Ordonanţă preşedinţială

Text  speţă:

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C  H , reprezentată prin primar H  I , în contradictoriu cu pârâţii L  G  D şi L A  H , având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 15.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16.04.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra  cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 16.03.2014, legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanţei de la fila 6 din dosarul nr. 506/187/2015, reclamanta C  H , reprezentată prin primar H  I în contradictoriu cu pârâţii L  G  D L şi L  A  H , a solicitat instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâţilor la ridicarea bunurilor mobile depozitate fără drept pe terenul reclamantei identificat prin număr cadastral 50417 înscris în CF 50417 H  ori autorizarea acesteia la ridicarea bunurilor şi depozitarea lor pe cheltuiala pârâţilor, iar executarea hotărârii să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat faptul că aceasta a depus la Judecătoria Beiuş o acţiune civilă în revendicare imobiliară, îndreptată împotriva pârâţilor, prin care a solicitat lăsarea în liniştită posesie a imobilului, ce în natură reprezintă teren identificat prin numărul cadastral 50417 înscris în CF 50417 H .

Totodată, reclamanta a arătat faptul că aceasta a accesat printr-un program FEADR, fonduri necesare pentru investiţia aferentă proiectului Construire centru after school în localitatea H , pe terenul cu nr. cadastral 50417 H şi în consecinţă, în anul 2014, primăria a semnat un contract de lucrări de execuţie al acestui centru.

Faţă de această împrejurare, la data de 02.03.2015 s-a procedat la predarea amplasamentului iar constructorul a început imediat lucrările, executând anumite terasamente, însă pârâtul L  G  şi fiul acestuia, pârâtul L  A  H  au demolat acele terasamente şi au adus două autovehicule pe care le-au aşezat pe locul unde urma să se efectueze construcţia, pretinzând că acel teren a aparţinut numitului D G , socrul, respectiv bunicul acestora.

Mai mult decât atât, muncitorii aparţinând societăţii executante au fost agresaţi şi ameninţaţi verbal, astfel că executantul a sistat executarea lucrării până la soluţionarea diferendului ivit, motiv pentru care reclamanta s-a adresat organelor de politie prin adresa nr.786/05.03.2015, în vederea sprijinirii eliberării acestui teren, răspunsul acestora fiind acela că, în baza dreptului de proprietate deţinut de către aceasta,  reclamanta este în măsura să elibereze singură terenul.

Reclamanta a arătat, de asemenea, faptul că aceasta l-a somat şi pe pârâtul L  A H  să ridice bunurile de pe terenul acesteia, sens în care a chemat Politia şi Jandarmeria să o sprijine în eliberarea terenului, însă, deşi organele de Politie şi Jandarmerie au fost prezente, acestea nu au putut lua nicio măsură datorită stării conflictuale generate de cei doi pârâţi şi ameninţărilor la care au fost supuşi, motiv pentru care a  formulat şi plângere penală împotriva celor doi pârâţi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare în posesie.

Totodată, reclamanta a arătat faptul că, situaţia delicată a cauzei este reprezentată de faptul că aceasta se află în ultima perioadă de prelungire a avizului de construire şi plată fonduri pentru Centru After school, astfel ca acesta trebuie finalizat până la data de 30.06.2015, întrucât se pierd fonduri nerambursabile de 10.320.000 lei pentru acest proiect public.

Reclamanta a arătat, de asemenea, faptul că cererea este justificată şi îndeplineşte condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de acţiuni, după cum urmează:

Urgenţa este dată de şi faptul că depozitarea bunurilor pârâţilor pe amplasamentul viitoarei construcţii împiedică constructorul la continuarea lucrărilor si implicit la finalizarea proiectului. Cum orice zi pierdută afectează termenul de finalizare a lucrării, această întârziere are o consecinţă dezastruoasă din punct de vedere financiar pentru reclamantă, iar nefinalizarea lucrării ar conduce evident la prejudicierea unui interes public prin neamenajarea acestui centru after school. Prejudiciul adus prin fapta celor doi pârâţi are astfel un puternic impact economic şi financiar şi afectează şi posibilitatea de dezvoltare durabilă a comunei.

Vremelnicia ordonanţei este dată de faptul că reclamanta doreşte ca această obligaţie să existe până la judecarea definitivă a acţiunii în revendicare depusă împotriva aceloraşi pârâţi (la data depunerii prezentei cereri nu se cunoaşte termenul de judecată), iar neprejudicierea fondului este evidentă, reclamanta solicitând o măsura cu caracter provizoriu.

Cu privire la aparenţa de drept, reclamanta a arătat faptul că aceasta are un drept proprietate asupra terenului, drept înscris în Cartea funciară, iar potrivit art.565 dovada dreptului de proprietate se face numai cu Cartea funciară.

În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile art.996 şi următ. NCPC, iar în probaţiune, au fost anexate, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: acţiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară înregistrată la data de 16.03.2015, pe rolul Judecătoriei Beiuş, adresa nr. 816/09.03.2015, emisă de Primăria comunei H  către pârâtul L A H , adresa nr. 826/10.03.2015, emisă de comuna H către M.A.I. Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bihor, adresa nr. 817/09.03.2015, emisă de comuna H  către Poliţia comunei H , adresa nr. 809/09.03.2015, emisă de Primăria comunei H  către Postul de Poliţie H , adresa nr. 1555050/09.03.2015,emisă de Postul de Poliţie H , adresa nr.786/ 05.03.2015, emisă de Primăria comunei H  către Postul de Poliţie H , adresa nr.49/02.03.2015, emisă de SC A  SRL către comuna H , procesul verbal încheiat de Primăria comunei H  la data de 02.03.2015, ordinul de începere pentru execuţia lucrărilor înregistrat la comuna H  sub nr. 3811/10.11.2014, procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de reper nr.1/02.03.2015, ordinul de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014 înregistrat la registratura comunei H  sub nr.763/02.03.2015, contractul de lucrări nr. 1988/09.05.2014,  nota de aprobare a prelungirii duratei de execuţie peste 36 luni şi aplicarea penalităţilor de 0,1%, emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nr.21907/25.04.2014, notificarea în vederea acceptării actului adiţional pentru contractele de finanţare ce depăşesc  durata maximă admisă cu aplicarea penalităţii de 0,1%, emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nr. 21908/25.04.2014, Contractul de finanţare nr.C 322010960500066/ 30.06.2010, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional de dezvoltare rurală România, Anexa III la contractul de finanţare, Hotărârea Consiliului Local H  nr. 4/24.01.2012, actul de dezmembrare înregistrat la O.C.P.I. Bihor sub nr. 4024/09.03.2014, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, Încheierea nr. 6389 dată în dosarul BCPI B  nr. 6389/04.07.2007, planul de amplasament şi delimitare a imobilului nr. cadastral 53 cu propunerea de dezlipire, planul de încadrare în zonă, planul de amplasament şi delimitare a imobilului nr. cadastral 50417, memoriu tehnic, planul de amplasament şi delimitare a imobilului nr. cadastral 50417, CF 528 H , extrasele CF 464, 465 şi CF 466 H .

Cauza a fost repartizată aleatoriu pe rolul C7 Civil, urmare a cărui fapt, la data de 17.03.2015, preşedintele completului de judecată Civil 7, a formulat declaraţie de abţinere,  astfel că, prin  încheierea din data de 19 martie 2015 a fost admisă  această cerere de abţinere, iar cauza a fost  reînregistrată pe rolul instanţei sub dosar nr. 506/187/2015/a1 şi repartizată completului 3 civil, la data de 25.03.2015.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 30.03.2015, reclamanta C  H  a solicitat preschimbarea termenului de judecată fixat în dosarul nr. 506/187/2015/a1 al Judecătoriei Beiuş, pentru data  de 15.04.2015, cam. 2, ora 9.00, în vederea soluţionării cererii având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi fixarea unui alt termen de judecată mai scurt, având în vedere natura şi obiectul cauzei.

Această cerere de preschimbarea a termenului de judecată a fost soluţionată de către instanţă, în camera de consiliu din data 01.04.2015, în sensul respingerii fiind menţinut termenul fixat în cauză pentru data de 15.04.2015, cam. 2, ora 9.00.

Totodată, la data de 10.04.2015, prin registratura instanţei, reclamanta C  H  a depus la dosar înscrisurile reprezentate de: procesul verbal nr. 1056/31.03.2015, încheiat de către referentul urbanism din cadrul Primăriei Comunei H , CF 50417 H , actualizat, schiţa privind amplasarea celor două autoturisme pe planul cadastral, precum şi a unui gard improvizat, un număr de trei fotografi reprezentând cele două autoturisme şi locul amplasării acestora şi a completat acţiunea în sensul că solicită şi ridicarea gardului mobil care a fost amplasat de către pârâţi după introducerea acţiunii şi care împiedică accesul la cele două autovehicule.

Urmare a demersurilor administrative realizate de către instanţă, pentru termenul de judecată din data de 15.04.2015,  a fost depusă la dosar acţiunea civilă ce formează obiectul dosarului Judecătoriei Beiuş nr.516/187/2015, indicată în coala CF actualizată 50417 H , depusă la dosar de către reclamantă la data de 10.04.2015.

La data de 14.04.2015, prin registratura instanţei, pârâţii L  G  D  şi L  A  H , au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâţii au arătat faptul că susţinerile reclamantei din motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială nu corespund realităţii, întrucât imobilul pe care sunt parcate mai multe autoturisme reprezintă, potrivit inscripţiilor de carte funciară din C.F. 464, 465 şi 466 H , proprietatea soţiei numitului L  G  D , respectiv a mamei numitului L  A  H , numita L D  G , care deţine în proprietate suprafaţa de 214 mp din imobilul cu nr. top. 269/6, potrivit inscripţiilor de sub B5 din CF 466 H , suprafaţa de 84 mp din imobilul cu nr.top. 270, potrivit inscripţiilor de sub B9 din CF 465 H  şi suprafaţa de 792 mp din imobilul cu nr. top. 246/7, potrivit inscripţiilor de sub B25 din CF 464 H .

Aceste terenuri reprezintă gospodăria numitei L  D  G şi a mamei sale D  R , astfel cum acest lucru reiese din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul M  N  T  şi sunt situate în localitatea H , la numărul administrativ 225.

Această gospodărie a fost tot timpul îngrădită încă de la data edificării construcţiilor în anul 1959, iar cele două autoturisme la care face referire reclamanta în motivarea cererii, au fost amplasate în spatele Căminului Cultural, care se învecinează cu gospodăria acestora.

În momentul în care au început lucrările de demolare la Căminului Cultural din localitatea H , cele două autoturisme au fost trase mai în faţă, pentru a nu cădea bucăţi de tencuială, pereţi sau alte materiale de construcţii ce ar rezulta ca urmare a demolării Căminului Cultural.

Aşadar acestea nu au fost amplasate peste noapte, aşa cum susţine reclamanta, ci s-au aflat în grădina casei de mai bine de 7 ani. Pârâţii au invocat prevederile art.996 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Astfel, pârâţii au arătat faptul că, din analiza textului de lege rezultă că nu sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, astfel:

Cu privire la aparenţa dreptului, pârâţii au arătat faptul că imobilele cu nr. cadastral 50416 şi 50417 provin din dezmembrarea numărului cadastral 53, înscris în CF 528 H care a fost transformat în numărul cadastral 50412 H  şi înscris în favoarea Comunei H  în CF 50412 H .

Aici în baza Actului administrativ nr. 4/24.01.2012 emis de Comuna H  se sistează CF 528 H se dă un identificator electronic cu nr.50412, numărului cadastral 53 H  şi apoi se procedează la dezmembrarea acestuia în două numere cadastrale: 50416 şi 50417 H , fiind transnotate în colile cu acelaşi număr.

În momentul în care s-a întocmit documentaţia cadastrală, pentru constituirea numărului cadastral 53, în fişa corpului de proprietate se menţionează că terenul ar fi fost în mod exclusiv în proprietatea Comunei H iar ca acte justificative au fost depuse, pentru a se induce în eroare OCPI Bihor colile iniţiale de unde proveneau imobilele cu nr. top. 269/6 şi 270, respectiv CF 134 şi 358 H , unde figura proprietar Statul Român, însă potrivit inscripţiilor de sub B3 din CF 358 H  şi de sub B6 din c.f. 134 H imobilele erau transnotate în colile de carte funciară 465 H  şi 466 H , unde proprietar tabular apărea antecesorul numitei L  D  G , defunctul D  G .

Mai mult decât atât, coordonatele cadastrale ale numărului cadastral 53 nu corespund cu realitatea din teren, nesuprapunându-se pe numerele topografice şi suprafeţele care sunt înscrise în actul de dezmembrare, în principal afectând gospodăria în toate cele trei numere topografice, pe o suprafaţă de aproximativ 241 mp, astfel cum acest lucru rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către expertul M  N  T .

De asemenea, numărul cadastral 53 se suprapune doar pe o porţiune de 358 mp din imobilul cu nr. top. 269/6 şi nicidecum pe cei 2639 mp pe cât se susţine în Actul de dezmembrare că ar fi constituit, diferenţa de suprafaţă fiind suprapusă peste imobilul cu nr.top.269/5, care nu figurează sub nicio formă în documentaţia care a stat la baza constituirii numărului cadastral 53.

Teoretic, la nivelul anului 2007, când s-a făcut acest Act de dezmembrare, potrivit Ordinului 634/2006 al Directorului Oficiului de Cadastru şi Publicitate imobiliară pentru aprobarea regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în carte funciară, Primarul Comunei, în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii Fondului Funciar avea posibilitatea să solicite întocmirea unui act de dezmembrare şi a unei documentaţii cadastrale privind înscrierea unui număr cadastral doar pentru terenurile care se găseau la dispoziţia Comisiei şi dacă în cartea funciară apăreau doar vechi proprietari şi nicidecum în situaţia în care în colile de carte funciară apăreau proprietari tabulari, care au dobândit dreptul de proprietate în baza unui Titlu de Proprietate, cum este şi situaţia pârâţilor.

În situaţia pârâţilor, la constituirea numărului cadastral 53, care echivala practic cu o sistare a stării de indiviziune trebuia cerut şi acordul coproprietarului D  G , conform regulamentului de aplicare a Legii nr. 7/1996 şi a Codului Civil de la 1864, lucru care nu s-a întâmplat.

Prin această manoperă dolosivă, fără a avea acordul proprietarilor terenurilor învecinate, s-a întocmit în mod defectuos documentaţia privind constituirea numărului cadastral 53 H , aspecte care conduc la nulitatea absolută a întregii documentaţii cadastrale şi a Actului de dezmembrare.

Imobilele identificate cu nr.top.246/7, 269/6 şi 270 sunt situate în teritoriul cadastral al localităţii H , în intravilan, şi în natură reprezintă terenuri pe care sunt amplasate case de locuit, Cămin Cultural, Primăria Comunei H , arabil şi printre altele este amplasată şi gospodăria pârâţilor (a soţiei şi soacrei, folosită în comun cu aceştia), compusă din casă, anexă şi grădină.

Iniţial, în luna octombrie 1959, numitul D  G , care a fost soţul numitului L  G , respectiv bunicul numitului L  A  H , a solicitat un loc de casă de la Sfatul Popular al Comunei H  , solicitare ce a fost aprobată potrivit Adresei nr. 2/866/31.10.1959.

Pe suprafaţa de teren obţinută acesta a edificat construcţiile, casa şi anexele, lucrările fiind finalizate în anul 1959 potrivit Adeverinţei nr. 890/01.12.1997.

Pentru suprafeţele de teren primite, cu care de altfel s-a şi înscris în CAP, după apariţia Legii Fondului Funciar, numitul D  G , a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute, astfel că, în vederea punerii în posesie şi eliberării titlului de proprietate, la nivelul anului 1993 s-a întocmit o schiţă de identificare şi dezmembrare a imobilelor cu nr.top. 246/7, 267/6 şi 270 vizată de Oficiul de Cadastru şi Organizare a Cadastrului Bihor sub nr.7864/1994.

Aceste dezmembrări nu au mai fost operate, însă atestau folosinţa faptică asupra terenurilor ocupate de pârâţi, iar în baza acestei schiţe s-a făcut punerea în posesie şi s-a eliberat Titlul de Proprietate nr. 878/22.04.1997, în care în intravilanul localităţii H  au fost cuprinse suprafeţele de teren identificate prin schiţă.

Înainte de eliberarea Titlului de proprietate s-a făcut şi punerea în posesie, astfel cum rezultă din Adeverinţa nr. 10/08.04.1997 de Primăria Comunei H .

Ulterior, Titlul de Proprietate a fost întabulat în colile de carte funciară 464, 465, şi 466 H  în baza încheierii de întabulare nr. 3217/22.10.1997.

Totodată, pârâţii au arătat faptul că imobilele cu nr. top.270 şi 269/6 provin din alte coli de carte funciară şi anume nr. top. 269/6 provine din C.F. 134 H , unde iniţial a fost înscris în întregime, suferind dezmembrări potrivit inscripţiilor de sub B3 din aceiaşi coală, iar mai apoi cu ocazia întabulării titlului de proprietate imobilul cu nr. top. 269/6 se transnotează în CF 466 H , aşa cum rezultă din inscripţiile de sub B6 din CF 134 H .

La fel şi imobilul cu nr. top. 270, iniţial a fost înscris în CF 358 H , iar potrivit inscripţiilor de sub B3 din această coală a fost transnotat în CF 465 H , cu situaţia proprietăţii nemodificată.

Deşi situaţia proprietăţii asupra imobilelor din litigiu era cea descrisă mai sus, ba mai mult în ceea ce priveşte imobilul cu nr.top.246/7 erau şi alţi proprietari tabulari înscrişi în cotă parte asupra acestui imobil, Primarul Comunei H , de la acea vreme, procedează la întocmirea unui Act de dezmembrare autentificat cu nr. 2578/03.07.2007 de BNP I  T, care a stat la baza constituiri numărului cadastral 53 H , având în spate o documentaţie cadastrală înregistrată şi avizată la OCPI Bihor sub nr. 1946/28.02.2007.

De asemenea, pârâţii au arătat faptul că acest act de dezmembrare şi documentaţia cadastrală, care au stat la baza constituirii numărului cadastral 53 H , nu respectă dispoziţiile legale, în condiţiile în care la notar nu au fost prezenţi toţi coproprietarii, ori la vremea respectivă potrivit dispoziţiilor art. 728, art. 730 din Codul Civil nu se puteau face decât în prezenţa tuturor proprietarilor tabulari.

Mai mult decât atât, prin această modalitate de constituire a numărului cadastral sunt grav afectate drepturile dobândite anterior atât de către pârâţi, cât şi de către alte persoane fizice care au gospodării în zonă.

Având în vedere aceste aspecte, nu se poate susţine că aparenţa de drept este de partea reclamantei, motiv pentru care numitele L  D  G  şi D  R au formulat o acţiune civilă, înregistrată la Judecătoria Beiuş sub dosarul nr. 516/187/2015, în care au solicitat constatarea nulităţii Actului de dezmembrare şi a întregilor documentaţii cadastrale care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale 53, 50412, 50416 si 50417 H , dosar care se află în procedura de regularizare.

O altă condiţie de admisibilitate a cererii este urgenţa, care deşi ar fi justificată prin obligativitatea de finalizare a lucrărilor până la data de 30.06.2015, este de observat că, independent de acţiunea pârâţilor, acest termen nu poate să fie respectat, în condiţiile în care nu s-au finalizat nici măcar lucrările de demolare a vechiului Cămin Cultural, deşi ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la data de 10.11.2014, conform Adresei nr. 3811/10.11.2014 a Primăriei Comunei H , depusă în probaţiune.

Deşi ordinul de începere a lucrărilor este dat la data de 10.11.2014, procesul verbal de predare primire a amplasamentului şi a bornelor de reper se face abia la data de 02.03.2015, iar prin actul înregistrat sub nr. 763/02.03.2015 s-a şi dat un ordin de întrerupere a lucrărilor, datorită problemelor referitoare la amplasamentul lucrării.

De altfel şi Contractul de lucrări nr. 1988 din 09.05.2014, depus în probaţiune, avea un termen de execuţie a lucrărilor de 6 luni de zile, începând de la data emiterii de către achizitor a ordinului de începere a lucrărilor.  Contractul  de finanţare s-a solicitat a fi prelungit până la data de 30.06.2015, însă potrivit Adresei nr. 21.908/24.04.2014 - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit arată că acest lucru ar fi posibil doar în cazul în care se achită penalităţile de 0,1%, lucru care nu este dovedit din actele depuse în probaţiune până în prezent.

Astfel este puţin probabil ca, în condiţiile în care nici la mijlocul lunii aprilie terenul nu este liber de sarcini, construcţia să poată fi finalizată în două luni de zile şi proiectul implementat, iar toate aceste aspecte ţin de culpa exclusivă a reclamantei în ceea ce priveşte derularea raporturilor contractuale cu Ministerul şi de modalitatea defectuoasă de întocmite a documentaţiilor cadastrale, ori potrivit adagiului latin: „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, nimeni nu-şi poate întemeia un drept pe propria culpă.

Deşi o altă condiţie de admisibilitate este caracterul vremelnic al măsurii dispuse de instanţă, acest caracter care nu reiese din petitul cererii, cu toate că în motivare se încearcă a se remedia acest aspect, însă instanţa este ţinută de solicitarea reclamantei în petitul cererii sale.

O altă condiţie menţionată în textul de lege ar fi păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, ori prevenirea unei pagube iminente, însă din cererea reclamantei acest lucru nu rezultă, în condiţiile în care aceste aspecte au fost tratate la capitolul urgenţă, unde deşi contractul de execuţie de lucrări a fost semnat din 2014, ordinul de începere se dă doar în luna martie a anului 2015, fiind evidentă culpa reclamantei descrisă anterior.

În motivarea în drept a întâmpinării, pârâţii au invocat prevederile art. 996 C.pr.civ., iar în probaţiune, au anexat, în xerocopie, raportul de expertiză extrajudiciară şi acţiunea civilă ce formează obiectul dosarului Judecătoriei Beiuş nr. 516/187/2015.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate  şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Potrivit înscrierilor de la poziţia A1 din CF 50417 H , aflată la filele 32-35 dosar, imobilul cu nr.top.50417 reprezintă în natură teren intravilan - curţi, construcţii (reprezentate de clădire cămin cultural şi două clădiri anexe) iar dreptul de proprietate asupra acestor imobile a fost înscris în baza Încheierii de Intabulare nr. 1187/2012 şi a actului administrativ nr. 4/2012, emis de Comuna H , precum şi a Actului de dezmembrare parcelară nr. 2578/2007, emis de BNP T  I , la poziţia B2 în favoarea comunei H , cu titlu de expropriere, această poziţie fiind transcrisă din CF 50412 H  unde a fost înscrisă prin Încheierea nr. 6389/2007.

Potrivit înscrierilor de sub B1, instanţa reţine că a fost înfiinţată coala CF 50417 H , pentru imobilul cu nr.top.50417, rezultat din dezmembrarea nr. cadastral nr.53 (identificator electronic 50412), înscris în cartea funciară 528 (identificator electronic 50412).

Potrivit înscrierii de sub B3, din CF 50417 H , în baza încheierii CF nr. 4837/19.03.2015, s-a notat înregistrarea pe rolul Judecătoriei Beiuş a dosarului nr. 516/187/2015, având ca obiect constatare nulitate act, partaj judiciar, dosar în care L  D  G  şi D  R  au calitatea de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Comuna H , reprezentată de Consiliul Local H , prin primar, T  I , N  M , T  Ş  S  A , T  S  A  şi P  F .

Din analiza coroborată a colii CF 528 H , aflată la filele 51,52 dosar, în dosarul nr. 506/187/2015, a actului de dezmembrare nr. 2578/2007, autentificat de BNP I  T , aflat la fila  42 dosar, a planului de amplasament şi delimitare a imobilului cu  nr. cadastral 53 în suprafaţă de 3764 mp, instanţa reţine că acest număr cadastral a fost format ca urmare a dezlipirii suprafeţei de 975 mp din terenul cu nr. top 246/7, înscris în CF 464 H a suprafeţei de 150 mp din terenul cu nr. top 270, înscris în CF 465 H  şi prin dezlipirea suprafeţei de 2639 mp din terenul cu nr. top 269/6, înscris în CF 466 H , prin alipirea acestor suprafeţe şi includerea lor în componenţa nr. cadastral nr. 53 H . Trebuie menţionat că ulterior, potrivit menţiunilor de la poziţia B1 din CF 50417 H ,  numărul cadastral nr.53  a primit identificatorul electronic 50412 , după care, conform HCL H  nr. 4/2012 a  fost dezmembrat în două loturi, constituite în numerele cadastrale 50416 şi 50417 H - filele 41,47,48 în dosarul nr. 506/187/2015  al Judecătoriei Beiuş.

Urmare a examinării colii CF 464 H , aflată la fila 53, în dosarul nr. 506/187/2015, instanţa reţine că nr. top 246/7 (din care o parte a fost inclusă în componenţa numerelor cadastrale mai sus indicate) are o suprafaţă de 15386 mp, reprezintă în natură teren şi casă de locuit, iar înscrierile de la poziţiile B4 şi B 25 din această coală, atestă faptul că, numita D  R , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte  din casa de locuit, cu titlu de construire, în baza încheierii CF 696/1998, iar fiica acesteia, numita L  D  G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte  din casa de locuit şi asupra cotei de 792/15386 mp teren, cu titlu de moştenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.

Totodată, coala CF 465 H aflată la fila 56, în dosarul nr. 506/187/2015, relevă faptul că nr.top 270(din care o parte a fost inclusă în componenţa numerelor cadastrale mai sus indicate)  are o suprafaţă de 231 mp, reprezintă în natură teren şi anexă, iar înscrierile de la poziţiile B4 şi B 9 din această coală, atestă faptul că numita D  R , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte  din anexe, cu titlu de construire, în baza încheierii CF 696/1998, iar fiica acesteia, numita L  D  G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte  din anexă şi asupra cotei de 84/231 mp teren,  cu titlu de moştenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.

De asemenea, coala CF 466 H , aflată la fila 58, în dosarul nr. 506/187/2015, relevă faptul că nr. top 269/6(din care o parte a fost inclusă în componenţa numerelor cadastrale mai sus indicate)  are o suprafaţă de 277 mp, reprezintă în natură arător în Dealul Râtul de Mare, iar înscrierile de la poziţia B5 din această coală, atestă faptul că numita L  D  G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 214/277 mp teren, cu titlu de moştenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.

Din examinarea conţinutului acţiunii civile înregistrată la Judecătoria Beiuş sub dosarul nr. 516/187/2015, aflată la filele 61-64 dosar, anexată întâmpinării formulată de către pârâţi, instanţa reţine faptul că reclamantele L  D  G  şi D  R  au solicitat, printre altele,  constatarea nulităţii Actului de dezmembrare autentificat cu nr. 2578/2007 de BNP I  T  şi a întregilor documentaţii cadastrale care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale 53, 50412, 50416 si 50417 H , precum şi  anularea încheierii de intabulare nr. 6389 dată de BCPI B  în dosarul nr. 6389/04.07.2007, a încheierii de intabulare nr. 1887/2012 şi a inscripţiilor de carte funciară privind constituirea numerelor cadastrale cu revenirea la situaţia anterioară  din colile de carte funciară 464, 465 şi 466 H , precum şi partajarea imobilelor cu nr. top. 269/6, 270 şi 246/7 H , care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale.

Examinând raportul de expertiză topografică extrajudiciară şi schiţele topografice de identificare anexate acestuia, întocmite de către domnul M N T , aflate la filele 55-60 dosar, instanţa reţine faptul că domnul expert procedând la identificarea şi realizarea corespondenţei dintre numărul cadastral 53 (dezmembrat în numerele cadastrale 50416 şi 50417) şi numerele topografice 246/7, 270 şi 269/6 Holod (din care o parte a fost inclusă în componenţa numerelor cadastrale mai sus indicate), a concluzionat că, numărul cadastral 53 H , astfel cum a fost constituit nu corespunde suprafeţelor înscrise în CF în privinţa numerelor topografice din care provine, iar înscrierea în Cf a acestui număr cadastral s-a făcut în mod eronat, deoarece nici faptic şi nici scriptic acesta nu corespunde cu situaţia reală. Domnul expert a arătat că suprafaţa de 241 mp, care  potrivit  schiţei de la fila 59 dosar,  se află în posesia şi folosinţa şi proprietatea doamnei L  D  G , este afectată de numărul cadastral 53 H . Totodată  a reţinut faptul  că numărul cadastral 53 nu corespunde situaţiei faptice în ceea ce priveşte amplasamentului numărului top 269/6, deoarece acesta se află în posesia şi folosinţa persoanelor fizice  şi reprezintă teren ocupat de case, anexe, curţi şi grădini.

De asemenea prin răspunsurile la  întrebările din interogatoriile ce le-au fost luate, pârâţii  au arătat în esenţă  faptul că terenul în litigiu  reprezintă gospodăria numitei L  D G  şi a mamei sale D  R  şi a fost  tot timpul  bine delimitat, fiind împrejmuit  cu gard şi cele două autoturisme la care face referire reclamanta, au fost amplasate pe terenul aferent gospodăriei, în apropierea Căminului Cultural, în urmă cu aprox.7 ani, iar în momentul în care au început lucrările de demolare la Căminului Cultural din localitatea H cele două autoturisme au fost repoziţionate  mai în faţă, pentru a nu fi afectate  de lucrările  de demolare. Au susţinut că nu este vorba despre vreun gard mobil, întrucât gardul a existat în acel loc, iar după intrarea  buldozerelor pe proprietatea familiei şi distrugerea culturii de orz, gardul a fost refăcut, însă pe acelaşi aliniament pe care a  fost poziţionat  anterior. 

Aceste susţineri ale pârâţilor şi aspectele prezentate de către aceştia în motivarea întâmpinării au fost confirmate şi prin depoziţia martorei B  V  L , propusă de către pârâţi, aflată la fila 78 dosar.

Referitor la depoziţia martorei reclamantei, B  F , propusă de către reclamantă, instanţa o apreciază subiectivă, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Spre exemplu în privinţa  întinderii efective a amplasamentului gospodăriei pârâţilor,martora a făcut vorbire despre o suprafaţă de 8 ari teren, însă înscrierile de Cf şi expertiza topografică  extrajudiciară fac referire la o suprafaţă mai mare, iar în privinţa existenţei culturii de orz, care poate fi observată şi în fotografiile depuse la dosar, martora a  susţinut că nu a văzut o astfel de cultură şi grădina nu a fost cultivată. Pe de altă parte această martoră s-a declarat nemulţumită de faptul că nu a avut posibilitatea să dezbată succesiunea după soţul şi socrul său, ,, întrucât pârâţii figurează pe terenul socrului său,,.

Trebuie însă menţionat că şi această martoră a arătat că terenul aferent gospodăriei pârâţilor a fost  delimitat  dintotdeauna cu ajutorul unui gard, iar în urmă cu aproximativ 3-4 ani  pârâtul L  G  a ocupat o suprafaţă de teren  de 2-3 ari,  ce reprezenta locul de joc aferent căminului cultural şi în acel loc sunt poziţionate maşinile şi un gard amplasat de aproximativ două trei săptămâni.

 Având în vedere această stare de fapt  şi probaţiunea administrată instanţa reţine că, pe cale de ordonanţă preşedinţială,  reclamanta  a solicitat a se  pronunţa o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâţilor la ridicarea bunurilor mobile depozitate fără drept pe terenul reclamantei identificat prin număr cadastral 50417 înscris în CF 50417 H  ori autorizarea acesteia la ridicarea bunurilor şi depozitarea lor pe cheltuiala pârâţilor, precum şi ridicarea gardului mobil care a fost amplasat de către pârâţi după introducerea acţiunii şi care împiedică accesul la cele două autovehicule.

 Astfel, ţinând cont de împrejurările mai sus prezentate, instanţa urmează a reţine că, ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială reglementată de art.996 Cpr.civ., text de lege care stabileşte care sunt condiţiile specifice de admisibilitate ale acesteia .

Potrivit conţinutului  acestui text  de lege  există două condiţii specifice de admisibilitate: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge şi o a treia condiţie si anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.

Urmează ca instanţa investită cu soluţionarea unei astfel de cereri să stabilească în raport de probele prezentate de părţi în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept şi totodată să verifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor sus arătate, întrucât lipsa oricăreia dintre ele atrage respingerea cererii.

Condiţia urgentei trebuie stabilită atât prin raportare la ipotezele avute în vedere de art. 996 C.pr.civ. (păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara şi înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării silite) cât şi ţinând seama de specificul relaţiilor sociale ce s-a urmărit a fi protejate.

Este cunoscut faptul că, prima condiţie care justifica folosirea ordonanţei preşedinţiale este urgenţa, însă trebuie menţionat ca urgenţa nu trebuie confundată cu celeritatea, care trebuie să fie o dimensiune a oricărui proces civil şi care dă dreptul numai la un mers mai rapid al procedurii obişnuite, iar  reclamantul trebuie să probeze în ce constă urgenţa.

De asemenea, judecătorul trebuie să arate împrejurările de fapt concrete din care rezultă urgenţa, deoarece o astfel de condiţie trebuie să rezulte din fapte concrete, iar instanţa trebuie să analizeze aceste fapte, iar nu o eventualitate sau o probabilitate.

Pe de altă parte se impune precizarea că, cerinţa urgentei trebuie să persiste pe tot parcursul judecaţii, respectiv ea trebuie  să existe atât  la data introducerii cererii, cât şi ulterior acestui moment, pe întreg parcursul soluţionării cauzei.

În opinia instanţei, faţă de aspectele mai sus prezentate, în speţă, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei urgenţei, nici raportat la petitul cererii introductive şi nici raportat la petitul  completării cererii sau  la motivele de fapt invocate de către reclamantă în susţinerea cererii de ordonanţă preşedinţială ori la ipotezele avute în vedere de art. 996 C.pr.civ..

Din aceasta perspectivă, se poate observa că, reclamanta  a  motivat această cerinţă prin faptul că, depozitarea bunurilor pârâţilor pe amplasamentul viitoarei construcţii împiedică constructorul la continuarea lucrărilor si implicit la finalizarea proiectului, iar orice zi de întârziere afectează termenul de finalizare a lucrării, cu consecinţe dezastruoase din punct de vedere financiar pentru reclamantă şi  prejudicierea unui interes public prin neamenajarea acestui Centru After School.

Din înscrisurile depuse în  probaţiune de către reclamantă, instanţa reţine că  potrivit  art. 6  din contractul de lucrări nr. 1988/09.05.2014-filele 22-31 dosar - termenul de execuţie al lucrărilor ce fac obiectul acestui contract –astfel cum sunt descrise la art. 4- este de 6 luni, începând de la data emiterii, de către achizitor a ordinului de începere al lucrărilor.

Ordinul de începere pentru execuţia lucrărilor înregistrat la Comuna H sub nr. 3811/10.11.2014 –fila 19 dosar şi emis de reclamantă, relevă faptul că începând cu data de 10.11.2014 se poate începe execuţia lucrărilor pentru modernizarea şi reabilitarea străzilor în localităţile H  şi V , conform contractului 1987/2014 şi pentru construirea Centrului After School în localitatea H ,conform contractului nr. 1988/09.05.2014.

Cu toate acestea procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de reper nr.1/02.03.2015, aflat la fila 20 dosar, atestă faptul că  abia în luna martie  2015 a fost predat amplasamentul  terenului cu bornele de reper. 

Cu toate acestea, chiar în aceeaşi zi (probabil ca urmare a stării conflictuale avute cu pârâţii) a fost înregistrat la registratura Comunei H sub nr. 763/02.03.2015, ordinul de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, emis de achizitorul Comuna H  –fila 21 dosar nr. 506/187/2015, în cuprinsul căruia se arată că faţă de adresa  nr. 49/02.03.2015 venită din partea executantului SC A  SRL şi datorită problemelor referitoare la amplasamentul lucrării s-a dispus întreruperea  lucrărilor aferente pentru construirea Centrului After School în localitatea H , până la soluţionarea definitivă a litigiilor apărute în legătură cu amplasamentul terenului.

Rezultă astfel că, la momentul înregistrării prezentei cereri pe rolul instanţei -16.03.2013,  era dispusă  de către reclamantă prin reprezentanţii săi, întreruperea executării lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, până la soluţionarea definitivă a litigiilor apărute în legătură cu amplasamentul terenului.

Ca atare este cert că aceste aspecte referitoare la stabilirea amplasamentului terenului  exced măsurilor ce pot fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Trebuie menţionat totodată faptul că  finanţarea construirii Centrului After School în localitatea H  trebuia asigurată în baza Contractului de finanţare nr.C 322010960500066/ 30.06.2010, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional de dezvoltare rurală România, aflat la filele 34-39 dosar. Acest  contract a fost perfectat în anul 2010, iar contractul de lucrări nr. 1988 a  fost încheiat abia la data de 09.05.2014.

Nota de aprobare a prelungirii duratei de execuţie peste 36 luni şi aplicarea penalităţilor de 0,1%, emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit nr.21907/25.04.2014, arată că s-a propus spre prelungire durata de realizare a investiţiei  şi de implementare a Contractului de finanţare până la data de 30.06.2015,  fiind emisă totodată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit către beneficiarul Comuna H  notificarea nr. 21908/25.04.2014 în vederea acceptării actului adiţional pentru contractele de finanţare ce depăşesc  durata maximă admisă cu aplicarea penalităţii de 0,1%.

Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nu rezultă  că a fost întocmit actul adiţional la contractul de finanţare, în baza căruia durata de realizare a investiţiei  şi de implementare a Contractului de finanţare  a fost prelungită până la data de 30.06.2015 şi nici faptul că au fost achitate penalităţile pretinse prin notificarea mai sus indicată.

În acest context există dubiu cu privire la termenul contractual invocat de către reclamantă în susţinerea cererii, care ar expira la data de 30.06.2015, iar potrivit principiului de drept in dubio pro reo acest aspect este de natură a profita  pârâţilor.

 Totodată, faţă de aspectele mai sus invocate şi având în vedere că reclamanta are calitatea de parte în ambele contracte  indicate mai sus, astfel încât, cunoştea termenele contractuale, iar ordinul de  începere pentru execuţia lucrărilor  a fost emis chiar de către aceasta şi într-o perioadă de aprox. 4 luni de zile de la data emiterii acestuia nu  s-a realizat decât întocmirea  procesului -verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de reper nr.1/02.03.2015,  ţinând cont că în prezent lucrările au fost întrerupte/ suspendate tot potrivit dispoziţiilor reclamantei -ordinul sub nr. 763/02.03.2015 de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, emis de achizitorul Comuna H - , instanţa apreciază  că nu este îndeplinită condiţia urgenţei prezentei cereri.

Pentru a conchide  astfel instanţa constată faptul că, execuţia lucrărilor  este în prezent  suspendată, iar reclamanta a înregistrat cererea de ordonanţă preşedinţială, ulterior suspendării acestora, fiind  incident principiul de drept ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

Faţă de aspectele prezentate instanţa apreciază că la acest moment prejudiciul  invocat este doar eventual, context în care cererea formulată de către reclamantă nu poate fi admisă, fiind evident că la data promovării şi soluţionării  prezentei cererii  nu este îndeplinită condiţia urgenţei, acestă cerinţă nefiind îndeplinită nici din perspectiva aspectelor redate de către martora propusă de către reclamantă care a susţinut că în urmă cu aprox 3-4 ani pârâtul L G  a ocupat suprafaţa de teren pe care sunt poziţionate vehiculele.

 A doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este ca măsura ordonată de instanţa să fie vremelnică. Pe aceasta cale nu se pot lua măsuri definitive  ci numai  măsuri provizorii, limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului,  caracterul vremelnic decurgând fie din însăşi natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanţei care arată expres că aceasta îşi produce efectele numai un anumit timp.  În practica judiciară s-a consacrat opinia potrivit căreia instanţa nu poate sa dispună prin ordonanţa preşedinţială o obligaţie de a face, decât în cazuri excepţionale când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece s-ar încalcă caracterul vremelnic al măsurii luate.

Probaţiunea administrată în cauză scoate în evidenţă că eventuale acte abuzive ar fi săvârşite şi de către reclamantă, nu doar de către pârâţi, care prin atitudinea adoptată  nu au făcut altceva decât să-şi protejeze terenul deţinut în folosinţă de-a lungul timpului.

 Sub aspectul caracterului vremelniciei prevăzut  expres de dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că aceasta nu este îndeplinit în cauză. Stabilirea expresă a acestui caracter, dovedeşte intenţia legiuitorului de a înlătura orice fel de discuţie şi de a preciza însăşi natura ordonanţei preşedinţiale. 

Este adevărat că  reclamanta a  făcut dovada înregistrării  la data de 16.03.2013 a unei acţiuni pe fondul cauzei-filele 8-10 în dos. nr. 506/187/2015-, prin care a solicitat atât obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul cu nr. cadastral 50417 H precum şi obligarea pârâţilor la ridicarea vehiculelor de pe acest teren, însă este evident că, prin admiterea prezentei cererii de  ordonanţă preşedinţială  cele din urmă solicitări  ale  reclamantei  ar rămâne fără obiect.

Acest aspect este de natură să  atragă concluzia că, în speţă, nu este îndeplinită  nici condiţia vremelniciei.

Deşi art. 996 Cod procedură civilă nu menţionează expres condiţia  nerezolvării litigiului în fond, această condiţie este una esenţială şi trebuie îndeplinită de orice cerere de ordonanţă preşedinţială, deoarece prin rezolvarea litigiului în fond s-ar anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun. Or, în cauză, măsurile ce solicită reclamanta  a fi luate  tind  să fie definitive.

Această concluzie se impune şi prin raportare la motivele invocate de reclamantă în susţinerea cerinţei urgenţei cererii, deoarece în ipoteza eliberării terenului  prin ridicarea vehiculelor  şi a gardului( cu privire la acesta nici nu există acţiune de drept comun) se poate presupune cu uşurinţă că reclamanta va efectua asupra terenului lucrările de construire  a centrului After School, or astfel de măsuri  nu pot să aibă decât un caracter definitiv, iar nu unul vremelnic. 

Cea de a treia condiţie de admisibilitate este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului şi decurge din cea anterioară, astfel că, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat de părţi, însă pentru ca soluţia să nu fie arbitrară va cerceta aparenţa acestui drept.

 Examinând datele speţei de faţă  şi având în vedere întregul probatoriu administrat, instanţa apreciază că înscrierile  operate în CF 464, 465 şi 466 H in favoarea numitei L  D  G  ( care este soţia , respectiv mama pârâţilor) cu privire la terenul aferent nr. top. 246/7, 270 şi 269/6  ce intră în componenţa numărului cadastral 50417 H ,  atrag concluzia că aparenţa de drept este şi în favoarea pârâţilor,  nu doar a reclamantei.

În acest sens instanţa reţine că în CF  50417 H  apare notat un litigiu , iar schiţa topografică extrajudiciară depusă la dosar de către pârâţi relevă faptul că numărul cadastral 53 din care provine numărul cadastral 50417 a fost eronat constituit sub aspectul amplasamentului topografic şi ocupă o suprafaţă de 241 mp din proprietatea numitei L  D  G  .

 Pentru considerentele ce preced, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art.996 şi urm. C.pr.civ., instanţa urmează a  respinge cererea formulată  şi completată de către reclamantă.

Totodată instanţa  va lua act de faptul că reclamanta, cu ocazia dezbaterilor, nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză, ci a arătat că îşi rezervă dreptul să solicite pe cale separată astfel de cheltuieli.

Astfel, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ. reţinând culpa procesuală a reclamantei, o va obliga pe aceasta să plătească în favoarea pârâţilor suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,  reprezentând onorariu avocaţial, justificat prin chitanţa de la fila 54a dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată către reclamanta C  H , reprezentată prin primar H  I , în contradictoriu cu pârâţii L  G  D  şi L A  H , 

Ia act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâţilor suma de  500,00 lei, cu titlu de  cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi  16.04.2015.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare