Prin decizia civilă nr. 210/04.03.2016, tribunalul a respins excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimați.
A respins apelul declarat către apelanta-contestatoare S.C. SC S.R.L, ca nefondat.
A obligat apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimatul MRV, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1436 din data de 27 octombrie 2015 Judecătoria RV a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, excepţie invocată de către intimate.
A respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC SC SRL în contradictoriu cu intimaţii BEJ AI, MRV şi CLRV şi a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa aceasta, analizând excepţia invocată, cu prioritate, instanţa a constatat că s-a solicitat de către contestatoare anularea formelor de executare, ca urmare a aşa-zisei nevalabilităţi a titlului executoriu, ca efect accesoriu al contestaţiei la titlu, invocând aspecte de fond împotriva deciziei civile nr.237/19 iunie 2014, pronunţată de TT.
Dispoziţiile art. 712 Cod procedură civilă, prevăd că în situaţia în care executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, debitorul nu poate invoca, pe calea contestaţiei, motivele de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
S-a arătat că decizia civilă nr. 237/2014 pronunţată de TT este definitivă, iar contestatoarea solicită anularea formelor de executare nu ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privitoare la executarea silită sau la efectuarea actelor de executare ci ca urmare a aşa zisei valabilităţi a titlului executoriu ce deja a fost analizat.
Cum prevederile legale mai sus menţionate nu permit instanţei investită cu soluţionarea contestaţiei la executare să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei unui astfel de titlu şi să analizeze valabilitatea unei hotărâri definitive, actele de executare fiind pe deplin valabile, instanţa a admis excepţia inadmisibilității contestaţiei la executare, şi a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoare.
Motivele invocate în sensul că o altă societate comercială s-a aflat într-o situaţie similară cu cea a contestatoarei dar faţă de acea societate s-au acordat despăgubiri prealabile astfel încât acţiunea intimatei este nelegală întrucât concesionarii mai multor spaţii au parte de regimuri de tratament diferite în sensul că despăgubirile legale se acordă la date diferite raportat la adoptarea Hotărârii CL referitoare la denunţarea contractelor, nu sunt de natură a schimba situaţia de fapt şi de drept în care se află contestatoarea, care în prezenta cerere contestă valabilitatea aceluiaşi titlu executoriu ce a fost analizat.
S-a reţinut că i s-a acordat contestatoarei suma de 35.600 lei cu titlu de despăgubiri, potrivit OP nr. 3742/13.11.2013.
De altfel şi pe fondul contestaţiei, motivul invocat referitor la faptul că intimata a emis Hotărârea nr. 215 din 3.09.2014 cu privire la SC APC SRL şi că aceasta faţă de alţi concesionari înţelege să acorde despăgubiri prealabile este nefondat deoarece şi contestatoarei i-au fost acordate despăgubiri ca urmare a denunţării unilaterale a contractului.
În baza art. 453 C.pr. civ. a obligat contestatoarea la plata către intimate a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea solicitând admiterea apelului, în principal anularea sentinţei instanţei de fond ca fiind pronunţată cu nerespectarea dreptului la apărare, precum şi cu încălcarea principiului contradictorialităţii, în subsidiar anularea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală şi în rejudecare să se dispună admiterea contestaţiei, respectiv suspendarea provizorie a executării silite, suspendarea executării silite, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite precum şi a tuturor actelor de executare şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat printr-un prim motiv de apel că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare. La termenul de judecată din 06.10.2015 a fost admisă cererea de amânare a apelantei şi a fost acordat un nou termen de judecată la data de 13.10.2015. fiind în imposibilitate de prezentare obiectivă, dar mai ales având în vedere că apelanta nu a fost de acord cu substituirea avocatului, acesta a formulat la 09.10.2015 cerere de preschimbare a termenului din 13.10.2015. la termenul de judecată din 13.10.2015 instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de preschimbare a termenului de judecată şi a respins cererea de amânare şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea pe excepţiile invocate de către intimată. În acest mod a fost încălcat dreptul la apărare, apelanta fiind în imposibilitate de a-şi pregăti apărarea întrucât nu a cunoscut excepţiile.
De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii având în vedere că instanţa de fond s-a pronunţat pe această excepţie deşi nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar actul prin care a fost invocată excepţia nu a fost comunicat apelantei. Nu poate fi respinsă ca inadmisibilă o contestaţie la executare, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitate. Pentru acest motiv, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este contrară legii şi se impune ca această soluţie să fie anulată.
Titlul executoriu este dat în considerarea unui act administrativ nelegal şi anume hotărârea nr. 49 a CLRV. Cererea de evacuare a avut la bază hotărârea nr. 49 a CLRV asupra căreia în prezent a fost admisă excepţia de nelegalitate a acestei hotărâri. Astfel, prin această hotărâre s-a dispus încetarea contractelor de cesiune începând cu data de 01.05.2011. Hotărârea reprezintă un act administrativ cu caracter individual care produce efecte juridice cu privire la persoanele determinate în cuprinsul acestuia – părţile din contractele de concesiune. În dosarul nr. 2291/292/2013 tribunalul a reţinut că hotărârea nr. 49/2011 este nelegală întrucât denunţarea unilaterală a contractului de concesiune s-a făcut cu încălcarea art. 9 alin. 1 lit. b din contract şi art. 35 alin.1 lit. b din Lg. nr. 219/1998 şi anume fără plata către concesionar a unei juste şi prealabile despăgubiri. În aceeaşi decizie tribunalul a constat că întrucât apelanta-reclamantă a solicitat evacuarea intimatei din imobil, în temeiul art. 1 din Hotărârea nr. 49 a CLRV constatată nelegală, urmare a admiterii excepţiei de nelegalitate potrivit art. 4 din Lg. nr. 554/2004, analizarea clauzelor contractuale sub aspectul încetării contractului, respectiv a existenţei interesului în rezilierea contractului sunt de prisos, faţă de soluţia dată excepţiei de nelegalitate a actului. Având în vedere cele arătate, apelanta consideră că instanţa de fond trebuia să analizeze noua situaţie de fapt, în sensul că titlul executoriu a fost dat în considerarea legalităţii Hotărârii nr. 49, în prezent nelegală.
Apreciază că dacă s-ar menţine soluţia instanţei de fond ar rezulta o soluţie discriminatorie, această hotărâre este un act administrativ nelegal pentru anumite persoane, dar legal pentru altele.
În mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere toate motivele contestaţiei la executare, rezumându-se la a respinge contestaţia la executare ca inadmisibilă. Nu numai motivele contestaţiei la executare, ci şi precizările şi completările ulterioare trebuiau avute în vedere , iar instanţa să analizeze situaţia nou ivită şi să constate că executarea este contrară nu numai legii, ci şi pronunţărilor ulterioare.
Concluzionând, a mai arătat că în prezent contractul de concesiune se derulează şi îşi produce efectele, intimaţii încasează lunar chiria aferentă, însă în paralel au demarat executarea silită, fără niciun temei.
In drept şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 468 şi urm. C.pr. civ.
La data de 13.01.2016 intimaţii MRV şi CLRV au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat, în esenţă că în cauză criticile aduse sentinţei de fond sunt nefondate.
Astfel, s-a arătat că la în data de 06.101.20156 a fost formulată de către contestatoare cerere de amânare care a fost admisă de către instanţa de fond. Ulterior s-a formulat o altă cerere de amânare de către apărătorul contestatoarei , pe motiv că ar avea de susţinut o altă cauză şi că partea pe care o reprezintă nu este de acord cu substituirea, nefăcând dovada că societatea apelantă nu ar fi de acord cu substituirea, astfel dat fiind că s-a solicitat din nou amânarea, cât şi faptul că obiectul cauzei îl constituie o contestaţie la executare, instanţa a respins cererea, însă a amânat pronunţarea, nefiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce priveşte faptul că i s-ar fi încălcat principiul contradictorialităţii, apreciază că şi această critică este nefondată întrucât au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii încă din data de 26.05.2015, când şi contestatoarea a avut posibilitate de a formula apărări pe această excepţie. Această excepţie a fost invocată oral în faţa instanţei de judecată cât şi în scris. Nu avea nicio obligaţie să comunice contestatorului concluziile scrise formulate pe această excepţie, şi chiar şi aşa societatea contestatoare putea să ia cunoştinţă pe lângă susţinerile orale şi de cele scrise de la dosarul cauzei.
Societatea contestatoare solicită anularea formelor de executare nu ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea unor acte de executare contrar legii, ci ca urmare a nevalabilităţi titlului executoriu, astfel încât instanţa de judecată nu poate să analizeze valabilitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive, actele de executare fiind pe deplin valabile. Motivele invocate de către apelantă, în sensul că într-un alt dosar s-a admis excepţia nelegalităţii Hotărârii CL nr. 49/2001, nu sunt de natură să schimbe situaţia de fapt şi de drept în care se află contestatoarea, care în prezenta cerere contestă valabilitatea aceluiaşi titlu executoriu care a fost analizat.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi urm. C.pr.civ.
În şedinţa publică din data de 26 februarie 2016, intimaţii MRV şi CLRV, prin consilier, au invocat excepţia tardivităţii formulării apelului şi au solicitat admiterea acesteia.
Analizând actele şi lucrările cauzei Tribunalul reţine:
Asupra excepţiei tardivităţii apelului Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată cu argumentul că hotărârea primei instanţe a fost comunicată apelantei la data de 16.11.2015 conform dovezii ataşate la dosarul de fond (fila 246) şi nu la data de 12.11.2015 cum susţin eronat intimaţii. În condiţiile în care apelul a fost formulat şi depus la poştă la data de 27.11.2015 (conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă ataşat la dosarul de apel –fila 56) rezultă că apelul a fost formulat în termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.
Pe cale de consecinţă instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii apelului invocată de către intimaţi.
Tribunalul constată totodată că apelanta a renunţat la cererea de suspendare provizorie şi suspendare propriu-zisă a executării silite.
Pe fondul apelului Tribunalul constată că toate criticile formulate de către apelantă sentinţei nr.1436/27.10.2015 şi procedurii desfăşurate în faţa instanţei de fond sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte motivul referitor la modul în care instanţa de fond a asigurat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare cu privire la excepţia inadmisibilităţii, tribunalul constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, la termenul din data de 26.05.2015 (fila 174 dos fond) la care au fost reprezentate toate părţile, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de către intimaţi. Apelanta-contestatoare, prin apărător a pus concluzii cu privire la această excepţie iar instanţa de fond a rămas în pronunţare pe această excepţie, chiar dacă, la deliberare a decis prorogarea soluţionării excepţiei după soluţionarea definitivă a dosarului nr.678/8772015 pentru a cărui soluţie a fost dispusă suspendarea cauzei.
După repunerea cauzei pe rol (06.10.2015 s-a amânat judecata), la termenul din data de 13.10.2015, respingând cererea de amânare formulată de contestatoare, instanţa de fond a pus din nou în discuţie excepţia inadmisibilităţii, cu toate că nu avea această obligaţie în condiţiile în care la termenul la care a fost invocată (26.05.2015) fusese pusă în discuţia ambelor părţi prezente. Totuşi, instanţa, în virtutea rolului activ a permis părţilor legal citate să-şi reitereze şi reformuleze apărările pe excepţie şi din perspectiva soluţiei pronunţate în dosarul nr. nr.678/8772015 până la a cărui soluţionare a fost dispusă suspendarea cauzei.
Mai mult, instanţa de fond a amânat pronunţarea pe excepţia inadmisibilităţii de la 13.10.2015 la 20.10.2015 şi ulterior la 27.10.2015 pentru a da părţilor posibilitatea să depună note scrise, concluzii pe care contestatoarea la depus la data de 20.10.2015 (astfel că au fost avute în vedere la pronunţare) şi respectiv reiterate la 27.10.2015.
Conclusiv, tribunalul constată că instanţa de fond a respectat în mod deplin principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al apelantei-contestatoare, oferind-i acesteia chiar posibilităţi lărgite de a–şi exprima poziţia față de excepția invocată. Punerea în discuţia părţilor a excepţiei la data de 26.05.2015, re-punerea în discuţia părţilor legal citate a aceleiaşi excepţii la data de 13.10.2015 şi amânarea pronunţării pentru a permite formularea de note scrise, au oferit posibilităţi reale apelantei-contestatoare de a-şi formula apărări pe excepţia inadmisibilităţii.
În acest context tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile apelantei privitoare la modul în care instanţa de fond s-a raportat la cererea de preschimbare a termenului formulată de contestatoare.
Astfel, după ce cauza a fost suspendată la data de 26.05.2015, s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi s-a fixat termen la data de 06.10.2015 la care instanţa a încuviinţat cererea de amânare formulată de contestatoare, fixându-se termen la data de 13.10.2015.
La data de 09.10.2015, deci cu 4 zile înainte de termenul de judecată, contestatoarea a formulat o cerere de preschimbare a termenului din 13.10.2015 şi, în subsidiar, amânarea cauzei.
Dincolo de formularea echivocă a cererii de preschimbare a termenului prin care aceasta a solicitat şi amânarea cauzei şi preschimbarea termenului din data de 13.10.2015, instanţa de fond prin încheierea din 13.10.2015, în mod corect şi întemeiat a considerat că prin cererea respectivă contestatoarea solicită amânarea cauzei şi a răspuns în mod clar acestei solicitări prin respingerea cererii de amânare. Această soluţie de amânare este una întemeiată având în vedere comportamentul procesual al contestatoarei care insista în amânări repetate în pofida faptului că instanţa de fond îi acordase anterior astfel de amânări.
Cu privire la criticile aduse de apelantă soluţiei instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii, tribunalul le apreciază ca vădit neîntemeiate.
Inadmisibilitatea contestaţiei la executare decurgând din obiectul configurat de contestatoare poate fi invocat din oficiu sau de către părţi în orice stare a procesului, nefiind limitată temporal la anumite momente cum prevede legea în cazul altor a inadmisibilităţi (cum ar fi de pildă art.193 alin.2 C.pr.civ.) Ca atare, nu este întemeiată critica apelantei din cadrul notelor scrise depuse la instanţa de fond că această excepţie ar fi fost invocată tardiv.
Pe fondul excepţiei prima instanţă a admis în mod corect, legal şi temeinic excepţia inadmisibilităţii.
Chiar dacă trebuie făcută o distincţie între inadmisibilitatea unei contestaţii (având în vedere obiectul său, respectiv actele de executare) şi inadmisibilitatea unor apărări în procedura contestaţiei ( din perspectiva motivelor invocate), totuşi, având în vedere maniera în care contestatoarea şi-a formulat criticile prin cererea introductivă, se constată că aceasta denunţă aptitudinea deciziei civile nr.237/19.06.2014 a Tribunalului T prin care s-a dispus evacuarea de a constitui un titlu executoriu valabil pentru a justifica executarea silită. Mai larg, contestatoarea prin cererea formulată dezvoltă critici referitoare la însuşi conţinutul titlului executoriu, solicitând implicit instanţei de executare să constate lipsa de temei Al acestuia pentru executarea desfăşurată împotriva contestatoarei.
Dincolo de orice dubiu în sprijinul acestei concluzii, se constată că prin cererea de apel apelanta menţionează la punctul 4 din dezvoltarea motivelor că titlul executoriu este dat în considerarea unui act administrativ nelegal şi anume Hotărârea nr.49 a CLRV. Tot astfel, invocând schimbarea ulterioară a motivelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu, contestatoarea formulează în mod evident critici referitoare la însuşi titlul executoriu şi la valabilitatea acestuia în procedura de executare.
În condiţiile în care titlul executoriu este reprezentat în cauză de o decizie civilă pronunţată de către o instanţă judecătorească, demersul contestatoarei este vădit inadmisibil, fiind pe deplin justificată admiterea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii.
Pe cale de consecinţă tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat şi, totodată, în temeiul art.453 alin.(1) C.pr.civ. a obligat apelanta-contestatoare la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de intimaţi în apel conform chitanţei ataşate la dosar.
Judecătoria Bacău
Contestaţie la executare
Judecătoria Târgu Jiu
contestaţie la executare
Judecătoria Bistrița
Contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 172 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Comunicarea actului administrativ fiscal. Modalităţi de comunicare de natură să asigure confirmarea primirii actului ...
Tribunalul Prahova
Poliţist, restituire cheltuieli de şcolarizare
Judecătoria Drobeta-Turnu-Severin
CONTINUAREA EXECUTĂRII PRIN ÎNFIINŢAREA POPRIRII ÎN CAZUL ÎN CARE SE RESPINGE CONTESTAŢIA LA EXECUTARE ÎMPOTRIVA TITLURILOR EXECUTORII