectuarea săpăturilor în asfalt, fără efectuarea subtraversării str. Lacului din oraşul Ineu.

Procesul-verbal este semnat de către petentă, rubrica „Obiecţiuni ale contravenientului”, nefiind completată.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17  din Ordonanţa nr.2/2001 care pot fi invocate de instanţă din oficiu.

Cu privire la susţinerile petentei că procesul verbal a fost încheiat de o persoană care, deşi angajat al societăţii petente nu are calitatea de reprezentant, este de observat că, potrivit considerentelor Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007  pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanţa. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca ,,lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal,, specificându-se ca numai în astfel de situaţii ,,nulitatea se constată şi din oficiu,,.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectarea cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, cel sancţionat având posibilitatea formulării apărărilor pe calea plângerii.

Astfel, în ipoteza expusă de petentă, nulitatea relativă atrage anularea procesului verbal doar dacă vătămarea nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Mai mult, petenta a depus plângere cu privire la cele reţinute în sarcina petentei precum şi cu privire la sancţiunea aplicată, astfel că aspectele menţionate în cuprinsul plângerii cu privire la nelegalitatea procesului verbal, se vor examina în continuare.

Astfel, referitor la susţinerea petentei că agentul constatator, în mod eronat a încadrat lucrarea la art.26 alin.1 lit.b şi în mod eronat a aplicat sancţiunea în baza acestui text de lege, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit autorizaţiei de construire nr. 11/05.03.2014, obiectul autorizaţiei îl constituie în principal ”extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu”, în vederea„ realizării unui branşament pentru alimentarea cu gaze naturale a spitalului de psihiatrie Mocrea, judeţul Arad ”.

Prin urmare, obiectul autorizaţiei de construire nu este inclus în situaţiile de excepţie limitativ prevăzute de art. 26 alin.1 lit.b, astfel cum a precizat în mod just intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, lucrarea efectuată de petentă, nefiind o simplă branşare sau racordare la reţele de utilităţi şi nici o lucrare pentru noi capacităţi de producere, transport sau distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, în speţă fiind vorba de transportul gazelor naturale, acesta nefăcând obiectul art. 3 lit.c din Legea nr. 50/1991.

În ceea ce priveşte calitatea de subiect activ al săvârşirii contravenţiei, instanţa reţine că din procesul-verbal de predare amplasament nr.411/07.07.2014 coroborat cu declaraţiile martorilor C. G. L. şi P. C. G., cel din urmă fiind şi administratorul societăţii petente, rezultă că executarea lucrărilor prevăzute în autorizaţia de construire nr. 11/05.03.2014 a fost efectuată de SC M. O. SRL, în calitate de subantreprenor al petentei.

Cu toate acestea, potrivit art. 1852 alin.2 Cod civil„ În raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă ”, de unde rezultă că, în speţă, petenta este responsabilă de modul în care SC M. O. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile de executare a lucrării autorizate prin autorizaţia de construire nr. 11/05.03.2014, petentei fiindu-i atribuit prin licitaţie proiectul,, Extindere conductă gaz natural Mocrea,, care după accesarea contractului a subantreprenoriat lucrarea altor societăţi, şi, prin urmare, motivul de nulitate invocat de petentă este nefondat.

În fine, deşi conform susţinerilor petentei şi a martorului C. G. L., aceasta din urmă nu deţine calitatea de reprezentant al petentei, instanţa reţine că, petenta nu a dovedit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie, astfel cum impune Decizia nr. XXII/2007 prin care ICCJ, citată anterior, în condiţiile în care martorul C. G. L. este angajata petentei, iar prin plângerea-contravenţională formulată, petenta a avut dreptul şi a invocat o serie de obiecţiuni, considerate importante în vedere justei soluţionări a cauzei, inclusiv prin audierea în calitatea de martor al administratorului societăţii petente.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta petentului de a executa o lucrare în asfalt fără executarea subtraversării,încălcând astfel prevederile autorizaţiei de construire nr. 11/05.03.2014, a fost constatată de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art.16 şi art.34 din OG nr. 2/2001, prin urmare, petenta trebuie să facă dovada unei fapte contrare celei constatate prin procesul-verbal de contravenţie. 

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat contravenţional nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfăşurării procedurii în ansamblul său şi asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanţa naţională a aşteptat de la reclamant să inverseze prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanţelor naţionale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligaţia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept pe care Convenţia nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag.

Potrivit jurisprudenţei Curţii EDO, materia contravenţiilor este asimilată materiei penale, fiindu-i aplicabile garanţiile art. 6 din Convenţia EDO. De asemenea, Convenţia nu se opune unei prezumţii de legalitate și temeinicie a procesului-verbal însă cu două condiţii: sancţiunea prevăzută de lege să nu fie gravă şi să existe posibilitatea administrării de probe in vederea răsturnării prezumţiei de către petent, in acest sens pronunţându-se Curtea EDO în hotărârile Anghel c României, Haiducu c României, Nicoleta Gheorghe c României.

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

Astfel, în cadrul probei cu înscrisuri, petenta a depus la dosar, procesul-verbal de contravenţie nr.2 /28.08.2014 f.5-6, copie autorizaţie de construire nr.11/05.03.2014 emisă de Primăria oraşului Ineu f.7-8, copie notă de inventar f.9, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru f.10, împuternicire avocaţială f.11, copie proces-verbal de predare amplasament nr.411/07.07.2014 f.40-41 şi s-au audiat martorii C.G.-L. şi P. C.-G., propuşi de aceiaşi petentă, fără a prezenta însă o probă pentru a dovedi o stare de fapt contrară celei relatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.

Astfel, este indubitabil că petenta este titularul proiectului,, Extindere conductă gaz natural Mocrea,, după accesarea contractului, acesta a încheiat contracte de subantreprenoriat cu alte societăţi, toate lucrările fiind însă destinate finalizării proiectului contractat de petentă.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că procesul-verbal seria AR URB nr. 0000005 este temeinic și legal întocmit, petenta având obligaţi în calitate de titular al contractului să respecte prevederile autorizaţiei de construire. 

În drept, conform art. 26 alin.1 lit.b din Legea nr. 50/1991 rep.„ Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), c), e) şi g), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant.”

În baza art. 26 alin.2  din Legea nr. 50/1991 „ Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează: de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), e) şi e^1);.”

Cu privire la sancţiunea contravenţională principală aplicată petentei, constând în amendă în cuantum de 8000 lei, instanţa arată că aceasta se încadrează în limitele legale, potrivit art. 26 alin.2  din Legea nr. 50/1991, reprezentând sancţiunea pentru încălcarea obligaţiei legale ce revine unei persoane de a respecta normele legale privind executarea lucrărilor de construire.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, având în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, respectiv împrejurările în care a fost săvârşită fapta, în cauză fiind executată, „extinderea conductei de distribuţie a gazelor naturale presiune redusă existentă în oraşul Ineu şi realizarea unui branşament pentru alimentarea cu gaze naturale a spitalului de psihiatrie Mocrea, judeţul Arad”, scopul acestei lucrări fiind racordarea Spitalului de Psihiatrie din localitatea Mocrea la reţeaua de distribuţie gaze naturale existentă în oraşul Ineu, iar soluţia tehnică aleasă a fost stabilită în conformitate cu reglementările urbanistice în vigoare, în vederea protejării conductei şi evitarea deteriorării acesteia, rezultă că sancţiunea amenzii în cuantumul aplicat este direct proporţională cu gravitatea faptei ce rezultă din încălcarea regulilor de construire arătate.

Pentru considerentele expuse, întrucât procesul-verbal contestat este temeinic şi legal întocmit, sancţiunile aplicate fiind corect individualizate, în temeiul art.34 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001 instanţa va respinge plângerea ca nefondată.

Având în vedere că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petenta societatea A. S.R.L., cu sediul în …, înregistrată la ORC cu nr. …, CUI …, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat G. R., cu sediul profesional în … în contradictoriu cu intimatul Oraşul Ineu prin Primarul Oraşului Ineu cu sediul în Ineu, str.Republicii, nr.5, jud. Arad, pentru anularea procesului verbal de contravenţie, seria AR, URB nr.0000005, întocmit de intimată la data de 28.08.2014, cărui dispoziţii le menţine.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.12.2014.

Preşedinte, Grefier

Domenii speta

Spete similare